$$$

 MEMORIE CULTURALA - GEORGE SAND

 George Sand s-a nascut la 1 iulie 1804 – (d.8 iunie 1876) si este reprezentanta rebelă a romantismului francez, pe numele său adevărat Amantine-Aurore-Lucile-Dupin, baroana Dudevant, cunoscută atât pentru opera sa literară, cât şi pentru poveştile amoroase pe care le-a avut cu diverse nume ale culturii acelei epoci, cele mai sonore fiind Chopin şi Alfred de Musset. 

Debutează în 1831, cu un roman scris în colaborare cu Jules Sandeau, Rose et Blanche, semnat J. Sand. În 1832, odată cu publicarea romanului Indiana, începe să semneze cu pseudonimul George Sand, nume sub care i se vor tipări toate celelalte cărţi, peste o sută la număr, şi cel cu care va rămâne în istoria literaturii. George Sand a luat apărarea femeilor, a lăudat pasiunea, a criticat virulent căsătoria şi a luptat împotriva prejudecăţilor unei societăţi conservatoare. A produs scandaluri prin viaţa sa amoroasă agitată, prin ţinuta vestimentară masculină, a cărei modă a lansat-o, prin pseudonimul său masculin, adoptat în 1829 şi căruia tot ea i-a lansat moda.

În ciuda a numeroşi detractori precum Charles Baudelaire sau Jules Barbey d’Aurevilly, George Sand a contribuit activ la viaţa intelectuală din epocă, primind pe domeniul de la Nohant sau la Palaiseau personalităţi diverse precum Franz Liszt, Frédéric Chopin, Marie d’Agoult, Honoré de Balzac, Gustave Flaubert, Eugène Delacroix, sfătuindu-i pe unii, încurajându-i pe alţii. A întreţinut o mare prietenie prin corespondenţă cu Victor Hugo, deşi nu s-au întâlnit niciodată. 

Opere: Indiana (1832); Lelia (1833); Jacques (1834); Andre (1835); Mauprat (1837); Spiridion (1838); Les sept cordes de la lyre (1840); Horace (1841); Consuelo (1842-43); La Mare au diable (1846); Francois le champi (1847-48); La petite Fadette (1849); Les Maitres sonneurs (1853); Histoirede ma vie (1855); Elle et lui (1859).

George Sand a inchis ochii la Nohant (Indre), lasând în urmă o operă strălucitoare. Au condus-o pe ultimul drum Flaubert şi Dumas fiul. 

In prezent casa romancierei George Sand din Nohant-Vic se afla in proprietatea statului francez. In 1952 a fost cumparata de la ultima mostenitoare Aurore Lauth-Sand, nepoata scriitoarei, si transformata in muzeu. Castelul și întreaga proprietate cu grădina, cimitirul, dependințele și două pajiști, numite Pré Pile și Pré des Clous, sunt clasificate ca monumente istorice.

“Iubirea nu este ceea ce crezi tu; nu este această vio­lentă năzuinţă a tuturor simţurilor către o făptură vie; este aspi­raţia sfântă către necunoscut a celei mai subtile părţi din sufle­tul nostru.  

(...) Of, viaţă! of, chin! Să doreşti totul şi să nu obţii nimic, să cuprinzi totul şi să nu ai nimic! Să ajungi la scepticismul inimii ca Faust la scepticismul spiritului! Soartă mai nefericită decât soarta lui Faust, căci el păstrează în sânul său comoara pasiunilor tinereţii înflăcărate, care au clocit în tăcere, sub colb, nişte cărţi şi au dormit, în vreme ce mintea a vegheat; iar când Faust, obosit să mai caute perfecţiunea fără s-o găsească, se opreşte, gata să îl hulească şi să îl renege pe Dumnezeu, atunci Dumnezeu, ca să-l pedepsească, îi trimite îngerul pasiunilor sumbre şi funeste. Acest înger i se dedică lui, îl reîncălzeşte, îl întinereşte, îl arde, îl rătăceşte, îl devorează - iar bătrânul Faust intră în viaţă, tânăr şi vioi, vinovat damnat, dar atotputernic! Îngerul venise pentru ca Faust să nu-l mai iubească pe Dumnezeu, dar iată că o iubeşte pe Margareta! Dumnezeul meu, dă-mi blestemul lui Faust!”  

(...) Întreabă marinarul dacă poate trăi pe uscat, întreabă pasărea dacă poate fi fericită fără aripi, întreabă inima omului dacă se poate lipsi de emoţii.   

(...) Ce-ţi pasă, tinere poet? De ce vrei tu să ştii cine sunt şi de unde vin eu?... M-am născut, ca şi tine, în valea plângerii şi toţi nefericiţii care se târăsc pe pământ sunt fraţii mei. Aşadar, este oare atât de mare acest pământ, pe care îl cuprinde un singur gând şi pe care o rândunică îl înconjoară în numai câteva zile? Ce poate fi atât de ciudat şi de misterios într-o existenţă ome­nească? Ce influenţă atât de mare crezi tu că ar avea o rază de soare căzând, mai mult sau mai puţin vertical, peste creştetele noastre? Haida-de! Toată lumea aceasta este foarte departe de soare — este o lume foarte rece, foarte palidă şi foarte îngustă, întreabă vântul câte ore îi trebuie ca s-o răscolească de la un pol la altul.” (Lelia de George Sand)