$$$

 REGELE LUDWIG AL BAVARIEI ȘI LOLA MONTEZ

Povestea asta are un farme decadent neverosimil. E vorba despre regi, lux și fast, curtezane, bogății, politică și intrigi, trădare, amoruri interzise. Personajul – Lola Montez – a murit la 17 ianuarie 1861. Avea numai 40 de ani. S-a întâmplat la NY în Brooklyn. S-a născut la 17 februarie 1821. A fost o dansatoare, profesia ei adevărată - metresă, prostituată de lux.

Dar ce viaţă a dus! Plină de evenimente, de amanţi, de aventuri, de averi strânse şi spulberate. Printre amanţii ei dintre cei mai celebri – Franz Liszt şi Ludovic regele Bavariei. Toate astea au făcut din ea una dintre cele mai bârfite, admirate, invidiate femei. Este pomenită şi azi de unii cu admiraţie, de alții cu dispreţ.

Cine a fost Lola Montez? Fireşte, numele este pseudonim. Multe curtezane celebre (dar şi prostituatele de la colţul străzii) ca să practice preasfânta lor meserie îşi iau nume de împrumut. Îşi aleg unul care cred ele că li se potriveşte mai bine, mai sexapilos şi cu vino-ncoa. O chema de fapt Eliza Rosanna Gilbert, (n 17 febr. 1821). A fost o actriţă irlandeză, dar s-a făcut cunoscută atunci când a pretins că e dansatoare spaniolă și fireşte şi-a ales un nume potrivit, Lola Montez. Era o excentrică, era văzută însoţită de un câine şi de o ceată de admiratori. Se îmbrăca extravagant, exotic, dar nu uita niciodată să îşi asorteze rochia cu cât mai multe şi scumpe bijuterii. Avea superstiţia că o apără de rele. Nu le cumpăra, cum va imaginaţi, nici nu le moştenise, le obţinea contra farmece, cu plată în natură de la numeroşii ei amanţi. Durata unei aventuri cu ea era scurtă, puţini rezistau pretenţiilor ei. Îi părăsea pentru că se plictisea repede. Tehnica ei era desăvârşită. Punea ochii pe un bărbat despre care ştia sigur că are avere, i-o toca şi când paralele se terminau, iar naivul era falit, Lola se îndrepta spre alte ţinte. Era o închipuită, vorbea mult şi repede, minţea cum respira, îşi schimba mereu biografia.

Cea mai mare cucerire ai ei a fost Ludwig al Bavariei. A abdicat, confruntat cu proteste tocmai din cauza extravaganței sale, amanta sa Lola Montez îl făcuse nepopular. Munchenezii celebrează la Oktoberfest ziua acestei căsătorii. A fost un mecena, i-au plăcut artele, a fost protectorul lor. A ridicat mai multe muzee care și astăzi există. Sub sceptrul lui Munchen a devenit centru universitar și cultural european. Dar povestea cu Lola Montez l-a făcut să îşi piardă tronul.

Cei doi s-au cunoscut în 1846 cînd Ludwig avea 62 de ani, iar Lola Montez 25, şi când soţia îl lăsese singur pentru a se retrage la o mănăstire. E momentul când apare Lona Montez la Curtea din Munchen. Ludwig era un mare admirator al Spaniei şi învăţase lb. spaniolă. Nu conta că Lola era o falsă spanioloaică, i-a căzut cu tronc la un supeu în doi după un spectacol. De atunci au fost nedespărţiţi, regele voia să o aibă tot timpul în preajmă. A devenit dependent de ea. I s-a prezentat drept o aristocrată dintr-o mare şi veche familie scăpătată. Ludwig i-a asigurat o rentă, o vilă, trăsuri, ţinute, bijuterii, bani, un trai exorbitant etc. Toate privilegiile regale. A înnobilat-o, Lola Montez a devenit contesa de Landsfeld. Ludwig a cheltuit o avere cu ea spre exaspererea miniştrilor şi a Curţii. Era extrem de cheltuitoare, sfida, încălca eticheta, mereu protejată de rege care îi ierta totul, inclusiv amestecul în afaceri de stat. Asta nu a împiedicat-o cât a rămas la Munchen să îşi ofere plăcerea altor amanţi dintre admiratorii care o însoţeau peste tot în oraş. Poliţia l-a informat despre escapadele ei, comportamentul şi aventurile amoroase, despre cheltuielile exagerate. Dar regele a refuzat să creadă şi i-a făcut noi cadouri.

În faţa altor probe, rapoarte despre viaţa ei dezmăţată, despre adevărata ei identitate, despre căsătoriile anteriore (avea două, era bigamă) regele a trebuit să cedeze. Când a vrut să o alunge, Lola Montez a întors foaia, a trecut la şantaj, ameninţând că va publica scrisorile lui și că va da in vileag detaliile aventurii lor. S-au înţeles la preţ, Ludwig, regele excentric, a achitat pînă la ultimul şfanţ pretenţiile ei pentru ca să tacă.

Au fost alungaţi amîndoi. Ludwig a pierdut tronul, Lola a trebuit să părăsească Bavaria unde era detestată. A trecut oceanul. Aici a publicat un volum de memorii. Dar, surpriză sau cf. înţelgerii, ori din nostalgie, în paginile lor l-a vorbit de bine pe bietul rege îmbătrânit, caraghios, care şi-a imaginat că poate seduce o tânără. A făcut turnee de conferinţe în America, era deja celebră şi lumea venea să o vadă. Unii o consideră prima feministă. A murit săracă, de ftizie, în 1861 la NY. Devenise religioasă. De îngropat s-a îngropat cu numele ei de fată. O dăduse uitării pe Lola Montez.

Ludwig, a mai trăit pînă în 1868, când a fost găsit înecat. Poreclit „regele nebun”, marele admirator al lui Richard Wagner.