E ÎNTUNERIC ȘI-I TÂRZIU - vă salut cu drag !
Când s-așternuse liniștea în mine
Și vălul bătrâneții m-ascundea
Ai venit tu, crezând c-așa e bine –
Tu, apărut așa de undeva…
Chiar ai intrat prin ușa cu zăvoare
Fără să bați, fără să dai binețe,
Așa tăcut, ca într-o lume mare
Doar cu un zâmbet larg de tinerețe !
Cine ești tu, să-mi tulburi vechii ani
Cine ești tu, ce gânduri te frământă?
Nu vezi că viața asta-i de doi bani
Și nici o pasăre pribeagă nu mai cântă ?
Dac-ai văzut lumină încă-n geam
Și ți se pare că mai este viată,
E doar o amintire ce o am
Care cu greu uitării face față .
Mai mișcă vântul struna de chitară,
Care-a rămas fixată într-un cui,
Aduce amintiri de astă vară,
E amintirea tristă- a nu știu cui !
Nu zgândări cenușa răvășită
Ce stinsă stă pe vatra din cuptor.
Acolo a fost o minte rătăcită
Și nu mai e nici urmă de un dor !
Te du în drumul tău acum, cu bine
Și lasă ușa cu zăvorul pus,
E întuneric și-i târziu în mine,
Chiar și steluța zilei a apus !
Elena FOGHEL - 14 Iunie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu