***

 

8 iunie 1936: Nenorocirea de la Cotroceni

“Luni dimineața au început pe platoul din Cotroceni, serbările Restauraţiei, organizate de O. E. T. R., la care au participat toate organizaţiile tineretului, în special cencetaşii, străjerii, şoimii, arcaşii etc. La serbări a asistat o lume imensă, toate tribunele care înconjurau loja regală fiind tixite. Ceremonia s-a desfăşurat în deplină ordine, până la ora 11:30, când, tocmai în timpul defilării străjerilor, tribuna uriaşă situată vis-a-vis de loja regală, în care se aflau aproximativ 4.000 de persoane, a început să se clatine, apoi s-a prăbuşit ca un castel de cărţi, însoţită de un vuiet asurzitor şi vaiete îngrozitoare.

Repeziciunea cu care s-au produs faptele au uimit de cei prezenţi, pe locul unde se găsea mai înainte falnica tribună, neaflându-se decât un morman de scânduri şi grinzi, totul înconjurat de un praf gros. De sub dărâmături se auzeau vaietele îngrozitoare ale răniţilor şi gemetele muribunzilor. Imediat s-au luat măsuri pentru ajutorarea celor răniţi.

M S. Regele, pe care l-au impresionat adânc cele întâmplate, a coborât imediat la faţa locului, dând personal indicaţiunile pentru salvarea nenorociţilor prinşi sub dărâmăturile tribunei.

M.S. Regele nu era însoţit decât de A. S. R. Principele Nicolae şi zadarnic căuta în jurul său vreun membru al guvernului, aceştia dispăruseră de la faţa locului.

În tot cursul zilei de ieri, grija principala a Suveranului a fost îndreptată spre suferinzii din spitale. Din însărcinarea M. Sale d. general Ilasievici, mareşalul Palatului, a cercetat toate spitalele, interesându-se de starea celor internaţi. De asemenea, şi A. S. R. Principele Nicolae a vizitat pe rând pe cei suferinzi. Suveranul, în înalta lui solicitudine, a donat o sumă foarte importantă din caseta sa particulară pentru ajutorarea familiilor celor răniţi.

De asemenea, şi A. S. R. Principele regent Paul al Iugoslaviei şi Excelența Sa Eduard Beneş, preşedintele Republicii Cehoslovace, au donat importante sume de bani pentru acelaşi scop. În cursul după amiezii, M. S. Regina Mana s-a interesat de soarta răniţilor, contribuind cu o însemnată sumă la ajutorarea lor. Tot în urma ordinului Suveranului, Ministerul Sănătăţii publice a dispus ca răniţii să primească toate îngrijirile medicale necesare, fiind puşi la dispoziţie medici chirurgi în număr suficient

După ultimele calcule făcute, numărul celor care s-au prăbuşit cu marea tribună la Bucureşti, de ziua Restauraţiei, ar fi de 800. Dintre aceştia, 423 se găsesc în stare foarte gravă. Autorităţile au luat întinse măsuri pentru a se veni în ajutorul celor răniţi.

Ca urmare, toate spitalele din Capitală şi-au deschis larg porţile pentru a veni în ajutorul răniţilor. Astfel la Spitalul Brâncovenesc au fost internate 149 de persoane. La Spitalul de Urgenţă – 36, la Spitalul Polizu – 69, la Spitalul Colentina – 84, la Spitalul Comit – 46, la Spitalul Gardienilor Publici – 26, la Spitalul Filantropia – 100, la Spitalul Militar – 169 grav răniţi şi 90 cu leziuni mai uşoare, la spitalul Witing – 36 de personae, iar la Spitalul Colţea – 100 de persoane.

Evenimentul a stârnit în Bucureşti, ca de altfel în toată ţara, o panică de nedescris. Spitalele au fost literalmente asediate de rude şi cunoscuţi, pentru ca ele să poată afla în ce stare se găsesc victimele.

 NU 3 MORȚI, CI 80!

Remarcam de la început că asupra numărului morţilor au circulat cele mai fantastice versiuni, în special autorităţile nu au putut cădea de acord cu privire la comunicatul pe care aveau să-l dea în legătură cu această chestiune. Astfel, cei care au ascultat la radio au putut afla ieri că numărul morţilor este de trei, pe câtă vreme Poliţia Capitalei a precizat că numărul morţilor este de peste 80.

În asemenea împrejurări tragice, socotim că guvernul nu poate să continue jocul sinistru de a induce în eroare opinia publică a ţării. Guvernul Tătărescu, prin ascunderea adevărului, nu-şi poate bate joc de cetăţenii ţării, mai ales de familiile acelora care au alergat la Bucureşti pentru a participa la serbările naţionale din 8 iunie. Toţi morţii sunt eroi naţionali. De aceea guvernul are datoria sa publice numărul exact al morţilor, pentru ca familiile lor să poată lua măsurile necesare pentru înmormântare.

O dovadă eclatantă despre proporţiile dezastrului o constitue şi aceea că, în urma unui ordin telegrafic al guvernului, toţi chirurgii din oraşele învecinate Bucureştilor au fost chemaţi de urgenţă în capitală. Aceşti chirurgi vor lucra ziua şi noaptea fără întrerupere, pentru ajutorarea celor suferinzi. Amintim că la Spitalul Brâncovenesc s-au făcut azi noapte 84 de operaţiuni. Cu toate acestea, 24 de răniţi au încetat din viaţă.

Imediat după groaznicul accident care a îndoliat ţara întreagă, Parchetul din Capitală a primit ordinul să procedeze la cercetarea împrejurărilor în care s-a produs catastrofa şi să stabilească vinovăţiile.

Procurorul de serviciu deplasat la faţa locului a putut constata că tribunele construite la repezeală n-au avut nici un calcul de rezistenţă, că materialul din care erau construite era slab şi n-avea dimensiunile prevăzute în caietele de sarcini.

Apoi cuiele şi altele care trebuiau să întărească construcţia erau puţine şi de proastă calitate. În general nu s-a respectat nici o normă de siguranţă şi lemnăria era în marte parte veche şi putredă. În baza acestor dovezi de vinovăţie, Parchetul a procedat imediat la arestarea antreprenorilor Blumenfeld şi Druţu, precum şi următorilor architecţi din serviciul municipiului Capitalei: Roger Botomei, şeful serviciului, Ioan Burcurş, ajutorul său, Iulian Cojocariu, Vasile Ionescu şi Aurel Cacip. Împotriva tuturor s-au emis mandate de arestare, deschizându-se acţiune publică contra lor pentru cumulul de omor şi rănire prin imprudenţă.

O comisiune delegată de Parchet s-a deplasat în cursul după amiezii la faţa locului, unde a adunat probe din materialete din care au fost construite tribunele. Cu acest prilej s-a constatat cu câtă rea-voinţă şi neglijenţă s-a procedat la recepţionarea şi construirea tribunelor. Parchetul a audiat apoi pe avocatul Vasile Vasilescu, ajutor de primar, care a dat relaţiuni asupra felului cum s-a adjudecat lucrarea de construire a tribunelor celor doi nespecialişti, Blumenfeld şi Druţu. Colaboratorul d-lui Donescu a arătat că Primăria Capitalei a plătit suma de 8milioane lei pentru cele 12 tribune.

 PRIMARUL CAPITALEI DEMISIONEAZĂ

Din cercuri bine informate ni se comunică faptul că dl. Donescu, primarul general al Capitalei, îşi va prezenta azi demisia ministrului de interne. Demisia domnului Donescu va fi primită. Aceleaşi cercuri arată că demisia primarului Capitalei a fost cerută cu insistență şi nu este singura demisie provocată de criminala neglijentă ca aţi emanat atâta suferinţă şi durere asupra ţării.

*** Patria, 10 iunie 1936

La o săptămână după groaznica întâmplare de pe platoul Cotrobenilor, ţara întreagă este încă alarmată de groază. Sute de familii aşteaptă pe „dispăruţi”, şi aproape o mie de familii se îndoiesc de avizul primit de la spitalele capitalei că cel plecat la Bucureşti este încă în viaţă şi “este reţinut X săptămâni în Capitală”, cum sună sinistrul formular trimis într-un tiraj impresionant în toate colţurile ţării.

Totuşi guvernul nu ştie şi nu vrea să ştie decât de trei morţi! Cu riscul de a cenzura avizele mortuare — nu admite mai mult. Răniţii, da, îi recunoaşte. De la „aproape 100 de persoane rănite“ — cum suna primul comunicat — am ajuns la recunoaşterea cifrei de 1.724 răniţi, din care 369 – foarte grav, iar 700 – grav. Adică atât cât „Patria” a anunţat din prima zi.

Cu morţii stăm altfel. Primul comunicat vorbeşte de trei morţi. Ultimul — tot de trei. Familile „dispăruţilor” sunt ameninţate cu „perchiziţii”, cu cercetări — spre a se vedea dacă nu cumva familia i-a omorât sub pretextul nenorocirii de la Cotroceni. Aşa reiese dintre rânduri!

Citiţi şi vă veţi înfiora!! Dar se înşală când cred că suntem în Rusia ţaristă!! Se înşală când cred că pot minţi pe toată lumea! Dacă ministrul de interne şi guvernul nu se ruşinează, pot minţi mai departe! În faţa mea, care am văzut mai mult de zece cadavre, în faţa miilor de oameni, care au văzut şi ei transportul sinistru al morţilor, în faţa cercetaşilor, în faţa jandarmilor şi sergenţilor de la locul sinistrului, în faţa gardianului de la morgă, a medicilor, a cioclilor care au îngropat cadavrele, a familiilor lovite de doliu, în faţa sutelor de mii de cititori de ziare care au aflat printre rânduri de cel puţin zece morţi daţi cu numele, în afară de cei ai comunicatului oficial, poţi minţi în dragă voie. Cu cât este minciunea mai îndrăzneaţă, cu atât scârba şi revolta mulţimii este mai mare. Şi cu atât pedeapsa destinului va fi mai crudă!”

*** Patria, 16 iunie 1936