miercuri, 3 aprilie 2019

Relaxare estivală pentru întreaga familie, la Hotel Miorița Neptun

Sunt născută într-o familie de geografi. Oameni obișnuiți cu drumurile, prin natura profesiei lor: profesori cu specializare dublă, geografi și biologi. Și nu știu dacă este doar educație sau este ceva mult mai mult, transmis prin codul genetic, dar cred că pe undeva am moștenit apetitul și predispoziția lor pentru călătorii în aer liber și natură.
Probabil semăn mult cu tata: singuratică și independentă, prefer să mă izolez oarecum atât în universul cărților și lecturii cât și în natură și mediul înconjurător și să explorez tot ceea ce se poate explora. Tata îmi povestea adesea că nu prea era amator de socializare, ci mai degrabă prefera să citească mult, atât de mult încât era spaima bibliotecarilor în perioada studiilor, dar pe de altă parte hălăduia mult pe toate coclaurile, fie că erau munți sau Delta Dunării. Îi semăn în ambele privințe: prefer să îmi petrec timpul citind, în orice loc, în orice moment al zilei și chiar al nopții și în orice poziție. Și chiar dacă nu sunt o fire sportivă, sau poate tocmai de aceea, aproape singura formă de a mă mișca care mă poate caracteriza este... mersul pe jos.
În copilărie părinții mă luau cu ei în vacanțe. Astfel mereu petreceam zile frummoase în excursii sau săptămâni întregi de concediu în diverse stațiuni. Și chiar dacă o vreme nu am mai avut parte de prea multe evadări în afara mediului obișnuit de viață și de muncă, pasiunea pentru evadări în afara orașului a rămas.
Acum, ca om matur, prefer să savurez natura și tot ce mă înconjoară cu toate simțurile de care dispun: văz, miros, auz, pipăit... Ador să privesc peisajele în toată splendoarea lor, admirând atât ansamblul cât și fiecare detalii în parte. Ador să completez ceea ce văd cu sunete și parfumuri. Și nu mă pot abține de multe ori să ating ceea ce îmi apare în cale pentru a simți textura corpurilor, asperitățile sau, dimpotrivă, netezimea, căldura și vibrația lor.
De regulă prefer muntele... Pădurea cu parfum de cetină, cu răcoarea sa parfumată și plină de sunetele apei, aerului și viețuitoarelor. Moliciunea vegetației sau, dimpotrivă, duritatea rocilor. Murmurul apei curgânde și sunetele viețuitoarelor venind de pretutindeni și parca de nicăieri. Dar ador și marea înspumată, cu toată varietatea ei de culori, cu parfumul sării, nisipului umed și al algelor aduse de valuri până spre țărm.
Mi-e dor de mare. N-am mai văzut-o și n-am mai simțit-o aproape de suflet de decenii. Parcă aș face o călătorie spre ea, doar să petrec măcar câteva zile în preajma ei. Sigur s-au schimbat multe pe litoral, deși marea, ca spirit al naturii pure, a rămas aceeași ca întotdeauna, în permanentă schimbare și zbucium continuu.
Oare de ce n-aș merge la Hotel Miorița Neptun? Ar fi tocmai potrivit pentru un sejur la mare. Este localizat în partea nordică a stațiunii Neptun într-o vegetație bogată, la 150 m de centrul stațiunii și 700 m de plajă.
 Dacă până prin anul 2018, înainte de renovare, hotelul nu oferea o perspectivă foarte atrăgătoare raportat la exigențele turismului actual, după renovare hotelul oferă condiții substanțial îmbunătățite.

Un comentariu:

Clasament final Spring SuperBlog 2019

Bine v-am regăsit, superbloggeri! S-a încheiat și cea de-a 18-a ediție SuperBlog, așadar vă prezentăm mai jos clasamentul final Spring Supe...