marți, 12 mai 2026

&&&

 În sala de operație, tensiunea se putea tăia cu bisturiul. Monitorul piuia ritmic, iar echipa medicală, cu măștile bine strânse, aștepta semnalul de începere. Chirurgul principal, transpirat sub lumina reflectoarelor, își potrivește mănușile și strigă autoritar către asistent:


— „Repede, avem nevoie de anestezie! Pacientul începe să se miște!”


Asistentul, un tip calm care văzuse multe la viața lui, ridică o sprânceană și întreabă pe un ton birocratic:

— „Am înțeles, dom' doctor! Dar de care să fie? Mergem pe varianta de import sau folosim produsul nostru local?”


Chirurgul, grăbit, răspunde fără să stea pe gânduri:

— „Dă-i de import, să fie de calitate, să nu avem surprize!”

— „Păi... de import s-a terminat de ieri, dom’ doctor. Bugetul, știți cum e... s-a epuizat stocul.”


Chirurgul pufnește nervos și face un gest disperat cu mâna:

— „Bine, bine! Atunci folosește d-aia de-a noastră, românească, numai fă-l să adoarmă odată!”


Asistentul se apropie încet de capul pacientului, se apleacă ușor spre urechea lui și, cu o voce caldă și mângâietoare, începe să-i cânte legănat:

— „Nani, nani, puișor... nani, nani , somn ușor...”

$$$

 După o intervenție care ar fi trebuit să fie banală, pacientul se trezește pe patul de spital, buimac de la anestezie. Își pipăie gâtul, dar simte o junghi cumplit într-o zonă complet neașteptată. Când chirurgul intră în salon cu un zâmbet relaxat, omul îl întreabă cu o voce stinsă:


— „Domnule doctor, nu înțeleg nimic... M-ați operat de amigdale, dar mă doare îngrozitor spatele, jos, spre mijloc. E o durere de nesuportat, simt că mă rupe în două!”


Doctorul îl bate părintește pe umăr și îi răspunde cu o naturalețe dezarmantă:

— „Ei, dragul meu, e normal să simți un pic de disconfort o vreme. Doar ți-am scos un rinichi!”


Pacientul înlemni, cu ochii măriți de groază:

— „Poftim?! Un rinichi? Mie?! Domnule doctor, sunteți nebun? Eu n-am avut în viața mea probleme cu rinichii, am venit aici doar pentru gât!”


La care chirurgul, aranjându-și tacticos stetoscopul, îi răspunde pe un ton confidențial, de parcă i-ar explica o mică eroare administrativă:

— „O, știu foarte bine că n-aveai probleme, stai liniștit. Dar înțelege-mă și pe mine... aveam o obligație față de cineva și trebuia să rezolv proble ma urgent!”

$$$

 Într-o seară, un fermier care se ocupa cu creșterea păsărilor intră în barul local, vizibil binedispus. Se așază pe singurul scaun liber, chiar lângă o doamnă elegantă care sorbea dintr-un pahar. Fermierul face un semn barmanului și comandă, cu un aer festiv, o sticlă din cea mai bună șampanie.


Auzind comanda, femeia se întoarce spre el, zâmbind surprinsă:

— „Ce interesant! Să știți că și eu am comandat exact același lucru.”

— „Ce coincidență!” răspunde avicultorul. „Să știți că e o zi mare pentru mine și am simțit nevoia să sărbătoresc cum se cuvine.”

— „E incredibil,” spune femeia, ridicând paharul. „Și pentru mine este o zi cu totul specială. Tot pentru a sărbători sunt și eu aici.”


Cei doi ciocnesc paharele, iar bărbatul, curios, o întreabă:

— „Dacă nu sunt prea indiscret, dumneavoastră ce eveniment celebrați?”

— „E o minune! Soțul meu și cu mine ne-am dorit copii ani de zile și am încercat tot ce era posibil. Ei bine, chiar astăzi, ginecologul mi-a dat vestea cea mare: în sfârșit, sunt însărcinată!”


Fermierul rămâne mut de uimire:

— „Nu se poate! Ce coincidență uluitoare! Eu sunt avicultor, iar de ani de zile găinile mele erau sterile și nu scoteau niciun pui. Dar chiar de azi, ferma mea e plină de ouă fertile și totul a prins viață!”


Femeia, curioasă și ea, îl întreabă cu interes:

— „O, dar asta e minunat! Și spuneți-mi, ce metodă ați folosit? Ce ați făcut de s-a schimbat situația atât de radical?”


Bărbatul ia o gură de șampanie și răspunde simplu:

— „Păi... am schimbat cocoșul!”


Femeia zâmbește larg, îi face cu ochiul și adaugă șoptit:

— „Vă vine să credeți sau nu... dar chiar e o zi p lină de coincidențe!”

###

 Într-o zi, pe la ora 11, șeful meu a plecat liniștit în pauza lui obișnuită de cafea. Cum îl știam că stă mult plecat, mi-a venit o idee „genială”.


M-am uitat atent în jur să nu mă vadă nimeni și i-am schimbat ceasul de pe laptop cu șase ore înainte.


Când s-a întors șeful, și-a pus cafeaua pe birou și s-a uitat rapid la ecran.


Eu, foarte calm, mi-am strâns lucrurile și i-am spus:

— Eu plec, șefu’. E deja cinci.


El ridică mirat privirea:

— Așa târziu s-a făcut?!


Se uită încă o dată la laptop și dă din cap:

— A, bine atunci… ne vedem mâine!


Am ieșit din firmă încercând să nu râd prea tare.


Pe drum mă gândeam:

— Nu pot să cred… chiar a mers!


Mi-am petrecut restul zilei perfect: am stat prin oraș, am mâncat bine, m-am uitat la filme și m-am culcat fericit, convins că am tras cea mai tare țeapă din viața mea.


Pe la 3:15 dimineața, telefonul începe brusc să sune.


Buimac de somn, răspund:

— Alo…?


Vocea șefului răsună nervoasă:

— Sandule! Unde naiba ești?!  Ai întârziat deja 15 minute!

&&&

 Un bărbat reușește să evadeze spectaculos dintr-o închisoare de maximă securitate în care fusese închis timp de 15 ani. Disperat, intră în prima casă care îi iese în cale pentru a căuta bani, dar nimerește în dormitor, unde un cuplu tânăr se afla în plin moment de amor.


Fără să stea pe gânduri, evadatul îl imobilizează pe soț și îl leagă strâns de un scaun, apoi o leagă pe soție de marginile patului. Se apropie de femeie, se apleacă asupra ei, o sărută prelung pe gât și apoi se îndreaptă grăbit spre baie. Profitând de absența lui, soțul, îngrozit, îi șoptește soției:


— „Ascultă-mă bine, iubito! Omul ăsta e un deținut periculos, uită-te la hainele lui. A stat închis 15 ani și probabil n-a mai văzut o femeie de o veșnicie. Am văzut cum te-a sărutat... dacă vrea să facă dragoste cu tine, te rog, nu te opune! Fă tot ce îți cere! Fii tare, te iubesc!”


Soția se uită la el cu o privire ciudată și îi răspunde șoptit:

— „Iubitule, ai înțeles greșit... nu m-a sărutat pe gât, ci mi-a șoptit ceva la ureche. Mi-a mărturisit că e pe invers, mi-a spus că te găsește extrem de atrăgător și m-a întrebat dacă avem vaselină în casă. I-am spus că e în baie, unde s-a și dus acum... Așa că fii tare, iubitule! Și eu te i ubesc!”

$$$

 Un bărbat merge la psihiatru, vizibil epuizat:

— „Domnule doctor, nu mai pot! Am senzația îngrozitoare că în fiecare noapte cineva se ascunde și doarme sub patul meu.”


Doctorul își potrivește ochelarii și dictează diagnosticul:

— „E un caz clar de paranoia. Te pot vindeca, dar va dura trei ani, cu ședințe săptămânale care costă 100 de lei bucata.”


Omul pleacă și nu mai dă niciun semn. După câțiva ani, se întâlnesc întâmplător pe stradă, iar psihiatrul îl întreabă curios:

— „De ce n-ai mai venit la terapie? Te-ai vindecat?”

— „S-a rezolvat mult mai ieftin, doctore! M-am plâns unui tip la cârciumă și el mi-a dat soluția imediat.”

— „Sunt uimit... și ce te-a pus să faci?”

— „Păi, mi-a zis să tai picioarele patului. Acum să-l văd eu pe ăla care mai poate să doarm ă sub el!”

&&&

 Într-un autobuz aglomerat de după-amiază, își face apariția o domnișoară blondă, înaltă și foarte sigură pe ea, purtând o fustă mini care tăia respirația oricui. Imediat, un grup de băieți de „cartier”, puși pe glume proaste, încep să-și dea coate, să șoptească și să facă semne evidente către picioarele și silueta fetei.


Vrând să pară interesant în fața prietenilor săi, liderul grupului se apropie de ea cu un rânjet ironic. Scoate ostentativ o bancnotă de cinci lei din buzunar și i-o întinde fetei sub nas:


— „Domnișoară, uite aici... primește și tu ceva din partea noastră, ca răsplată pentru spectacolul gratuit pe care ni l-ai oferit de când te-ai urcat!”


Liniștea se așterne în autobuz, toți pasagerii așteptându-se ca fata să izbucnească în plâns sau să înceapă să țipe. Însă blonda nici nu clipește. Se uită lung la bancnotă, apoi caută calmă în portofel, scoate două monede de câte un leu și i le pune băiatului în palmă, privindu-l fix în ochi.


— „Poftim, ai aici doi lei rest”, spune ea pe un ton extrem de serios.


Băiatul, rămas cu mâna întinsă și vizibil derutat de reacția ei, bâlbâie:

— „Păi... de ce rest? Ce-i cu ăștia?”


La care fata îi răspunde cu un zâmbet fin, dar distrugător:

— „Stai liniștit, nu e nicio greșeală. Pentru persoanele cu handicap, eu ofer întotdea una reducere!”

@@@

 Lectură…dulce de seară  Este 19 august 1920, spre miezul nopții, în laboratorul cofetăriei Capșa de pe strada Edgar Quinet. Aici se fac ult...