&&&

 Într-un autobuz de linie, extrem de aglomerat la o oră de vârf, urcă la o stație un tip cu o înfățișare foarte dubioasă și amenințătoare. Se blochează în mijlocul culoarului, își pune mâinile în șolduri și, deodată, începe să urle cât îl țin plămânii, speriind toți călătorii:

— Atenție toată lumea! Dacă nu-mi dați chiar acum absolut tot ce aveți mai de valoare la voi — bani, bijuterii, telefoane — jur că fac prăpăd cu toate femeile din autobuzul ăsta, de la prima până la ultima!

În mijlocul panicii generale, o domnișoară tânără, tremurând de frică și cu lacrimi în ochi, încearcă să-l înduplece pe atacator:

— Vă rog eu frumos, domnule, aveți milă... Gândiți-vă totuși și la bietele femei mai în vârstă de aici, lăsați-le măcar pe ele în pace...

N-apucă fata să-și termine fraza, că de pe scaunul din spate se ridică o bătrânică extrem de ageră și revoltată, care o pune imediat la punct cu un glas tăios:

— Taci din gură, fată, nu te mai băga tu unde nu-ți fierbe oala! Dacă omul a zis clar și răspicat „toate”, apoi înseamnă că toate! Ce te trezești tu acum să-i schimbi regulile și să faci discrim inări?!

$$$

 Trei prieteni din țări diferite, stabiliți în străinătate, se lăudau mereu cu mașinile lor. Americanul conducea un Audi de ultimă generație, englezul un BMW tunat, iar românul se încăpățâna să meargă peste tot cu un Trabant vechi, moștenit de la bunicul lui. De fiecare dată când se întâlneau la semafor, englezul și americanul se luau la întrecere, lăsând în urmă nori de fum și cauciuc ars, în timp ce românul abia dacă apuca să schimbe în viteza a doua.

Într-o după-amiază, englezul, aflat la volanul BMW-ului său, îl observă pe amicul român tras pe marginea autostrăzii, uitându-se disperat pe sub capotă. Oprește și îl întreabă ce s-a întâmplat:

— Ce-ai pățit, măi prietene?

— Am rămas fără benzină în mijlocul pustietății! Mă poți trage și pe mine până la prima benzinărie?

Englezul, băiat de treabă, acceptă. Scoate un lanț solid din portbagaj, leagă Trabantul de spatele BMW-ului și îi spune românului înainte de a pleca:

— Fii atent aici: mergem încet. Dacă vezi că merg prea repede, că se întâmplă ceva sau că nu mai poți ține direcția, claxonezi lung și eu încetinesc imediat, da?

— Am înțeles, mersi mult! spune românul ușurat.

Zis și făcut. Pornește BMW-ul, trăgând după el micul Trabant. Toate bune și frumoase până când ajung la un semafor pe o porțiune dreaptă de drum, unde, printr-o coincidență uriașă, oprește chiar americanul cu Audi-ul lui sport. Acesta lasă geamul în jos, ambalează motorul și strigă către englez:

— Hei! Te ține o liniuță până la următoarea ieșire? Pari cam lent azi!

Orgoliul englezului explodează instant. Se aprinde culoarea verde, acesta uită complet, dar absolut complet, că are un Trabant legat cu lanț în spate, calcă pedala de accelerație până la podea și țâșnește ca din pușcă. Americanul se ia imediat după el, iar cele două mașini încep o cursă nebună la peste 180 km/h.

În spate, românul, cu ochii măriți de groază, vede cum Trabantul lui aproape că decolează de pe asfalt. Începe să apese disperat pe claxon, fără oprire: Pam-pam! Taaat! Taaat! Însă englezul, concentrat la cursă și cu muzica la maximum, nu mai auzea nimic.

A doua zi dimineață, la jurnalul de știri de la ora 5, prezentatoarea anunță cu o mină extrem de serioasă:

„Senzațional pe autostradă! Azi-noapte, camerele de supraveghere au surprins o cursă ilegală de o agresivitate nemaiîntâlnită. Un BMW și un Audi rulau cu o viteză halucinantă, iar în spatele lor, un Trabant mergea bară la bară, claxonând de mama focului și făcându-le disperat semne cu farurile ca să se dea la o parte din calea lui!”

&&&

 Bulă și Ștrulă lucrau de zor pe un șantier de construcții din Capitală. Ziua era lungă, căldura mare, iar cheful de muncă lipsea cu desăvârșire. La un moment dat, Bulă lasă mistria din mână, se șterge de sudoare și îi șoptește complice lui Ștrulă:

— Băi Ștrulă, eu nu mai pot, îmi iau zi liberă astăzi. O să mă prefac că am înnebunit de la căldură, fii atent aici!

Zis și făcut. Bulă se urcă agil pe schele, ajunge sus pe căpriori, se agață cu picioarele de o grindă și se lasă să atârne cu capul în jos, legănându-se ușor. Începe să lumineze din ochi și urlă cât îl țin plămânii:

— Sunt un bec! Sunt un bec! Luminez șantierul!

Ștrulă se uită la el cu gura căscată. În secunda următoare apare șeful de șantier, care, văzând spectacolul grotesc, își pune mâinile în cap și strigă isteric:

— Bulă, dă-te jos imediat și du-te acasă, băiatu' meu! Ai înnebunit de tot, ești periculos pentru echipă!

Bulă, cu un zâmbet interior, coboară tacticos, își ia haina și părăsește fericit șantierul. Imediat, Ștrulă lasă și el uneltele jos și începe să-și strângă calm sculele în trusă, pregătindu-se de plecare.

Șeful de șantier îl vede și îl oprește nervos:

— Păi și tu unde crezi că pleci, Ștrulă?! Treci înapoi la treabă!

La care Ștrulă se uită la el profund jignit și îi răspunde:

— Șefu', ai înnebunit? Cum să mai lucrez? Păi eu nu pot să muncesc pe întunericu l ăsta fără bec!

&&&

 Seara târziu, într-o gospodărie liniștită, Ion și Maria se pregăteau să stingă lumina și să se culce. Înainte de a se băga sub plapumă, Maria trece pe la masa de toaletă și începe să se analizeze lung, din toate unghiurile, în lumina slabă a veiozei.

O privire la siluetă, una mai aproape pentru detalii, iar în cele din urmă oftează atât de adânc încât se mișcă perdelele. Își întoarce fața tristă spre pat și spune cu o voce plină de deznădejde:

— Măi Ioane... m-am uitat acum tare bine în oglindă, cu atenție. M-am îngrășat vizibil în ultima vreme, fața mi-e plină de riduri, ba chiar am văzut că mi-a albit și părul pe la tâmple... Ce să mai, mă simt îngrozitor de bătrână, de urâtă și de dărâmată. Te rog eu din suflet, zi-mi și mie ceva frumos, o vorbă caldă care să mă consoleze și pe mine în seara asta...

Ion, care era deja pe jumătate adormit, oftează și el, se întoarce cu greu de pe o parte pe alta, își așază perna sub cap și o privește lung, preț de câteva secunde. Apoi, cu un calm desăvârșit, îi răspunde pe un ton sfătos:

— No, vezi, Mărie... dacă e să privim partea bună a lucrurilor, măcar poți sta liniștită: ai o vedere absolut exce lentă!

&&&

 mama care a ales să fie aruncată într-o groapă comună, murind fără medicamente, doar pentru a nu tăia vocea fiicei sale de la radio europa liberă

Cine a fost:

Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu. O doamnă din înalta societate a Bucureștiului interbelic, distinsă, educată, profesoară de limba franceză și soția celebrului critic literar Eugen Lovinescu. Însă, pentru istoria represiunii comuniste, identitatea ei cea mai „periculoasă” era alta: era mama Monicăi Lovinescu.

Monica fugise în Franța și devenise vocea principală de la Radio Europa Liberă din Paris. Emisiunile ei tăiau ca un bisturiu în minciunile regimului de la București. Milioane de români ascultau clandestin, în nopțile bruiate, vocea Monicăi care demasca crimele Securității. Comuniștii turbau. Nu o puteau asasina ușor la Paris (deși aveau să încerce mai târziu, bătând-o cu bestialitate), așa că au pus la cale un plan demonic, bazat pe cel mai vulnerabil punct al oricărui om: dragostea de mamă. Au luat-o ostatică pe Ecaterina, care avea deja peste 70 de ani.

Anatomia trădării și coborârea în iad:

În mai 1958, la ora 5 dimineața, ofițerii au spart ușa apartamentului în care locuia bătrâna doamnă. I-au răscolit amintirile, i-au confiscat manuscrisele soțului ei și au aruncat-o în beciurile Ministerului de Interne. Nu o acuzau de nimic concret. Motivul real al arestării i-a fost pus pe masă la primul interogatoriu: șantajul absolut.

Ofițerii i-au adus o foaie de hârtie și un stilou. I-au spus clar: „Scrie-i fiicei tale să se întoarcă în țară. Sau măcar scrie-i să înceteze imediat emisiunile împotriva noastră de la Europa Liberă. Dacă scrii, pleci acasă acum, îți dăm pensie și medicamente. Dacă refuzi, te lăsăm să putrezești aici, iar ea nu va mai ști niciodată unde îți sunt oasele”.

Să fii o mamă bătrână, bolnavă, izolată într-o celulă de beton, și să ai în față libertatea în schimbul unui singur rând scris copilului tău... tentația capitulării este inumană. Dar Ecaterina Bălăcioiu a împins foaia înapoi. A refuzat să fie instrumentul prin care regimul să pună căluș singurei voci libere care mai vorbea pentru România. A refuzat să își șantajeze emoțional fiica.

Dosarul secret al torturii și culisele rezistenței:

Răzbunarea Securității a fost lentă, metodică și letală. Au transferat-o pe bătrână de la Malmaison la Jilava, iar apoi la infirmeria penitenciarului Văcărești, un loc infestat de șobolani și umezeală. Ecaterina suferea de afecțiuni cardiace grave și de o boală cronică de stomac. Regimul a dat un ordin cinic și tăcut: interzicerea oricărui tratament medical.

Fără medicamente, corpul ei fragil s-a transformat într-o ruină. Picioarele i s-au umflat din cauza edemelor, inima îi ceda, iar durerile erau atroce. Gardienii veneau periodic la ușa celulei, îi fluturau hârtia și îi repetau oferta: „Un singur rând pentru Monica și mâine ești la spital, pe cearșafuri albe”.

Femeia care vorbea fluent franceza și cunoscuse elita Europei agoniza acum pe un pat de fier, mâncând lături. Dar din acea celulă, prin bilete minuscule scrise pe foițe de țigară și scoase pe ascuns de alte deținute eliberate, Ecaterina a reușit să trimită mesaje sfâșietoare, dar implacabile, către cei de afară: „Să nu cumva să cedeze Monica! Să nu se întoarcă! Să continue să spună adevărul!”.

Ea a preluat asupra ei toată greutatea morții. În iunie 1960, organismul ei a cedat definitiv. S-a stins din viață în singurătate, asfixiată și distrusă de boli netratate intenționat. Pentru a duce răzbunarea până la capăt, Securitatea i-a aruncat trupul noaptea, într-o groapă comună din cimitirul închisorii, turnând var peste ea. Monica Lovinescu a continuat să emită de la Paris, cu inima frântă, știind că fiecare cuvânt rostit la microfon a fost plătit cu carnea și sângele mamei sale.

Epilogul:

Șantajul emoțional este arma supremă a demonilor, iar a-i rezista cere o forță din afara acestei lumi. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu ne-a demonstrat că iubirea maternă nu înseamnă să îți aperi copilul cerându-i să fie laș; iubirea supremă este să accepți să fii aruncat într-o groapă comună pentru ca vocea copilului tău să rămână liberă  să trezească o națiune.

$$$

 MERITA CITIT! ;) :) :) ;) 

Răspunsul plin de umor al unui student la o întrebare propusă de un profesor excentric a ajuns să aibă milioane de vizualizări pe internet. Chiar şi profesorul a răspuns la glumă: i-a dat studentului nota A+ şi a publicat întreaga explicaţie pe internet.

La un examen la chimie, un profesor al Universităţii din Arizona a pus următoarea întrebare. "Este Iadul exotermic (cedează căldură) sau endotermic (absoarbe căldură)?". Întrebarea inedită a primit un răspuns de-a dreptul genial:

"Mai întâi, trebuie să ştim cum se modifică masa Iadului de-a lungul timpului. Pentru aceasta, trebuie să cunoaștem rata de mutare a sufletelor în Iad şi rata de plecare a sufletelor din Iad, ceea ce este destul de greu de stabilit. Cred însă că putem estima că, odată ce un suflet ajunge în Iad, nu mai pleacă de acolo. Aşadar, niciun suflet ajuns în Iad nu mai pleacă de acolo. Iar, în privinţa numărului de suflete care intră în Iad, diferitele religii care există astăzi pe lume ne pot da o mână de ajutor.

Aproape fiecare religie din lume pretinde că, dacă nu eşti membru al acelei religii, vei ajunge în Iad. Având în vedere că există mai multe religii, iar fiecare individ aparţine cel mult unei singure religii, putem concluziona că toate sufletele merg în Iad. Având în vedere natalitatea şi mortalitatea de pe Terra, putem concluziona, de asemenea, că numărul de suflete din Iad creşte exponenţial. Acum, putem analiza rata de schimbare a volumului Iadului, întrucât Legea lui Boyle prevede că, pentru ca temperatura şi presiunea din Iad să rămână la acelaşi nivel, volumul Iadului trebuie să se mărească proporţional cu numărul de noi suflete sosite în Iad.

Aşadar, avem două posibilităţi:

1. Dacă Iadul se extinde cu o rată inferioară celei de intrare a sufletelor în el, atunci temperatura şi presiunea din Iad vor creşte până când întreg Iadul se va dezlănţui.

2. Dacă Iadul se extinde cu o rată superioară celei de intrare a sufletelor în el, atunci temperatura şi presiunea vor scădea până când Iadul va îngheţa.

Aşadar, care este varianta corectă?

Dacă acceptăm postulatul oferit mie de Teresa, în primul meu an la universitate, "Voi face dragoste cu tine atunci când va îngheţa Iadul" şi dacă luăm în considerare şi amănuntul că am făcut dragoste cu ea azi-noapte, atunci varianta doi este cea corectă, astfel încât sunt sigur că Iadul este exotermic şi a îngheţat deja. Corolarul acestei teorii este că, având în vedere că Iadul a îngheţat, nu mai primeşte noi suflete şi, în aceste condiţii, cei dispăruţi nu pot ajunge decât în Rai, dovedind existenţa divinităţii. Ceea ce explică de ce, azi noapte, Teresa ţipa întruna "Oohhh, Doamne!"

$$$

 Și pentru că mâine nu am să mai postez nimic, vă reamintesc câteva dintre faptele și întâmplările dintr-o zi de 15 mai...

- „Ziua Poliţiei Militare” și „Ziua Chimiştilor Militari” (Ziua trupelor de apărare CBRN) din Armata României

-„Ziua latinităţii"; marchează semnarea, la Madrid, la 15.V.1954, a Convenţiei Constitutive a Uniunii Latine, organizaţie interguvernamentală care reuneşte 35 de state, printre care şi România, care au limbi oficiale sau naţionale neolatine (ziua a fost proclamată la 22.X.2000)

– „Ziua Medicului Veterinar”; la 15 mai 1861 domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul de înfiinţare a Şcoalei de Arta Veterinăriei, care a funcţionat în cadrul Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie din Bucureşti; la 15.V.1871 va fi înfiinţată Societatea de Medicină Veterinară, desfiinţată în 1949 şi reînfiinţată la 15.V.1971

- 1265: S-a născut poetul italian Dante Alighieri (m.13/14.IX.1321).

- 1567: S-a născut Claudio Monteverdi, compozitor italian (m. 29 noiembrie 1643)

- 1838: S-a născut pictorul şi desenatorul Nicolae Grigorescu, considerat unul dintre întemeietorii picturii române moderne şi unul dintre cei mai importanţi impresionişti români; peisagist şi portretist; a realizat şi picturile murale pentru mânăstirile Căldăruşani (1854-1856), Zamfira (1857) şi Agapia (1858-1861); împreună cu Carol Popp de Szathmary, Sava Henţia şi George Demetrescu-Mirea, a participat la Războiul de independenţă (1877-1878), imortalizând pe carton, apoi pe pânză, acţiunile soldaţilor români; membru de onoare al Academiei Române (m. 1907).

– 1844: S-a născut Matei Drăghiceanu, inginer şi geolog; în 1867 s-a înscris la Şcoala de Mine din Paris, fiind primul inginer român de mine; a realizat prima hartă de soluri din România, la scara 1/500.000 (hartă geologică ce însoţea o monografie a judeţului Mehedinţi); membru de onoare al Academiei Române din 1933 (m. 1939)

- 1845: S-a născut biologul rus Ilia I. Mecinikov, unul dintre fondatorii microbiologiei, imunologiei şi embriologiei evoluţioniste; Premiul Nobel pentru medicină pe 1908, împreună cu germanul Paul Erlich; membru de onoare străin al Academiei Române (1911) (m. 1916)

- 1847: S-a nãscut Ioniţã Scipione-Bãdescu, gazetar, poet şi cel mai sincer şi apropiat prieten al lui Mihai Eminescu (m. 1904).

– 1859: S-a născut publicistul Iuliu Moisil; importante contribuţii în modernizarea învăţământului românesc; din 1910, odată cu înfiinţarea Muzeului Pedagogic din Bucureşti, a fost numit director al acestuia, calitate în care a desfăşurat o bogată activitate de organizare şi colecţionare de materiale didactice; membru de onoare al Academiei Române din 1943 (m. 1947). Unele surse dau ca dată a naşterii 19 mai 1859

– 1859: S-a născut Pierre Curie, fizician şi chimist francez; contribuţii în domeniile magnetismului şi radioactivităţii; împreună cu soţia sa, Maria Sklodowska Curie, a descoperit şi izolat elementele radiu şi poloniu (1898); Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1903, împreună cu soţia sa şi cu Antoine Henri Becquerel (m. 1906, în urma unui accident rutier)

– 1862: S-a născut Arthur Schnitzler, scriitor şi dramaturg austriac, cel mai important reprezentant al Modernităţii vieneze; operele sale au fost adesea controversate, atât datorită francheţei în descrierea sexualităţii, cât şi pentru poziţiile sale ferme împotriva antisemitismului, în scrieri precum piesa de teatru „Professor Bernhardi” (Profesorul Bernhardi) şi „Der Weg ins Freie” (Drum deschis) (m. 1931)

- 1873,15/27: A murit Alexandru Ioan Cuza, primul domn al Principatelor Unite (1859–1862) şi al statului naţional România (1862–1866).  

- 1877: Apariţia, la Bucureşti, până la 16.VI.1889, a cotidianului politic şi literar „România liberă”, sub conducerea lui Dimitrie August Laurian

 -1881: S-a nãscut prozatorul Nicolae N. Beldiceanu; fiul poetului junimist Neculai Beldiceanu (m.1923)

- 1881: S-a născut pictorul Marius Bunescu (m. 1971) 

– 1884: S-a născut Octav Botez, istoric şi critic literar; colaborator constant al revistei ieşene „Viaţa Românească”, din cercul căreia a făcut parte (m. 1943)

- 1886: A murit poeta americană Emily Dickinson (n. 1830) 

- 1890: S-a născut scriitoarea americana Katherine Anne Porter (m.18.IX.1980).

-1891: S-a născut Mihail Bulgakov, romancier şi dramaturg sovietic de origine ucraineană, autorul celebrului roman „Maestrul şi Margareta" (m. 10 martie 1940) (n. stil vechi 3 martie 1891)

- 1891: Era publicată scrisoarea „Rerum Novarum” a Papei Leon al XIII-lea, prima enciclică socială. Leon al XIII-lea a analizat realitatea socială din punct de vedere evanghelic, încercând să găsească în ea soluţii adecvate, pornind de la aceeaşi perspectivă.S-a bazat astfel pe Sfintele Scripturi şi pe tradiţia Bisericii pentru a propune soluţii la lucrurile noi care apăreau.În felul acesta, el a introdus o metodologie care a devenit repede caracteristică a învăţăturii sociale a Bisericii: „Rerum Novarum a tratat problema muncitorilor cu o metodă care va deveni o paradigmă permanentă pentru dezvoltările următoare ale doctrinei sociale”

– 1898: S-a născut actriţa franceză Arletty (pseudonimul lui Arlette-Léonie Bathiat), vedetă a cinematografului interbelic, actriţă preferată a regizorului de film Marcel Carné (m. 1992)

–1900: S-a născut medicul Arthur Kreindler, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai şcolii de neurologie din România; şi-a legat numele de efectuarea primelor encefalografii din ţară; membru titular al Academiei Române din 1948 (m. 1988)

- 1909: S-a născut James Mason, actor britanic de film

– 1911: S-a născut Max Frisch, dramaturg, romancier şi arhitect elveţian, unul dintre cei mai reprezentativi scriitori de limbă germană (m. 1991)

- 1925: S-a nãscut Savin Bratu, publicist, editor, critic şi istoric literar (m. 4.III.1977).

– 1926: S-a născut Aurel Martin, istoric şi critic literar; importantă activitate în sistemul editorial (Editura Enciclopedică, Editura Minerva) (m. 1993)

–1931: S-a născut prozatoarea Sonia Larian (pseudonimul literar al Arianei Lewenstein); în 1986 s-a stabilit la Paris, împreună cu soţul său, criticul literar Lucian Raicu (m. 2016)

–1931: S-a născut Petru Ursache, etnolog, estetician si istoric literar (m. 2013)

– 1933: S-a născut regizorul de film şi scenaristul Andrei Blaier (m. 2011)

- 1933: S-a născut prozatoarea Domnica Gârneaţă.

- 1938: S-a nãscut Horia Pãtraşcu, prozator, scenarist, publicist, cronicar cinema.

–1938: A murit medicul Gheorghe Marinescu, fondatorul şcolii româneşti de neurologie; a folosit, printre primii, metoda encefalografică în studiul fiziopatologiei sistemului nervos; pionier al filmului ştiinţific mondial (între anii 1898 şi 1901, împreună cu operatorul Constantin Popescu, a utilizat cinematograful în studierea unor maladii psihice); membru titular al Academiei Române din 1905, vicepreşedinte al acestui for (1916-1918; 1925-1928) (n. 1863)

- 1940: S-a născut Lainie Kazan, actriţă de film şi cântăreaţă americană

- 1941: S-a născut actorul Vistrian Roman (m. 1994) 

–1942: S-a născut pictorul Ştefan Ioan Câlţia

- 1953: S-a nãscut Mike Oldfield, multi-instrumentist şi compozitor britanic.

- 1963: A avut loc lansarea navei cosmice americane „Mercury 9”, la bordul căreia se afla astronautul Gordon Cooper, primul american care a rămas pe orbită mai mult de 24 de ore. A fost prima evaluare americană a efectelor zborului în spaţiul cosmic asupra organismului uman

- 1967: A murit pictorul american Edward Hopper (n. 1882)

- 1990: Reluarea, după 40 de ani de întrerupere, a relaţiilor diplomatice dintre România şi Sfântul Scaun. La 10.V.1927 a fost semnat Concordatul cu Vaticanul, prin care se reorganiza cultul catolic în România, în sensul supunerii sale faţă de legile ţării (a intrat în vigoare la 7.VII.1929); după a doua conflagraţie mondială, în condiţiile instaurării în ţara noastră a regimului comunist, prin Decretul 151/17.VII.1948, partea română a denunţat Concordatul cu Sfântul Scaun, începând şi represiunea împotriva Bisericilor Romano-Catolică şi Greco-Catolică din România

- 2004: A murit compozitorul francez de origine română Marius Constant (n.7.II.1925).

– 2012: A murit scriitorul şi diplomatul mexican Carlos Fuentes (n. 1928, în Panama)

– 2013: A murit tenorul franco-australian Albert Lance (numele real, Lancelot Albert Ingram) (n. 1925)

– 2016: A murit astrofizicianul francez Andre Brahic; a descoperit inelele planetei Neptun; cunoscut pentru pas iunea sa de a populariza ştiinţele (n. 1942)