$&&

 CIVILIZAȚIA ADUCERII AMINTE...

⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️PUIU CĂLINESCU,MAESTRUL UMORULUI.....

   S-a stins pe 16 mai 1997,pe un pat de spital,la FLOREASCA, spunandu-le bancuri asistentelor medicale care l-au îngrijit până în ultima clipă....

      -Ieşea pe scenă şi spunea: „Mă trezesc într-o dimineaţă, când încă nu se luminase, şi ce credeţi?  Aud, deodată, prrr, trosc, pleosc! Ce era? Se crăpa de ziuă...”. Sala era în delir. Dar nu pentru poanta şi slabă şi răsuflată, ci pentru maniera de interpretare. Vă imaginaţi cum gesticula, cum se îndoia de mijloc, cum îşi dădea ochii peste cap, ca să poată sugera „crăpatul de ziuă”?

      -Au fost voci care au afirmat că, dacă se năştea în FRANŢA, poziţia lui LOUIS de FUNES era serios ameninţată.....

Şi de cine? De PUIU CĂLINESCU, un actor plecat de jos, din sărăcie, crescut fără mamă, fără tată, de nişte mătuşi, care-l mai şi băteau „ca să-l educe”, şi care, toată copilăria, n-a avut parte de nici o jucărie! În adolescenţă, pentru a se întreţine, lipea afişe şi juca în „revistele” de cinematograf ce prefaţau cândva proiecţia unui film. Rămânea după aceea în sală să vadă filmele cu STAN şi BRAN ori CHARLIE CHAPLIN, apoi urca iar pe scenă şi juca.

      -CARMEN CĂLINESCU, fata marelui actor: 

„Este foarte greu să povestesc cine a fost tatăl meu. Nu-mi ajung vorbele...

A fost un om mare!

Perioada lui de glorie a început, prin anii '70, cu "Sonatul lunii" la BOEMA. Nu se putea circula pe stradă când avea spectacol! Biletele se vindeau cu o săptămână înainte. Câştiga foarte bine, dar cheltuia totul cu noi, copiii, cu mama... 

Le-a ajutat până şi pe mătuşile care îl bătuse în copilărie...

Nouă, mie şi surorii mele, SILVIA, ne-a oferit totul! 

De unde a învăţat omul ăsta să ofere, când el nu primise nimic, niciodată?! A crescut fără mamă...fără tată ...şi a fost bătut de mătuşi... 😢

    FOTINA CĂLINESCU a răcit la un bal şi a murit când el avea 5 ani....Iar tatăl lui a fost actorul JEAN TOMESCU, din CRAIOVA. 

Nu prea îi plăcea cartea şi mătuşile l-au trimis la muncă. 

Aşa a început tata să lipească afişe. 

Mama l-a cunoscut de prin 1944.

A fost o iubire nebună. 

Mama, fată de pension, cu fiţe, avea o prietenă şi mergeau împreună la film. Taică-meu juca în pauză la cinematograf. 

Se uita la STAN şi BRAN, la CHARLIE CHAPLIN şi apoi intra şi juca... 

Ei au fost profesorii lui!.

    A venit bombardamentul, iar bunicii din partea mamei au avut mult de suferit.

Au rămas fără nimic..... Tata se ridicase şi devenise actor, putând să ajute familia financiar. Nu te puteai supăra pe el. 

Era un om care te făcea să lupţi, să nu fii deprimat, să nu clachezi niciodată. Spunea că, dacă nu-ţi chiorăie stomacul şi n-ai pantofii rupţi, e tot ceea ce îţi trebuie ca să fii fericit. Nu a ţinut la bani. Voia ca toată lumea din jurul lui să fie mulţumită...

     În 1995, sora mea, SILVIA, a murit la 50 de ani.😢 Între mine şi ea era o diferenţă de 11 ani. Iar tata a plecat, doi ani mai târziu, la 16 mai 1997.... 😢A fost cumplit! Sora mea a avut o moarte fulgerătoare. Era văduvă şi rămăsese singură. 

Băiatul ei, BOGDAN, era plecat la mare. În 1995 nu prea erau telefoane mobile să ţinem legătura. 

Eu, cu mama şi cu tata, eram în vacanţă, la PREDEAL. Când ne-am întors în BUCUREŞTI, am sunat-o pe SILVIA, dar nu răspundea. 

Am mers şi am spart uşa. 

Ea era moartă în hol. Făcuse comoţie cebrală....

    Prin luna martie a anului 1997, mi-a spus la telefon că nu mai vedea bine, la două zile după ce i se făcuse rău pe scenă - îşi aminteşte CARMEN CĂLINESCU. Însă el a continuat să joace. 

Am mers la Spitalul Militar. Se pare că suferise atunci un infarct.... Urca pe scenă susţinut, sprijinit, doar ca să joace. 

Era din ce în ce mai rău. Şi, pe data de 1 mai 1997, ne-am strâns toţi, pentru că aşa a vrut tata, şi am plecat la SINAIA. 

Se simţea foarte rău, se sprijinea mereu de mine. 

Îmi spunea "ia-mi hârtia asta din mână", iar el nu avea nimic în mână! 

Am fost să-i facem o ecografie, doctorul s-a uitat spre mine, vrând să-mi spună ceva.

Eu eram terminată. I-am zis că tata este amator de bere şi l-am întrebat dacă pot să-i dau. Iar el mi-a răspus că pot să-i dau orice! Eu tot nu realizam gravitatea. 

A doua zi l-au dus de urgenţă la Spitalul FLOREASCA.... 

Era o mână de om, dar îl dureau toate!

Nu mai era tata! 

Vineri dimineaţa mă duc înapoi la spital, la reanimare, şi el nu era....

M-am speriat. 

O asistentă mi-a spus că-şi revenise şi că fusese mutat într-un salon, la terapie. Intru în salon, iar tata era înconjurat de asistente. Le spunea glume. Când m-a văzut, i-a căzut o lacrimă. Maestre, chiar credeai că te-am abandonat? Ce s-a întâmplat?, l-am întrebat. Carmen, să ştii că am visat că mor, mi-a răspuns.

     Avusese temperatură foarte mare, era pe perfuzii, dar voia să trăiască. Mă întreba tot timpul dacă pică în perfuzie”. 

Cu toate că o simţea din ce în ce mai aproape pe "dânsa" cu coasa, actorul voia să plece, fiindcă a doua zi, sâmbătă, avea spectacol.....

"Nu mai aveţi voie să intraţi. A decedat!", a auzit o asistentă cum o informa, extrem de conştiincios. În acel moment am simţit că mă prăbuşesc, cu punga în care aveam supa şi compotul pe care şi le dorise.

Am apucat să văd că în patul lui era altcineva.... 

Când plecasem dimineaţa de la spital era bine, vorbea, şi nu înţelegeam ce s-a întâmplat. Mi s-a spus că decedase la 16:45.”...

Un sfert de oră.... Atât. ...Dacă n-ar fi plecat, dacă ar fi venit mai devreme, dacă şi iar dacă... Frământări deşarte. „Dânsa” îi dăduse întâlnire lui PUIU CĂLINESCU la 16:45....

„Mi s-a povestit că era înconjurat de asistente, că le spunea glume şi că din senin a făcut un stop respirator. A murit cum şi-a dorit: cu zâmbetul pe buze.... Totuşi stau şi mă gândesc iar enigma tot nu mi-a dezlegat-o nimeni până acum. Dacă a murit cu doar un sfert de oră înainte să ajung eu, iar el nu mai era în salon şi altcineva îi luase locul, unde îl duseseră pe tata? Nici acum nu ştiu de ce s-au grăbit să-l ia?! Acum regret că am plecat de lângă el....

Dintotdeauna suferinţele le trata cu indiferenţă. Era pe la PETROŞANI, într-un turneu, şi avea două spectacole pe zi. În timpul matineului, i s-a făcut rău pe scenă. 

     Au venit şi l-au luat cu Salvarea. Nu ştiu ce i-au făcut doctorii de la spital, dar la ora opt seara, era din nou pe picioare, în teatru. Altă dată, a venit asistenta să-i facă o injecţie, că tata avea probleme şi cu inima, şi cu rinichii, i-a băgat acul şi, când să-i facă injecţia, 

PUIU CĂLINESCU era chemat în scenă. 

Tata şi-a tras repede pantalonii şi a fugit pe scenă, cu tot cu acul de la seringă”.

     ODIHNĂ-N VEȘNICĂ LUMINĂ!🕯🙏

RECUNOȘTINȚĂ ȘI RESPECT!