$$$

 MERITA CITIT! ;) :) :) ;) 

Răspunsul plin de umor al unui student la o întrebare propusă de un profesor excentric a ajuns să aibă milioane de vizualizări pe internet. Chiar şi profesorul a răspuns la glumă: i-a dat studentului nota A+ şi a publicat întreaga explicaţie pe internet.

La un examen la chimie, un profesor al Universităţii din Arizona a pus următoarea întrebare. "Este Iadul exotermic (cedează căldură) sau endotermic (absoarbe căldură)?". Întrebarea inedită a primit un răspuns de-a dreptul genial:

"Mai întâi, trebuie să ştim cum se modifică masa Iadului de-a lungul timpului. Pentru aceasta, trebuie să cunoaștem rata de mutare a sufletelor în Iad şi rata de plecare a sufletelor din Iad, ceea ce este destul de greu de stabilit. Cred însă că putem estima că, odată ce un suflet ajunge în Iad, nu mai pleacă de acolo. Aşadar, niciun suflet ajuns în Iad nu mai pleacă de acolo. Iar, în privinţa numărului de suflete care intră în Iad, diferitele religii care există astăzi pe lume ne pot da o mână de ajutor.

Aproape fiecare religie din lume pretinde că, dacă nu eşti membru al acelei religii, vei ajunge în Iad. Având în vedere că există mai multe religii, iar fiecare individ aparţine cel mult unei singure religii, putem concluziona că toate sufletele merg în Iad. Având în vedere natalitatea şi mortalitatea de pe Terra, putem concluziona, de asemenea, că numărul de suflete din Iad creşte exponenţial. Acum, putem analiza rata de schimbare a volumului Iadului, întrucât Legea lui Boyle prevede că, pentru ca temperatura şi presiunea din Iad să rămână la acelaşi nivel, volumul Iadului trebuie să se mărească proporţional cu numărul de noi suflete sosite în Iad.

Aşadar, avem două posibilităţi:

1. Dacă Iadul se extinde cu o rată inferioară celei de intrare a sufletelor în el, atunci temperatura şi presiunea din Iad vor creşte până când întreg Iadul se va dezlănţui.

2. Dacă Iadul se extinde cu o rată superioară celei de intrare a sufletelor în el, atunci temperatura şi presiunea vor scădea până când Iadul va îngheţa.

Aşadar, care este varianta corectă?

Dacă acceptăm postulatul oferit mie de Teresa, în primul meu an la universitate, "Voi face dragoste cu tine atunci când va îngheţa Iadul" şi dacă luăm în considerare şi amănuntul că am făcut dragoste cu ea azi-noapte, atunci varianta doi este cea corectă, astfel încât sunt sigur că Iadul este exotermic şi a îngheţat deja. Corolarul acestei teorii este că, având în vedere că Iadul a îngheţat, nu mai primeşte noi suflete şi, în aceste condiţii, cei dispăruţi nu pot ajunge decât în Rai, dovedind existenţa divinităţii. Ceea ce explică de ce, azi noapte, Teresa ţipa întruna "Oohhh, Doamne!"

$$$

 Și pentru că mâine nu am să mai postez nimic, vă reamintesc câteva dintre faptele și întâmplările dintr-o zi de 15 mai...

- „Ziua Poliţiei Militare” și „Ziua Chimiştilor Militari” (Ziua trupelor de apărare CBRN) din Armata României

-„Ziua latinităţii"; marchează semnarea, la Madrid, la 15.V.1954, a Convenţiei Constitutive a Uniunii Latine, organizaţie interguvernamentală care reuneşte 35 de state, printre care şi România, care au limbi oficiale sau naţionale neolatine (ziua a fost proclamată la 22.X.2000)

– „Ziua Medicului Veterinar”; la 15 mai 1861 domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul de înfiinţare a Şcoalei de Arta Veterinăriei, care a funcţionat în cadrul Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie din Bucureşti; la 15.V.1871 va fi înfiinţată Societatea de Medicină Veterinară, desfiinţată în 1949 şi reînfiinţată la 15.V.1971

- 1265: S-a născut poetul italian Dante Alighieri (m.13/14.IX.1321).

- 1567: S-a născut Claudio Monteverdi, compozitor italian (m. 29 noiembrie 1643)

- 1838: S-a născut pictorul şi desenatorul Nicolae Grigorescu, considerat unul dintre întemeietorii picturii române moderne şi unul dintre cei mai importanţi impresionişti români; peisagist şi portretist; a realizat şi picturile murale pentru mânăstirile Căldăruşani (1854-1856), Zamfira (1857) şi Agapia (1858-1861); împreună cu Carol Popp de Szathmary, Sava Henţia şi George Demetrescu-Mirea, a participat la Războiul de independenţă (1877-1878), imortalizând pe carton, apoi pe pânză, acţiunile soldaţilor români; membru de onoare al Academiei Române (m. 1907).

– 1844: S-a născut Matei Drăghiceanu, inginer şi geolog; în 1867 s-a înscris la Şcoala de Mine din Paris, fiind primul inginer român de mine; a realizat prima hartă de soluri din România, la scara 1/500.000 (hartă geologică ce însoţea o monografie a judeţului Mehedinţi); membru de onoare al Academiei Române din 1933 (m. 1939)

- 1845: S-a născut biologul rus Ilia I. Mecinikov, unul dintre fondatorii microbiologiei, imunologiei şi embriologiei evoluţioniste; Premiul Nobel pentru medicină pe 1908, împreună cu germanul Paul Erlich; membru de onoare străin al Academiei Române (1911) (m. 1916)

- 1847: S-a nãscut Ioniţã Scipione-Bãdescu, gazetar, poet şi cel mai sincer şi apropiat prieten al lui Mihai Eminescu (m. 1904).

– 1859: S-a născut publicistul Iuliu Moisil; importante contribuţii în modernizarea învăţământului românesc; din 1910, odată cu înfiinţarea Muzeului Pedagogic din Bucureşti, a fost numit director al acestuia, calitate în care a desfăşurat o bogată activitate de organizare şi colecţionare de materiale didactice; membru de onoare al Academiei Române din 1943 (m. 1947). Unele surse dau ca dată a naşterii 19 mai 1859

– 1859: S-a născut Pierre Curie, fizician şi chimist francez; contribuţii în domeniile magnetismului şi radioactivităţii; împreună cu soţia sa, Maria Sklodowska Curie, a descoperit şi izolat elementele radiu şi poloniu (1898); Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1903, împreună cu soţia sa şi cu Antoine Henri Becquerel (m. 1906, în urma unui accident rutier)

– 1862: S-a născut Arthur Schnitzler, scriitor şi dramaturg austriac, cel mai important reprezentant al Modernităţii vieneze; operele sale au fost adesea controversate, atât datorită francheţei în descrierea sexualităţii, cât şi pentru poziţiile sale ferme împotriva antisemitismului, în scrieri precum piesa de teatru „Professor Bernhardi” (Profesorul Bernhardi) şi „Der Weg ins Freie” (Drum deschis) (m. 1931)

- 1873,15/27: A murit Alexandru Ioan Cuza, primul domn al Principatelor Unite (1859–1862) şi al statului naţional România (1862–1866).  

- 1877: Apariţia, la Bucureşti, până la 16.VI.1889, a cotidianului politic şi literar „România liberă”, sub conducerea lui Dimitrie August Laurian

 -1881: S-a nãscut prozatorul Nicolae N. Beldiceanu; fiul poetului junimist Neculai Beldiceanu (m.1923)

- 1881: S-a născut pictorul Marius Bunescu (m. 1971) 

– 1884: S-a născut Octav Botez, istoric şi critic literar; colaborator constant al revistei ieşene „Viaţa Românească”, din cercul căreia a făcut parte (m. 1943)

- 1886: A murit poeta americană Emily Dickinson (n. 1830) 

- 1890: S-a născut scriitoarea americana Katherine Anne Porter (m.18.IX.1980).

-1891: S-a născut Mihail Bulgakov, romancier şi dramaturg sovietic de origine ucraineană, autorul celebrului roman „Maestrul şi Margareta" (m. 10 martie 1940) (n. stil vechi 3 martie 1891)

- 1891: Era publicată scrisoarea „Rerum Novarum” a Papei Leon al XIII-lea, prima enciclică socială. Leon al XIII-lea a analizat realitatea socială din punct de vedere evanghelic, încercând să găsească în ea soluţii adecvate, pornind de la aceeaşi perspectivă.S-a bazat astfel pe Sfintele Scripturi şi pe tradiţia Bisericii pentru a propune soluţii la lucrurile noi care apăreau.În felul acesta, el a introdus o metodologie care a devenit repede caracteristică a învăţăturii sociale a Bisericii: „Rerum Novarum a tratat problema muncitorilor cu o metodă care va deveni o paradigmă permanentă pentru dezvoltările următoare ale doctrinei sociale”

– 1898: S-a născut actriţa franceză Arletty (pseudonimul lui Arlette-Léonie Bathiat), vedetă a cinematografului interbelic, actriţă preferată a regizorului de film Marcel Carné (m. 1992)

–1900: S-a născut medicul Arthur Kreindler, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai şcolii de neurologie din România; şi-a legat numele de efectuarea primelor encefalografii din ţară; membru titular al Academiei Române din 1948 (m. 1988)

- 1909: S-a născut James Mason, actor britanic de film

– 1911: S-a născut Max Frisch, dramaturg, romancier şi arhitect elveţian, unul dintre cei mai reprezentativi scriitori de limbă germană (m. 1991)

- 1925: S-a nãscut Savin Bratu, publicist, editor, critic şi istoric literar (m. 4.III.1977).

– 1926: S-a născut Aurel Martin, istoric şi critic literar; importantă activitate în sistemul editorial (Editura Enciclopedică, Editura Minerva) (m. 1993)

–1931: S-a născut prozatoarea Sonia Larian (pseudonimul literar al Arianei Lewenstein); în 1986 s-a stabilit la Paris, împreună cu soţul său, criticul literar Lucian Raicu (m. 2016)

–1931: S-a născut Petru Ursache, etnolog, estetician si istoric literar (m. 2013)

– 1933: S-a născut regizorul de film şi scenaristul Andrei Blaier (m. 2011)

- 1933: S-a născut prozatoarea Domnica Gârneaţă.

- 1938: S-a nãscut Horia Pãtraşcu, prozator, scenarist, publicist, cronicar cinema.

–1938: A murit medicul Gheorghe Marinescu, fondatorul şcolii româneşti de neurologie; a folosit, printre primii, metoda encefalografică în studiul fiziopatologiei sistemului nervos; pionier al filmului ştiinţific mondial (între anii 1898 şi 1901, împreună cu operatorul Constantin Popescu, a utilizat cinematograful în studierea unor maladii psihice); membru titular al Academiei Române din 1905, vicepreşedinte al acestui for (1916-1918; 1925-1928) (n. 1863)

- 1940: S-a născut Lainie Kazan, actriţă de film şi cântăreaţă americană

- 1941: S-a născut actorul Vistrian Roman (m. 1994) 

–1942: S-a născut pictorul Ştefan Ioan Câlţia

- 1953: S-a nãscut Mike Oldfield, multi-instrumentist şi compozitor britanic.

- 1963: A avut loc lansarea navei cosmice americane „Mercury 9”, la bordul căreia se afla astronautul Gordon Cooper, primul american care a rămas pe orbită mai mult de 24 de ore. A fost prima evaluare americană a efectelor zborului în spaţiul cosmic asupra organismului uman

- 1967: A murit pictorul american Edward Hopper (n. 1882)

- 1990: Reluarea, după 40 de ani de întrerupere, a relaţiilor diplomatice dintre România şi Sfântul Scaun. La 10.V.1927 a fost semnat Concordatul cu Vaticanul, prin care se reorganiza cultul catolic în România, în sensul supunerii sale faţă de legile ţării (a intrat în vigoare la 7.VII.1929); după a doua conflagraţie mondială, în condiţiile instaurării în ţara noastră a regimului comunist, prin Decretul 151/17.VII.1948, partea română a denunţat Concordatul cu Sfântul Scaun, începând şi represiunea împotriva Bisericilor Romano-Catolică şi Greco-Catolică din România

- 2004: A murit compozitorul francez de origine română Marius Constant (n.7.II.1925).

– 2012: A murit scriitorul şi diplomatul mexican Carlos Fuentes (n. 1928, în Panama)

– 2013: A murit tenorul franco-australian Albert Lance (numele real, Lancelot Albert Ingram) (n. 1925)

– 2016: A murit astrofizicianul francez Andre Brahic; a descoperit inelele planetei Neptun; cunoscut pentru pas iunea sa de a populariza ştiinţele (n. 1942)

$$$

 In Memoriam

JANA GHEORGHIU 

Pe 18 mai 2007, jurnalismul românesc a pierdut o voce puternică și o conștiință vie: JEANA GHEORGHIU s-a stins din viață la vârsta de 60 de ani, răpusă de cancer la esofag cu metastaze la ficat

     

Refuzând tratamentele medicale, a ales să-și petreacă ultimele luni punându-și în ordine viața și asigurându-se că fiul ei adoptiv, Ionuț, va fi în siguranță după plecarea sa  .

Născută pe 6 iunie 1946 în BUCUREȘTI, JEANA GHEORGHIU a absolvit FACULTATEA DE FILOLOGIE și a urmat cursuri postuniversitare de jurnalism.  Și-a început cariera la un ziar din FOCȘANI, apoi a colaborat cu „SCÂNTEIA TINERETULUI ” până în 1972, când a intrat în TELEVIZIUNEA ROMÂNĂ.  După o perioadă în radio, a revenit în televiziune, devenind cunoscută pentru reportajele sale despre REVOLUȚIA din 1989, în special cele despre „trenurile morții” de la TIMIȘOARA  .

În cariera sa, a fost redactor-șef la REDACȚIA TINERET a SOCIETĂȚII ROMÂNE DE RADIODIFUZIUNE (1990–1993), director al RADIO ROMÂNIA TINERET (1994–1998) și director interimar al TVR 2 între 2002 și 2004.  A fost, de asemenea, lector la ȘCOALA SUPERIOARĂ DE JURNALISM și la FACULTATEA DE JURNALISM a UNIVERSITĂȚII BUCUREȘTI  .

JEANA GHEORGHIU a fost o jurnalistă curajoasă, abordând subiecte sensibile precum SIDA și copiii abandonați.  A fost recompensată cu numeroase premii, printre care Premiul APTR pentru „RĂNIȚII REVOLUȚIEI ” (1991), MARELE PREMIU LA COLOCVIUL „GENERAȚIA EUROPA – GENERAȚIA IMAGINII ” pentru filmul „SPRE ALTĂ FLACĂRĂ ” (1992) și Premiul „CONDIȚIA UMANĂ ” pentru „TU POȚI CONSTRUI MAI DEPARTE ”  .

JEANA GHEORGHIU nu s-a căsătorit niciodată, dar a adoptat un băiat, IONUȚ, pe care l-a întâlnit într-o casă de copii în timpul unui reportaj.  Această decizie a fost influențată de o scenă emoționantă în care băiețelul a prins-o de picior și a început să plângă, impresionând-o profund  .

JEANA GHEORGHIU a fost o femeie puternică, dedicată meseriei și celor dragi.  A lăsat în urmă o moștenire jurnalistică valoroasă și amintiri prețioase pentru cei care au cunoscut-o. 

 Respect!

CULTURA  CUR IOZITATI  GANDURI

&&&

 A condus cea mai puternică națiune din lume, dar sufletul lui murise deja pe șinele de tren, lângă trupul sfărâmat al fiului său de unsprezece ani.

Nu a fost un președinte ca ceilalți. Nu a fost nici erou, nici tiran. A fost un tată care a ajuns la putere cu inima în bucăți, iar America nu a știut asta decât mult prea târziu.

Franklin Pierce era un om obișnuit, dintr-un colț liniștit al New Hampshire-ului. Nimeni nu miza pe el. Și totuși, în 1852, democrații l-au ales candidat la președinție ca un „cal negru” – un pariu nesperat. Soția lui, Jane, îl implorase să refuze. Avea un presentiment negru. Dar ambiția a învins.

Greșeala fatală.

Pe 6 ianuarie 1853, trenul care ducea familia Pierce spre Washington D.C. deraia lângă Andover, Massachusetts. Doar câteva secunde de groază. Vagoane răsturnate, ţipete, scântei. Franklin și Jane au ieșit aproape nevătămați. S-au îmbrățișat, tremurând, și apoi au întrebat același lucru: „Unde e Bennie?”

Băiatul lor de unsprezece ani.

Când l-au găsit, lumea s-a oprit în loc. Trupul mic zăcea între șinele reci de oțel. Atât de zdrobit încât era aproape decapitat. Jane a îngenuncheat în noroi, scoțând un sunet pe care nimeni din jur nu-l va uita vreodată – un geamăt scos din străfundurile unui suflet care tocmai își pierdea ultimul copil.

Bennie era ultimul lor. Cele două fetițe pierduseră lupta cu boala cu ani în urmă. Acum, coridorul casei rămânea pustiu. Fără pași. Fără râs. Doar tăcerea aceea groasă în care plutesc imagini pe care niciun părinte nu ar trebui să le vadă vreodată.

Dar iată unde devine povestea cu adevărat sfâșietoare.

Jane nu s-a mai ridicat niciodată. Din acea clipă, ea a hotărât ceva îngrozitor de limpede: Dumnezeu i-a ucis fiul ca pedeapsă. Pedeapsă pentru că Franklin acceptase președinția. Pentru că alesese puterea în locul familiei. Și, de atunci, vreme de șase ani până la moartea ei, Jane a scris sute de scrisori… adresate fantomei lui Bennie.

În fiecare seară, aceleași cuvinte: „Iartă-ne. Tatăl tău nu a vrut să asculte.”

Acum, gândește-te ce urmează.

Două luni mai târziu. 4 martie 1853. Zeci de mii de oameni în fața Capitoliului. Franklin Pierce stă pe scenă, gata să depună jurământul ca al paisprezecelea președinte al Statelor Unite. Camerele de filmat (pe cât existau atunci) și privirile întregii națiuni sunt ațintite asupra lui.

Protocolul spune: „Zâmbește, Franklin. Arată-le că ești puternic.”

Ce crezi că a făcut?

Nu a pus mâna pe Biblie. A refuzat. A ales să „afirme” jurământul fără să atingă Cartea sfântă – aceeași carte pe care soția lui o blestema acum ca pe unealta cu care Dumnezeu i-a zdrobit copilul. Martorii au scris în jurnalele lor: arăta palid, gol pe dinăuntru, ca o umbră îmbrăcată în frac.

Un președinte fantomă.

A intrat în Casa Albă deja mort pe dinauntru. Iar Jane, în primele luni, nu a coborât aproape deloc de la etaj. În negru, mereu în negru. Scria scrisori la lumina lumânării. Statul de deasupra era gol. La recepții, oamenii au început să audă zvonuri stranii: președintele bea. Nu social. Nu ceremonial. Bea singur, noaptea târziu, cu un pahar în mână, privind fix prin perdea.

Curând, în holurile puterii, s-a răspândit o șoaptă: „Mâinile îi tremură.” „Miros a whiskey la ședințele de la ora nouă dimineața.”

Iar asta e doar începutul prăbușirii.

Pentru că, în 1854, disperat să facă ceva măreț – să dea un sens sacrificiului lui Bennie – Pierce semnează o lege. O lege pe care o credea un compromis. Un act care avea să dezlănțuie un iad pe care nici el nu-l putea opri.

Se numește Actul Kansas-Nebraska. Și ceea ce a urmat…

Dar aici, dragă cititorule, trebuie să ne oprim pentru azi. Pentru că adevărata explozie – cum o lege bine intenționată a aruncat America în sânge și cum același președinte a ajuns să fie mai singur decât orice om din istoria Casei Albe – o să  ți-o spun data viitoare. 

Ecouri din trecut

&&&

 E miezul nopții. Un echipaj de poliție observă o mașină care rulează complet haotic, făcând zig-zaguri periculoase de pe o bandă pe alta. Agentul îi face semn trăgând pe dreapta. De la volan coboară geamul un domn cu privirea extrem de cețoasă și un zâmbet larg, complet relaxat, lăsând să iasă din mașină un miros greu de distilerie.

Polițistul, cu oțetul pe față, scoate tacticos echipamentul:

– Bună seara, domnule șofer! Vă rog să suflați prelung în aparatul etilotest.

Șoferul, cu o voce tremurată și dramatică:

– Ah, nu pot, domn’ polițist... Am astm cronic în fază terminală! Dacă suflu acum, fac o criză de mă sufoc aici, pe loc!

Polițistul oftează, își păstrează calmul și vine cu alternativa:

– În regulă, dacă e o problemă medicală, mergem direct la spital să vă luăm probe de sânge.

Șoferul duce imediat mâna la piept, panicat:

– Exclus, Doamne ferește! Sunt hemofilic! Dacă mă înțeapă asistenta aia cu acul, nu se mai oprește sângerarea și mor cu zile!

Deja iritat de atâtea scuze medicale, polițistul pune mâna pe centură și spune pe un ton autoritar:

– Bine, domnule... Atunci coborâți frumos din mașină și mergeți în linie dreaptă, cap-coadă, exact pe dunga asta albă de pe asfalt!

La care șoferul, ridicând neputincios din umeri și cu o sinceritate dezarmantă:

– Păi... exact asta nu pot, domn’ polițist!

– Dar de ce nu poți, domnule, ce mai ai și acum?!

– Păi... pentru c ă sunt mort de beat!

&&&

 Trei fii au plecat de acasă în lume și au ajuns, fiecare în domeniul lui, oameni extrem de bogați și realizați. Reîntâlnindu-se după o lungă perioadă de timp, au început să se laude cu cadourile spectaculoase pe care i le-au cumpărat mamei lor bătrâne.

Primul fiu spune mândru:

— Băieți, eu i-am construit mamei o casă imensă, un adevărat conac!

Al doilea fiu intervine imediat:

— Iar eu i-am trimis un Mercedes ultimul tip, direct din fabrică, cu șofer privat plătit pe viață!

Al treilea fiu zâmbește superior și spune:

— Eu cred că v-am întrecut pe amândoi! Voi știți cât de mult îi place mamei să citească Biblia și faptul că, din păcate, acum nu mai vede deloc. Ei bine, eu i-am cumpărat un papagal uriaș, unic în lume, care știe să recite absolut toată Biblia de la un capăt la altul. Doisprezece călugări franciscani au lucrat cu el timp de 20 de ani ca să-l dreseze! Mama trebuie doar să numească capitolul pe care vrea să-l audă, iar papagalul i-l recită instant!

După o vreme, bătrâna mamă le trimite fiecăruia câte o scrisoare de mulțumire.

Primului fiu îi scrie așa:

„Dragul meu, casa pe care mi-ai construit-o este mult prea mare. Eu stau doar într-o singură cameră, dar sunt obligată să fac curățenie în toată clădirea aia uriașă.”

Celui de-al doilea fiu îi scrie:

„Băiatul meu, sunt mult prea bătrână ca să mă mai plimb prin lume. Stau toată ziua în casă, așa că nu folosesc niciodată Mercedesul acela, iar de șofer mi-e rușine.”

Iar ultimului fiu îi scrie cu multă căldură:

„Iubitul meu băiat, tu ai fost singurul care a știut cu adevărat ce-i place mamei tale și de ce are nevoie... Puiul a fost de -a dreptul delicios!”

&&&

 Un manager de top dintr-o multinațională lucra de ani de zile câte 14 ore pe zi, sâmbete și duminici incluse, fiind complet înghițit de Excel-uri, ședințe și deadline-uri. Ajuns în pragul burnout-ului total, exact în ziua în care împlinea 35 de ani, ia o decizie radicală: își închide laptopul, își ia o zi liberă și hotărăște să-și facă un cadou de lux, apelând la o agenție de escorte exclusiviste.

Sună și spune scurt:

— Vreau cea mai rafinată și spectaculoasă opțiune pe care o aveți în portofoliu!

— În regulă, domnule, avem exact ce vă trebuie, dar tariful este pe măsură: 1.000 de dolari pentru o seară!

— Nicio problemă, banii nu sunt o barieră, trimiteți-o!

— Perfect. Mâine la ora 18:30, la restaurantul de la Hilton.

A doua zi, tipul ajunge la întâlnire și rămâne mască. Fata era absolut superbă, îmbrăcată impecabil, cu o eleganță rară și maniere de revistă. Cina decurge minunat, iar corporatistul, complet vrăjit și plin de entuziasm, îi întinde plicul cu cei 1.000 de dolari:

— Ești incredibilă! Hai să mergem la tine, să continuăm seara.

Ajung la apartamentul ei dintr-o zonă rezidențială selectă. În timp ce ea merge să aducă două pahare de șampanie, tipul începe să analizeze livingul și observă o bibliotecă uriașă, ticsită cu volume groase. Se apropie și citește titlurile.

— Auzi, te rog să nu te superi... dar cărțile astea de literatură în engleză, germană și franceză veche sunt doar așa, de decor, pentru designul interior?

Fata zâmbește cald, servindu-l cu șampanie:

— Oh, nu, chiar le citesc. Am absolvit Facultatea de Litere ca șefă de promoție și vorbesc fluent cinci limbi străine.

Uimit, bărbatul mai face doi pași și dă peste un alt raft plin cu opere de Kant, Schopenhauer, Nietzsche și Hegel. Își pune paharul pe masă și o privește uluit:

— Ok... dar cu filosofii ăștia grei ce e? Nu-mi spune că te pasionează!

— Ba da, chiar am și un masterat în Filosofie Contemporană, spune ea cu o modestie dezarmantă.

Corporatistul, simțind cum i se dă peste cap tot sistemul de valori, se așază pe canapea, își pune mâinile în cap și o întreabă, sincer confuz:

— Bine, dragă, dar cu un asemenea bagaj intelectual, cu atâtea studii, limbi străine și cultură generală... cum Dumnezeu ai ajuns să fii escortă?!

La care fata scoate un suspin ușurat, își aranjează rochia și îi răspunde cu o sinceritate debordantă:

— Of, nici nu-ți imaginezi... Printr-un mare, mare NOROC! Gândește-te că înainte am lucrat și eu  trei ani în corporație!