UN OM CARE A VÂNDUT SALAMANDRE LA 11 ANI ȘI A AJUNS SIR LA 59
David Frederick Attenborough s-a născut pe 8 mai 1926 în Isleworth, Middlesex - un cartier din vestul Londrei atât de mediocru geografic, încât singura lui contribuție notabilă la istoria omenirii rămâne tocmai acest eveniment. A crescut pe campusul Universității din Leicester, unde tatăl lui, Frederick, era rector - ceea ce a însemnat că micul David a avut la dispoziție, practic din față casei, un laborator de zoologie și un iaz cu salamandre pe care l-a exploatat cu precocitate comercială remarcabilă.
La 11 ani, negocia vânzarea de salamandre către departamentul de zoologie al universității cu 3 penny bucata - iar iazul din care le pescuia se afla la exact 5 metri de laboratorul cumpărătorului. Prima afacere de succes din familia Attenborough nu a fost, deci, a fratelui Richard - actorul și regizorul - ci a lui David, cu amfibieni.
A studiat geologie și zoologie la Clare College, Cambridge, absolvind cu un master în 1947. Apoi a făcut doi ani de serviciu militar în Marina Regală, după care a lucrat scurt timp la o editură de manuale școlare pentru copii - o perioadă pe care o descria ulterior ca pe o experiență rapid dezamăgitoare. În 1950 a aplicat pentru un post de producător radio la BBC și a fost respins. BBC-ul îl va regreta.
Curriculum-ul lui a ajuns, din întâmplare, la Mary Adams, șefa departamentului de emisiuni factuale al serviciului de televiziune al BBC, care l-a invitat la un curs de formare de trei luni. Attenborough, ca majoritatea britanicilor din epocă, nu deținea un televizor și văzuse în viața lui o singură emisiune. A acceptat oferta, probabil din lipsă de alternative mai bune.
A fost inițial descurajat să apară în fața camerei deoarece Adams considera că are dinții prea mari. Istoria nu consemnează dacă Adams și-a revizuit vreodată această evaluare estetică, dar cert este că David Attenborough a ajuns, decenii mai târziu, cel mai iubit prezentator de televiziune din Marea Britanie și inspirația declarată a oricărui jurnalist de natură care a contat ceva.
Cariera lui la BBC a urmat o traiectorie perfect improbabilă. În 1954 a lansat Zoo Quest, o serie în care el și o echipă de la Grădina Zoologică din Londra călătoreau în căutarea unor animale exotice, pe care urmau să le captureze și să le aducă în Anglia. A ajuns în fața camerei din întâmplare, pentru că prezentatorul desemnat s-a îmbolnăvit.
În 1965 a devenit director al BBC Two, unde a desființat rapid mascota canalului - un cangur ciudat - și a reorientat complet grila de programe. Tot el a dat undă verde lui Monty Python’s Flying Circus și a introdus televiziunea color în Marea Britanie - alegând snookerul ca format-pilot, pe considerentul că bilele colorate demonstrau spectaculos noua tehnologie.
Opt ani de birou și decizii administrative au fost suficienți, și în 1973 și-a dat demisia pentru a se întoarce la ce îl interesa cu adevărat.
Ceea ce a urmat a redefinit complet ce poate face televiziunea cu natura: Life on Earth, în 1979, a fost urmărit de peste 500 de milioane de oameni și a stabilit standardul de aur al documentarelor de natură, un standard pe care tot el l-a depășit ulterior cu Blue Planet, Planet Earth și Ocean.
În 1985 a fost înobilat de Regina Elisabeta a II-a, devenind Sir David Attenborough. În 2022 a primit un al doilea titlu de cavaler - Knight Grand Cross of the Order of St Michael and St George.
Peste 20 de specii de animale, vii sau dispărute, îi poartă numele. Printre ele, o plantă carnivoră gigantică - Nepenthes attenboroughii - capabilă să digere animale de dimensiunea unui șobolan. Un omagiu pe care puțini oameni l-ar considera flatant, dar care spune totul despre cât de mult l-a respectat lumea științifică.
Sub podeaua casei lui din Richmond - cartierul londonez în care locuiește de 75 de ani și pe care îl consideră locul lui preferat de pe pământ - au fost găsite, în timpul unor lucrări de extindere, rămășițele unui cap uman decapitat, victima unui asasinat din 1879. Nu e clar dacă detaliul l-a tulburat. Probabil că nu - un om care a petrecut decenii filmând prădători în sălbăticie are un prag de surpriză considerabil mai ridicat decât media.
Azi împlinește 100 de ani. Când a fost întrebat despre secretul longevității sale, a răspuns simplu: noroc curat. Și poate că are dreptate - deși există și varianta că un secol de uimire sinceră față de o lume pe care alții au ales să o ignore ține, cumva, loc ul oricărui alt tratament.
