££3

 Ion Luca Caragiale este cunoscut drept cel mai mare dramaturg al nostru, părintele „Scrisorii pierdute”. Însă manualele de limbă română omit adesea un detaliu savuros din biografia sa: Nenea Iancu a încercat, cu disperare și umor, să fie om de afaceri, deschizându-și mai multe berării. Din păcate, talentul său la scris a fost invers proporțional cu cel de om de afaceri.

Sătul de sărăcia cronică din lumea presei și a teatrului, Caragiale a decis să treacă de cealaltă parte a barului. A început modest, în 1893, deschizând o berărie la Buzău, chiar lângă gară. Apoi, mutându-se la București, a administrat succesiv trei localuri celebre: „Bene Bibenti”, Restaurantul Gării de Nord și cel mai faimos dintre toate, „Gambrinus”, situat vizavi de Teatrul Național, în zona Universității de azi.

Deși localurile sale erau mereu pline ochi, profitul refuza să apară. Motivul eșecului a fost chiar caracterul lui Caragiale. El nu se comporta ca un patron riguros, ci ca o gazdă boemă și generoasă. Berăriile lui deveniseră sediul central al scriitorilor, actorilor și ziariștilor vremii. Prieteni apropiați precum Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță sau George Coșbuc erau clienți fideli.

Marea problemă economică a lui Caragiale se numea „veresia”, vânzarea pe datorie. Când prietenii săi nu aveau bani – și asta se întâmpla des – Caragiale le spunea nonșalant că trece „pe caiet” sau făcea cinste direct din buzunarul propriu. Se spune că registrul de datorii era mai gros decât meniul. În loc să supravegheze angajații care adesea îl furau la încasări și să verifice stocurile, dramaturgul prefera să stea la masă cu clienții, să bea bere, să dezbată politică și să culeagă replici pentru schițele sale.

Această generozitate falimentară l-a costat scump. Afacerile s-au prăbușit rând pe rând. Caragiale a rămas cu datorii și cu amărăciunea că nu poate asigura un trai decent familiei sale din comerț. Singurul câștig real din cariera sa de berar au fost personajele pitorești și dialogurile absurde auzite printre halbele de bere, pe care le-a imortalizat în opera sa. Când a plecat definitiv la Berlin, a făcut-o datorită unei moșteniri neașteptate din averea mătușii Momuloaia, nu din banii făcuți din cârciumile sale.

£££

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️PĂPUȘA DE CÂRPĂ .....

Poem, 

✍️Gabriel Garcia Marquez

„Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă că sunt o păpușă de cârpă și mi-ar dărui o fărâmă de viață, probabil nu aș spune tot ce gândesc, dar cu siguranță aș gândi tot ce spun.

Aș aprecia lucrurile nu prin ceea ce valorează, ci prin ceea ce semnifică.

Aș dormi puțin și aș visa mult, deoarece cu fiecare minut în care închidem ochii pierdem șaizeci de secunde de lumină.

Aș merge când alții se opresc, m-aș trezi când alții dorm.

Aș asculta când ceilalți vorbesc și cum aș mai savura o înghețată cu ciocolată!

Dacă Dumnezeu mi-ar dărui puțină viață, mi-aș pune haine simple, m-aș întinde la soare pe burtă, dezvelindu-mi nu numai corpul, ci și sufletul.

Doamne, dacă aș avea o inimă, Ți-aș scrie toată ura pe o bucată de gheață și aș aștepta să iasă soarele.

Aș picta pe stele un poem de-al lui Benedetti, cu un vis al lui Van Gogh; și un cântec al lui Serrat ar fi serenadă pe care aș oferi-o lunii.

Aș uda trandafirii cu lacrimile mele ca să simt înțepătura dureroasă a spinilor și sărutul vindecător al petalelor.

Doamne, dacă aș avea un crâmpei de viață nu aș lăsa să treacă o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc.

Aș convinge fiecare femeie și fiecare bărbat că el îmi este cel mai drag și aș trăi îndrăgostit de iubire.

Le-aș arăta oamenilor cât de mult greșesc dacă cred că nu se mai îndrăgostesc când încep să îmbătrânească, neștiind că, de fapt, îmbătrânesc atunci când nu se mai îndrăgostesc.

Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe singur să zboare.

Pe cei în vârstă i-aș învăța că moartea nu vine o dată cu bătrânețea, ci o dată cu uitarea.

Am învățat atâtea lucruri de la voi, oamenii.

Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe culmea muntelui neștiind că adevărata fericire este să urci panta.

Am învățat că, atunci când un nou-născut strânge în pumn pentru prima dată degetul tatălui său, îl va ține strâns pentru totdeauna.

Am învățat că un om are dreptul să-l privească pe altul de sus numai atunci când îl ajută să se ridice.

Am învățat atâtea lucruri de la voi, dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc, căci din nefericire, când mă vor pune în cutia aceea, o să mor.

Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești.

Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aș îmbrățișa foarte strâns și l-aș ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău.

Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieșind pe ușă, ți-aș da o îmbrățișare, un sărut și te-aș chema înapoi să-ți dau mai multe.

Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aș înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată și încă o dată până la infinit.

Dacă aș ști că acestea ar fi ultimele minute în care te-aș vedea, aș spune „te iubesc” și nu mi-aș asuma, în mod prostesc, gândul că deja știi. Întotdeauna există ziua de mâine și viața ne dă de fiecare dată altă oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar dacă cumva greșesc și ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face plăcere să-ți spun cât te iubesc, că niciodată nu te voi uita.

Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân.

Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubești.

De aceea, nu mai aștepta, fă-o azi, căci dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ți-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrățișare, un sărut și că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorință.

Să-i menții pe cei pe care-i iubești aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubește-i și tratează-i bine, ia-ți timp să le spui „îmi pare rău”, „iartă-mă”, „te rog” și toate cuvintele de dragoste pe care le știi.''

 ADMIRAȚIE,CONSIDERAȚIE,RESPECT!

£££

 În noaptea de 21 decembrie, la SOLSTIŢIUL de IARNĂ, începe unul dintre cele mai profunde și sacre intervale ale anului: cele 12 nopți magice – un timp „în afara timpului”, o poartă între lumi, în care omul poate citi în sine și în destin.

      -RUDOLF STEINER descrie aceste 12 nopți ca fiind un interval în care legile timpului obișnuit se suspendă parțial.

Ele nu aparțin nici anului vechi, nici celui nou.

Sunt un spațiu liminal, în care:

     -corpul fizic este mai adormit 

     -corpul eteric și astral sunt mai accesibile,

     -iar sufletul poate percepe adevăruri subtile.

    STEINER spune că visele din aceste nopți au valoare profetică, fiecare noapte fiind legată simbolic de o lună a anului următor.

   -Nu este vorba de predicții rigide, ci de impulsuri de conștiență: ce vrea să se vindece, ce vrea să se nască, ce vrea să fie lăsat în urmă.

    -Cele 12 nopți sunt un „organ de percepție”

   STEINER vorbește despre faptul că, în această perioadă, sufletul funcționează ca un organ senzorial.

    -Devine relevant:

ce sunete te deranjează

ce cuvinte te ating mai profund

ce imagini apar spontan

Nu este întâmplător.

Este limbajul prin care spiritul comunică.

   - De aceea, este util:

să reduci zgomotul informațional

să eviți expunerea excesivă la știri, ecrane, discuții inutile

să creezi seri liniștite, aproape ritualice

    -Este o perioadă în care lumea spirituală se apropie de lumea umană, iar omul care tace, observă și se curăță interior poate primi ghidare.

    -SERGHEI PROKOFIEFF, continuator al antropozofiei, aduce o dimensiune și mai clară:

cele 12 nopți sunt o coborâre conștientă în structura destinului.

    -El vorbește despre faptul că în aceste zile:

karma trecutului se dezvăluie,semințele viitorului pot fi impregnate,iar omul poate lucra nu doar cu sine, ci și cu linia sa de neam.

    Cheia este responsabilitatea interioară:

   - ce port în mine și ce dau mai departe lumii?

Semnificația profundă a celor 12 nopți

– Sunt 12 porți de conștientizare

– 12 treceri între vechi și nou

– 12 oglinzi ale sufletului

– 12 respirații ale destinului

   -Ele ne învață că viitorul nu este ceva ce ni se întâmplă, ci ceva ce se coace în tăcerea noastră interioară.

    -Cele 12 nopți = un timp „în afara karmei obișnuite”

Un detaliu foarte important, adesea trecut cu vederea:

în aceste nopți, karma nu acționează mecanic, ci devine maleabilă.

    -Asta înseamnă:

reacțiile pot fi observate fără a fi „fixate”

emoțiile pot fi lăsate să treacă fără a crea programe noi

iertarea are un efect mult mai profund decât în restul anului

     - De aceea, nu este recomandat:

să inițiezi conflicte,să tragi concluzii definitive despre oameni sau situații,să faci jurăminte impulsive

Cum pot fi trăite și implementate concret:

1. Ritmul

În fiecare seară, între 21 decembrie și 2/3 ianuarie:

încetinește

redu zgomotul exterior

evită deciziile impulsive

Acest timp nu este pentru grabă, ci pentru a simți.

2. Observarea viselor,

Ține un caiet lângă pat.

Nu interpreta imediat.

Doar notează.

În lunile următoare, sensurile se vor revela singure.

3. Curățarea

Steiner recomanda:ordine în spațiul fizic,simplitate în alimentație

claritate în gânduri,Curățarea exterioară susține claritatea interioară.

4. Intenția

În fiecare noapte poți formula o întrebare, nu o cerere:.

Ce vrea să fie vindecat în mine?

Ce este pregătit să se nască?

Ce nu mai trebuie dus mai departe?

5. Tăcerea conștientă

Nu trebuie să „faci” mult.

Prezența este suficientă.

Tăcerea devine limbaj.

Mesajul central:

Cele 12 nopți magice nu sunt magie exterioară.

Ele sunt memoria sacră a omului, reactivată o dată pe an.

Cine le trăiește conștient nu forțează anul ce vine, ci îl întâmpină pregătit.

În aceste nopți, viitorul nu se ghicește,se ascultă si se implemeneaza prin introspectie si ghidare.

   sursa: Simona Ban

preluare:Învățături Atlantida

£££

 ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️MARIN PREDA DESPRE IUBIRE.....

    „Dispariţia iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiţi zadarnic în ea. Gestul tau nu se mai reflectă, nu-i mai raspunde nimeni. Eşti singur

    Dacă dragoste nu e, nimic nu e.”

    - E în noi un animal care ne muşcă mortal, cumplit, cu atât mai tare cu cât iubim mai mult şi eu n-am ştiut să mă păzesc, sau mai bine zis n-am ştiut să răspund la întrebarea: ce e cu acest animal, ce caută în noi şi ce legătură are el cu dragostea?

Există ceva curat în iubire? De ce se mai iubesc oamenii dacă trebuie să se despartă? De ce mai fac copii, dacă pe urmă îi părăsesc?

, MARIN PREDA catre AURORA CORNU:

“Te iubesc de tot, cu parul tau, cu hainele tale verzi, cu salopeta si sandalele tale ciudate. Iubesc cingatoarea ta ascunsa, copcile, oasele trupului tau… Totul, aspiratiile tale, somnul tau… Vanitatea si cochetaria ta distilata, nelinistile tale profunde, gandul tau putin inghetat, categoric si fara ascunzișuri, atat de temut de catre amatorii de compromisuri”.

💕Povestea lor de iubire este memorabila.

AURORA CORNU este femeia careia MARIN PREDA i-a scris prima scrisoare de dragoste. A cerut-o de sotie a doua zi dupa ce s-au cunoscut-o.S-au cunoscut in 1952, la cantina Uniunii Scriitorilor, dar prima intalnire nu a anuntat marea iubire de mai tarziu, pentru ca cei doi s-au ignorat reciproc. S-au revazut doi ani mai tarziu, la mare, in aceeasi statiune si s-au certat pe o camera de hotel, in care se cazase ea, desi ii fusese repartizata lui. 

     -MARIN PREDA avea 32 de ani, iau AURORA CORNU era o tanara poeta frumoasa de 20 de ani.

Dupa prima scrisoare de dragoste (pe care ati citit-o mai sus) a venit si cererea in casatorie.

    -AURORA CORNU l-a lasat pe PREDA la malul marii, iremediabil indragostit. Scrisorile trimise acesteia de marele prozator, dupa plecare ei, arata ce iubire puternica se infiripase intre cei doi:

”Draga AURORA, dupa ce ai plecat in seara aceea…am venit acasa ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic si eram foarte mirat de aceasta senzatie. stiam ca te-am cunoscut, stiam ca ne-am plimbat impreuna, ca ceasuri intregi am stat fascinat de prezenta ta, ca sufletul meu a tremurat de nenumarate ori la auzul glasului tau si ca in ultima vreme tot ce era aici, marea, vaurile si rasaritul de soare, si apusul, si portita vilei, si apele minerale, si noptie cu stele erai tu si aceasta din prima zi si atat de mult, incat tot ce stiam, ca te-am cunoscut si m-am bucurat, toate acestea mi se pareau atat de firesti, incat plecarea ta nu inseamna aproape nimic, plecarea ta nu putea sa ia dupa tine, toate acestea. ” (septembrie 1954).

„Te-am sărutat la staţia de tramvai de două ori, întocmai ca în copilărie, când plecam la câmp înfricoşat de soare şi beam dinainte apă multă. Dar apa băută fără sete nu înlătură setea de mai târziu, ci doar te chinuie, prin amintirea ei, aşa cum mă chinuie pe mine acum sărutările luate la despărţire. Ele nu ţin locul dorinţei chinuitoare care mă stăpâneşte acum în amintire, de a te strânge la piept şi a sorbi bucuria de pe buzele tale iubite. Noapte bună trupului tău drag şi ochilor tăi frumoşi! Fii liniştită şi dormi. Odihneşte-te şi vino sâmbătă! Eu te iubesc atât de mult…“

„Și văd ochii tăi (care au de la o vreme ceva jucăuș, ceva dulce și viclean totodată) deschiși pe jumătate asupra mea și-ți văd gura zâmbind... Este ispita raiului! (...) Oh, te iubesc! Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta și sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău... Totul, aspirațiile tale, somnul tău... Vanitatea și cochetăria ta distilată, neliniștile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric și fără ascunzișuri...”.

    Scrisoare de dragoste: MARIN PREDA catre iubita sa, AURORA 

     1 Septembrie 1954

Draga AURORA,

Dupa ce ai plecat in seara aceea, m-am intors acasa stapanit de un sentiment mic si ciudat care abia a doua zi mi-am dat seama ce inseamna. Am venit acasa ca si cind nu s-ar fi intimplat nimic si eram foarte mirat de aceasta senzatie. Stiam ca te-am cunoscut, stiam ca ne-am plimbat impreuna, ca ceasuri intregi am stat fascinat de prezenta ta, ca sufletul meu a tremurat de nenumarate ori la auzul glasului tau si ca in ultima vreme tot ce era aici, marea si valurile, si rasaritul soarelui, si apusul, si portita vilei, si apele minerale, si noptile cu stele, erai tu si aceasta din prima zi si atit de mult, incit tot ce stiam, ca te-am cunoscut si m-am bucurat, toate acestea mi se pareau atit de firesti, incit plecarea ta nu putea sa strice ceea ce se realizase, plecarea ta nu insemna aproape nimic, plecarea ta adica nu putea sa deplaseze, sa ia dupa tine toate acestea [... ].

Al tau, Marin

    MARIN PREDA – Casatoria e o temnita in care oamenii, cu vini diferite, se inchid si se urasc reciproc

✍️ Ion Ionescu-Bucovu 

    ADMIRAȚIE,CONSIDERAȚIE,RESPECT!

£££

 🎄 POVESTEA GLOBULUI DE CRACIUN 

     -În 1711 apărea pe harta lumii un orăşel în LORENA, la doi paşi de ALSACIA, în VOSGII de nord, numit MEISENTHAL, care în traducere ar fi "VALEA PIŢIGOILOR". 

   -Cam tot atunci, apare aici un atelier de sticlărie, care, într-o bună zi, avea să aducă bucurie multor oameni din lumea întreagă. Locuitorii din MEISENTHAL sunt numiţi "MONDFANGER", fiindcă, spune legenda, au încercat să prindă luna (Mond) din apele lacului lor.

    - MARTIN, suflătorul în sticlă din micul sat GOETZENBRUCK, de lângă MEISENTHAL, cunoştea legenda. I-o povestise bunicul şi nu o dată stătea în coate la geamul micuţei mansarde a căsuţei parcă scăpată în vale de un uriaş care joacă zaruri, visând la luna din lac. Ba chiar, când avea vreo 7 ani, ieşise cu luntrea familiei pe ascuns pe lac, înarmat cu plasa de peşte a bunicului, să-i aducă luna în dar... În fond, era şi el un MONDFANGER, ca toată lumea, doar că el era hotărât să-şi ducă visul la bun sfârşit.

   ... MARTIN a urmat tradiţia familiei. A devenit meşter sticlar, s-a căsătorit cu iubita visurilor lui şi acum era un om aşezat, la casa lui, cu copii şi responsabilităţi. În suflet păstrase însă dorul pândarului lunii, iar globul de argint îl fascina tot mai mult, răscolindu-i visele şi păstrându-i copilăria întreagă.

    -În 1858, o secetă prelungită a făcut ca micile mere roşii numite "CHRISTKINDLE" şi nucile pe care de ani de zile le poleiau ca să decoreze bradul de CRĂCIUN să fie atât de puţine, încât n-au fost de-ajuns pentru toţi. Pentru MARTIN, ARBORELE VIEŢII era preţios. Bunicul îi povestise multe legende şi basme, iar legenda ARBORELUI VIEŢII, cu merele roşii, învia mereu lângă şemineul de piatră de care copiii lui îşi atârnau şosetuţele. Îl decorau mereu împreună, punând în vârf o steluţă de vată, mere roşii şi nuci poleite. Copiii cântau colinde, mama pregătea prăjiturelele spritz în formă de steluţe şi inimioare şi casa lor devenea în fiecare an un cuib cald şi vesel. Anul acesta însă nu aveau nici mere, nici nuci. Martin era trist.

    -Pe drum spre atelier însă, el are o idee. Ajuns mai devreme, începe să sufle câteva globuri de sticlă roşie şi alte câteva aurii şi seara le duce acasă. Bradul lor era din nou plin de mere şi nuci, doar că erau de sticlă.

MARTIN a salvat magia CRĂCIUNULUI, fabricând mere de sticlă pentru toată lumea şi creând o tradiţie care avea să aducă un zâmbet luminos şi copilăresc pe faţa tuturor oamenilor. 

   -Globurile de MEISENTHAL sunt unice şi câteva, astăzi de colecţie, se păstrează în muzeul oraşului. Şi poate nu e întâmplător că la această sticlărie s-a format unul dintre maeştrii cristalului, la rândul său recunoscut în lumea întreagă, EMILE GALLÉ.

    -Meşterul sticlar din MEISENTHAL poate fi fericit acum. A rămas unul dintre oamenii cei mai iubiţi chiar şi de cei care nu cunosc povestea. Fiindcă, dincolo de marele prag, printre pulberi de stele, MARTIN a prins luna... Şi ne-a dăruit-o nouă, de CRĂCIUN.

    -O alta traditie este legata de culoarea globurilor de Craciun, iar in functie de culorile alese, anul viitor le va indeplini oamenilor diferite dorinte.

    🤍 Se spune ca daca iti alegi globurile de culoare ALBA, anul urmator ai parte de multa bucurie, echilibru si intelepciune. Totodata aceasta culoare reprezinta smerenie si bunatate.

     ❤️ROSUL este un simbol al focului si deasemenea, culoarea se regaseste si in costumul lui MOS CRACIUN. Prin forta, puterea si stralucirea lui, rosul are actiuni benefacatoare, marindu-ti puterea, vointa si iti aduce implinire sufleteasca.

     💚VERDELE iti aduce bunastare. Aceasta culoare trebuie sa se gaseasca in fiecare brad. Este un simbol consacrat al tineretii, vietii si bunastarii. Verdele iti aduce sanatate, intelegere, stabilitate financiara dar si spor in casa.

      💙 Globurile ALBASTRE sunt foarte importante. Aceasta nu trebuie sa lipseasca din brad daca vrem ca anul urmator sa fim mai linistiti si sa scapam de lucrurile rele.

      💛Auriul iti poarta noroc la bani si semnifica lumina si bunatate din oameni. Ritualul impodobirii bradul este magic, iar daca respecti traditia culorilor, ANUL NOU iti poate aduce tot ceea ce e mai bun si ceea ce iti doresti.

Sursa : Vocea de departe

      Frumoasă să vă fie seara alături de cei dragi sufletului vostru!

£££

 Cele zece reguli ale lui TOLSTOI:

   -Treziţi-vă la 5 dimineața

   -Culcați-vă cel târziu la 10 noaptea 

   -Puteți dormi aproximativ două ore în timpul zilei

   -Nu mâncați prea mult

    -Stați departe de dulciuri

     -Mergeţi o oră pe jos în fiecare zi

     -Iubiți oamenii care vă pot aduce beneficii

     -Să nu vă pese de opiniile care nu se bazează pe rațiune

     -Nu faceți două lucruri în același timp

      -Nu vă pierdeți în lumea viselor mai mult decât dacă este necesar.

      Sa vă fie cu folos!

 O zi și o săptămână minunate sa aveți!

£££

 💕 .....A PROMIS.....UNELE POVEȘTI DE DRAGOSTE NU AU UN SFÂRȘIT ÎN VIAȚĂ....

     A ținut un felinar aprins timp de patruzeci de ani, așteptând un bărbat despre care lumea spunea că nu se va mai întoarce niciodată acasă.

     -TOMBSTONE, ARIZONA, 1882. EMILY PATTERSON stătea pe verandă în dimineața în care logodnicul ei, JAMES, a plecat cu un tren de marfă spre est. El a sărutat-o pe frunte, i-a promis că se va întoarce în șase săptămâni și i-a spus să poarte rochia albastră pe care o iubea la întoarcere.

  😢 Nu l-a mai văzut niciodată.

    -În prima lună, s-au răspândit zvonuri că trenul întârziase. În a doua lună, a inventat scuze pentru corespondența pierdută. Până în a treia lună, vecinii au început să șoptească. Până în a șasea, au încetat să mai întrebe.

 ....Dar EMILY nu a încetat să aștepte.

     -În fiecare seară, la apus, aprindea felinarul de la fereastră - același pe care i-l dăduse JAMES. Purta rochia albastră decolorată până când era mai mult petice decât material, apoi o păstra cu grijă, purtând-o doar duminica. Își îngrijea grădina, cea pe care o proiectaseră împreună, vorbind trandafirilor ca și cum el ar fi putut-o auzi prin ei.

    „Îți irosești viața”, i-au spus prietenii ei. „A plecat.”

Dar EMILY a zâmbit pur și simplu și a răspuns: „A PROMIS.”

Orașul s-a schimbat în jurul ei......dar EMILY a rămas, un ecou al unui timp diferit, fidelă unei iubiri care exista undeva între amintire și speranță.

  😢Când a murit în 1923, vecinii i-au găsit Biblia pe noptieră. Înăuntru, presată ca o floare, se afla o scrisoare pe care o scrisese, dar pe care nu o trimisese niciodată - pagini întregi în care îi povestea lui JAMES fiecare zi de așteptare, fiecare apus de soare pe care îl privise, fiecare moment în care își păstrase credința.

     Povestea ar fi trebuit să se termine aici.

Dar nouăzeci de ani mai târziu, un fermier care curăța teren pentru un gard a făcut o descoperire. Îngropat sub decenii de praf din ARIZONA, împletit printre rădăcini , zăcea un schelet care încă purta pinteni ruginiți. În rămășițele unei șei de piele, protejată de întâmplare și timp, zăcea o bucată de hârtie.

Cerneala se estompase, dar cuvintele erau clare:

„Am căzut de pe cal. Nu pot merge. Spune-i lui EMILY că am încercat. Spune-i că o iubesc. Spune-i că îmi pare rău....."

    -Fusese cu adevărat o călătorie spre casă.

💕Unele povești de dragoste nu au un sfârșit în viață. Dar își dobândesc adevărul în timp. EMILY PATTERSON a așteptat patruzeci de ani un bărbat care și-a petrecut ultima suflare încercând să ajungă la ea. Niciuna dintre ele nu știa cât de aproape erau - la doar câțiva kilometri și o întorsătură crudă a sorții distanță.

   Poate că aceasta este povestea adevărată. Nu că ar fi așteptat în zadar, ci că a avut dreptate de la bun început. El încerca să se întoarcă acasă.

A PROMIS....

Romondonews 24