$$$

 S-a întâmplat în 16 decembrie1894: În această zi, a murit arhitectul Alexandru Orăscu; promotor al clasicismului (clădirea veche a Universităţii şi hotelul „Bulevard" din Bucureşti, hotelul „Continental" din Constanţa ş.a.); primul preşedinte al Societăţii Arhitecţilor Români (1891-1894); participant la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; preşedinte al Ligii Culturale (1890-1892). 

Alexandru Hristea Orăscu, cunoscut mai ales ca Alexandru Orăscu (n. 30 iulie 1817, Bucureşti - d. Bucureşti) a fost un arhitect, planificator urban şi profesor universitar român. Între 1885 - 1889 Orăscu a fost rector al Universităţii Bucureşti, iar între1890 - 1892 preşedintele Ligii Culturale.În anii 1840, atunci când arhitectul catalan - român Xavier Villacrosse a fost numit arhitect şef al oraşului, funcţie pe care a îndeplinit-o între 1840 şi 1848, adjunctul său a fost arhitectul Alexandru Hristea Orăscu. Ulterior, a participat la Revoluţia de la 1848, respectiv a avut şi o carieră de politician, iar în 1876 a fost ministru al Cultelor şi Instrucţiunii publice. Între anii 1891 - 1894 a fost primul preşedinte al Societăţii Arhitecţilor Români.

Ca arhitect, a fost un promotor al clasicismului, după planurile sale fiind ridicate Universitatea din Bucureşti (sediul vechi), Hotelul Continental din Constanţa, Biserica Domniţa Bălaşa şi Catedrala Mitropolitană din IaşiBiserica Domniţa Bălaşa din Bucureşti a fost construită în anii 1881 - 1885, în stil neoromantic şi neobizantin după planurile de arhitectură întocmite de Alexandru Hristea Orăscu împreună cu Carol Benesch şi Hartman şi avizate de André Lecomte du Noüy. Are un plan în formă de cruce, la care se adaugă absida poligonală a altarului.Numele bisericii provine de la prima biserică ridicată pe acest loc, în anii 1743-1744, ctitorită fiind de Domniţa Bălaşa, cea de a şasea fiică a domnitorului Constantin Brâncoveanu şi de soţul ei, marele ban Manolache Rangabe, zis Lambrino. Această primă biserică fost demolată în 1871. Pe locul altarului, în 1883 s-a pus o piatră comemorativă. În 1750, Domniţa Bălaşa a înălţat alături de prima ctitorie, pe locul bisericii actuale, o a doua biserică, cu hramul Înălţarea Domnului, lângă care a înfiinţat o şcoală şi un azil de bătrâni. 

Clădirea bisericii, şubrezită de cutermurul 1838, a fost demolată. Biserica este declarată monument istoric şi este înscrisă în Lista monumentelor istorice din România/Bucureşti/Sector 5 cu cod LMI B-II-m-A-19682, sub denumirea de Biserica „Înălţarea Domnului" - Domniţa Bălaşa. În interiorul bisericii, între pronaos şi naos, pe partea dreaptă se găseşte mormântul domniţei Bălaşa. Prin 1884 sculptorul Ion Georgescu i-a făcut monumentul funerar, din marmură albă.

Surse:

http://galeriaportretelor.ro/item/alexandru-orascu/

https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/alexandru-orascu-arhitectul-universitatii-din-bucuresti-i-de-emanuel-badescu-10833531

https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/alexandru-orascu-arhitectul-universitatii-din-bucuresti-ii-de-emanuel-badescu-galerie-foto-10867860

https://arhivadearhitectura.ro/arhitecti/alexandru-orascu/

https://www.bzi.ro/alexandru-orascu-autorul-planului-orascu-al-bucurestilor-767708

$$$

 S-a întâmplat în 16 decembrie1910: La această dată, a avut loc, la Issy les Moulineaux (lângă Paris), primul zbor experimental din lume al unui avion cu motor cu reacţie (avionul „Coandă 1910"), inventat, construit şi pilotat de inginerul român Henri Coandă, pionier al aviaţiei mondiale; datorită acestei realizări, Coandă a intrat în istoria aviaţiei sub denumirea de „părintele aviaţiei aeroreactive". A urmat Şcoala superioară de aeronautică şi construcţii, nou înfiinţată la Paris în 1909, al cărei absolvent devine în anul următor, 1910, ca şef al primei promoţii de ingineri aeronautici. 

Cu sprijinul inginerului Gustave Eiffel şi al savantului Paul Painlevé, Henri Coandă a efectuat experimentele aerodinamice prealabile şi a construit în atelierul de carosaj al lui Joachim Caproni primul avion cu propulsie reactivă, de fapt, un avion cu reacţie, fără elice, numit convenţional Coandă-1910 pe care l-a prezentat la al doilea Salon internaţional aeronautic de la Paris 1910. În timpul unei încercări de zbor din decembrie 1910, pe aeroportul Issy-les-Moulineaux de lângă Paris, aparatul pilotat de Henri Coandă a scăpat de sub control din cauza lipsei lui de experienţă, s-a lovit de un zid de la marginea terenului de decolare şi a luat foc. Din fericire, Coandă a fost proiectat din avion înaintea impactului, alegându-se doar cu spaima şi câteva contuzii minore pe faţă şi pe mâini. Pentru o perioadă de timp, Coandă a abandonat experimentele datorită lipsei de interes din partea publicului şi savanţilor vremii. Între 1911-1914 Henri Coandă a lucrat ca director tehnic la Uzinele de aviaţie din Bristol, Anglia şi a construit avioane cu elice de mare performanţă, de concepţie proprie. În următorii ani s-a întors în Franţa, unde a construit un avion de recunoaştere 1916 foarte apreciat în epocă, prima sanie-automobil propulsată de un motor cu reacţie, primul tren aerodinamic din lume şi altele. 

În 1934 a obţinut un brevet de invenţie francez pentru Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid, care se referă la fenomenul numit astăzi Efectul Coandă; descoperirea l-a condus către alte cercetări importante aplicative. Henri Coandă a revenit definitiv în ţară în 1969 ca director al Institutului de creaţie ştiinţifică şi tehnică (INCREST), iar în anul următor, 1970, a fost numit membru al Academiei Române. Henri Coandă a murit la Bucureşti, pe data de 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani.

Surse:

Dicționarul 1866-2003 — Membrii Academiei Române, Ed. Enciclopedică / Ed. Academiei Române

https://radioromaniacultural.ro/portret-henri-coanda-un-savant-genial-descoperitorul-elixirului-vietii-seculare/

https://www.agerpres.ro/documentare/2018/10/11/romani-celebri-henri-coanda-parintele-avionului-cu-reactie--191053

https://radiochisinau.md/documentar-45-de-ani-de-la-moartea-inventatorului-henri-coanda-creatorul-primului-avion-cu-reactie---59766.html

$$$

 S-a întâmplat în 16 decembrie1944: În timpul celui de-al doilea război mondial, avea loc ultima ofensivă germană în Vest, „Ofensiva din Ardeni". Ultima mare ofensivă germană de pe frontul de vest a început în zorii zilei de 16 decembrie 1944, la ora 5.30, după o puternică pregătire de artilerie executată de către Armata 6 Blindată SS. La 30 ianuarie 1945, după o retragere lentă şi costisitoare pentru ambele părţi, trupele germane au revenit pe poziţiile de plecare. Ofensiva din Ardeni s-a încheiat cu un eşec. Hitler a pierdut şi ultima carte câştigătoare.

În toamna anului 1944, trupele germane se confruntau cu o situaţie disperată. Luptând pe fronturi întinse pe mii de kilometri şi aflându-se în război cu lumea întreagă, Wermachtul era obligat la o defensivă continuă. Având încă în memorie răsunătoarele victorii din 1939-1940, Hitler a jucat o ultimă carte pe mâna „războiului-fulger”, tactica preferată a maşinii de război germane. Factorul surpriză avea să fie una dintre principalele caracteristici ale bătăliei din Ardeni.Decizia ofensivei a fost luată de Hitler la 26 septembrie 1944. Într-o discuţie cu Jodl, dictatorul spunea următoarele: „Situaţia noastră este disperată. Nu avem nimic de câştigat rămânând în defensivă.” Planul lui Hitler prevedea o ofensivă ca în 1940, cu trecerea Meusei între Namur şi Liege şi apoi o acţiune spre nord, până la Bruxelles şi Anvers. Ţinta finală era portul Anvers, vital pentru aprovizionarea Aliaţilor.

La jumătatea lunii octombrie, Hitler i-a convocat pe comandanţii frontului de vest, mareşalii von Rundstedt şi Model, pe care i-a pus la punct cu planurile ofensivei. Deşi aceştia s-au pronunţat categoric împotriva acţiunii, arătând că nu dispun de aviaţie şi că trupele disponibile nu ajung nici măcar pentru o ofensivă limitată, nu mai era nimic de făcut: Hitler luase decizia. Comanda generală a operaţiunii a fost încredinţată mareşalului von Rundstedt.La 10 decembrie 1944, în faţa comandanţilor germani de pe frontul de vest, Hitler declara următoarele: „Această ofensivă ne va decide soarta: viaţa sau moartea; ofensiva va fi un război fără scrupule şi fără milă, un val de groază trebuie să-l preceadă, orice rezistenţă va trebui zdrobită prin teroare.”

Pe întreg frontul de vest, Wermachtul dispunea de 68 de divizii, faţă de cele 61 ale Aliaţilor occidentali. OKW-ul planificase participarea la atacul din Ardeni a 29 de divizii germane, dintre care 12 blindate, împotriva celor 8 divizii, dintre care una blindată, din compunerea Corpurilor V şi VIII americane. Atacul fulgerător al trupelor germane de sub comanda generalilor G.von Zangen, E.Brandenbruger, Sepp Dietrich şi Hesso von Manteffel, cu obiectivul Anvers şi Bruxelles, a luat prin surprindere Aliaţii.

Ultima mare ofensivă germană de pe frontul de vest a început în zorii zilei de 16 decembrie 1944, la ora 5.30, după o puternică pregătire de artilerie executată de către Armata 6 blindată SS. Pe o ceaţă densă şi fără proiectoare, Model a declanşat atacul. Valul de foc german avea să se abată asupra zonei în care se aflau cantonate unităţile Corpurilor V şi VIII americane. Ultimul „blitzkrieg” german a început la ora 8:00 şi a angrenat 250.000 de soldaţi germani, mii de avioane şi tancuri, pe un front de 140 de kilometri, de la Monschau la Echternach. Marea pădure a Ardenilor acoperă un platou întins tăiat de văi şi torente şi presărat de râpe. Drumurile erau proaste şi aproape impracticabile iarna, părând cel mai prost loc pentru declanşarea unei ofensive motorizate. Germanii au organizat alte două acţiuni în sprijinul ofensivei: un desant aerian realizat de 1.200 de paraşutişti şi o infiltrare în spatele liniilor inamice cu scopul de a ocupa trei poduri peste Meuse. Obiectivul ofensivei germane era distrugerea unei treimi din diviziile aliate din vest.

Tancurile grele germane au trecut de liniile americane în timp ce mii de tunuri pulverizau spatele frontului. Operaţiunea „Strajă la Rin” fusese declanşată cu succes de germani. La început, înaintarea a fost destul de lentă, dar Dietrich şi Manteuffel nu şi-au atins la timp obiectivele propuse. Paraşutiştii germani au fost lansaţi greşit, nu s-au putut grupa şi mulţi au fost capturaţi fără luptă. În alte zone, germanii au obţinut succese importante. La 21 decembrie, au fost cucerite Saint-Vith, Saint-Hubert, Libramont şi Rochefort. Doar Bastogne a rezistat cu încăpăţânare.Germanii au înaintat pe toate direcţiile, iar vremea proastă i-a lipsit pe americani de puternica lor aviaţie. Pe 22 decembrie, un tanc german a ajuns la fluviul Meuse. A fost singurul, pentru că frontul s-a stabilizat. 

Generalul Omar N. Bradley a crezut, iniţial, că este vorba despre un atac de diversiune, însă veştile au început să curgă extrem de repede: frontul din Ardeni tăiat în două, regimente întregi ale armatei americane încercuite de către unităţile germane, fără putinţă de scăpare, lipsă de armament şi de muniţii, lipsă de soldaţi, zece mii de americani capturaţi de către germani, drumul spre Meuse deschis în faţa unităţilor germane. Dezastrul era total, iar spectrul reeditării campaniei germane din mai-iunie 1940 plutea, din nou, deasupra Parisului. Strategii aliaţi şi-au revenit din şocul surprizei. La 22 decembrie, dată la care tancurile germane s-au oprit din cauza lipsei de combustibil, aliaţii au reuşit să aducă suficiente întăriri pentru a prelua superioritatea numerică. În dimineaţa zilei de 23 decembrie, von Rundstedt a primit ştirea că cerul s-a înseninat pe toată lungimea frontului şi că mii de avioane aliate se aflau deja în aer. Drumuri, poduri şi convoaie de aprovizionare au fost distruse. Totul era pierdut pentru germani. Combustibilul nu mai putea ajunge la tancuri.

A doua zi, mulţi comandanţi germani care credeau că merg spre victorie au primit în locul cisternelor cu benzină ordinul stupefiant de a distruge vehiculele rămase fără carburanţi şi de a începe retragerea în grupuri spre est. În acest timp, aliaţii atacau. Diviziile Wermachtului s-au retras lent pe toată lungimea frontului, măcinate de bombardamente aeriene. Aviaţia germană nu a reacţionat.Totuşi, în dimineaţa zilei de 1 ianuarie 1945, Luftwaffe a încercat marea lovitură, concomitent cu o diversiune terestră în Alsacia, constând în atacul declanşat de opt divizii germane. În zori, peste o mie de avioane de luptă germane au atacat 27 de aerodromuri aliate. Aliaţii au pierdut 800 de avioane, germanii în jur de 300, însă Luftwaffe şi-a consumat tot combustibilul în această acţiune şi nu a putut specula victoria obţinută.La 30 ianuarie 1945, după o retragere lentă şi costisitoare pentru ambele părţi, trupele germane au revenit pe poziţiile de plecare. Ofensiva din Ardeni s-a încheiat cu un eşec. Hitler a pierdut şi ultima carte câştigătoare. Cu toate acestea, ofensiva este considerată una dintre cele mai îndrăzneţe operaţii din cadrul războiului.În documentele germane, această operaţie a fost numită „Afacerea lui Cristos”. Aliaţii şi-au refăcut pierderile în circa două săptămâni, în vreme ce Germania şi-a epuizat ultimele rezerve militare în Vest.

Bătălia de la Bastogne reprezintă unul dintre cele mai dure episoade ale bătăliei din Ardeni, desfăşurată în zilele de Crăciun ale anului 1944. Eroismul soldaţilor din DIvizia 101 Aeropurtată americană a rămas legendară în istoria războaielor.Confruntarea de la Bastogne a început la 17 decembrie 1944, la ora 13:20, când Gruparea de luptă B din Divizia 10 Blindată americană, care se afla în zona Saer, a început să se deplaseze către frontiera franco-luxemburgheză, unde a rămas în aşteptare. Totodată, Divizia 101 Aeropurtată americană a primit ordinul de deplasare către Bastogne. În seara zilei de 18 decembrie, elementele înaintate ale diviziilor de tancuri germane au ajuns la est de localitatea Longvilly şi au schimbat direcţia de înaintare spre sud-vest pentru a putea începe operaţiunea de încercuire a trupelor americane din Bastogne. Divizia Panzer Lehr a sosit şi ea în zona localităţii Bastogne şi s-a pregătit să desăvârşească încercuirea.După ce aliaţii au trecut la ofensivă, Corpul 3 Blindat american condus de Patton a fost primul care, la 26 decembrie, a ajuns la Bastogne rupând încercuirea germană.

După 1943, calitatea infanteriei germane a scăzut serios. Armatele decimate nu au putut fi înlocuite cu contingente de aceeaşi valoare, aşa că, Înaltul Comandament a fost silit să recurgă la recrutări masive. Noile divizii, mediocru echipate şi prost instruite, au format grosul infanteriei germane în bătălia din Ardeni. O parte a infanteriei era însă de elită: trupe de veterani echipate cu arme noi, cum ar fi mitraliera MG-42 şi arma antitanc Faustpatronen. Oricum, în ansamblu, infanteria germană era inferioară celei aliate.Artileria de care dispuneau germanii era puţin numeroasă, dar redutabilă. Pe lângă tunurile „clasice”, Wermachtul dispunea de tunuri de asalt mobile, montate pe şasiul tancurilor mai vechi. Acestea reprezentau o armă teribilă care, pe lângă puterea de foc şi blindaj, dispunea şi de o excelentă mobilitate, ideală pentru ofensivă.

Tancurile erau punctul forte al armatei germane. Nici un tanc aliat nu se putea măsura cu redutabilele care de luptă germane. Bine organizate şi echipate, diviziile germane de „Panzere” reprezentau o remarcabilă forţă de şoc. Aviaţia germană era, însă, practic, eliminată de pe cer odată cu debarcarea din Normandia. Totuşi, toate forţele ei au fost concentrate în această bătălie decisivă. Net inferioară numeric, aviaţia germană nu putea să spere să sprijine ofensiva terestră prin bombardamente. Avioanele germane au încercat doar să-şi protejeze propriile trupe de bombardamentele inamice.

De cealaltă parte, aliaţii aveau o infanterie numeroasă, bine înarmată şi aprovizionată, dar fără experienţă de luptă. Cu toate acestea, infanteria avea să fie cea mai importantă armă a Aliaţilor în această faimoasă bătălie. De calibru mai mic decât cea germană, artileria aliată era în schimb mult mai numeroasă. Tancurile erau marea problemă a armatei aliate. Nici un tanc englez sau american nu putea învinge într-o confruntare directă cu tancurile germane. Aviaţia aliată era cea mai eficace armă, capabilă să schimbe soarta unei bătălii. Atacând în grupuri mari şi dispunând de cantităţi enorme de muniţie, aviaţia aliată avea două roluri: strategic şi tactic, respectiv distrugerea de tunuri şi tancuri şi dezorganizarea spatelui frontului inamic.

Surse:

https://history.army.mil/books/wwii/7-8/7-8_CONT.HTM

https://www.britannica.com/event/Battle-of-the-Bulge

https://www.spiegel.de/geschichte/ardennenschlacht-a-948653.html

http://www.redescoperaistoria.ro/2014/12/16/ardeni-1944-ultima-ofensiva-germana-in-vest-galerie-foto/

https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/sfarsitul-rezistenta-sfidatoare-si-infrangerea-germaniei-lui-hitler-1944-1945-ii-de-ian-kershaw-10652502

 https://www.history.com/topics/world-war-ii/battle-of-the-bulge

$$$

 S-a întâmplat în 16 decembrie…

- „Ziua solidarităţii naţionale împotriva dictaturii", proclamată de Parlamentul României prin Legea 230 din 9.XII.1998

- 1554: Wilno (Polonia): Este parafat „Tratatul de alianţă şi de pace eternă" între Alexandru Lăpuşneanu, domnul Moldovei şi Sigismund al II–lea August, regele Poloniei

- 1687: A murit Sir William Petty, medic şi economist englez; unul dintre întemeietorii statisticii ca ştiinţă (n. 1623)

- 1770: S-a născut Ludwig van Beethoven, compozitor german.

- 1773: În provincia britanică Province of Massachusetts Bay, devenită ulterior statul american Massachusetts, în rada portului Boston, coloniştii distrug prin scufundare o mare cantitate de încărcături de ceai, din cauza mentinerii de catre Anglia, pentru colonii, a unei taxe aferente acestor importuri. Evenimentul, cunoscut ca „Boston Tea Party" devine una din scânteile Revoluţiei americane (1776 - 1784).

  - 1775: S-a născut romanciera engleză Jane Austen. 

- 1775: S-a născut compozitorul francez François-Adrien Boieldieu (m. 1834)

- 1783: A murit compozitorul german Johann Adolph Hasse (n. 1699)

- 1804: S-a născut Viktor Buniakovski, matematician rus.Viktor Iakovlevici Buniakovski (d. 12 decembrie 1889) a fost un matematician rus, membru şi apoi vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe din Sankt Petersburg.Buniakovski a publicat peste 150 lucrări din diverse domenii ale matematicii (în special teoria numerelor, teoria probabilităţilor), precum şi mecanică.În 1846 publică un tratat de teoria probabilităţilor, în care sunt prezentate realizările în domeniu ale lui Siméon Denis Poisson şi Pierre Simon Laplace.În 1875 s-a instituit „Premiul Buniakovski" pentru matematicieniÎn alte lucrări ulterioare se ocupă de statistica demografică, de determinarea erorilor de observaţie şi alte probleme similare.În ceea ce priveşte teoria numerelor, dă o nouă demonstraţie legii reciprocităţii pătratice.Dar cel mai celebru rezultat al său este cel din analiză matematică: inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz. Inegalitatea a fost publicată de Cauchy în 1821. În 1859 Buniakovski a reformulat-o pentru calculul integral. A redactat şi traduceri în rusă din lucrările lui Cauchy.

- 1848, 16/28: Adunarea naţională a fruntaşilor români transilvăneni adoptă, la Sibiu, o petiţie naţională în care protestează împotriva „uniunii" forţate a Transilvaniei cu Ungaria

- 1857: S-a născut astronomul american Edward Emerson Barnard, pionier al fotografiei spaţiale (este autorul unei impresionante colecţii de fotografii reprezentând Calea Lactee, eclipse de Soare şi de Lună) (m. 1923) 

- 1859: A murit Wilhelm Grimm, filolog şi folclorist german; în colaborare cu fratele său, Jacob, a publicat „Legendele eroice germane" şi o culegere de „Poveşti" cuprinzând folclor german transcris în variante autentice (n. 1786)

- 1859: S-a născut profesorul Vasile Tarnavschi, unul dintre teologii de seamă ai Ortodoxiei române, specializat în „Vechiul Testament"; decan al Facultăţii de Teologie, rector al Universităţii din Cernăuţi (1918-1920) (m. 1945).

- 1860: S-a născut generalul Ion Dragalina; în primul război mondial, în fruntea Armatei I, a condus apărarea de la Jiu, în cursul căreia a fost rănit mortal (m. 1916).

- 1871: A murit Willibald Alexis, scriitor german. Georg Wilhelm Heinrich Häring, cunoscut sub pseudonimul Willibald Alexis (n. 29 iunie 1798, Breslau - d. Arnstadt), a fost prozator german, iniţiatorul romanului istoric de mari proporţii în cadrul literaturii germane.

- 1878: S-a născut istoricul Nicolae Bănescu, specialist în bizantinologie; membru titular al Academiei Române din 1936, vicepreşedinte al acestui for (1946-1948) (m. 1971)

- 1881: S-a născut dramaturgul I. Valjan (pseudonimul lui Ion Alexandru Vasilescu), de profesie avocat (m. 1960)

- 1883: S-a născut Max Linder, actor şi regizor francez de film (m. 1925)

- 1885, 16/28: S-a născut Vladimir Tatlin, pictor, sculptor şi arhitect rus (m. 1953)

- 1891, 16/28: A murit Sir William Arthur White, diplomat britanic; în 1879 a fost trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Bucureşti; s-a dovedit un bun observator al realităţilor din ţările în care a avut misiuni diplomatice; membru de onoare străin al Academiei Române din 1885 (n. 1824)

- 1894: A murit arhitectul Alexandru Orăscu; promotor al clasicismului (clădirea veche a Universităţii şi hotelul „Bulevard" din Bucureşti, hotelul „Continental" din Constanţa ş.a.); primul preşedinte al Societăţii Arhitecţilor Români (1891-1894); participant la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească; preşedinte al Ligii Culturale (1890-1892). 

- 1897: A murit scriitorul francez Alphonse Daudet. Alphonse Daudet (n. 13 mai 1840) a fost un prozator francez. A fost tatăl jurnalistului Léon Daudet şi scriitorului Lucien Daudet. În nuvelele sale, realizează o evocare lirică a mediului provensal. Romanele sale, de inspiraţie socială, au o tentă satirică, dar şi sentimentală, uneori naturalistă.

- 1902: S-a născut poetul spaniol Rafael Alberti (m. 1999)

 - 1908: S-a născut Jean David, pictor, grafician, artist decorator. În 1932 a ilustrat volumul lui Saşa Pană „Viaţa romanţată a lui Dumnezeu” 

- 1910: A avut loc, la Issy les Moulineaux (lângă Paris), primul zbor experimental din lume al unui avion cu motor cu reacţie (avionul „Coandă 1910"), inventat, construit şi pilotat de inginerul român Henri Coandă, pionier al aviaţiei mondiale; datorită acestei realizări, Coandă a intrat în istoria aviaţiei sub denumirea de „părintele aviaţiei aeroreactive".

- 1916, 16/29: A murit (asasinat de prinţul Iusupov) Grigori Rasputin, călugăr şi aventurier rus; favorit al familiei ţarului Nikolai al II-lea, a avut o influenţă ocultă asupra deciziilor politice; a scandalizat opinia publică a epocii prin viaţa imorală pe care o ducea (n. ~1864-1870)

- 1917: S-a născut scriitorul englez Arthur C. Clarke. Sir Arthur Charles Clarke, CBE, (d.19 martie 2008, Colombo, Sri Lanka) a fost un scriitor de SF, inventator şi futurolog britanic. Opera sa de referinţă este romanul Odiseea spaţială 2001, scrisă pe baza scenariului filmului cu acelaşi titlu împreună cu regizorul american Stanley Kubrick. Scenariul filmului se bazează pe o nuvelă publicată de autor în 1951, intitulată The Sentinel. 2001: O odisee spaţială este un roman ştiinţifico-fantastic din 1968 scris de Arthur C. Clarke. A fost conceput concomitent cuversiunea de film a lui Stanley Kubrick şi publicat după apariţia filmului. În afară de SF, Clarke a scris două autobiografii: Ascent to Orbit este o autobiografie ştiinţifică, iar Astounding Days este una de science fiction.Majoritatea eseurilor sale, scrise între 1934 şi 1998, se găsesc în cartea Greetings, Carbon-Based Bipeds! (2000). Majoritatea nuvelelor sale se găsesc în cartea The Collected Stories of Arthur C. Clarke (2001).

- 1918: Decret privind exproprierea pământului. Începutul reformei agrare (între 1918–1921 s-au expropriat de la vechii proprietari aproximativ 6 milioane hectare de pamânt ce au fost împărţite ţăranilor, modificându–se astfel structura proprietăţii în noua Românie) 

- 1921: A murit Camile Saint-Saens, compozitor, pianist, dirijor şi critic muzical francez. Camille Saint-Saëns (n. 9 octombrie 1835, Paris, Franţa - d. Alger), compozitor francez din epoca romantică, rămas cunoscut datorită operei sale cu caracter biblic, intitulată „Samson şi Dalila". Personajele, care trec prin drame romantice, iubiri şi trădări, rămân clasice prin comportamentul lor universal valabil. Filonul dramatic este construit şi condus prin mijloace muzicale tradiţionale, dar are un aparat orchestral şi vocal impresionant, amintind de oratoriile lui Georg Friedrich Haendel şi de muzica lui Christoph Willibald Gluck.Saint-Saëns scrie în primul rând muzică simfonică (5 simfonii şi concerte), dintre care cele mai reprezentative sunt „Simfonia a treia” şi „Simfonia pentru pian şi orgă”. Cele cinci concerte pentru pian, trei pentru vioară şi două pentru violoncel îl situează pe compozitor în rândul primilor creatori francezi de acest gen.

- 1926: S-a născut juristul Ioan Ceterchi; specialist în teoria statului şi a dreptului; membru corespondent al Academiei Române din 1974 (m. 1992). Ioan Ceterchi s-a născut în Ferneziu, azi cartier din Baia Mare. A absolvit Facultatea de Drept din Cluj, unde a obţinut şi doctoratul (1953). După absolvirea studiilor, a lucrat ca profesor la Catedra de „Teoria şi istoria statului şi dreptului” din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Juridice din Cluj. În paralel, a deţinut şi funcţia de şef al Secţiei de Ştiinţă şi Cultură a Regionalei PCR Cluj. Ulterior s-a transferat la Universitatea din Bucureşti, devenind totodată membru al Comitetului Central al PCR, preşedinte al Consiliului Legislativ şi membru al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. A fost ales ca membru corespondent al Academiei Române. În perioada 29 martie 1980-23 ianuarie 1982, Ioan Ceterchi a îndeplinit funcţia de ministru al Justiţiei în Guvernul Ilie Verdeţ. A fost trimis apoi ca ambasador în Suedia şi Norvegia (1984-1990). La data de 30 ianuarie 1990, Ioan Ceterchi a fost rechemat din calitatea de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Regatul Suediei. Ioan Ceterchi a încetat din viaţă la data de 5 aprilie 1992 în Bucureşti.

- 1936: S-a născut, (la Cernăuţi, azi în Ucraina), pictorul Constantin Flondor. Constantin Flondor este un pictor român, care locuieşte şi lucrează la Timişoara. Este co-fondator al grupării Prolog (1985, alături de Paul Gherasim, Horia Bernea, Ion Grigorescu, Matei Lăzărescu, Christian Paraschiv, Horea Paştina şi Mihai Sârbulescu). A fost profesor de liceu la Liceul de Arte plastice din Timişoara (1962-1991), şi a avut parte importantă la modernizarea învăţământului de artă al liceului. Din 1991 până 2002 a fost cadru didactic universitar la Facultatea de Artă a Universităţii de Vest Timişoara, al cărei decan a fost in perioada 1996-1999. Din 2002 este profesor consultant al facultăţii. A fost membru fondator al Grupării 111 şi al Grupului Sigma.

- 1937: S-a născut pictorul Marin Gherasim. Marin Gherasim (n. 1937, Rădăuţi, Bucovina ) este un pictor român, profesor univeritar, personalitate marcantă a artei româneşti. Membru Fondator al Grupării 9+1.

- 1938: S-a înfiinţat, prin Decret-lege, Frontul Renaşterii Naţionale, organizaţie politică unică în stat (primul partid „de masă" din istoria României), având drept scop sprijinirea monarhiei şi a regimului autoritar al regelui Carol al II-lea; şeful suprem al FNR era regele; totodată, s-a reorganizat şi formaţiunea „Straja ţării" 

- 1938: S-a născut (la Tokyo) actriţa suedeză de film Liv Ullmann

- 1943: A murit arhitectul Nicolae Ghica-Budeşti; autor al unor importante edificii social-culturale: mausoleul lui Vasile Alecsandri de la Mirceşti, biserica Copou din Iaşi, Muzeul Nţional de Artă (azi Muzeul Ţăranului Român) din Bucureşti, noile clădiri ale Universităţii din Bucureşti ş.a.; membru de onoare al Academiei Române. Nicolae Ghica-Budeşti (n. 22 decembrie 1869, Iaşi - d. Bucureşti) a fost un arhitect român, promotor al renaşterii vechii arhitecturi româneşti şi al afirmării specificului naţional, al stilului neoromânesc în arhitectură. Din 1930 a fost membru de onoare al Academiei Române. A fost şi membru al Comisiei monumentelor istorice.După planurile arhitectului s-a construit Muzeul de etnografie, artă naţională, artă decorativă şi industrială, astăzi Muzeul Ţăranului Român (în etape, între anii 1912 şi 1939)

- 1943: S-a născut Tudor Olteanu, comparatist şi teoretician literar („Morfologia romanului european")

- 1944: Al doilea război mondial: Ultima ofensivă germană în Vest: „Ofensiva din Ardeni" 

- 1944: Reapare zilnic (până la 12.II.1945), la Bucureşti, ultima serie a revistei „Bilete de papagal", sub direcţia lui Tudor Arghezi (prima serie a revistei de format liliputan a apărut, zilnic, între 2.II.1928-10.VIII.1929 şi 15.VI.-5.X.1930, continuată, săptămânal, între anii 1937 şi 1938)

- 1945: Moscova. Conferinţa miniştrilor Afacerilor Externe ai URSS, SUA şi Marii Britanii. În privinţa României, Conferinţa hotărăşte recunoaşterea guvernului condus de Petru Groza, dar cere includerea câte unui reprezentant al PNL şi PNŢ precum şi organizarea de alegeri libere 

- 1946: S-a născut Benny Anderson, pianist, vocalist şi compozitor suedez (ABBA)

- 1950: S-a născut Nelu Ploieşteanu, cântăreţ român de muzică de petrecere (Ciorani, jud. Prahova)

- 1952: S-a născut Rolf Bossert, poet german originar din România (m. 1986, la Frankfurt am Main; s-a sinucis)

- 1953: S-a născut Leonard Oprea, prozator, poet şi eseist; din anul 1999 s-a stabilit în SUA

- 1958: S-a născut compozitorul de muzică uşoară Dani Constantin

- 1961: A murit pictorul si scenograful român Auguste Baillayre, originar din Franţa; în 1921 a contribuit esenţial la fondarea Societății de Arte Frumoase din Basarabia, unde a exercitat functia de vicepreşedinte; între 1919-1940 a fost profesor de arte decorative la Şcoala de Arte, iar între 1924-29 şi scenograf-şef la Teatrul Naţional din Chişinău; după 1943 a locuit şi activat la Bucureşti.Baillayre August, (n.01.05.1879, Vernet lis Bains, Franţa – d. Bucureşti) a fost pictor, scenograf şi grafician. A absolvit Academia Regală de Arte Frumoase din Amsterdam (1902), Academia de Arte din Petersburg (1907) şi Universitatea din Grenoble (anul 1910). La expoziţii participă în 1905, 1906, 1907, 1909, (Petersburg), 1908 (Chişinău), 1910 (Vilino), 1916 (Moscova), iar după 1919 – la toate saloanele de artă de la Chişinău şi Bucureşti. Între anii 1919-1940 a activat şi în calitate de profesor la Şcoala de Arte de la Chişinău, concomitent deţinînd funcţia de scenograf-şef la Teatrul Naţional (1924-1930). Vicepreşedinte al Societăţii de Arte Frumoase din Chişinău (1921). Membrul juriului pentru Saloanele Oficiale de la Bucureşti (1924). Printre elevii săi figurează personalităţi importante ale artei europene (Th. Kiriacoff, N. Brăgalia, V. Evers, E. Ivanovsky ş.a.).Custode-şef şi Director al Pinacotecii municipale din Chişinău (1939-1942). După 1943 a locuit şi a activat la Bucureşti. A donat colecţia lui de artă basarabeană (circa 300 de opere) Muzeului Naţional de Artă din Chişinău (1962). 

 - 1965: A murit William Somerset Maugham, romancier, nuvelist şi dramaturg britanic („Luna şi doi bani jumate", „Între acte", „Valurile") (n.25.01.187.Studiază literatura si filosofia la Universitatea din Heidelberg, apoi medicina la Londra.

- 1965: A murit tenorul italian Tito Schipa (n. 1889)

-1966: Adunarea Generală a ONU a adoptat Acordul internaţional asupra drepturilor civile şi politice (a intrat în vigoare la 23.III.1976); Declaraţia universală a drepturilor omului din 10.XII.1948 şi pactele internaţionale referitoare la drepturile omului formează Carta internaţională a drepturilor omului

- 1969: S-a născut astrofizicianul american Adam Guy Riess; laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 2011, împreună cu Saul Perlmutter şi Brian P. Schmidt pentru descoperirea expansiunii accelerate a Universului prin observarea supernovelor îndepărtate.

- 1970: A avut loc premiera filmului „Love Story", regia Arthur Hiller, film ce a avut un imens succes de public (protagonişti: Ali Mac Graw şi Ryan O´Neal) 

- 1971: A fost adoptată, de către Adunarea Generală a ONU, Convenţia privind interzicerea producerii, perfecţionării şi stocării armelor bacteriologice (biologice) şi cu toxine şi distrugerea lor (deschisă spre semnare la 10.IV.1972, la Washington, Moscova şi Londra, Convenţia va intra în vigoare la 26.III.1975)

- 1973: S-a născut (în Mozambic) interpreta portugheză de fadó Marisa (Marisa Núñez)

- 1975: A murit medicul Eugen (Bogdan) Aburel, obstretician şi chirurg renumit al vremii, inovator în unele tehnici chirurgicale ginecologice (n. 1899) 

- 1980: A murit antreprenorul american Harland Sanders, fondatorul lanţurilor de fast-food KFC (Kentucky Fried Chicken) (n. 1890) 

- 1980: A murit Ion Maxim, critic literar, poet şi prozator (n. 1925)  

- 1983: A murit regizorul rus de film Grigori Alexandrov (n. 1903)

-1989: A murit actriţa italiană de film Silvana Mangano (n. 1930). Silvana Mangano, alături de Sophia Loren şi Gina Lollobrigida, este una dintre cele trei graţii ale cinematografului italian postbelic (din filmografie: „Moarte la Veneţia”, „Dune”, „Orez amar”) (n.21.04.1930)

- 1989: Izbucnesc manifestaţiile antidictatoriale şi anticomuniste de la Timişoara; începutul Revoluţiei române. De la nemulţumiri locale (hotărârea judecătorească după care pastorul reformat Laszlo Tokes urma să fie strămutat în altă localitate), se ajunge la revendicări pe plan politic. Timişorenii se strâng în Piaţa Catedralei. În noaptea de 16 spre 17 decembrie au loc confruntări între manifestanţi şi forţele de ordine 

- 1991: A murit Mihai Berechet, actor şi regizor al Naţionalului bucureştean (n. 1927)

- 1991: România a semnat, la Haga, „Carta Europeană a Energiei" (alături de reprezentanţi din alte 47 de state)

- 1993: Senatorii României au hotarât, prin lege, ca în fiecare an intervalul 16-22 decembrie, să fie marcat printr-o suită de comemorări şi să fie numit “Săptămâna recunoştinţei”, în memoria eroilor Revoluţiei din decembrie 1989 

- 1998: În cursul operaţiei Desert Fox, forţele aliate lansează, în trei zile, circa 500 de rachete asupra Irakului, ca urmare a creşterii tensiunii între Irak şi ONU

 - 2000: Colin Powell a devenit primul secretar de stat afro-american din istoria SUA 

- 2001: A murit scriitorul german Stefan Heym (n. 1913)

- 2003: A murit actorul de revistă Gioni Dimitriu (n. 1921)

- 2007: A murit Ismaïl Gulgee, pictor pakistanez

- 2008: A murit Eugen Cizek, istoric şi filolog român.Eugen Cizek (n. 24 februarie 1932-d. Bucureşti) a fost un istoric şi filolog român, specialist în filologie clasică, profesor universitar la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, din cadrul Universităţii din Bucureşti, autorul unor studii ce privesc literatura latină, între care remarcabilă este Istoria literaturii latine.Lucrări:

-Epoca lui Traian. Împrejurǎri istorice şi probleme ideologice, Editura ştiinţifică şi enciclopedicǎ, Bucureşti 1980,

-Structures et idéologie dans „Les vies des douze Césars" de Suétone, (cu bibliografie pentru Gaius Suetonius Tranquillus), Les Belles Lettres, Paris 1977,

Néron, Fayard, Paris 1982,

-Secvenţă Romană, Editura Politică, 1986,

-Evoluţia romanului antic, Editura Univers, Bucureşti, 1987

-Mentalités et institutions politiques romaines, Fayard, Paris 1990,

-L'empereur Aurélien et son temps, Les Belles Lettres, Paris 1994,

-Histoire et historiens à Rome dans l'antiquité, Presses Univ. de Lyon, Lyon 1995,

-Mentalităţi şi instituţii romane, Bucureşti, Editura Globus, 1998

-Istoria literaturii latine vol. I+II, Editura Corint, 2003

-L'empereur Titus, Paideia, Bucureşti 2006

- 2009: A murit producătorul de film american Roy Disney; a jucat un rol important în revitalizarea imperiului desenelor animate creat de unchiul său, Walt Disney (n. 1930) 

- 2010: România a fost acceptată în unanimitate ca membru cu drepturi depline în cadrul Agenţiei Spaţiale Europene (ESA); acordul de aderare a României la Convenţia Agenţiei Spaţiale Europene a fost semnat la data 20 ianuarie 2011, şi reprezintă încheierea unui proces de negociere între autorităţile române şi Agenţia Spaţială Europeană şi de pregătire a entităţilor române pentru participarea la programele şi proiectele ESA. Accesul direct la sistemele spaţiale ESA permite ţării noastre dezvoltarea unor aplicaţii spaţiale pentru agricultură, mediu, transporturi, măsurarea dezastrelor naturale şi telemedicină

$$$

 ANNA PAVLOVA

Corpul ei era, într-adevăr, fragil. Într-o vreme în care baletul însemna corp robust şi muşchi puternici, gleznele şi picioarele îi erau atât de subţiri încât colegii o porecliseră „mătura”. Anna avea însă un ţel.

    

Când vine vorba de stelele baletului nu ai cum să nu vorbeşti despre Anna Pavlova, cea supranumită balerina absolută, care a modificat regulile dansului când puţini păreau deschişi la nou şi shimbare. Cine este Anna Pavlova? Este balerina considerată prea fragilă ca să poată face vreun rol mare. Este prima balerină care şi-a făcut propria companie şi a plecat cu ea în turnee în toate colţurile lumii. Este artista care a dus un dans considerat prea greu pentru oamenii needucaţi pe toate scenele şi unui public cât mai variat. Este cea care le-a arătat oamenilor că baletul se simte şi se trăieşte.

Cine este Anna Pavlova – Copila firavă care a schimbat regulile baletului

Anna Matveyevna Pavlova s-a născut pe 12 februarie 1881, la Sankt Petersburg, acolo unde era înregimentat tatăl ei, soldat. Mama ei, Lyubova, provenea dintr-o familie de ţărani şi lucra ca spălătoreasă în casa unui bancher rus. Despre acesta s-a spus că ar fi fost tatăl natural al Annei, însă totul a rămas la nivel de zvonuri.

Născută prematur, Anna a fost încă de la început extrem de firavă, îmbolnăvindu-se des. Lyubova a decis că fata are nevoie de un alt stil de viaţă, aşa că i-a făcut bagajele şi a trimis-o în satul natal, unde ani de zile va rămâne în grija bunicii materne. Întoarsă la şcoală în Sankt Petersburg, Anna a fost în public la una dintre reprezentaţiile maestrului Marius Petipa, Frumoasa adormită. S-a îndrăgostit iremediabil de balet şi i-a spus mamei că asta vrea să facă în viaţă.

La 9 ani a mers la audiţie la Imperial Ballet School, însă a fost respinsă. Era prea mică de vârstă şi prea slabă. Un an mai târziu a mers din nou la audiţie, iar de data asta a fost acceptată. Prima ei apariţie pe scenă a fost într-un spectacol realizat special pentru elevii şcolii chiar de cel care îi stârnise pasiunea pentru balet, Marius Petipa.

Şi totuşi, a durat ceva vreme până când geniul ei a putut să iasă la suprafaţă. Corpul ei era, într-adevăr, fragil. Într-o vreme în care baletul însemna corp robust şi muşchi puternici, gleznele şi picioarele îi erau atât de subţiri încât colegii o porecliseră „mătura”. Anna avea însă un ţel – să ajungă balerină principală. Aşa că se antrena cât era ziua de lungă, lua lecţii suplimentare de la cei mai mari profesori ai vremii, iar la 17 ani a fost primită în clasa Ekaterinei Vazem, fostă prim-balerină a Teatrelor Imperiale din Sankt Petersburg. A absolvit Şcoala Imperială de Balet un an mai târziu, iar imediat după şi-a făcut intrarea în Baletul Imperial.

„Dumnezeu îţi dă talentul, dar munca este cea care-l transformă în geniu.” – Anna Pavlova

Apariţia ei pe scenă era total neobişnuită. Din cauza aceleiaşi constituţii firave care i-a dat bătăi de cap toată viaţa, stilul ei de a dansa nu avea nicio legătură cu regulile baletului de la acel moment. Avea mai mereu genunchii încovoiaţi, nu reuşea să păstreze ceea ce era considerată o ţinută corectă a corpului, salturile în poante erau realizate total diferit faţă de norma academică, iar gleznele nu o ajutau deloc când venea vorba să-şi păstreze echilibrul. În ciuda tuturor acestor lucruri care păreau că nu o vor ajuta să-şi realizeze visul, Anna a devenit nu doar favorita lui Petipa, dar şi a publicului care o adora. Tocmai aspectul fragil care îi pusese atâtea piedici îi fascina acum pe cei care deja vânau biletele la reprezentaţiile ei, mai ales după ce ea a înţeles că nu trebuie să facă precum ceilalţi, ci să fie ea, unică. În 1906, acelaşi Petipa a numit-o prim-balerină după ce apariţia în Giselle a înregistrat un succes fantastic.

Moartea lebedei, un solo realizat special pentru ea de Mihail Fokin, este considerat a fi rolul vieţii ei, un rol emblematic la care visează de atunci orice balerină şi a devenit simbolul noului balet rus. A fost şi rolul pe care Anna l-a iubit mai mult ca pe oricare altul, interpretându-l de aproximativ 4.000 de ori de-a lungul carierei. Rochia din spectacol a fost făcută chiar de ea, iar mai târziu, iazul de lângă casa ei a fost umplut cu lebede, păsări pe care artista le-a adorat. A iubit însă toate animalele, crescând de-a lungul anilor mai multe tipuri de păsări, pisici şi câini.

Cine este Anna Pavlova – Dansatoare fantastică, vizionară, mereu dornică să ajute

Dar Anna Pavlova a fost mai mult decât o dansatoare pasionată. A fost o vizionară plină de curaj. Imediat după încheierea primului turneu la Paris, balerina a părăsit compania Ballet Russes şi a pus bazele propriei companii de balet. A mers cu spectacole în întreaga lume şi a făcut baletul accesibil pentru milioane de oameni, unii care nici nu îl cunoşteau până la acel moment.

În 1912, la vârsta de 31 de ani, Anna Pavlova a decis să lase în urmă Rusia şi s-a mutat la Londra. Trei ani mai târziu apărea filmul Fata mută, în care Anna a jucat rolul unei fete sărace, trădată de un aristocrat. În acest fel a ajuns cunoscută nu doar celor pasionaţi de balet, ci şi celor pasionaţi de cinematografie.

Tot după mutarea la Londra balerina s-a căsătorit cu managerul său, Victor Dandre, dar acest lucru a fost făcut public de el abia după moartea Annei, în biografia dedicată ei.

Sufletul sensibil al Annei Pavlova a influenţat vieţile oamenilor mai mult decât prin intermediul artei. Balerina a susţinut multe spectacole în scop caritabil, banii adunaţi astfel mergând în ajutorul orfanilor ruşi aflaţi la Paris după Primul Război Mondial. 15 fete au primit adăpost într-o casă cumpărată de ea în apropiere de capitala franceză şi au fost sprijinite financiar de Anna până au crescut şi şi-au putut câştiga singure traiul.

Avea 49 de ani când, în timpul unei călătorii de la Paris la Haga, Anna s-a îmbolnăvit grav. Starea ei s-a deteriorat tot mai mult de la o zi la alta, iar medicul ei personal, chemat tocmai de la Paris, a anunţat-o că are pneumonie şi că doar o operaţie îi poate salva viaţa. Intervenţia chirurgicală urma să o lase însă pe Anna fără posibilitatea de a mai dansa vreodată.

“Dacă nu pot dansa, atunci prefer să fiu moartă.” – Anna Pavlova

În câteva zile de la acest moment balerina a pierdut în faţa bolii. A murit la Haga, de pleurezie, cu câteva zile înainte să împlinească 50 de ani. Ultimele ei cuvinte au fost: “Pregătiţi-mi costumul de lebădă!” Ceea ce s-a şi întâmplat. A fost pusă în sicriu în rochia ei preferată, iar conform tradiţiei vechiului balet, în ziua în care ar fi avut următorul spectacol acesta s-a ţinut, dar cu un reflector îndreptat mereu către partea de scenă goală, acolo unde ar fi trebuit să apară ea.

Cine este Anna Pavlova – Povestea prăjiturii cu nume de balerină

Iar dacă numele ei vă duce cu gândul la prăjitura Pavlova, aflaţi că nu este nimic întâmplător. În anii `20, când Anna era în turneu mondial, cofetari şi patiseri din toată lumea căutau să facă o prăjitură care să surprindă lumea la fel cum o făcea balerina ori de câte ori urca pe scenă. Prăjitura din bezea, acoperită cu frişcă şi ornată cu fructe, care îi poartă numele, este revendicată atât de australieni, cât şi de neo-zeelandezi. Dacă asupra acestui aspect nu s-a putut ajunge la o concluzie comună, un lucru este cert: prăjitura Pavlova este, ca şi celebra balerină, o vedetă.

$$$

 ANNA BATHORY

În respectabila familie nobiliară Báthory, care a dat mulţi principi ai Transilvaniei, se năştea în 1594 Anna Báthory. Despre ea se spune că ar fi fost o femeie foarte frumoasă, iar legendele zic că nobila ar fi fost pasionată de magia neagră şi ar fi fost denumită „femeia-vampir“ şi „târfa criminală a diavolului“. Tot ea a fost acuzată de relaţii incestuoase cu principele Transilvaniei.

Printre frumuseţile Clujului din perioada când Transilvania era principat se numără şi Anna Báthory (1594-1636), soră a principelui Gabriel Báthory. Deşi nu s-a păstrat nicio imagine a acestei doamne de viţă nobilă, istoricii spun că era o femeie foarte frumoasă şi că asupra ei au planat numeroase acuze. Să fi fost adevărate?

Anna Báthory se înrudea cu sângeroasa Elisabeta Báthory. Erau verişoare şi legenda zice că ar fi avut un lucru în comun: se îmbăiau în sângele virginelor. Însă Anna nu ar fi mers chiar atât de departe ca ruda ei, care a rămas în istorie drept una dintre cele mai crude femei din istorie.

Anna Báthory s-a căsătorit la Cluj în 1608 cu Dionisie Banffy de Lasonc care a murit patru ani mai târziu, în 1612. Au locuit în centrul oraşului în casa Filstich, una din cele mai opulente şi râvnite clădiri ale oraşului. Clădirea a găzduit, în perioada ei de glorie, consilieri şi ofiţeri imperiali şi aristocraţi transilvăneni. În 1613 se recăsătoreşte cu Sigismund Josika.

Amanta fratelui

Însă Anna a fost acuzată nu doar de vrăjitorie, modalitate prin care era acuzată că şi-ar fi ucis primul soţ, dar şi că ar fi fost amanta fratelui ei, principele Gabriel Báthory (foto stânga jos, credit foto: wikipedia.org), despre care se ştia că era un mare iubitor de femei.

Istoricii spun că Anna ar fi fost atrasă de magia neagră şi că făcea baie în sângele tinerelor virgine ca să-şi menţină frumuseţea. Faima ei ar fi fost depăşită doar de verişoara sa, Elisabeta Bathory (foto dreapta sus, sursa: wikipedia.org), scrie visitcluj.ro.

Gabriel Bethlen, un alt principe al Transilvaniei, dintr-o familie cu tradiţie în regiune, ar fi denumit-o „târfa criminală a diavolului“ şi ar fi început un proces împotriva ei, potrivit citynews.ro. Presupusele practici vrăjitoreşti i-ar fi adus şi denumirile de „femeia-vampir“ sau „târfa însângerată a diavolului“, susţine clujeanul.ro.

Istoricul Tudor Sălăgean spune că Anna a fost cercetată timp de 7 ani, în trei procese de vrăjitorie, încheiate prin condamnarea ei în exil şi consficarea integrală a averii, în 1621.

„Unii istorici susţin că procesele de vrăjitorie erau doar pretext pentru confiscarea averii“, spune Sălăgean, pentru „Adevărul“.

Familia Báthory avea reşedinţa principală la Alba Iulia, dar avea case şi proprietăţi la Cluj şi în toată regiunea Transilvaniei.

Despre familia Báthory

Familia Báthory (blazonul familiei în dreapta, sursa foto: wikipedia.rog) a jucat un rol esenţial în istoria medievală târzie a Regatului Ungariei şi a Principatului Transilvaniei. Báthory (în poloneză Bathory) a fost o familie nobiliară ungară de origine germană sau - potrivit unor cronicari, ca Símon de Kéza - chiar suedeză Gutkeled (Gut -Keled sau Cledgut), conform unei lucrări de licenţă semnate de Sergiu Oltean şi coordonată de universitarul Radu Mârza de la UBB.

Potrivit aceleiaşi surse, legenda plasează originile Bathoreştilor în anul 900 (precedând clanul Gutkeled), când un luptător credincios, pe nume Vitus, s-a luptat cu un dragon, a ucis monstrul şi ca răsplată a primit un castel. În semn de recunoştinţă, oamenii i-au oferit numele de Bathory, care însemna “erou”, “om bun”. În maghiară, cuvântul “bator” înseamnă „curajos“. Stema familiei a fost concepută în legătură cu această legendă: trei dinţi plasaţi orizontal care reprezintă un dragon muşcându-şi coada.

$$$

 CORNEL MEDREA

Sculptorul Cornel Medrea s-a născut la 8 martie 1888 în comuna Miercurea, judeţul Sibiu, dintr-o familie de ţărani cinstiţi şi gospodari de pe meleagurile Albei, de la Galda de Jos.

Cursurile şcolare, ca elev, până la vârsta de 17 ani (1905), le-a efectuat la Alba Iulia unde a revenit cu părinţii, de la Miercurea. În această perioadă, tânărul Cornel Medrea, s-a afirmat cu însuşiri deosebite pentru desen, fiind remarcat de părinţii săi şi confirmat de dascălii săi. Împreună l-au îndrumat şi sprijinit să-şi continue perfecţionarea aptitudinilor artistice la şcoli superioare de specialitate.

Existenţa Şcolii de Arte şi Meserii la Zlatna, instituţie care s-a înfiinţat pe meleagurile Albei în 1894-1895, l-a determinat pe talentatul tânăr Cornel Medrea, în anul 1905, să frecventeze această şcoală recunoscută în Transilvania ca o instituţie de învăţământ specific, de prestigiu.Şcoala de Arte şi Meserii din Zlatna avea durata de 4 ani, cu învăţământ teoretic şi instruire practică şi pregătea tineri pentru două specialităţi: maiştri cioplitori în piatră şi şlefuitori (tocitori) în piatră.

Importanţa şi valoarea acestei şcoli a fost dată de către pregătirea profesorilor şi a maiştrilor instructori precum şi a materiilor prevăzute în programul şcolar: aritmetica, geometria plană şi în spaţiu, desen liber, desen de specialitate, desen scris, caligrafie, curs de modelaj, tehnologia industriei pietrei, studiul construcţiilor, chimia, naturale, contabilitate şi devize, igienă şi limba maghiară.

În urma rezultatelor deosebite obţinute şi a calităţilor sale artistice, întreg corpul profesoral al şcolii, format din prof. Ferencz Joszef, Daniel Erno, Lucasi Bella şi Lucasi Laslo, l-au sprijinit să ajungă să frecventeze Academia de Artă Decorativă de la Budapesta. În această perioadă a fost remarcat de renumitul sculptor Zala György (1857-1937) la atelierul căruia a şi lucrat („Monumentul Mileniului” de la Budapesta a fost realizat de renumitul Zala György). La data de 19 iunie 1910, Şcoala Regală de Artă Decorativă, i-a acordat Diploma cu Certificatul de Eminent.

În perioada anilor 1912-1913, tânărul artist Cornel Medrea, din dorinţa de a-şi îmbogăţi cunoştinţele şi de a cunoaşte „pe viu” operele renumiţilor artişti în domeniu, din Europa, sa hotărât să cerceteze renumitele muzee de la Viena, Dresda, Leipzig, München etc. Fiind lipsit de mijloace financiare, aceste deplasări au fost efectuate pe jos, cu „traista în spinare”.Revenit acasă, cu dorinţa de afirmare, Cornel Medrea a fost recunoscut pe meleagurile Albei, Sibiului şi Braşovului ca un tânăr talent, fiind confirmat şi de presa vremii din Transilvania.

Influenţat de situaţia grea a românilor din Ardeal şi mai ales de consecinţele evenimentelor istorice desfăşurate pe meleagurile Albei şi nu numai, (Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, Revoluţia Română din Transilvania 1848-1849 şi Mişcarea Memorandistă), în anul 1914 a trecut Carpaţii şi s-a stabili la Bucureşti.

Despre viaţa şi activitatea sculptorului Cornel Medrea au prezentat lucrări şi aprecieri o mulţime de personalităţi cunoscute.

În acest sens, pentru a nu diminua valoarea acestora voi readuce „în pagină” extrase semnificative din lucrarea „Cornel Medrea” realizată de Marin Mihalache, apărută în anul 1972, la Editura Meridiane, Bucureşti.

Citatele lui Cornel Medrea, extrase şi menţionate în continuare, sunt semnificative, în ceea ce priveşte patria şi neamul românesc, care l-au influenţat la realizarea operelor sale:

„Sunt un fiu al acestei ţări atât de obidită în trecutul ei, iar obârşia mea ardeleană a fost ca o amprentă în decursul manifestărilor mele artistice, suferind şi năzuind alături de toţi ADEVĂRAŢII FII AI NEAMULUI ce şi-au dat viaţa pentru un viitor mai bun al acestui popor vrednic şi muncitor. De aceea şi pasiunea cu care am încercat să reprezint aceste faze ale luptei poporului român pentru libertate şi o viaţă mai bună, a fost mai adâncă şi poate cu rezultate mai fericite în lucrările ce întruchipează pe aceşti eroi sau dascăli ai noştri”.

„În preajma Primului Război Mondial, am venit din Ardealul obidit de o plutocraţie trufaşă, să caut dincoace de munţi o libertate, care cu amar am constatat curând, că era numai libertatea unei oligarhii în goana îmbogăţirii oneroase pe spinarea unui biet popor care o ducea tot atât de greu ca şi acolo (Ardeal). În lucrările mele de atunci, deseori am încercat reprezentarea acestei tristeţi”.

Cornel Medrea demonstrează şi susţine că „problemele esenţiale în conceperea şi realizarea unui monument, le constituie redarea psihologiei personajului imortalizat, exprimarea în formă sugestivă a spiritului, a creaţiei, a faptei, pe care cel portretizat o întrupează, iar nu urmărirea amănuntului naturalist, a asemănării slugarnice”.

Dragostea de neamul românesc şi spiritul de patriotism curat ardelenesc, l-au atras spre portretistica istorică şi de monumentalitate.

Puterea de sinteză şi de realizare deplină a calităţilor de sculptor monumentalist, Cornel Medrea a exprimat-o în toată splendoarea şi prin monumentele închinate marilor patrioţi români din Ardeal: Andrei Mureşanu, Ioan Raţiu, Vasile Lucaciu etc.