$$$

 S-a întâmplat în 11 decembrie1972: În această zi, Apollo 17 ajungea pe Lună. La data de 13 august 1971, la scurt timp după lansarea navei spaţiale Apollo 15, NASA face cunoscut în presă echipajul misiunii Apollo 17. Acest echipaj era format din comandantul navei Eugene Cernan, pilotul capsulei spaţiale Ron Evans şi în loc de Joe Engle a fost numit Harrison „Jack“ Schmitt ca pilot al vehicolului selenar, Challenger. Din echipajul de rezervă a făcut parte David Scott, Alfred Worden şi James Irwin iar ca oameni de ştiinţă au fost aleşi: Robert Parker, Gordon Fullerton şi Robert Overmyer. 

Nava spațială a fost planificată să fie lansată la data de 7 decembrie 1972, ora 5:33 UTC. Countdown-ul (numărătoarea inversă) a trebuit să fie întrerupt peste 2 ore și 30 minute din cauza unei pene de computer. Aceasta a fost singura întrerupere în cadrul programului spațial Apollo.

Cernan şi Schmitt au aselenizat împreună cu vehiculul selenar „Challenger“, în apropiere de Montes Taurus în Marea Serenitatis. În apropiere de locul de aterizare ei au efectuat operaţiunile planificate ca măsurarea temperaturii, profile gravimetrice, numărare de meteoriţi, măsurători ale electricităţii solului, măsurători ale atmosferei, radiaţiilor cosmice, mişcărilor seismice şi au luat eşantioane din rocile selenare. După reîntoarcerea pe navă a lui Cernan şi Schmitt, a urmat o explozie provocată de cei doi cosmonauţi, explozie măsurată de seismografele instalate pe lună. Reîntoarcerea lui Apollo-17 a avut loc fără probleme deosebite, capsula navei spaţiale a ajuns în Pacific la data de 19 decembrie 1972 ora 19:24 UT, fiind găsită de portavionul american, USS Ticonderoga (CV-14).

Surse:

https://www.space.com/17287-apollo-17-last-moon-landing.html

https://www.nasa.gov/mission_pages/apollo/apollo-17

https://www.britannica.com/event/Apollo-17

https://www.lpi.usra.edu/lunar/missions/apollo/apollo_17/

$$$

 S-a întâmplat în 11 decembrie1993: În această zi, a murit actriţa franceză de origine română Elvira Popescu (Popesco), membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993. Elvira Popescu (Popesco) (n. 10 mai 1894, Bucureşti - d. Paris), a fost actriţă de teatru şi film, directoare de scenă, care a făcut o strălucită carieră în Franţa.

Elvira Popescu, devenită prin căsătorie contesă De Foy, a dat dovadă încă din copilărie de talente scenice: graţie în mişcări, prestanţă la mers, vioiciune şi limpezime în grai, un dar de imitaţie ascuţit şi plin de haz. A absolvit cu brio Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti şi a fost angajată la Teatrul Naţional, unde i s-au dat încă de la începutul carierei sale roluri principale. Întemeiază Teatrele Mic şi Excelsior, împreună cu actorii Ion Manolescu şi respectiv Ion Iancovescu. Autorii francezi au ocupat un loc de predilecţie în repertoriul ei, dintre care Louis Verneuil, la vremea aceea unul din cei mai spirituali şi în vogă autori de vodeviluri, a fost favoritul ei.Acelaşi Verneuil, care va scrie mai târziu special pentru Elvira Popescu numeroase piese de teatru, va juca de fapt un rol decisiv în viaţa şi cariera talentatei actriţe. Tot el a angajat-o pentru prima dată în 1923 la Teatrul De la Michodière din Paris - printr-o întâmplare, protagonista titulară fiind bolnavă - în rolul principal din piesa Ma Cousine de Varsovie, în care a debutat cu un succes extraordinar, deşi nu stăpânea perfect limba franceză. Aproape instantaneu, „L'accent d'Elvira Popescu" a devenit proverbial. Critica a elogiat-o in corpore, fapt care este foarte rar întâlnit în Franţa, supranumindu-o „Reine du Boulevard", „Notre Dame du Théâtre", „Monstre Sacré" etc.Cariera teatrală a Elvirei Popescu a durat neîntrerupt timp de 65 de ani. Pentru o atât de lungă perioadă de timp, repertoriul pieselor interpretate de ea a fost totuşi relativ restrâns. 

În afară de piesele lui Louis Verneuil, a mai jucat în creaţiile lui Henry Berstein, André Roussin, Sacha Guitry. Explicaţia repertoriului relativ redus este simplă, toate piesele în care Elvira Popescu era protagonistă ţineau afişele cu anii, fiind extrem de solicitată de public. Unele dintre ele au depăşit 2000 de spectacole, ceea ce rămâne o performanţă rareori egalată de alţi actori şi/sau actriţe.Elvira Popescu şi-a asumat şi răspunderea conducerii unor companii teatrale, fiind co-directoare alături de actorul Hubert de Malet, la Théâtre de Paris şi Théâtre Marigny. La o vârstă foarte înaintată, fără să-şi piardă farmecul, a continuat să ţină un salon deschis în apartamentul său din Avenue Foch, frecventat de toată protipendada literară, artistică, financiară şi politică (de toate nuanţele) a Parisului. André Roussin, Guy de Rotschild, Jaques Chirac, Pierre Cardin, Valéry Giscard d'Estaing, precum şi mulţi alţii, se numărau printre cei care o priveau şi o ascultau fermecaţi. A fost distinsă cu premiul „Molière" pentru cea mai bună actriţă, decernat de asociaţia actorilor francezi, şi de două ori cu ordinul Legiunea de Onoare, una dintre cele mai înalte dinstincţii ale statului francez.

A încetat din viaţă la venerabila vârstă de 99 de ani, la Paris. A fost înmormântată în Cimitirul „Père Lachaise” din Paris. „Când apărea Elvira Popescu pe scenă, un fluid magnetic străbătea sala. Orice piesă, oricât de slabă, căpăta viaţă şi orice spectacol începea să strălucească. Spectatorii nu o lăsau să plece de pe scenă, iar aplauzele şi bisurile nu mai conteneau” (Jerzy Toeplitz).Astăzi una dintre sălile Théatre Marigny şi cinematograful Institutului Francez din Bucureşti îi poartă numele.

Surse:

George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.

http://europe.tv5monde.com/ro/blog/cultura/bucuresti-centenar-elvira-popescu-o-actrita-cu-accent

https://adevarul.ro/locale/constanta/legatura-actrite-celebre-familia-regala-romaniei-faimoasa-elvira-popescu-era-febletea-casei-monarhice-1_5b459bcbdf52022f75169e19/index.html

https://www.cinemagia.ro/actori/elvira-popescu-59052/

https://eintegral.ro/elvira-popescu-si-alte-romance-care-au-fascinat-parisul

$$$

 S-a întâmplat în 11 decembrie…

- „Ziua Internaţională a Muntelui", proclamată de Adunarea Generală a ONU în 2003, pentru a atrage atenţia asupra rolului crucial pe care-l joacă muntele în viaţa noastră

- 1758: S-a născut Carl Friedrich Zelter, muzician german (m. 1832) 

-1781: S-a născut David Brewster, fizician scotian, cel care a descoperit caleidoscopul (d. 1868) 

- 1792: S-a născut compozitorul austriac Joseph Mohr, autorul celebrului colind „Stille Nacht, heillige Nacht" (1816) (m. 4.12.1848) 

- 1801: S-a născut Christian Dietrich Grabbe, dramaturg, exponent al dramei realiste germane din sec. al XIX–lea (d. 1836) 

- 1803: S-a născut Hector Berlioz, compozitor francez (m. 1869), reprezentant prin excelenţă al romantismului muzical francez. Este considerat creatorul muzicii cu program (Simfonia fantastică; simfonia Romeo şi Julieta; Damnaţiunea lui Faust Simfonia Harold în Italia etc.).A compus operele: Benvenuto Cellini (1858), Troienii (1856-1863), Beatrice şi Benedict (1862) şi altele.Fiu de medic, care dorea sa-l determine sa imbratiseze aceeasi profesie, a sfarsit prin a urma Conservatorul. În 1830, va primi, în cele din urmă, răsplata: a fost distins cu Premiul Grand Prix la Roma. 

- 1810: S-a născut Alfred de Musset, poet, dramaturg şi prozator francez (m. 1857).

- 1835: S-a prezentat în limba română primul vodevil românesc – Triumful amorului, de compozitorul Ioan Andrei Wachmann. 

- 1843: S-a născut medicul german Robert Koch; Premiul Nobel pentru Medicină în anul 1905 (m. 1910). Unul dintre întemeietorii bacteriologiei şi epidemiologiei moderne, descoperind (1882) bacilul tuberculozei (bacilul Koch) şi, în 1883, vibrionul holerei. A preparat tuberculina (1890).

- 1861, 11/23: Proclamaţia către naţiune a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin care aducea la cunoştinţă oficial că „Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată"

- 1863: S-a născut Annie Jump Cannon, astronom american pe a cărei muncă se bazează catalogarea modernă a stelelor. Împreună cu Edward C. Pickering, ea este creditată cu realizarea schemei de clasificare stelară Harvard, care clasifică stelele în funcţie de temperatură (şi comparativ cu Soarele) (m. 1941)

- 1864: S-a născut Maurice Leblanc, autor de romane politiste si de aventuri, creatorul celebrului personaj Arsène Lupin 

- 1874: S-a născut, la Bischdorf, Prusia Occidentală, Paul Wegener (m.1948), actor şi regizor german de teatru şi film. S-a afirmat pe scena Deutsches Theatre sub conducerea lui Max Reinhardt. A deţinut roluri în filme fantastice (Studentul din Praga, 1913; Golem, 1920 etc.). 

- 1876: S-a născut Mieczysław Karłowicz, compozitor, violonist şi dirijor polonez (m. 1909)

- 1882: S-a născut fizicianul german Max Born; a dezvoltat mecanica cuantică şi teoria reţelelor cristaline; Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1954, împreună cu conaţionalul său Walter Bothe (m. 1970). A fost membru al Societăţii Regale din Londra şi al Academiei de Ştiinţe din Rusia. Are contribuţii importante în teoria reţelelor cristaline, teoria relativităţii, mecanica cuantică şi teoria structurii atomului. A dat interpretarea fizică (statistică) a funcţiei de undă. 

- 1886: S-a născut, la Tunbridge, Anglia, Victor McLaglen (m.1959), actor american de film, de origine engleză. A debutat pe ecran în filmul Chemarea drumului (1920) şi s-a afirmat prin Glorioasa aventură (1923) şi Bruta iubită (1931). Pentru rolul din Denunţătorul a primit Premiul Oscar, în 1935. 

- 1886: S-a născut Joseph Prunner, contrabasist şi pedagog român de origine austriacă (m. 1969)

- 1886: S-a născut, la Bucureşti, Aurel Babeş (m.1962), medic român. Unul dintre organizatorii luptei împotriva cancerului în România.

- 1888: S-a născut Eugen Goga (fratele poetului Octavian Goga), prozator şi ziarist (m. 1935)

- 1890: S-a născut Mark Tobey, pictor american. Pictor american (n. Centerville, Wisconsin– m. Bale 24.04.1976), important reprezentant al expresionismului abstract - tachismului (în franceză tache: pată). În 1909 s-a stabilit la Chicago unde a pictat în general portrete. Descoperirea religiilor orientale şi a caligrafiei japoneze va fi determinantă pentru opera sa, punându-şi amprenta. A efectuat mari călătorii în Europa şi Asia. Lucrările sale sunt o combinaţie a formelor de expresie a acestor două culturi. Elementele obiective dispar puţin câte puţin, pânzele sale se acoperă de delicate fascicole lineare, conferindu-le un subtil caracter meditativ.Tobey şi-a câştigat reputaţia internaţională graţie Bienalei de la Veneţia în 1958. Tobey compune un joc al suprafeţelor şi formelor căutând o expresivitate simbolică a atmosferei. El caută o exersare a formelor.Printr-o prezentare aparent simplificată a siluetelor şi liniilor, dar şi printr-o expresivitate diferenţiată, el ajunge la o gradaţie a atmosferei. Privind altfel tabloul, expresia siluetelor se accentuează conform voinţei pictorului. A studiat metoda caligrafică cu pictorul chinez Ten Kuai. 

- 1890: S-a născut Carlos Gardel, autor argentinian de tangouri (d. 1935)

- 1892: S-a născut John A. Larson, psiholog canadian, a construit primul detector de minciuni pe care l-a denumit „poligraf”, numele provenind din limba greacă şi însemnând „multe scrieri” deoarece instrumentul avea capacitatea de a citi mai multe răspunsuri psihologice în acelaşi timp.

 - 1901: A fost trimis primul semnal radio transatlantic de către italianul Guglielmo Marconi, de la Poldhu din Cornwall (Anglia), fiind recepţionat de Persy Wright Paget, la St. John, din Newfoundland (Canada)

- 1901: S-a născut Norwell Graham, pictor peisagist canadian, de origine scotiana

- 1904: S-a născut Felix Nussbaum, pictor german suprarealist (m. 1944) 

- 1905: S-a născut Eugen Fink, filosof şi pedagog german (m. 1975)

- 1908: S-a născut compozitorul american Elliott Carter, câştigător de două ori al Premiului Pulitzer (m. 2012)

- 1908: S-a născut cineastul portughez Manoel de Oliveira; regizor, director de imagine, scenarist, producător, actor, monteur, este unul dintre cei mai longevivi cineaşti ai lumii (nu numai din punct de vedere biologic, ci şi artistic)

- 1911: S-a născut scriitorul egiptean Naguib Mahfouz; singurul scriitor arab laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1988; acordarea acestei distincţii a fost contestată de către arabi care l–au acuzat de tratarea exclusivistă a problemelor Egiptului; la 14.10.1994, scriitorul a fost ţinta unui atentat al fundamentaliştilor islamici (d.30.08.2006)

- 1912: S-a născut producătorul italian de film Carlo Ponti, soţul actriţei Sophia Loren („Dr. Jivago”, „Claretta şi Ben”) (d.10.01.2007) 

- 1913: S-a născut Jean Marais, actor francez de film (m. 1998). După o remarcabilă activitate în teatru, a debutat pe ecran în filmul Măsluitorul (1933). De-a lungul anilor, a interpretat roluri de romantic îndrăgostit sau de aventurier (Frumoasa şi bestia; Taifun la Nagasaki; Cocoşatul; Masca de fier; Nopţi albe, seria Fantomas, Şapte băieţi şi-o ştrengăriţă şi altele).

- 1913: A murit Ioan Kalinderu, jurist şi publicist; administrator al domeniilor Coroanei de la înfiinţare, în 1884, până la sfârşitul vieţii; mare colecţionar de artă; membru titular al Academiei Române din 1893, vicepreşedinte (1895-1898; 1901-1904) şi preşedinte (1904-1907) al acestui for (n. 1840)

- 1916: S-a născut inginerul Gheorghe Buzdugan; bogată activitate didactică; după 1989 a înfiinţat şi condus la Universitatea Politehnică din Bucureşti un Centru de documentare pentru problemele învăţământului superior; membru titular al Academiei Române din 1990 (m. 2012)

- 1918: S-a născut scriitorul rus Aleksandr Soljeniţîn; Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1970; la 12.II.1974 a fost arestat sub acuzaţia de trădare şi apoi expulzat; scriitorul s-a reîntors în Rusia la 27.V.1994, după 20 de ani de exil (m. 2008).

- 1918, 11/24: Regele Ferdinand I (1914-1927) a emis Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu vechea Românie şi Decretul-lege de organizare provizorie a Transilvaniei, potrivit căruia serviciile publice rămâneau sub conducerea Consiliului Dirigent, în administraţia Guvernului central de la Bucureşti trecând afacerile străine, armata, căile ferate, poşta, telegraful, telefoanele, circulaţia financiară, vămile, împrumuturile publice şi siguranţa generală a statului (Transilvania urma să fie reprezentată, în Guvernul central, de miniştri fără portofoliu). Nota: Marea Adunare Naţională, din 18.XI/1.XII.1918, a românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, „adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, decretează Unirea acestor români şi a teritoriilor locuite de dânşii cu România"

- 1926: S-a născut Big Mama Thornton, cântăreată americană (d. 1984)

- 1928: S-a născut Tomás Gutiérrez Alea, regizor cubanez de film (m. 1996)

- 1929: S-a născut Kenneth MacMillan, dansator şi coregraf britanic (d. 1992) 

- 1930: S-a născut Jean Louis Trintignant, regizor şi actor francez de film

- 1931: S-a născut, la Mihăileni, jud. Botoşani, Lucian Dumbravă (m.2007), critic şi istoric literar român. Autor al volumului Ei, care au scris. Din istoria Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi. 1949-1959, vol. I (2000). A îngrijit ediţii din George Mărgărit şi I. M. Marinescu. 

- 1931: S-a născut Rita Moreno, actriţă americană.

- 1935: S-a născut Ferdinand Alexander Porsche, preşedintele onorific al consiliului de supraveghere al companiei Porsche, creator al modelului 911; a pus bazele unei noi culturi a designului, care a conturat maşinile sport până în ziua de azi (m. 2012)

- 1938: A murit Christian Lange, om politic norvegian; secretar al Comitetului Nobel din Oslo (1900-1909); secretar general al Uniunii Interparlamentare (1909-1933); Premiul Nobel pentru Pace pe 1921, împreună cu suedezul Karl Branting (n. 1869)

- 1938: S-a născut Enrico Macias, al cărui nume real era Gaston Ghrenassia a fost un cântăreţ francez, născut în Constantine, în Algeria franceză.

- 1941: Germania şi Italia declară război SUA (în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale)

- 1941: S-a născut Petre Mihai Băcanu, ziarist, director executiv al cotidianului „România liberă”.

 - 1942: S-a născut Szobi Cseh, cascador, actor şi regizor. După 1989 a înfiinţat Asociaţia Cascadorilor Profesionişti; la Festivalul de Film de la Berlin, din anul, 1974, i s–a acordat Premiul I pentru cele mai bune lupte realizate în „Somerfilm tage”

- 1944: S-a născut, la Monghidoro, Bologna, Gianni Morandi, cântăreţ italian. A imprimat 35 de albume cu circa 400 de cântece. S-au bucurat de mare popularitate Parla mi d’amore; Il mondo cambiera. A jucat în 18 filme, dintre care: Provincialul; Himera. 

- 1944: S-a născut Brenda Lee, cântăreaţă americană

- 1946: A fost creat Fondul ONU pentru Copii - UNICEF; la această dată, în cadrul primei sale sesiuni, Adunarea Generală a ONU a decis să creeze UNICEF - denumit atunci Fondul Internaţional de Ajutorare a Copiilor; actualul nume l-a luat în octombrie 1953 (România a devenit membru la 8.IX.1971)

- 1950: S-a născut Christina Onassis, fiica armatorului grec Aristotel Onassis

- 1952: S-a născut Andrea De Carlo, scriitor italian

- 1953: A murit dirijorul şi compozitorul englez Albert Coates (n. 1882)

- 1954: S-a născut Jermaine Jackson, muzician american, cântăreţ şi textier, fratele lui Michael Jackson

- 1958: A fost arestat sub acuzaţia de „uneltire contra orânduirii sociale" filozoful Constantin Noica, condamnat la 24 de ani de muncă silnică, la 1 martie 1960 

- 1961: Prima intervenţie americană în Vietnam.Un portavion american a transportat două escadrile de elicoptere debarcate la Saigon. Pentru prima oară armata americană ajută direct sud-vietnamezii în lupta lor contra gherilei comuniste. 

 - 1967: A murit dirijorul italian Victor de Sabata (n. 1892) 

- 1968: A murit Arthur Hays Sulzberger, cunoscut publicist american; a condus publicaţia „The New York Times" între anii 1935 şi 1968 (n.12.10.1891).

- 1972: Apollo 17 ajunge pe Lună.

 - 1978: A murit biochimistul american Vincent du Vigneaud; Premiul Nobel pentru Chimie în anul 1955 (n. 1901); a realizat (1953) sinteza în laborator a unor hormoni (vasopresina şi ocitocina).

- 1985: A murit sculptoriţa Ioana Kassargian (n. 1936). Ioana Kassargian a urmat Institutul de arte plastice „Ion Grigorescu” din Bucureşti (1959) fiind eleva maestrului Cornel Medrea. A beneficiat de o bursă de studii la Paris (1967). Debutează în 1959 (Bucureşti). Participă la anuale de stat, manifestări de artă românească organizate la Budapesta, Belgrad (1966), Frankfurt pe Main, Köln, Cracovia, Praga (1968); Torino, Helsnki, Moscova (1969), precum şi la expoziţii internaţionale: Paris (1963); Anvers (1967); Legnano-Castellanza (1969). Premiul pentru sculptură al Uniunii Artiştilor Plastici (1963). Lucrări în Muzeul Naţional de Artă al României.Mioriţa – una din cele mai cunoscute balade româneşti, dezvoltă „unul din cele patru mituri fundamentale ale poporului nostru, comuniunea om-natură, în esenţa ei pastorală” (G. Călinescu). Ciobanii vin şi pleacă totdeauna către totdeauna, temă sublimată într-o formă artistică excepţională, în care intriga perfidă se împleteşte cu resemnarea fatalistă tipic românească într-un cadru ce-şi extinde limitele la nivel cosmic. „Lucrând cu egală pasiune în bronz, marmură, piatră, Ioana Kassargian nu pare să fie sclava materialului, pe care îl subordonează totdeauna, respectându-i legile specifice viziunii, caracterizată în genere prin ritualizare, o simbolică muzicală a formelor” (Apud Eduard Antonian).

- 1986: A intrat în vigoare Tratatul de denuclearizare a Pacificului de Sud, „Tratatul de la Rarotonga" (semnat la 7.VIII.1985)

- 1993: A murit actriţa franceză de origine română Elvira Popescu (Popesco); membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993. 

- 1994: A început pătrunderea trupelor ruseşti pe teritoriul republicii separatiste Cecenia din cadrul Federaţiei Ruse

- 1997: A murit lingvistul Ion Coteanu; specialist în lexicologie, stilistică şi limbă literară (Stilistica funcţională a limbii române, 1973; România literară şi problemele ei principale, 1961; Morfologia numelui în protoromână, 1969); membru titular al Academiei Române din 1974 (n. 1920). A fost redactor responsabil la Dicţionarul limbii române – serie nouă.

- 1997: A fost încheiat, cu ocazia Conferinţei de la Kyoto/Japonia, Protocolul privind respectarea angajamentelor de limitare cantitativă şi reducere a limitei de gaze cu efect de seră (semnat cu o zi înainte); a intrat în vigoare la 16.II 2005 (Protocolul de la Kyoto, este un protocol adiţional la Convenţia-cadru din 1992 privind schimbările climatice)

- 2000: Ion Iliescu (PDSR) a ieşit învingător în al doilea tur de scrutin, devenind, pentru a doua oară, preşedintele României. A depus jurământul pentru această funcţie la 20 dec. 2000 

- 2001: A murit pictorul Ion (Alin) Gheorghiu; membru titular al Academiei Române din 1999 (n. 1929). S-a manifestat în pictură, în sculptură, în grafică şi în tapiserie. Din creaţia sa foarte bogată se remarcă ciclurile Grădini suspendate (în pictură) şi Himere (în sculptură).Ion Alin Gheorghiu a fost un important pictor şi sculptor, român, membru titular (1999) al Academiei Române. S-a născut la 29 septembrie 1929 în Bucureşti, intr-o familie modestă de muncitori. După ce a intrat cu „excepţional" la clasa profesorului Camil Ressu, a terminat Institul de Arte Nicolae Grigorescu în 1954, fără diplomă, lucrarea „Creangă şi Eminescu la Iaşi” fiind considerată naţionalista şi formalistă! (trăiam atunci perioada realismului socialist). După ani, în repetate rânduri (ajunsese deja in conducerea U.A.P.), a fost invitat să remedieze situaţia dar a refuzat socotind faptul ca un titlu de glorie. Nu a fost acceptat în expoziţiile oficiale, descarcă noaptea cartofi în gara Obor, lucrează ca pontator etc., nu are atelier, pictează cum poate, pâna în 1958 de când expune la aproape toate expoziţiile importante din ţară.Iată câteva din premiile şi distincţiile primite: 1961 – Premiul I Expoziţia Naţională a Tineretului, Bucureşti 1965 – Premiul I Pictură, acordat de Uniunea Artiştilor Plastici, Bucureşti 1966 – Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române 1967 - Ordinul MERITUL CULTURAL cl I 1971 – Premiul acordat de „Yoniuri Shimbun”, Tokio 1972 – Marele premiu al Uniunii Artiştilor Plastici 1980 – Medalia de aur acordată de Academia del Lavoro, Italia 1981 – Premiul internaţional „Trionfo '81”, Italia 1981 – „Omagiul lui Piccasso”, premiul jubiliar oferit cu prilejul bicentenarului Caravaggio, Italia 1983 – Premiul „Omagiul lui Raphael” al Academiei Române din Roma 1985 – Premiul Trienalei Internaţionale de Pictură, Sofia; ales membru onorific al Uniunii Artiştilor Plastici, Bulgaria 1996 – Premiul de pictură al Expoziţiei Municipale Bucureşti 1999 – Membru al Academiei Române 1999 – Nominalizat pentru „Premiul de Excelenţă în Cultura Românească” 2001 – Decorat cu „Steaua României în grad de ofiţer”

- 2001: A murit Cornel Radu Constantinescu, critic de artă şi ziarist (n. 1938)

- 2003: S-a stins din viaţă, la Iaşi, Lucia Berdan (n.1942), etnolog român. A fost cercetător la Institutul de Filologie „A. Philippide” din Iaşi (1965-2003). Printre volumele publicate, cităm: Feţele destinului (1999), Totemism românesc (2001), Mitologia cuvintelor (2003), Cântecul popular epic eroic din Moldova (2003). A fost membră a Societăţii filologilor români. 

- 2011: A murit Mihnea Gheorghiu, cineast, scriitor şi traducător (de numele său se leagă traducerea integrală a operelor lui William Shakespeare şi Walt Whitman); fost preşedinte al Uniunii Cineaştilor din România, membru titular al Academiei Române din 1996 (n. 1919)

- 2011: A murit Leonida Lari (pseudonim al Liubei Tuchilatu), poetă, publicistă, scriitoare, politiciană şi militantă pentru reunirea Basarabiei cu România (n. 1949, în RSS Moldovenească, URSS) 

- 2012: A murit muzicianul indian Ravi Shankar, maestru al sitar-ului (instrument muzical indian tradiţional cu coarde ciupite); George Harrison, chitaristul trupei „The Beatles", l-a numit „naşul muzicii etnice" (n. 1920)

$$$

 10 decembrie 2019: S-a stins din viață Mia Barbu, solistă de muzică populară și romanțe.

Mia Barbu (21 aprilie 1925, Buda, județul Ilfov – 10 decembrie 2019, România) a fost o cunoscută solistă de muzică populară și romanțe și profesoară de canto popular din România.

BIOGRAFIE

S-a născut la data de 21 aprilie 1925 în localitatea Buda, județul Ilfov.

Studiile muzicale le face la Conservatorul din București cu profesorii Ioan Chirescu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Zeno Vancea (istoria muzicii), Harry Brauner și Sabin Drăgoi (folclor). Se perfecționează apoi cu Elena Firănescu și Victoria Costescu-Duca (canto).

Pe 18 decembrie 1947 debutează la Radio București cu orchestra de muzică populară dirijată de Nicu Stănescu (va colabora cu Radiodifuziunea Română timp de 30 de ani).

Între 1951-1953 devine solistă-vocală la Ansamblul de cântece și dansuri al Capitalei.

Între 1953-1954 cânta la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” din București.

Între 1954-1956 ajunge solistă-vocală la Orchestra de muzică populară a Ansamblului „Ciocârlia” din București, activând sub bagheta dirijorului Victor Predescu.

Între 1955-1986 activează ca profesoară de canto popular la Școala de Muzică nr. 1 din București, actualul Liceu de muzică „Dinu Lipatti”.

În 1972 publică volumul „150 de Romanțe” iar în 1974 „Îndrumări metodice pentru predarea cântecului popular”.

A susținut numeroase concerte de muzică populară și romanțe, transmisii de radio și televiziune și a compus piese de muzică populară și romanțe pe versuri proprii sau ale altor textieri.

A fost membră în juriul de creație a Festivalului de romanțe „Crizantema de Aur”, ediția a XVI-a (1983), avându-i colegi pe: Nicolae Călinoiu, Nicolae Kirculescu, Gelu Solomonescu, Vasile Veselovski, George Sbârcea, Petre Codreanu, Viorel Cosma, Ioan Budoiu, Marcel Roșca, Sabin Păutza, Dan Verona.

DISTINCȚII

A fost distinsă în anul 1968 cu medalia „Ordinul Meritul Cultural” clasa a V-a pentru activitatea sa ca solistă de romanțe.

$$$

 10 decembrie 2021: S-a stins din viață fotbalistul Bebe Năsturescu.

Constantin „Bebe” Năsturescu (2 octombrie 1940, Giurgiu, Vlașca – 10 decembrie 2021, București) a fost un fotbalist român care a jucat pentru echipa Rapid București, Progresul Brăila și pentru echipa națională a României.

BIOGRAFIE

Constantin „Bebe” Năsturescu s-a nascut pe data de 2 octombrie 1940 la Giurgiu , Romania . La trei ani, a rămas singur pe lume. A fost crescut de bunicii din partea mamei. Bunicul lui era maistru la Șantierul Naval . Ca mai toți copiii, s-a simțit atras de fotbal. Norocul lui a fost că i-am avut antrenori, la Dunărea Giurgiu, pe Ionică Bogdan și pe Valentin Stănescu . El a făcut mai întâi școala profesională, după care a intrat la liceu, pe care l-a terminat la Bolintineanu, în București. După liceu, a făcut o școală de maiștri, apoi a intrat la IEFS și a terminat și scoala de antrenori de fotbal .

JUCĂTOR

A fost o extremă dreaptă rapidă , o armă utilă mai ales pentru a-i prinde pe apărători adversi . De asemenea, priceput în a servi coechipieri cu piese încrucișate, poseda o bună abilitate de a termina la poartă , datorită căreia a marcat numeroase goluri . A avut un șut bun de la distanță, datorită căruia a marcat peste 25 de goluri în carieră . A fost un mare oportunist: cu driblinguri strânse, sprinturi, salturi și întinderi a vizat mereu adversarul în căutarea tunelului sau a revenirii”

CARIERA

CLUB

ÎNCEPUTUL

Si-a inceput cariera la Dunarea Giurgiu a făcut ulterior pasul cel mare la CFR Roșiori . În acel sezon, de altfel, 1961-1962, el se transfera de la CFR Roșiori la Rapid București. Transferul se făcea pe filiala echipelor ceferiste.

RAPID BUCUREȘTI

A ajuns la Rapid în 1961, după ce jucase mai întâi la CFR Roșiori. A debutat în prima divizie pe 8 aprilie 1961, în meciul Steagul Roșu Brașov – Rapid, încheiat cu scorul 3-1 unde isi aratase calitatile superioare . El a făcut parte din lotul care a adus Rapidului primul titlu de campioni din istoria de aproape 100 de ani a acestora. În 1962, ceea ce este cunoscut astăzi drept Campionatul European U19 a fost câștigat de către România. Formatul era puțin diferit, deoarece se adresa jucătorilor sub 18 ani, dar România a ridicat trofeul deasupra capului la sfârșitul competiției.

Năsturescu a făcut parte din lotul care a cucerit medalia de aur la turneul respectiv și a fost coleg de generație cu jucători precum Adamache, Suciu, Pall, Gergely, Jamaischi, Dumitriu III, Voinea sau Petescu. .În ediția 1966-1967, Rapid București se încununa campioană națională la sfârșitul unui sezon în care aceștia au obținut cu două puncte mai mult decât Dinamo București. Constantin Năsturescu a jucat în 25 de partide din 26, marcând trei goluri. Și-a mai trecut în cont și o Cupă a României în 1972.În 1962, ceea ce este cunoscut astăzi drept Campionatul European U19 a fost câștigat de către România. Formatul era puțin diferit, deoarece se adresa jucătorilor sub 18 ani, dar România a ridicat trofeul deasupra capului la sfârșitul competiției. Între 1962-1974 a apărat culorile alb-vișinii ale Rapidului, fiind unul dintre jucătorii cu cele mai multe apariții pentru această echipă. Acesta a avut o principala „problemă” care reprezenta dinamoviștii. Inaintea meciului cu Dinamo , sefii clubului faceau șicane marelul fotbalist giulestean

Năsturescu a făcut parte din lotul care a cucerit medalia de aur la turneul respectiv și a fost coleg de generație cu jucători precum Adamache, Suciu, Pall, Gergely, Jamaischi, Dumitriu III, Voinea sau Petescu. În acel sezon, de altfel, 1961-1962, el se transfera de la CFR Roșiori la Rapid București. Transferul se făcea pe filiala echipelor ceferiste.

A jucat pentru giuleșteni timp de 13 ani, fiind titular pe postul de extremă dreapta până în 1974, când a plecat la Progresul Brăila. Bebe Năsturescu ajucat în 288 de partide din prima divizie, înscriind 25 de goluri, toate pentru Rapid.

RETRAGERE

După perioada petrecută în Giulești, el a mai jucat în diviziile inferioare pentru Progresul Brăila unde a ajutat clubul sa ajunga pe locul al doilea in Divizia B in sezonul 1974-75 . S-a retras la finalul sezonului 1976-1976, de la Unirea Focșani.

NATIONALA

A jucat de trei ori pentru echipa națională echipa națională, precum și în 20 de partide din cupele europene, reușind 3 goluri. Debutând pe 4 ianuarie 1967 într-un amical 1–1 împotriva Uruguayului , care a avut loc la Montevideo pe Estadio Gran Parque Central . Jocurile sale următoare au fost, de asemenea, amicale, cu 0–0 împotriva Poloniei și o înfrângere cu 1–0 împotriva Franței . De asemenea, a jucat trei meciuri pentru echipa olimpică a României.

PALMARES

Club

Rapid București

Divizia A: 1966–67

Cupa României: 1971–72

Cupa Balcanice: 1965, 1966

$$$

 10 decembrie 1959: S-a născut Toni Grecu, inginer, fondatorul grupului umoristic Divertis.

Toni Grecu (10 decembrie 1959, Iași) este unul dintre cei trei fondatori ai grupului umoristic Divertis.

BIOGRAFIE

Tatăl său era tehnician energetician la o întreprindere agricolă, iar mama sa era casnică. Mai are un frate. A absolvit Colegiul „Costache Negruzzi” din Iași și a urmat cursurile Facultății de Electronică și Telecomunicații din Iași, formând, la inițiativa sa, impreună cu Doru Antonesi și Florin-Viorel Constantin, trupa umoristică Divertis. La facultate, a mai făcut parte din grupurile Asterisc și Ars Amatoria. La repartiție, alege un post de inginer de telecomunicații la Bacău și lucrează într-un post mascat la telefoane pentru poșta din Comănești. Aici nu a stat decât șase luni, după care vine la București, unde lucrează la Fabrica de Calculatoare Electronice Felix, (secția memorii 300MB) până în 1993.

ACTIVITATE ÎN TEATRU ȘI TELEVIZIUNE

În 1988 debutează în teatru, semnând, alături de Doru Antonesi, textul spectacolului "Astă seară stau acasă", un one man show cu puternice accente de satiră socială, jucat de Ștefan Iordache la Teatrul Mic din București. Regia: Silviu Purcărete; Muzica: Nicu Alifantis; Scenografia: Niculae Ularu.

În anii '80, susține cu Divertis în formula de început, cu trei membri, mai multe turnee prin țară, în cadrul Cenaclului Flacăra. Succesul formației continuă și în anii '90, debutând pe micul ecran în martie 1990, la TVR. Din 1995, formația ajunge la Pro TV, iar apoi, în 2001, la Antena 1, cu Toni Grecu prezentator și scenarist. Din 2005 produce, în colaborare cu Media Factory și Marius Toader, serialul de desen animat „Animat Planet Show", difuzat timp de 9 sezoane la Antena 1, până in 2009. Este singurul serial animat de satiră politică realizat în România.

În 1995, a prezentat, alături de Daniela Gămulescu, Festivalul „Cerbul de Aur”.

Cu două-trei luni înainte de începerea sezonului 2008 de la Antena 1, părăsește grupul Divertis, dar rămâne încă un an la postul de televiziune, unde realizează programul „Divertis Mall și Prietenii”.

Din 2009 până in 2013, realizează la PRO TV emisiunea „Serviciul Român de Comedie”, având in distribuție foști colegi de la Antena 1, dar și mulți actori noi: Mihai Bobonete, Cosmin Natanticu, Cătălin Neamțu, Dragoș Stoica, Gina Pistol, Aniela Pietreanu, Dragoș Mușat, Gojira (George Dorin Andreescu), Iulian Postelnicu, Darie Valentin și alții, producătorul emisunii fiind Alice Dumitrescu.

În 2011, alături de Adrian Onciu, a scris scenariul comediei „S-a furat mireasa”, avându-i pe Costi Diță și Catălina Grama „Jojo” în rolurile principale. Regia: Jesus del Ciero.

În 2012, scrie și realizează la PRO TV sitcomul "Spitalul de Demență", difuzat in trei sezoane, insumând 36 de episoade. Sitcomul a avut o distribuție numeroasă, incluzând actori precum: Monica Anghel, Alexandru Papadopol, Stela Popescu, Marian Râlea și altți. Regia: Peter Kerek.

În 2014, emisiunea „Serviciul Român de Comedie” se mută la Antena 1, distribuția rămânând aceeași.

Din 2015, realizează la Digi 24 news comedy-show-ul „Superjurnal”, în cadrul căruia are, ca invitați, pe cei mai importanți oameni politici ai momentului.

Din 2016 până în 2020, lucrează la proiectul online „Comedy Mall” și lansează două seriale cu episoade zilnice, împreună cu actorii Dragos Mușat (Tetelu - Tetelejurnal) și Lia Sinchevici (Flory din Vaslui).

În perioada 2017-2019, scrie și joacă la Teatrul Godot spectacolul de umor „O zic din viața mea", alături de Cătălin Neamțu, Cosmin Natanticu, Claudiu Maier și Cătălina Grama „Jojo”.

În 2019-2020, realizează proiectul online de scheciuri, intitulat „Filmul Bate Viața".

În 2018, susține, la Teatrul Național din București, conferința „Să fim veseli ca să nu fim triști - despre umorul politic, de la Ceauseșcu la Viorica Dăncilă". A susținut aceeași conferință în 2019 și la Londra, la centrul cultural „Ion Rațiu”, la Berna, în Elveția și, după pandemie, în 2022, la Universitatea de Vest din Timișoara, alături de scriitorul Ioan T. Morar.

În 2021 și 2022, coordonează scenariul pentru serialul de comedie „Strada Speranței", difuzat la postul de televiziune Kanal D, având în total 24 de episoade. Apare în numeroase spectacole-eveniment, în calitate de invitat special.

A apărut în peste 1000 de spectacole live și a scris și coordonat emisiuni de comedie TV timp de peste 30 de ani. A avut, de asemenea, mai multe spectacole și in afara României. Toni Grecu mărturisește că, în Canada, la Kitchener, a fost unul dintre cele mai inedite spectacole, deoarece au avut doar 2 spectatori, dintre care unul era în stare de ebrietate.

ACTIVITATE EDITORIALĂ

Scrie editoriale in Jurnalul Național și România Liberă.

În 1990-1991 a colaborat cu Radio Europa Liberă. Între 2018 și 2019, scrie, tot la Europa Liberă, rubrica de satiră politică „Roșia Today”.

PREMII

În 2010, a primit Premiul UNITER pentru spectacol de divertisment, „pentru contribuția Domniei Sale la istoria vie a umorului românesc”.

VIAȚA PERSONALĂ

Este căsătorit și are un băiat.

FILMOGRAFIE

SCENARIST

S-a furat mireasa (2012) – în colaborare cu Adrian Onciu

$$$

 KAY NESBIT – FEMEIA CARE A ÎNVINS IMPOSIBILUL

În anul 1985, într-o după-amiază aparent obişnuită din Australia, viaţa lui Kay Nesbit s-a frânt într-o singură secundă, când, deschizând uşa în mijlocul unei dispute personale, s-a trezit cu ţeava unei puşti îndreptată spre chipul ei, iar explozia traseului declanşat la distanţă de o respiraţie i-a sfâşiat maxilarul, i-a distrus o parte din nas şi i-a răpit un ochi, lăsând-o într-un hău de durere, tăcere şi neputinţă pe care nicio fiinţă umană nu este pregătită să îl trăiască.

Urma un drum pe care nici medicii, nici prietenii, nici ea însăşi nu îl puteau cuprinde în imaginaţie: cinci zeci şi şapte de intervenţii chirurgicale, fiecare operând nu doar asupra oaselor rupte sau a pielii pierdute, ci asupra identităţii însăşi, asupra felului în care o femeie învaţă să se privească din nou în oglindă, asupra forţei pe care trebuie să o adune atunci când lumea i-a fost reconfigurată prin violenţă.

Medicii i-au reconstruit maxilarul folosind os din şold, au modelat ţesuturile, au refăcut structuri anatomice care păreau ireparabile, luptând pentru fiecare milimetru de vindecare, în timp ce Kay, sfâşiată, epuizată şi totuşi neînvinsă, a găsit în sine un fel de curaj pe care foarte puţini îl descoperă vreodată.

Şi totuşi, partea cea mai uluitoare a poveştii ei nu este supravieţuirea biologică, ci transformarea interioară: Kay Nesbit nu a dispărut în umbra propriei tragedii, nu s-a ascuns, nu a renunţat la lume, ci s-a ridicat cu o demnitate neaşteptată şi a făcut din trauma ei o voce, un drum, o misiune, devenind un avocat neclintit al drepturilor victimelor şi al conştientizării traumelor faciale, reuşind să transforme o rană imposibil de imaginat într-o lumină pentru ceilalţi.

Astăzi, povestea ei nu mai este povestea a ceea ce violenţa i-a răpit, ci povestea a ceea ce nimeni nu i-ar fi putut lua vreodată: rezistenţa, forţa, compasiunea şi puterea de a transforma suferinţa în mângâiere pentru cei care vin după ea.

Morala:

Există răni care distrug vieţi şi există oameni care transformă acele răni în punţi spre lumină; iar adevărata putere a unei fiinţe nu se vede în momentele de linişte, ci în felul în care se ridică din ruine şi continuă să meargă mai departe.

#curaj #povestideviata #supravietuire #lectiideviata #inspiratie #kaynesbit