$$$

 Măgarii sunt atât de inteligenți încât refuză să facă ceva ce consideră periculos, chiar dacă sunt forțați. Spre deosebire de cai, care ascultă orb comenzile, măgarii analizează situația și iau propriile decizii. De aceea au reputația de "încăpățânați", când de fapt sunt prudenți și gânditori.

Măgarii au fost adesea subestimați și înțeleși greșit, fiind percepuți ca animale încăpățânate sau lente. În realitate, acești erbivori sunt unele dintre cele mai inteligente și reflexive vietăți din regnul domestic. Spre deosebire de cai, care tind să răspundă automat comenzilor din instinct sau dresaj, măgarii analizează cu grijă fiecare situație înainte de a acționa. Dacă simt pericol sau nesiguranță, ei refuză pur și simplu să meargă mai departe — nu din obrăznicie, ci dintr-un simț înnăscut al prudenței.

Această trăsătură de caracter i-a făcut să fie considerați “încăpățânați” de-a lungul secolelor, în special de către oamenii care au încercat să-i folosească la muncile grele ale câmpului sau la transportul de bunuri. Însă ceea ce unii oameni etichetează drept neascultare este, în realitate, o formă de inteligență evaluativă. Măgarul nu răspunde impulsiv; el “gândește” înainte să acționeze. Dacă drumul este alunecos, dacă panta e prea abruptă sau dacă simte un pericol nevăzut, el va refuza să continue — chiar dacă e împins, tras sau biciuit.

Studiile moderne au arătat că măgarii posedă o memorie remarcabilă, fiind capabili să-și amintească rute și oameni pe care nu i-au mai întâlnit de ani de zile. În plus, ei formează legături afective puternice cu alți măgari sau chiar cu oamenii, fiind loiali și empatici. Această capacitate de a stabili relații și de a recunoaște emoții denotă un nivel ridicat de inteligență socială, rar întâlnit în lumea animală, mai ales la speciile folosite tradițional pentru muncă.

Prudența lor naturală este un mecanism de protecție. În sălbăticie, strămoșii măgarilor trăiau în regiuni montane și deșertice, unde o mișcare greșită putea însemna moarte. Din acest motiv, evoluția i-a înzestrat cu un instinct puternic de conservare, ceea ce i-a ajutat să supraviețuiască în condiții extreme. Spre deosebire de alte animale care fug din reflex, măgarul se oprește, evaluează și decide. Acest comportament “calculat” este o adaptare extraordinară la medii dificile și nesigure.

Dacă sunt tratați cu respect și încredere, aceștia se dovedesc parteneri de lucru răbdători, robuști și, mai ales, loiali. Sunt capabili să parcurgă distanțe lungi, să transporte greutăți considerabile și să lucreze în condiții grele, atâta timp cât nu sunt puși în pericol. Cu alte cuvinte, ei cer doar o formă de respect reciproc: dacă simt că le ceri imposibilul sau că îi forțezi în fața unui pericol, vor spune „nu” — dar nu din orgoliu, ci dintr-o evaluare obiectivă a riscului.

Într-o lume în care ascultarea oarbă este adesea confundată cu disciplina, măgarii vin să ne amintească o lecție esențială: uneori, refuzul este semn de inteligență, nu de răzvrătire. A învăța să-i înțelegem ne cere răbdare, dar și o schimbare de perspectivă — să vedem dincolo de prejudecăți și să recunoaștem valoarea unei minți prudente, gânditoare și independente.

Preluare

$$$

 

Șacalul este un mamifer sălbatic, asemănător cu lupul dar mai mic, coada scurta şi bot ascuțit, iar la cap seamănă cu vulpea.

Se hrănește cu animale mici, păsări, hoituri, dar și cu porumb, semințe .. etc 

Are o lungime între 70 cm - 1,5 m și o greutate de până la 10-12 kg.

Sunt foarte agresivi,au un urlet specific, înfiorător chiar.

In zona Deltei s-au înmulțit foarte mult iar în perioada aceasta sunt puțin liniştiţi deoarece este balta plina de grâne şi găsesc hrana uşor, păsări, şoareci, porumb.... etc

Apoi spre iarna vin până în curțile oamenilor,iar cei care nu și-au făcut un sistem de siguranță pentru păsări rămân fără ele.

Nu le este frica de câini,..sunt foarte agresivi.

Fiind balta, pădure, canale, nici nu știi unde au ei habitatul.. dar apar seară târziu, cu urlete înfiorătoare... 

Cum nu pot fi controlați, se înmulţesc rapid si cred că vor deveni rapid o problema majoră.

$$$

 

Cercurile zânelor: Un cod secret.

    Într-o zonă aridă și aparent pustie, în sud-vestul Africii, se întinde o fâșie de teren care pare desenată de o inteligență misterioasă. E vorba despre Fairy Circles – mii de cercuri perfect rotunde, de la 2 până la 15 metri în diametru, apărute direct în sol, fără urme de vegetație în mijloc, dar înconjurate de un inel verde de iarbă.

Aceste formațiuni acoperă sute de kilometri pătrați din Deșertul Namib. Văzute de la sol par bizare. Văzute din avion... par un cod secret. Timp de decenii, cercetători din toată lumea au încercat să explice fenomenul. Unele teorii vorbesc despre termite care „aranjează” solul în acest fel. Altele despre plante care își „programează” spațiul de creștere. Dar niciuna nu reușește să explice tot ce se întâmplă.

Ce e și mai ciudat e că, după o vreme, cercurile dispar... și apar în alte locuri, la kilometri distanță. Triburile locale Himba cred că acestea sunt urme lăsate de zei sau spirite ale pământului care „respiră”. Uneori, turiștii spun că noaptea, în jurul lor, se aud sunete ciudate sau că au senzația de „urmărire” atunci când le vizitează.

Este acest fenomen doar o coincidență naturală sau un mesaj vechi cât planeta? Deocamdată, nimeni nu știe cu certitudine. Dar ceea ce e sigur e că acest loc pare mai mult desenat decât întâmplător. Iar frumusețea și misterul lui rămân neatinse de timp.

(Sursa: Puterea cuvintelor)

$$$

 IN MEMORIAM:VALERIA SECIU....

        Născută într-o zi de 1 august 1939

„Am sentimentul că azi te dezvălui foarte tare pe tine însuţi şi asta poate determina calitatea unei prezenţe pe scenă.

Cred în această condiţionare. Nu poţi fi artist dacă nu eşti şi un Om. Publicul te vrea aşa – într-un fel nu totdeauna făţiş, manifest, totuşi foarte agresiv – simte nevoia unei comunicări cu tine şi dincolo de personajul tău, cu tine ca om. E o stare de aşteptare, de „pândă”, de receptivitate reciprocă, pentru că şi noi, la rândul nostru, îl solicităm altfel. Dar el e parcă mai devorant”

Magnetică ingenuă eternă, capabilă să-şi centreze sensibilitatea spre abisurile ori culmile naturii umane, ca-ntr-un alint, totdeauna cu o puternică senzualitate catifelată în privire, în vocea cu inflexiuni de miere...

   A urmat cursurile Institutului de Teatru din București, la clasa lui A. POP MARȚIAN, între 1960-1964, avându-l ca asistent pe OCTAVIAN COTESCU, cel care, ulterior, avea să-i devină soț. 

    Cea despre care s-a spus că ar fi actriţa care exprimă cel mai mult dincolo de cuvinte (în Creatorul de teatru, alături de MARCEL IUREŞ, la Teatrul Act, reuşeşte să fie o prezenţă cât se poate de vie pe scenă fără să scoată o vorbă), în mod paradoxal, s-a afirmat că unul dintre recitatorii de prim rang ai scenei noastre, excelând în versul eminescian. Iar paradoxurile nu se opresc aici: vaporoasa doamnă ESME ALLEN din Cum gândeşte AMY de DAVID HÂRE (Premiul UNITER pentru Cea mai bună actriţă în rol principal în 2006) se metamorfozează cu uşurinţă în decrepitul Gloucester din Lear-ul lui Andrei Şerban, de la Bulandra (Premiul UNITER pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar, a.c.), care, potrivit IULIEI POPOVICI, are darul să „mute suflete“, împlinind o condiţie înţeleasă în termenii cultivării contrastelor încă de pe vremea primelor mari succese: „Datoria unui actor este să poată trece din atmosfera salonardă din" DAMA CU CAMELII "în conflictul încordat dintr-un sat aflat în preajma colectivizării forţate, din spectacolul „NIŞTE ŢĂRANI ”, susţinea în urmă cu doi ani VALERIA SECIU, într-unul din tot mai rarele sale interviuri. Iar balansul său delicat ori abrupt între lumi continuă să taie respiraţia.

Valeria Seciu a fost căsătorită cu actorul Octavian Cotescu. În 1968 s-a născut fiul lor, Alexandru; acesta este astăzi călugăr la Muntele Athos, purtând numele de Monahul Daniil; el se numără printre traducătorii celei mai recente ediții românești a culegerii de texte teologice Everghetinos (din gr., „Binefăcătoarea”).

„Reuşitele mele datează din clipa în care, încetul cu încetul, am început să capăt distanţă faţă de personaj. Jocul acela atât de tulburător, de periculos, de crud cu personajul, pe care începi să-l mânuieşti, să-l aşezi, să-l dirijezi, dar în acelaşi timp şi el te influenţează, te determină”

    A plecat între stele într-o zi de 6 septembrie 2022....

        CONSIDERAȚIE,RESPECT!

$$$

 Se spune că într-una dintre zilele sale, Alexandru Ioan Cuza a hotărât să pătrundă dincolo de zidurile groase ale unei închisori, vrând să afle cu ochii lui cine sunt cei numiți „osândiți ai legii”. Deținuții, aliniați ca la apel, s-au pregătit cu povești meșteșugite și scuze atent ticluite. Domnitorul a trecut, solemn, de la unul la altul, întrebând fiecare nume și vină.

Toți, fără excepție, își clamau nevinovăția. Ba că martorii au mințit, ba că dovezile au fost falsificate, ba că au fost victimele unei nedreptăți sau ale unei răzbunări. Cuza asculta fără să zică nimic, privindu-i cu acea severitate tăcută care nu ierta ușor.

La capătul șirului însă, un bărbat slab, îmbrăcat în zdrențe, cu mâinile muncite și privirea adâncă, a stat în fața lui fără să îndrăznească să ridice ochii. Părea dintr-o altă lume decât ceilalți — un țăran chinuit de viață, nu de vină. Cuza l-a întrebat:

– Dar tu? Ce spui? Și tu ești nevinovat?

– Nu, Măria Ta, a răspuns omul cu voce joasă. Sunt vinovat. Am furat o traistă de porumb de la conac. Copiii mei nu mai mâncaseră de două zile. N-am avut de ales. Mi-au dat trei ani, și-i merit...

Răspunsul lui a stârnit un val neașteptat de tăcere. Cuza, privindu-l cu ochii lui pătrunzători, a spus cu o fermitate care nu cerea răspuns:

– Domnule comandant, scoate-l imediat de aici! Nu pot accepta să ținem un hoț printre atâția oameni nevinovați! E periculos pentru aceștia, care susțin că nu au greșit niciodată...

Iar către țăran:

– Ia punga asta cu galbeni și du-te acasă. Ai grijă de copii și nu mai întinde mâna către ce nu-i al tău, dar nici să nu-i mai lași să flămânzească.

Gardienii l-au condus spre poartă, iar omul a ieșit fără să înțeleagă pe deplin dacă i se face o mustrare sau o mare dreptate.

Aceasta nu a fost doar o zi de inspecție, ci o lecție despre discernământ, despre cum legea trebuie să aibă inimă. Așa a rămas „dreptatea lui Cuza” — poveste rostită în șoaptă la gura sobei, timp de generații.

$$$

 

🇳🇴 #Norvegia:

 Unde fiordurile cântă și soarele de la miezul nopții strălucește

La marginea accidentată a Europei de Nord, sculptată de ghețari și încoronată de aurore, se află Norvegia - un tărâm al solitudinii poetice, al ecourilor vikinge și al seninătății moderne. Nu este doar o țară - este o pânză a celor mai îndrăznețe mișcări ale naturii și a triumfurilor tăcute ale umanității.

 📍 Privire rapidă

🏛️ Capitală: Oslo — elegantă, plină de suflet, înconjurată de pădure

🗣️ Limbă: norvegiană (bokmål și nynorsk), recunoscută în limba sami

👥 Populație: ~5,6 milioane (estimare 2025)

💰 Monedă: Coroană norvegiană (NOK)

📞 Cod: +47

🌐 .no — un domeniu al fiordurilor și libertății

⏰ Ora: UTC+1 (UTC+2 vara)

🌍 Suprafață: 385.207 km² — sălbatică, acvatică, minunată

🕊️ Credință: Creștinism (majoritate evanghelică luterană), cu o diversitate tot mai mare

🌿 Paleta naturii

- Peste 50.000 de insule și nenumărate fiorduri — amprentele naturii

- Aurora boreală dansează deasupra orașelor arctice precum Tromsø

- Munții Jotunheimen păzesc mituri antice și moderne Excursioniști

- Urșii polari din Svalbard cutreieră liniștea înghețată

- Ghețari, cascade și păduri de pini țesute în fiecare vale

📜 Ecouri istorice

- Unificat ca regat în 872 — începe „Calea Nordică”

- Corăbiile vikinge au navigat odată spre Vinland și Bizanț

- De la dominația daneză la independență în 1905

- O moștenire a Premiului Nobel pentru Pace și diplomație globală

- O monarhie cu demnitate tăcută și forță democratică

🎭 Mozaic cultural

- „Țipătul” lui Edvard Munch încă răsună în galeriile din Oslo

- Piesele lui Henrik Ibsen explorează sufletul nordului

- Tradițiile sami prosperă în inima arctică

- Bunad-urile (costumele populare) înfloresc în parade și mândrie

- Cultura cafelei, black metal-ul și puloverele tricotate — diverse și distincte

📈 Puls economic

- Bogate în petrol, dar verzi — cel mai mare fond suveran de investiții din lume

- Hidroenergia alimentează aproape toată energia internă

- Exporturile de fructe de mare navighează pe continente

- Tehnologie, transport maritim și design - inovație cu fler nordic

- Clasat printre cele mai înalte standarde de viață la nivel global

🎒 Ai vrea să navighezi cu caiacul prin îmbrățișarea învăluită în ceață a fiordului Geiranger?

Ai face drumeții sub soarele de la miezul nopții în Lofoten?

Sau ai savura cacao lângă un foc trosnind în ploaia din Bergen?

#NorvegiaDezvăluită #ȘoapteleFiordului #MagiaSoareluiDeLaMiezulNopții #EcourileOslo #MoștenireaVikingilor #SufletSami #SerenitateaScandinavă #ExploreazăNordicii #ChemareaAuroriiNordului #PoveștiDinNord

$$$

 

🇷🇴O PIETẮ ROMÂNEASCĂ....

ESTE UNICAT MONDIAL- a fost sculptată cu o singură mână de către marele artist ION JALEA care-şi lăsase celălalt braţ la MĂRĂȘEȘTI.....

     - Este intitulata "GLORIE EROILOR FRANCEZI" - esențiali în pregătirea armatei romane și victoria acesteia în Primul Război Mondial, se afla în Parcul CIȘMIGIU din BUCUREȘTI.

     -Să încercăm să ne imaginăm ce era în sufletul lui ION JALEA atunci când lucra, el care îşi jertfise o parte din el, acolo unde Maica Patrie îşi îmbrăţişează fiii căzuţi pentru salvarea ei....

-ION JALEA luptat în Primul Război Mondial și și-a pierdut mâna stângă în luptă, fiind nevoit să sculpteze toată viața doar cu dreapta....

-ION JALEA urmează studiile Academiei de Arte Frumoase din București, avându-i profesori pe sculptorii FREDERIK STORCK și DIMITRIE PACIUREA. Își desăvârșește formația artistică la PARIS, la Academia JULIAN, în atelierul lui ANTOINE BOURDELLE.CONSIDERATIE ȘI RESPECT!