$$$

 " LAUDA ȚĂRANULUI ROMÂN "

Discursul de recepție al lui Liviu Rebreanu din 29 mai 1940, de la Academia Română ( fragment ).

82 de ani de la rostirea discursului

( 29 mai 2022 ).

" Marți, 2 aprilie 1940. Azi noapte am stat până la șase dimineața. Și aproape am terminat ciorna discursului de recepție pentru a- l prezenta Academiei Romane" ( L. Rebreanu în volumul " Spovedanii " ).

" [ ... ] Mă conformez uzului academic de-a elogiat un înaintaș, într-un sens mai larg, strămoșul nostru : țăranul român ...

Mă simt destul de jenat să laud tocmai pe cel mai umil dintre români. Înaintașul, cu care îndrăznesc eu să mă înfățișez e sărac și slab. Așa a fost totdeauna ! Munca și suferințele lui hrănesc și îmbogățesc pe asupritorii lui. El e destinat să rămână veșnic gol.

Țăranul n-are nume pentru ca nu e nici clasă, nici breaslă, nici funcție, CI POPORUL ÎNSUȘI, -OMUL ROMÂN. ȚĂRANUL E ÎNCEPUTUL ȘI SFÂRȘITUL. NUMAI PENTRU CĂ AM FOST NEAM PAȘNIC DE ȚĂRANI, AM PUTUT SĂ NE PĂSTRĂM FIINȚA ȘI PĂMÂNTUL ... Țăranul nu pleacă nici de voie, nici de nevoie .El n-are unde să-și mute sărăcia, pentru că, smuls de pe ogorul lui, ar fi osândit să piară ca un arbore smuls din rădăcini.

El, țăranul, e pretutindeni păstratorul teritoriului național.

Pentru țăranul nostru pământul nu e un obiect de exploatare, ci o ființă vie față de care nutrește un sentiment srraniu se adorație și de teamă .El se simte zămislit și născut din acest pământ ca o plantă fermecată care nu se poate stârpi în vecii vecilor. Pământul nostru are un glas pe care țăranul îl aude și- l înțelege. E " sfântul pământ inspirator " care ne-a modelat trupul și sufletul.

În trecutul nostru n-avem niciun război de cucerire, ci numai de apărare. Neamul românesc a fost cel mai liniștit din lume.

O caracteristică importantă a unui neam, printre altele, este limba. La noi și aceasta e opera țăranului. Limba românească e o limbă țărănească. Limbile prea cultivate, ajunse la completă maturitate, devin rigide, mecanice.

În Ardeal, în regiunile mixte, ungurii și sașii au fost totdeauna cei care au vorbit românește, nu românii ungurește sau nemțește.

Eu n-am cunoscut niciun țăran român care să știe ungurește sau orice altă limbă străină. În vechea monarhie austro-ungara existau regimente de români ( ostași, militari ) care staționau cu anii prin provincii străine îndepărtate. Soldații vorbeau românește oriunde se aflau. La Viena, în Bosnia.

Nu înseamnă că țăranul român e incapabil să învețe o limbă străină, ci numai că ține mai presus de orice la graiul lui strămoșesc.

Țăranul [ ... ] e în stare să moară fără a plânge. [ ... ]. Are o răbdare eroică.

Rabdarea și resemnarea însă, în loc să-i fie prețuite sau barem recunoscute, i-au adus reproșul că e leneș și nesimtitor. Caracteristic este că imputoarea o ridică tocmai exploatatorii de ieri și de azi.

De sute de ani, dacă nu dintotdeauna românul a trebuit să muncească pentru alții, fără răsplată, fără speranță și fără bucurii.

Viața săracă a țăranului nu exclude bogăția sufletească. Săracul e mai aproape de sufletul său decât bogatul. Folclorul nostru, este o creație de popor sărac, ceea ce nu-l împiedică să fie mai valoros și mai bogat decât al multor neamuri trăite în belșug.

Țăranul e serios și naiv, orășanul e ironic și sceptic.

Literatura românească nu e pentru țărani [ ... ] ȚĂRANUL ÎȘI FACE SINGUR LITERATURĂ, pe care o poftește inima lui, cum își confecționează cele trebuincioase pentru trupul și sufletul său. Cărțile cu țăranii le citesc numai orășenii, ca și pe celelalte. Țăranul prin firea lucrurilor, nu poate fi consumator ci doar subiect de literatură.

SUNTEM ȘI VOM FI TOTDEAUNA NEAM DE ȚĂRANI "

Sursa :

Fragmente din volumul " Amalgam " de L. Rebreanu. Seria " Restituiri ", îngrijită de MIRCEA ZĂCIU.

În fotografie L. Rebreanu citind discursul " Lauda țăranului roman" , la Academia Română în 29 mai 1940.

$$$

 ROMÂNIE – NLĂCRIMATĂ 

Marian BAMBOI

Suntem aici de-atâtea mii de ani

Şi singuri ne-am făcut mereu dreptate.

N-avem nevoie de americani

Şi nici de ruşi, să ia ce se mai poate.

Am fost cândva un stat independent

Şi-acum suntem vânduţi la licitaţii

De trădători şcoliţi cu mult talent

Să-şi târguiasca ţara, mama, fraţii.

Cu cărţi de muncă suntem angajaţi

Pentru contractul lor cu sărăcia,

S-ajungem un popor de blestemaţti,

Să ştergem de pe hartă România.

Puteri oculte cheamă-n ajutor

Cerşind la uşi de fonduri monetare;

Se plimbă de la pol la ecuator

Când n-au copiii noştri-abecedare.

Nici locuri în spitale nu mai sunt,

Avem bolnavi cât două Europe.

Morţi vii suntem, o umbră pe pămînt

Printre păduchii lumii interlope.

Ne fac să bem şi apa la hidranţi

Să n-o plătim, ca s-achităm lumina;

Au mai făcut scumpiri la carburanţi,

Pe-un kilometru dăm toată chenzina.

Bătrâni sfârşesc cu pensii de nimic,

Copiii mor ‘nainte de-a se naşte.

Pe câmp nici grâul nu mai creşte-n spic,

Nu mai simţim nici un Crăciun sau Paşte.

Ţăranu-mpinge la un singur plug

C-un cal ce nu mai are nici putere.

Tractoare nu avem, nici tăvălug,

Dar domnii-şi cumpără elicoptere.

Unde-am ajuns, sărman popor român,

Sărmană Românie-nlăcrimată!

Parc-am ales un Parlament păgîn

Ca sa te dea, bucată cu bucată.

Sunt iude şi-n Senat şi în Guvern

Ce vor poporul să îl răstignească

Pe cruci de datorii în plan extern

Şi nu se tem de pronia cerească.

Străbunii ar iesi de sub mormânt

Că i-am făcut în lume de ocară,

Dar ar muri din nou, numai văzând

Ce multă Românie-i pe afară.

Degeaba au luptat cu turci, tătari

Şi alte naţii de năvălitoare.

Nici amintirea României Mari

Nu mai răzbate zidul de trădare.

Ne urgisesc acum conducători

Ce n-au nici teamă, scrupul sau ruşine.

S-au ridicat dintr-înşii trădători

S-aducă ţara-ntreagă în ruine.

Fiindcă-am greşit cândva şi ne-am născut

Ei ne-au umplut de taxe şi de biruri

Şi vom ieşi în turmă la pascut,

Schelete ambulante – suveniruri.

A noastră viaţă-au transformat-o-n chin,

Salarii mai primim doar pe hârtie.

De vor să aibă iar bugetul plin,

Să pună un impozit pe prostie.

Pustiu va fi atunci în Parlament,

Miniştrii străzii sta-vor prin canale

Şi ne vom lua un sfânt angajament:

Vom da noi credit Băncii Mondiale.

Ne-am săturat de câini fără stăpân.

Să-i aruncăm în lanţuri pe vecie!

Să ne rugăm la Dumnezeu cel sfânt

Nemernicii să zacă-n puscărie.

Destul cu trădătorii din Guvern,

Destul cu gaşca pururi blestemată

Şi să salvăm din tragicul infern

A noastră Românie-nlăcrimată!

Poezia a fost scrisa de Marian Bamboi, in 2015 si publicata in "Romania-nlacrimata", volumul "Un simplu OM"...

$$$

 Petrișor – salvatorul mieilor

SANDU CATINEAN 

Petrișor, ducând în spate nelipsitul lui rucsac

Stătea-n marginea pădurii mânios și cam posac

Astăzi, când a fost la stână, i-a plăcut de-un mielușel

Ce-l privea cu ochii-i galeși, trist, dar tare frumușel

A-ntins mâna să-l cuprindă, vrând pe ochi a-l mângâia

Dar veni-n spre ei ciobanul, cu o bâtă și-o nuia

Și așa, pe neașteptate, zbârrr... cu bâta înspre miei

”Fugi de-aicea măi copile, lasă mila pentru ei

Că-n curând ajung friptură, pe jăratec aruncați

Când vin Paștele și mieii trebuiesc sacrificați...

Când a auzit copilul, ăstea vorbe aruncate

A fugit mâncând pământul, hohotind pe apucate

Dar la marginea pădurii se opri, stătu în loc

Și-și jură că mâine seară, mielul n-o s-ajungă-n foc

Așadar, tocmi în grabă, planul său de evadare

Și trecu la aplicare fără nici o amânare

Suspinând, cu ochii-n lacrimi își tot repeta în gând

Astă noapte, înspre ziuă, dau drum mieilor... pe rând

Treaba nu era ușoară, că la stână sunt mulți câini

Ăștia latră, dau alarma, și-i anunță pe stăpâni

Dar flăcăul, din născare, avea mult năduf în el

”Veți mânca voi poame acre, nu fripturile de miel!”

Iată că veni și noaptea; de pe-un deal străluce luna

Flăcăiașul, ca și jderul, alerga de-acuma-ntr-una...

Cu-n efort fără de seamăn, uite-l c-a ajuns la stână

În rucsac avea cărniță și lăptic avea-ntr-o mână

Când se-apropie mai tare, necheză ca și căluțu

Apoi strigă, la toți câinii - ”hai la mine, cuțu, cuțu...”

Își goli-nspre ei rucsacul, dându-le toată cărnița

Și-apoi iute, ca și vântul, deschise la miei portița

Tot momindu-i cu lăpticul, îi atrase-nspre pădure

Într-un țarc de căprioare, ca nici lupii să nu-i fure...

Fericit și tare vesel, pentru astă faptă bună

Fuge-n sat, la bunicuța, despre ce-a făcut să-i spună

Bunicuța, când aude ce nepot cu suflet are

Îl privi cu ochii-n lacrimi și-i dădu o sărutare

”Hai puiuțule la mama, să te strâng... odor iubit...”

Tare-l mai iubea bunica, iar eu... doar v-am povestit

Sandu Cătinean din Bonțida

”Cel care vine din brazi”

$$$

 AMZA PELLEA - Geniul din Băilești, s-a născut în urmă cu 92 de ani.

Rămâne în sufletele noastre, aceeaşi figură vie, dinamică, plină de forţa creatoare, de inventivitate şi har care nu va pieri niciodată.

Amza Pellea a fost unul dintre cei mai importanţi actori de teatru şi film din România.

A jucat în foarte multe piese de teatru, în foarte multe filme, a fost profesor, dar mai intai de toate a fost un mare OM. 

A debutat in teatru, in anul 1956, pe scena Teatrului National din Craiova, iar in filme in anul 1961.

Reprezentant al Promoţiei de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional din Bucureşti, unde s–a impus ca unul dintre actorii cei mai dăruiţi ai scenei romaneşti. 

A fost profesor la IATC. A fost creatorul lui Nea Marin, binecunoscutul personaj de sorginte populară care i–a relevat atât de bine disponibilităţile pentru comedie, Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice, contemporane, cât şi personaje din repertoriul clasic universal. Printre acestea se numără: Mihai Viteazul (Filmul a fost propunerea României la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1972. El se află pe locul 3 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile) Vlădica Hariton din Tudor din Vladimiri, Voievodul Basarab din „Croitorii cei mari din Valahia”, rolurile din „Tudor”, „Răscoala”, „Haiducii”, „Nemuritorii”, „Dacii”, „Columna”, Manolache Preda din „Osânda”, Ipu din „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” (Umilul, şi câteodată veselul Ipu recăpăta, în finalul filmului, figura dârză şi tragică a soldatului ţăran din Primul Război Mondial), Ailinicii din Secunda 58, Manole din „Somnoroasa aventură”, Esteban din „Fântâna turmelor”, Horaţiu din „Hamlet”, Platonov din „Un Hamlet de provincie” de Cehov, „Nea Mărin miliardar” (Amza Pellea joacă în dublu rol. Filmul se află pe locul 1 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România) 

În anul 1977, Amza Pellea a câştigat premiul de interpretare masculină, cel mai bun actor, la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova, pentru rolul său excepţional (Manlache Preda) din filmul ,,Osânda”, unde a jucat alături de Gheorghe Dinica şi Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după „Velerim şi Veler Doamne” de Victor Ion Popă.

Versuri scrise de Amza la naşterea fetiţei lui, Oana:

 

„Te-ai întrupat din stele, 

din pulbere, din vânt, 

din gândurile mele, 

din apă, din pământ 

şi din iubirea noastră 

clocotitoare, vie ... 

Prin tine-ntind o mână

spre-nalt, spre infinit, 

iar tu te legi prin mine 

de cei care-au murit. 

Prin tine devin veşnic 

şi capăt sens şi tel, 

prin tine sunt puternic, 

sunt piatra, sunt oţel 

şi, datorită ţie, 

 fetiţa mea cea mică, 

de-acuma lui tăticu 

de moarte nu-i e frică!”

„Modul cum a ştiut să îşi trăiască viaţa e cel mai mare exemplu pe care putea să mi-l dea... nu ştiu dacă vă puteţi imagina că se poate trăi bucuros fiecare clipă... că cineva se poate dărui pe sine continuu tuturor... Amza s-a respectat şi a ştiut să respecte Viaţa şi s-o iubească! 

Nu mi-a dat sfaturi... Vorbe... În schimb... fapte. Multe fapte. Prin cum a ştiut să treacă prin această lume... mi-a devenit „maestru”... La fel şi mama...” 

- Oana Pellea.

Fragment din balada lui Tudor Gheorghe.

...Nea Mărine, Nea Mărine,

Mă-ntreabă Jiul de tine

Că te-aşteaptă suspinând

Din Băileşti să vii râzând,

Nea Mărine, Nea Mărine ...

Şi către-nceput de iarnă

Ţi-ai întins o gheară, doamnă,

Şi l-ai luat pe drumu-ăl mare

Nici cu puşca, nici călare

Ni l-ai răstignit sub stele

Târfă neagră şi-n putere

Nea Mărine, Nea Mărine,

Ce-a avut moartea cu tine ?

Că te-a scos din rod, din viaţă

Rupe-i-s-ar coasă-n braţe...''

$$$

 BALADĂ PENTRU AMZA PELLEA

ADRIAN PĂUNESCU

Ai plecat de copil 

Dintre-ai tăi din Băilești 

Te-ai întors monument

Prințul glumei românești .

Uite anii ,nu sunt anii

Când limbuți și când tăcuți 

Au venit americanii ,

Scoală , AMZO, să-i saluți .

A intrat în România 

Europa pân'la cot

Și-a venit democrația ,

Numai tu n-ai drept de vot .

Râde-n hohote planeta

Dar noi plângem ,ce păcat,

Când negociind cu Veta

Sucă s-a privatizat .

Din etapă în etapă

Nu ajungem nicăieri

După ce să mai bem apă

Dacă toți suntem șomeri ?

Românie, nani-nani,

Ai ajuns printre cei mici,

C-au venit americanii,

Dar și rușii sunt aici .

Te îmbeți de libertate

Și pe alții îi îngâni

Românie ,ai de toate,

Însă nu prea ai români .

Când ne iau atâția pielea

Și nu zice nimeni,, pâs"

Ne gândim la AMZA PELLEA

Și îi îngropăm în râs .

Ești atâta de departe

Suferința te-a constrâns,

Viața mamii ei de moarte ,

AMZO ,scoate-ne din plâns .

Vin românii să se-nchine

Către marele oltean,

Comedia-ți vine bine

Genial tragedian .

Tu pe-ai tăi de-acasă nu-i uiți

Pâinea-n țest a spus ceva,

Iese zaibărul pe uliți

Întrebând de gura ta .

Poate nici n-auzi refrenul

Peste care-am lăcrimat 

Dac-a fluierat și trenul

Ce trecea spre Calafat .

E o apă mai la vale

Și deasupra e un nor 

Și bat vânturi infernale

Crucea marelui actor .

Mai la Sud se-aude tunul

Și în Est e iarăși rău,

AMZO , VA VENI CRĂCIUNUL

ȘI NI-I DOR DE HAZUL TĂU .

Pune caii la căruță

Te rugăm să te grăbești,

Că oltenii nu te cruță

Și- ți fac bronz la Băilești .

Fii și tu acolo ,frate,

Te rugăm să vi urgent

Ca să râzi pe deșelate

Când te vezi în monument.

ȘI FĂ RÂSUL TERAPIE

ȘI FĂ-L REGE PE ARTIST ,

FĂ UN PIC DE BUCURIE

PENTRU NEAMUL TĂU CEL TRIST .

@@@

 AMZA PELLEA - Geniul din Băilești, s-a născut în urmă cu 92 de ani.

Rămâne în sufletele noastre, aceeaşi figură vie, dinamică, plină de forţa creatoare, de inventivitate şi har care nu va pieri niciodată.

Amza Pellea a fost unul dintre cei mai importanţi actori de teatru şi film din România.

A jucat în foarte multe piese de teatru, în foarte multe filme, a fost profesor, dar mai intai de toate a fost un mare OM. 

A debutat in teatru, in anul 1956, pe scena Teatrului National din Craiova, iar in filme in anul 1961.

Reprezentant al Promoţiei de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional din Bucureşti, unde s–a impus ca unul dintre actorii cei mai dăruiţi ai scenei romaneşti. 

A fost profesor la IATC. A fost creatorul lui Nea Marin, binecunoscutul personaj de sorginte populară care i–a relevat atât de bine disponibilităţile pentru comedie, Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice, contemporane, cât şi personaje din repertoriul clasic universal. Printre acestea se numără: Mihai Viteazul (Filmul a fost propunerea României la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1972. El se află pe locul 3 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile) Vlădica Hariton din Tudor din Vladimiri, Voievodul Basarab din „Croitorii cei mari din Valahia”, rolurile din „Tudor”, „Răscoala”, „Haiducii”, „Nemuritorii”, „Dacii”, „Columna”, Manolache Preda din „Osânda”, Ipu din „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” (Umilul, şi câteodată veselul Ipu recăpăta, în finalul filmului, figura dârză şi tragică a soldatului ţăran din Primul Război Mondial), Ailinicii din Secunda 58, Manole din „Somnoroasa aventură”, Esteban din „Fântâna turmelor”, Horaţiu din „Hamlet”, Platonov din „Un Hamlet de provincie” de Cehov, „Nea Mărin miliardar” (Amza Pellea joacă în dublu rol. Filmul se află pe locul 1 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România) 

În anul 1977, Amza Pellea a câştigat premiul de interpretare masculină, cel mai bun actor, la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova, pentru rolul său excepţional (Manlache Preda) din filmul ,,Osânda”, unde a jucat alături de Gheorghe Dinica şi Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după „Velerim şi Veler Doamne” de Victor Ion Popă.

Versuri scrise de Amza la naşterea fetiţei lui, Oana:

 

„Te-ai întrupat din stele, 

din pulbere, din vânt, 

din gândurile mele, 

din apă, din pământ 

şi din iubirea noastră 

clocotitoare, vie ... 

Prin tine-ntind o mână

spre-nalt, spre infinit, 

iar tu te legi prin mine 

de cei care-au murit. 

Prin tine devin veşnic 

şi capăt sens şi tel, 

prin tine sunt puternic, 

sunt piatra, sunt oţel 

şi, datorită ţie, 

 fetiţa mea cea mică, 

de-acuma lui tăticu 

de moarte nu-i e frică!”

„Modul cum a ştiut să îşi trăiască viaţa e cel mai mare exemplu pe care putea să mi-l dea... nu ştiu dacă vă puteţi imagina că se poate trăi bucuros fiecare clipă... că cineva se poate dărui pe sine continuu tuturor... Amza s-a respectat şi a ştiut să respecte Viaţa şi s-o iubească! 

Nu mi-a dat sfaturi... Vorbe... În schimb... fapte. Multe fapte. Prin cum a ştiut să treacă prin această lume... mi-a devenit „maestru”... La fel şi mama...” 

- Oana Pellea.

Fragment din balada lui Tudor Gheorghe.

...Nea Mărine, Nea Mărine,

Mă-ntreabă Jiul de tine

Că te-aşteaptă suspinând

Din Băileşti să vii râzând,

Nea Mărine, Nea Mărine ...

Şi către-nceput de iarnă

Ţi-ai întins o gheară, doamnă,

Şi l-ai luat pe drumu-ăl mare

Nici cu puşca, nici călare

Ni l-ai răstignit sub stele

Târfă neagră şi-n putere

Nea Mărine, Nea Mărine,

Ce-a avut moartea cu tine ?

Că te-a scos din rod, din viaţă

Rupe-i-s-ar coasă-n braţe...''

$$$

 ION ALDEA TEODOROVICI - 71 de ani de la naștere.

7 aprilie 1954 ...se năștea, în Moldova de dincolo de noi ,ION ALDEATEODOROVICI ,nume-simbol ,nume-istorie al românismului ..

TREI CULORI 

Grigore Vieru

Străine pofte ne-au răpit

când via dulce , când ogorul ,

dar nimeni nu a izbutit

din piept să smulgă Tricolorul .

Fusese vremea mult prea cruntă ,

și- atât ne-a ars de dânsul dorul ,

că azi ne strângem și la nuntă

și la botez cu Tricolorul .

Atât de minunat scânteie ,

de crezi că de pe bolți albastre

l-a rupt Hristos din curcubeie

și l-a dat românimii noastre .

E cald sub el ca sub o rană

ce-a chinuit Mântuitorul ,

e cald în Țara cea Ștefană ,

ne încălzește Tricolorul .

TREI CULORI ȘI-O SINGURĂ IUBIRE

ROMÂNEASCĂ ,

TREI CULORI ȘI-O SINGURĂ VORBIRE 

ROMÂNEASCĂ !

TREI CULORI ȘI-O SINGURĂ CREDINȚĂ 

ROMÂNEASCĂ ,

TREI CULORI ȘI-O SINGURĂ FIINȚĂ 

ROMÂNEASCĂ !

Foto 1 : Grigore VIERU, Doina și Ion Aldea TEODOROVICI cu Adrian PĂUNESCU .

Foto 2 : Doina și Ion ALDEA TEODOROVICI