sâmbătă, 1 martie 2025

***

 R O M A N I E


- Radu DEMETRESCU GYR


Pe unde calcă pasul, se ridică

un cântec lin, ca foșnetul de brazi.

Suspină-n glod o tâmplă de vlădică,

S au, lung, tresare mâna unui cneaz.


Din orice sfânt răsare o troiță

și-un lan de grâu din pieptul unui dac.

E, poate, frunte grea de jupâniță

urciorul pus la cină în cerdac.


Când plugul se înfige dârz în brazde

un Strâmbă-Lemne spintecă în lut.

Dorm Feți-Frumoșii-n crini și din obraz de

Sânziene albe zarzări au crescut.


Ce ochi surâd în floarea de răsură?

Ce trup de fată tremură-n rogoz?

Pe unde treci, rădvanele trecură

la nunți și la botez de voievozi.


Pornește vânt prin trestii dunărene

să ducă duhul prințului-mrejer,

și-n seri adânci nu luna suie-alene

ci cușma basarabului, pe cer.


La denii, sub icoane bizantine

cu Precista, în zâmbet daurit,

îngenunchind alăturea de tine

se roagă Ștefan Vodă prea smerit...


Vino și ascultă veacurile Țării

cum trec pe drumuri, seara, după oi.

Ascultă, nu bat clopotele zării,

inima Țării cântă peste noi.


Ascultă, cu mioarele și cânii

baciul Mioriții suie colbăit.

Ascultă, – plânsă, ciutura fântânii

din fund de basme scoate veac topit.


Ascultă, ruga spusă la culcare

de pruncul tău, cu glas tremurător,

e-aceeași rugă limpede pe care

au spus-o cnejii în iatacul lor.


Privește, drumul ăsta scris în vreme

vine din morți, din doine pare tras –

și carul greu ce-n praful serii geme

e frate c-un bătrân iconostas.


Și-acest plaivaz, cu jocuri azurate,

cu care tu, poete, umbre țeși,

cu pragul mânăstirilor e frate

și cu baltagul aspru de plăieș.

***

 MĂRȚIȘOR AUSTER 


Adrian Paunescu!


E-un martie aproape fără lege ,

Dezmoșteniții drepturile-și cer ,

Popor român , așază - ți la rever ,

În loc de MĂRȚIȘOR ,un chip de rege .


Și poate -ți este dat a înțelege

Acest pătat și repetat mister ,

De a trăi pe harta ta ,stingher ,

Că ești pe mâna unor vreri betege .


Și ,ca o provocare ordinară ,

După atâția ani și ani ,

Miroase-a pâine caldă în Balcani

Și-a MĂRȚIȘOR însângerat , în țară .


ȘI NOI ,DIN PREA PUȚINII NOȘTRI BANI ,

NE CUMPĂRĂM UN FIR DE TĂMÂIOARĂ .

***

 Voi n-ați fost cu noi în celule

                                                    

Radu Demetrescu - Gyr


Voi n-ați fost cu noi în celule

să știți ce e viața de bezne,

sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,

voi nu stiți ce-i omul când prinde să urle,

strivit de catușe la glezne.


Voi n-ați plâns în palme, fierbinte,

străpunși de cuțitul trădării.

Sub cer fără stele, în drum spre morminte,

voi n-ați dus povara durerilor sfinte

spre slava și binele țării.


În cântec cu noi laolaltă

trecând printre umbre pereții,

voi n-ați cunoscut frumusețea înaltă

cum dorul irumpe, cum inima saltă

gonind după harpele vieții.


Ce-i munca de brațe plăpânde,

ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,

cum scârțâie osul când frigul pătrunde,

ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveți de unde

să spuneți aproapelui vostru.


Voi nu știți în crunta-nchisoare

cum minte speranța și visul,

când ușile grele se-nchid în zăvoare,

și-n teama de groaznica lui încleștare

pe sine se vinde învinsul.


Ați stat la ospețe-ncărcate

gonind după fast și orgoliu,

nici milă de noi si nici dor, nici dreptate,

nici candel-aprinsă și nici libertate,

doar ghimpii imensului doliu.


Așa sunteți toți cei ce credeți 

că pumnul e singura faimă.

Fățarnici la cuget, pe-alături ne treceți,

când noi cu obrajii ca pământul de vineți,

gustăm din osândă și spaimă.


Când porțile sparge-se-or toate

și morții vor prinde să urle,

când lanțuri și ziduri cădea-vor sfărmate,

voi nu știți ce-nseamnă-nvierea din moarte,

căci n-ați fost cu noi în celule.

#№

 PĂMÂNT SUB CĂLCÂIE 


ADRIAN. PĂUNESCU 


În zi înaltă pân - la Dumnezeu ,

Cu muguri mari de primăvară oarbă ,

Eu leg iluminat călcâiul meu 

De-ntreg pământul firelor de iarbă .


  Sunt năzăriri de înviere mici ,

Puternică-i credința mea în ele ,

Dar, Doamne , nu mai vreau să plec de-aici 

Mi-e mult mai bine -n ierbi ca printre stele .


   Cu şuieratul munților în os ,

Cu lacrimile dezvelind obârşii ,

Mă țin legat de trupul păcătos 

Chemat de ale sufletului vârşii .


  Mă știu bolnav de tot ceea ce gust 

Şi înrobit de tot ce văd pe lume ,

Ce spirit larg în trupul meu îngust ,

Ce nemurire într-un singur nume .


   Mi-ar fi destul s-adorm definitiv 

Ca să revin la starea mea întâie ,

Dar vreau să sufăr fără de motiv 

Şi vreau să simt pământul în călcâie .


  Când limitele sângelui se rup 

Şi cerul pur ar năvăli încoace ,

Pe lângă viciul de -a avea un trup 

Am dobândit şi viciul că îmi place .

@@@

 ADRIAN PĂUNESCU..... 


TRĂDĂTORILOR DE ȚARĂ....


Motto:"Hai,Mihai să- ți vezi poporul...                                        

             Cum se zbate in-ale lui ...

             C- a ajuns din nou cuțitul 

             La osul românului!!!


"Aţi cultivat şi vântul şi furtuna

Şi n-aţi avut măcar un lucru sfânt,

Ce iese după voi v-a fost totuna

Aţi ofensat şi oameni şi pământ.


Nu v-a fost milă nici măcar de mame,

Aţi aruncat idei în puşcării,

Voiaţi să moară patria de foame

Şi, dacă-aţi mai putea, aţi mai voi.


Aţi ars cuvintele limbii române

Pe ruguri de-mprumut, duhnind urât,

Din câte trei ciobani aflaţi la stâne 

Voi pe toţi trei râzând i-aţi omorât.


Nu v-a fost greu şi nu v-a fost ruşine

Să măcinaţi ţinuturi şi statui,

Voi, fii ai pustiirilor străine

Prinţi sumbri ai domniei nimănui.


Trădând pe Basarabi, pe Brâncoveanu 

Aţi încercat să stingeţi acest neam,

Voi v-aţi vandut şi inima şi lanul

Şi cifru-n care noi ascunsu-ne-am.


Aţi îndoit lumina ţării dreaptă

Şi aţi murit visând-o în noroi,

Iar azi când nici mormântul nu vă rabdă

Mai reveniţi în lume ca strigoi.


Voi, care cu o furie dementă,

Sfidând istoria acestei ţări

Dăduseţi România în arendă

Închiriind-o celor patru zări,


Aţi dus în capitalele străine

Acelor ce şi azi valeţi plătesc,

Pământ de-al nostru, soclu de suspine,

Şi-aţi dus chiar subpământul românesc.


Coşmare ţin pe cer această noapte

Şi voi mai apăreţi din când în când 

Când vă aruncă gropile urlând 

Că nu mai pot nici ele să vă rabde.


Însă acum, când şansă nu mai este

Să vindeţi patria, bătrâni strigoi,

Voi ne salvaţi de sumbra-vă poveste

Vânzându-vă din viciu, voi, triştii, între voi.

@@@

 Acum 80 de ani!


 Din cronica luptei pentru putere!  


24 feb. 1945.


 Manifestaţia antiguvernamentală de la Bucureşti!


Alesandru DUTU 


• Generalul Nicolae Rădescu:,,Cei fără neam și fără Dumnezeu, așa cum i-a botezat poporul, au pornit să aprindă focul în țară și s-o înece în sânge”. 

♦ În cadrul luptei pentru cucerirea puterii în stat, Frontul Naţional Democrat a organizat, la 24 februarie 1945, o amplă manifestaţie antiguvernamentală, în timpul căreia au rezultat morţi şi răniţi.

♦ Manifestanţii au început să sosească în Piaţa Palatului în jurul orelor 16.30, peste o oră zona fiind plină.

♦ În acel moment, dinspre Piaţa Victoriei (blocul Ilfov) au început să se tragă rafale scurte de armament automat. Crezând că rafalele erau executate de militari, manifestanţii au tras şi ei focuri de pistol spre clădirea Ministerului (clădirea fostului sediu al CC al PCR), o parte din gloanţe pătrunzând prin fereastră în cabinetul primului-ministru.

♦ Îndreptându-se spre latura clădirii Ministerului Afacerilor Interne, aflată în construcție, manifestanţii au forțat și rupt poarta și au pătruns în curte, continuând să înainteze spre clădire, în pofida semnalelor executate de gornişti. S-au oprit doar la salva de avertisment, pentru intimidare, executată de grupa de mitraliere. S-au retras însă doar la după ce au fost trase alte salve în sus.

• Au urmat alte încercări de pătrundere prin forţă în Minister, toate fiind respinse.

♦ Seara, în jurul orelor 20.30, în zonă a avut loc o altă manifestație, de astă dată de simpatie, a ,,maniștilor”, pentru rege şi generalul Nicolae Rădescu.   

♦ În total, în cursul zilei de 24 februarie, la București au fost uciși 4 cetățeni și răniți alți 28, inclusiv un locotenent sovietic.

♦ În final, lucrurile s-au liniștit, însă situația a fost extrem de gravă pentru țară deoarece în timp ce se derulau evenimentele, comandamentul militar sovietic din București a atenționat, la scurt timp după orele 17.00, pe generalul Nicolae Rădescu că dacă nu încetează incidentele va purta ,,întreaga răspundere”, sovieticii fiind nevoiți să intervină cu forțele lor armate. Ultimatumul urma a expira peste 20 de minute. Din fericire, manifestația s-a încheiat la timp.

♦ Concluzionând, locotenentul magistrat Florin Olteanu, procuror instructor militar pe lână Curtea Marţială a Comandamentului Militar al Capitalei, prreciza:

,,a) Manifestaţia a decurs în mod liniştit până în momentul în care din blocul Ilfov s-au tras primele focuri.

b) Reacţiunea F.N.D. a fost contra armatei, deoarece credea că ea a tras aceste focuri: această reacţiune şi-au manifestat-o prin ameninţări, insulte şi prin focuri de pistol trase atât asupra Ministerului, cât şi asupra Palatului Regal.

c) Moartea şi rănirea unora dintre ei a fost provocată de îmbulzeala mare şi de faptul că din blocurile Ilfov, Generală, Wilson şi Boteanu s-a tras şi în Minister, şi asupra manifestanţilor.

d) Armata nu a făcut uz de armă decât în momentul în care manifestanţii au pătruns în curte şi numai la ordin.

e) Potrivit instrucţiunilor şi ordinelor primite, chiar dacă s-a tras, s-a tras numai în sus în scopul de a intimida, mai ales că subsemnatul şi dl. maior Georgescu eram piept în piept cu manifestanţii spre a-i scoate afară prin înţelegere”.

♦ Seara târziu, la ora 22, generalul Nicolae Rădescu sintetiza astfel evenimentele într-o cuvântare transmisă în direct la radio: 

,,Cei fără neam și fără Dumnezeu, așa cum i-a botezat poporul, au pornit să aprindă focul în țară și s-o înece în sânge. O mână de inși, conduși de doi venetici, Ana Pauker și ungurul Luca, caută prin teroare să supună neamul. Vor cădea striviți... În Capitală crimele lor nu vor putea fi cunoscute în întregime decât mâine. Au tras focuri și în Palatul Regal, două gloanțe pătrunzând în cabinetul mareșalului Palatului. Au tras și în Prefectura Poliției Capitalei și au atacat și Palatul Ministerului de Interne, unde mă găseam, un glonț pătrunzând lângă masa mea de lucru. Acum trei sferturi de oră, un grup ce manifesta simpatie și adeziune a fost atacat cu focuri de arme dintr-o mașină și sunt doi morți și 11 răniți. Acestea sunt pe scurt faptele petrecute astăzi. Criminalii care săvârșesc aceste nelegiuiri nu au măcar curajul faptelor lor. Vor căuta să arunce vina asupra armatei, care, după spusele lor, ar fi la originea provocărilor. Afirm cu toată tăria că nu poate fi o insinuare mai infamă. Armata a avut ordinul meu categoric să nu atace decât dacă este atacată și ea a făcut ceva mai mult: peste tot unde armata a fost atacată, a tras în aer numai în scop de intimidare... Acestea sunt faptele, aceștia sunt oamenii care le-au săvârșit! Putem însă să ne mulțumim numai să constatăm acest lucru, fără ca să ne vină atunci pedeapsa lui Dumnezeu? Fără îndoială că nu; ca un singur om trebuie să ne ridicăm și să facem față primejdiei. Eu și cu armata ne vom face datoria până la capăt. Fiți și voi cu toții la posturile voastre!”. 

♦ A fost aceasta, pentru multă vreme, ultima relatare publică a evenimentelor din 24 februarie 1945 de la București, deoarece imediat sovieticii au intensificat cenzura asupra radioului românesc și asupra altor mijloace media. 

♦ Versiunea generalului Nicolae Rădescu a fost confirmată și de reprezentantul politic la București al Statelor Unite ale Americii, care a apreciat că ,,armata nu a tras primele focuri, că atunci când trupa a tras, ea a tras mai întâi în aer”, că ,,rănile erau provocate de pistoale și arme de alte calibre, ce nu sunt folosite în armata română”. 

♦ Cu toate acestea, în perioada următoare generalul Rădescu a fost considerat ,,autorul direct al asasinatului în masă săvârșit în Capitala țării”, iar armata a fost incriminată ca fiind ,,fascistă” și ,,reacționară” și supusă unui rapid proces de epurare. 

♦ Ce a urmat se cunoaște. Generalul Nicolae Rădescu a fost demis la 28 februarie 1945, iar la 6 martie 1945 sovieticii au instaurat guvernul dr. Petru Groza. 


P.S. Postarea se referă numai la contextul epocii!

@@@

 ....Flămând şi gol, făr-adăpost,

Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,

Şi m-ai scuipat şi m-ai bătut

Şi câine eu ţi-am fost!

Ciocoi pribeag, adus de vânt,

De ai cu iadul legământ

Să-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!

Răbdăm poveri, răbdăm nevoi

Şi ham de cai, şi jug de boi

Dar vrem pământ!


...O coajă de mălai de ieri

De-o vezi la noi tu ne-o apuci.

Băieţii tu-n război ni-i duci,

Pe fete ni le ceri.

Înjuri ce-avem noi drag şi sfânt:

Nici milă n-ai, nici crezământ!

Flămânzi copiii-n drum ne mor

Şi ne sfârşim de mila lor -

Dar toate le-am trăi uşor

De-ar fi pământ!


...De-avem un cimitir în sat

Ni-l faceţi lan, noi, boi în jug.

Şi-n urma lacomului plug

Ies oase şi-i păcat!

Sunt oase dintr-al nostru os:

Dar ce vă pasă! Voi ne-aţi scos

Din case goi, în ger şi-n vânt,

Ne-aţi scos şi morţii din mormânt; -

O, pentru morţi şi-al lor prinos

Noi vrem pământ!


...Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim

Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,

Că nu-şi vor bate-ai voştri joc

De noi, dacă murim.

Orfani şi cei ce dragi ne sunt

De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,

Ei n-or şti-n care şanţ zăcem,

Căci nici pentr-un mormânt n-avem

Pământ - şi noi creştini suntem!

Şi vrem pământ!


...N-avem nici vreme de-nchinat.

Căci vremea ni-e în mâni la voi;

Avem un suflet încă-n noi

Şi parcă l-aţi uitat!

Aţi pus cu toţii jurământ

Să n-avem drepturi şi cuvânt;

Bătăi şi chinuri, când ţipăm,

Obezi şi lanţ când ne mişcăm,

Şi plumb când istoviţi strigăm

Că vrem pământ!


...Voi ce-aveţi îngropat aici?

Voi grâu? Dar noi strămoşi şi taţi

Noi mame şi surori şi fraţi!

În lături, venetici!

Pământul nostru-i scump şi sfânt,

Că el ni-e leagăn şi mormânt;

Cu sânge cald l-am apărat,

Şi câte ape l-au udat

Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -

Noi vrem pământ!


...N-avem puteri şi chip de-acum

Să mai trăim cerşind mereu,

Că prea ne schingiuiesc cum vreu

Stăpâni luaţi din drum!

Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,

Să vrem noi sânge, nu pământ!

Când nu vom mai putea răbda,

Când foamea ne va răscula,

Hristoşi să fiţi, nu veţi scăpa

Nici în mormânt!


George Coşbuc

***

 " Lucrezi 12 ore: N-are viață. Lucrezi 8 ore: N-o să facă nimic în viață. Lucrezi 6 ore: Ce viață bună are. Nu lucrezi: E lepră. Stai ...