joi, 5 decembrie 2024

***

 Sfârșitul unei legende a secolului XX...


Cousteau, Jacques-Yves (1910-1997) – ofițer de marină, explorator, inventator și oceanograf francez. 


E greu de identificat o viață la fel de bogată în emoții, impresii, izbânzi, descoperiri,  evenimente și momente de glorie ca cea a lui Jacques-Yves Cousteau. Omul devenise o legendă vie încă în toiul vârstei sale de mijloc; el devenise o emblemă a spațiului oceanic, alături de nava sa Calypso. A fost foarte activ mintal și fizic până la adânci bătrâneți, continuând să publice cărți și filme documentare, și nu scăpa nicio ocazie de a plonja în apele oceanelor, unde se simțea în stihia sa, acolo unde „presiunea gravitației dispare de pe umerii omului”. Când împlinise 80 de ani, Cousteau împărtăși speranțele pe care încă le avea de la viață: „Încep să îmbătrânesc. Sper însă să mă țin bine până la 93 de ani, fiindcă tatăl meu a murit la această vârstă și genele par să fie decisive în materie de longevitate. Orice s-ar întâmpla, mi-am trăit viața. Mulțumesc, dacă nu Cerului, care nu intervine deloc, după părerea mea, în fiecare destin particular, cel puțin conjuncției de evenimente care mi-a permis să întreprind atâtea lucruri. Mai mult chiar, mi-a rămas astăzi destulă curiozitate pentru a trăi încă șapte existențe ca a mea.”


În 1996, când exploratorul atingea vârsta de 86 de ani, el își exprimă regretul că nu a putut participa la expediția acvatică în adâncurile lacului Baikal. A declarat atunci, fără niciun pic de epatare sau falsitate în convingeri: „Aș fi vrut să mă scufund cu ei sub gheață. O voi face anul viitor.” Avea deci planuri mari încă. Dar, natura și vârsta au început să dicteze propria lor agendă... Anul 1997 a început cu o infecție virală, care evoluă rapid în pneumonie și Cousteau fu țintuit la pat, în spital. Această stare și gândul că boala îi poate cauza decesul nu se împăca defel cu închipuirea exploratorului despre cum ar fi trebuit să moară – în expediție, eroic, lovit de o furtună pe mare sau pierdut în timpul scufundărilor în adâncurile oceanului. 


În orice caz, conform unor mărturii, Jacques-Yves Cousteau prefera ca moartea să-i vină subit, „așa cum stingi o lampă (switch off)”. Însă bătrânul explorator a avut de îndurat un chin îndelung, de câteva luni. După ce pneumonia l-a țintuit la pat, problemele de sănătate s-au năpustit în avalanșă peste Cousteau: el fu afectat și de meningită, apoi a avut nevoie de o traheotomie, de un curs serios de antibiotice și de folosirea unui plămân artificial. Într-un târziu, a părăsit totuși spitalul și a revenit acasă, dar deja foarte epuizat fizic și comunicând doar cu ajutorul unei tăblițe pe care scria cu greu mesajele sale. În noaptea spre 25 iunie, o criză cardiacă i-a fost fatală și Jacques-Yves Cousteau muri, la vârsta de 87 de ani. Franța a fost îndoliată, iar cele mai importante organizații și mari personalități din toată lumea i-au adus cuvinte de omagiu și de rămas-bun celui mai carismatic explorator al secolului XX. 


***

fragment din cartea „Retorică în fața morții. Ultimele cuvinte ale oamenilor celebri”.


În Republica Moldova, poate fi găsită aici:

https://librarius.md/ro/book/retorica-in-fata-mortii-753514


În România, aici:

https://librariaeminescu.ro/filozofie/retorica-in-fata-mortii-ultimele-cuvinte-ale-oamenilor-celebri-p-353966


Sau aici:

https://bestseller.ro/retorica-in-fata-mortii.html

***

 Ultima zi a scriitorului Ion Creangă...


Creangă, Ion (1837-1889) – scriitor și diacon moldovean, clasic al literaturii române. 


Ion Creangă a murit peste jumătate de an după decesul lui Mihai Eminescu, de care îl lega o strânsă prietenie și în urma căruia a tânjit mult. Creangă suferea în utimii ani de viață de epilepsie (pe care o numea „pedepsie”), o boală moștenită pe linie maternă, care îi producea multiple neplăceri (putea avea crize epileptice și de două-trei ori pe zi). Acestă boală, laolaltă cu mâhnirea după Eminescu, laolaltă cu un regim de alimentație nesănătos, însoțit de tutun și alcool, au provocat moartea timpurie și subită a scriitorului. Prietenii săi cunoșteau că este slăbit fizic, dar nu bănuiau că se va stinge atât de curând. 


Pe la mijlocul lunii decembrie, un grup de amici îl vizitaseră pe Creangă și la despărțire el le-a spus, aparent bine dispus: „Cu bine și sănătate, și de acum într-o mie de ani bejănie!” Nu știau că acelea au fost ultimele cuvinte pe care le-au auzit din partea lui. Ion Creangă a murit peste două săptămâni, chiar în ultima zi a anului, pe 31 decembrie. El trecuse în amiaza acelei zile pe la patiserie (unde consumase mai multe gogoși umplute cu dulceață), apoi pe la o băcănie, unde luă câteva pahare de tărie, după care s-a dus și la o tutungerie, un fel de prăvălie întunecoasă, la fratele său Zahei, și acolo se pare că suportă un atac dublu – o criză de epilepsie însoțită de un accident vascular cerebral –, ceea ce fusese fatal pentru dânsul. Muri pe loc. Avea 52 de ani.   


 


***

fragment din cartea „Retorică în fața morții. Ultimele cuvinte ale oamenilor celebri”.


În Republica Moldova, poate fi găsită aici:

https://librarius.md/ro/book/retorica-in-fata-mortii-753514


În România, aici:

https://librariaeminescu.ro/filozofie/retorica-in-fata-mortii-ultimele-cuvinte-ale-oamenilor-celebri-p-353966


Sau aici:

https://bestseller.ro/retorica-in-fata-mortii.html

***

 Sfârșitul unui rege care s-a grăbit să se declare fericit...


Cresus (595-546 î.e.n.) – rege al Lidiei, regat din Asia Mică.


Cel mai fericit om din lume. Așa era considerat regele Cresus; extrem de norocos în toate celea, el acumulase o avere fabuloasă, cucerise teritorii importante și a reușit să-i impună și pe greci să plătească tribut. Convins de splendoarea sorții sale, Cresus obișnuia să-și întrebe oaspeții dacă au văzut om mai fericit decât el și i-a pus aceeași întrebare înțeleptului atenian Solon, care îl vizitase. Istoricul Herodot povestește că Solon avea teoria sa despre fericire: dacă a fost fericit omul sau nu, vom putea judeca abia la moartea lui; prin urmare, cu precauție, atenianul i-a zis lui Cresus că nu este înțelept să te grăbești a numi pe cineva fericit cât mai este în viață, ci poți doar să spui că are noroc, or: „Multora dintre cei cărora divinitatea le-a arătat ce-i fericirea, le-a smuls-o apoi din rădăcini.”


Pe rege l-au iritat acele cuvinte și a poruncit ca Solon să plece cât de curând; dar în scurt timp, așa cum descrie Herodot, „răzbunarea zeilor îl lovi crunt pe Cresus”. Acesta avea doi fii – unul infirm și surdomut, altul pe deplin sănătos și viguros, în care își punea toată nădejdea; se întâmplă însă un accident la vânătoare, din cauza căruia feciorul îi muri pe loc. Loviturile sorții nu s-au oprit la atât: intrând în conflict militar cu perșii, Cresus, în doar câteva zile, și-a pierdut și regatul, și bogățiile, apoi a fost capturat și adus la picioarele regelui persan Cyrus, care a poruncit să se înalțe un rug mare, unde prizonierul, legat în lanțuri, să fie ars de viu.


În acele clipe teribile, Cresus și-a amintit de vorbele lui Solon și, chinuit de durere sufletească, a început să-i îngâne numele: „Solon! Solon!”, iar la curiozitatea manifestată de Cyrus, i-a mărturisit, de pe rugul deja încins, despre avertizarea lui Solon, despre cum s-a adeverit înțelepciunea aceluia că până la sfârșitul vieții este imprudent să te declari fericit și că acea înțelepciune se potrivea tuturor regilor, tuturor muritorilor. Impresionat, Cyrus se gândi la propria soartă, se milostivi de Cresus și-l eliberă. Conform unor versiuni, Cresus a fost executat în cele din urmă, conform altora, s-a sinucis, în disperarea stării la care ajunsese. Iar Cyrus însuși, care avu o domnie îndelungată și se considera la rândul său fericit, a fost măcelărit în lupta cu masageții. Și cum să nu ne amintim aici de celebra observație a unui alt înțelept, Chilon din Sparta: „Ferice de tiranul care moare în casa lui de soartă bună.” 


***

fragment din cartea „Retorică în fața morții. Ultimele cuvinte ale oamenilor celebri”.


În Republica Moldova, poate fi găsită aici:

https://librarius.md/ro/book/retorica-in-fata-mortii-753514


În România, aici:

https://librariaeminescu.ro/filozofie/retorica-in-fata-mortii-ultimele-cuvinte-ale-oamenilor-celebri-p-353966


Sau aici:

https://bestseller.ro/retorica-in-fata-mortii.html

***

 

Doamne ce am obosit!

Toată ziua am muncit,

Fiindcă am de dat chiar mâine,

Un raport cum se cuvine!


Câte vrăbii sunt pe gard,

Cam câți lei mai sunt pe card,

Câți șoareci sunt în hambar,

Câte ouă în cuibar...


Greu cu aste lighioane!

Eu mai am vreo trei creioane 

Dintr-o sută ce-am avut,

Căci să scriu, chiar mi-a plăcut!


Însă la calculator...

Fraților, era să mor!

Când scriam cinci vrăbioare,

Cineva striga "eroare"!


Când cătam ouă-n cuibar,

Cineva: " nu ai habar"!

De șoareci ce să mai zic?

Îmi dădea doar unul mic!


Eu știam că sunt vreo șapte, 

Căci i-am alergat azi noapte,

Și deloc nu m-am lăsat 

Până nu i-am capturat!


Dar calculatorul, nu!

"Nu vezi? Uită-te și tu!

E doar unu-l-ții cu laba,

Cred că se îngroașă treaba!


De Mause n-ai auzit?

Șoricelul cel vestit!

Fără el nici că se poate,

Să faci calculul, măi frate!"


Și-uite-așa m-a amețit,

Raportul nu a ieșit...

Nu știu ce-o să zică mama,

Când o lua ea bine seama,


Că-n hambarul vechi și rece

Astăzi sunt șoareci, vreo zece,

Iar în cuibarul cel nou,

Nu mai este nici un ou!


De card nu mai zic nimic,

Că și-așa e foarte mic!

Ca să văd vreun ban în el,

Să știi că l-am ros nițel...


Poate mâine dimineață,

Cu calculatoru-n față,

Mă voi descurca și eu...

Altfel, vai de capul meu!


Ion-Cristea Marilena

***

 LIBERTATEA: Cea mai mare valoare


Introducere


Libertatea este cea mai mare valoare pe care o poate poseda ființa umană. Îți poți da seama de acest lucru din faptul că Divinitatea, deci forța care a creat acest Univers, a pus libertatea mai presus decât toate. Ea, divinitatea, a pus libertatea chiar mai presus decât „Binele”, deoarece noi oamenii avem libertatea chiar de a face „Răul”. Dacă Divinitatea ar fi pus mai presus „Binele” decât libertatea, atunci Ea ar fi putut să ne programeze astfel încât noi, oamenii, să avem voie să facem numai binele. Dacă ar fi făcut acest lucru, atunci noi am fi fost niște ființe preprogramate, am fi fost niște roboți, și deci nu am fi avut libertate. Noi nu suntem simpli roboți, ci avem putința de alege în mod volițional, deci putem alege prin voință proprie, între bine și rău. După cum observi foarte bine libertatea este chiar mai presus decât „Binele”.


Faptul că libertatea este cea mai mare valoare o observi și din faptul că există „Libertate Deplină”, „Libertatea Deplină” o voi explica în rândurile care urmează, însă nu există lipsă totală de libertate. Chiar și un deținut aflat în închisoare are un anumit grad de libertate. El are libertatea de a se mișca în celula sa, are libertatea de a mânca și de a bea apă, iar în unele închisori există chiar și libertatea de a face sport, de a privi la televizor sau de a munci și a câștiga bani. Chiar și cineva care este legat fedeleș are un anumit grad de libertate. El are libertatea de a gândi și de a respira. Observi că nu există lipsă totală de libertate. Divinitatea, deci Creatorul acestui Univers, a considerat că libertatea are o valoare atât de mare încât ea nu trebuie să poată fi suprimată în mod total de către cineva.


Libertatea nu se poate explica în cuvinte. Ea se poate înțelege numai prin trăirea ei. Nici gustul mierii nu se poate explica în cuvinte unui om care nu a gustat niciodată mierea. Așa este și cu libertatea. Ea nu se poate explica în cuvinte. Libertatea este însă atât de valoroasă încât este bine să o înțelegem măcar pe cale mentală în speranța că cititorii o vor aprofunda cu ajutorul imaginației, al intuiției și al meditației pentru a o înțelege și mai bine. Acest lucru doresc să-l fac în acest articol și anume să înțelegem măcar pe cale mentală ce înseamnă libertatea. Consider că înțelegerea libertății, chiar și numai pe cale mentală, este strict necesară deoarece marea majoritate a oamenilor nu mai știe prin trăire, dar nici pe cale mentală, ce este libertatea. Ei nu mai cunosc acest lucru deoarece de zeci de mii de ani, poate chiar de sute de mii de ani, oamenii trăiesc în sclavie, cu excepția unor mici comunități de oameni care au avut prilejul pe durate relativ scurte, în comparație cu istoria umanității, să deguste libertatea.


Mintea omului funcționează pe diviziune. Altfel spus, omul înțelege un fenomen pe cale mentală numai dacă fenomenul respectiv este divizat în componentele sale. În consecință, pentru a înțelege pe cale mentală ce înseamnă libertatea voi diviza această noțiune în: „Libertate Deplină”, „Libertate Naturală”, „Libertate Socială” și „Libertate Tehnologică”.


Etimologie și explicație


Termenul „Liber” desemnează o persoană care are posibilitatea de a gândi, de a vorbi și de a acționa conform voinței sale și care nu este supusă niciunei constrângeri. Acest termen are în limba latină două semnificații și anume: el are semnificația de „liber, nerestricționat, neîncătușat, nestăpânit, neținut în frâu” și de „carte”. Termenul de „liber” cu semnificația de „liber, nerestricționat, neîncătușat, nestăpânit, neținut în frâu” se declină în limba latină în felul următor: liber(sg, m, N), liberi(pl, m, N), libera(sg, f, N), liberae(pl, f, N). Termenul de „liber” cu semnificația de carte se declină în limba latină în felul următor: liber(sg, N), libri(pl, N). Listă abrevieri: sg = singular, pl = plural, m = masculin, f = feminin, N = cazul nominativ


Știm faptul că limba latină provine din limba noastră strămoșească, pe care noi o numim în zilele noastre „limba română”, și nu invers, așa cum se propagă în cărțile de propagandă ale sistemului. Prima semnificație a termenului latin „liber”, cel cu semnificația de „liber, nerestricționat, neîncătușat, nestăpânit, neținut în frâu”, a fost păstrată în limba latină și deci este identică cu termenul de „liber” din limba română. Acest termen a mai primit în limba latină și o a doua semnificație și anume de „carte” deoarece libertatea se obține prin știință, iar cartea este păstrătoare de știință. În acest context termenul „știință” trebuie înțeles în sens de „adevăr”, altfel spus de „adevăr științific”, deoarece în acest mod înțelegem un lucru foarte important și anume că libertatea vine numai de la adevărul științific. „Liber, Libri” din limba latină are semnificația de „carte, cărți” și este înrudit cu termenul „librărie” din limba română care înseamnă, după cum știm cu toții, „un magazin în care se vând cărți”. Legătura foarte strânsă dintre libertate și știință este dezvăluită și în zicala românească care spune: „Dacă ai carte, ai parte!”. Această zicală sub formă decodată ne spune că: „Dacă ai știință, ai parte de libertate și bunăstare!”. Într-adevăr, după cum vom vedea în rândurile următoare, libertatea provine de la adevărul științific. Numai prin adevărul științific oamenii se pot elibera din sclavie.


Libertatea Deplină


Libertatea Deplină este libertatea de cel mai înalt grad. Ea se poate obține de ființa umană la capătul unei evoluții spirituale care se face prin trecerea de nenumăratele cicluri formate din naștere, viață, moarte fizică și renaștere. La capătul acestui ciclu evolutiv ființa umană primește Libertatea Deplină și devine Maestra celor Două Lumi, ea devine maestra lumii spirituale și a celei materiale. Maestrul celor Două Lumi, pe care îl mai putem numi și Maestrul Spiritual, are Cheile Sacre cu ajutorul cărora poate deschide orice poartă din Templul Iluziei. Templul Iluziei este universul material. Cu alte cuvinte, el deține toate secretele Universului, se află deasupra legilor cosmice și se poate mișca în deplină libertate. Cu toate că se află deasupra legilor cosmice, el le respectă. Maestrul Spiritual poate chiar ieși din Templul Iluziei și poate intra în Templul Divin în care se află realitatea adevărată din interiorul căreia este proiectat filmul holografic pe care noi, oamenii, îl numim Univers. Maestrul Spiritual are voie să dețină Cheile Sacre deoarece el are competența de a fi 100% responsabil pentru gândurile, vorbele și faptele sale. Numai cine deține acest grad de responsabilitate poate deține Cheile Sacre. Numai cine deține acest grad de responsabilitate deține Libertatea Deplină. Pentru oamenii de rând Maestrul Spiritual pare că are puteri magice deoarece el are știință foarte avansată în toate domeniile și deține puteri supranaturale pe care nu le expune în mod exhibitoriu, ci mai degrabă se retrage în singurătate pe perioade mai scurte sau mai lungi de timp pentru a medita. Prin meditație spiritul său vibrează pe frecvența Spiritului Pur al Divinității și în acest fel el poate transmite energia sa spirituală și pură tuturor ființelor din Univers pentru a le proteja și pentru a le ajuta în evoluția lor.


Libertatea Naturală


Libertatea Naturală este libertatea de cel mai înalt grad de care se pot bucura ființele din Univers care încă nu au atins nivelul de conștiință al Maestrului Spiritual. Acest tip de libertate este condiționat de legile cosmice. Toate ființele din Univers, cu excepția Maestrului Spiritual, trebuie să se supună legilor cosmice. Toate ființele de pe Pământ, mineralele, plantele, animalele etc., cu excepția oamenilor, dețin Libertatea Naturală și deci se supun numai legilor cosmice. Da! Am scris corect. Chiar și mineralele sunt ființe și nu lucruri așa cum crede omul mediu căci ele interacționează unele cu altele și manifestă deci un anumit comportament ce denotă faptul că sunt vii. În Univers totul este viu și nimic, dar absolut nimic, nu este mort. Universul însuși este o ființă vie căci numai dintr-o ființă vie se pot naște ființe vii. Termenii de „moarte” și „mort” sunt termeni intelectualiști, ateiști și religioși inventați de stăpânii lumii pentru a induce frica în oameni, pentru a reduce nivelul de conștiință al oamenilor și deci de a putea mai ușor manipula oamenii.


Animalele sălbatice născute și crescute în sălbăticie cunosc foarte bine valoarea Libertății Naturale și sunt conștiente de această valoare. Îți poți da foarte ușor seama de acest lucru în mod experimental. Dacă introduci un tigru sălbatic într-o cușcă, îi arunci o bucată de carne în cușcă și deschizi repede ușa cuștii, tigrul nu se va repezi la hrana oferită chiar dacă îi chiorăie mațele de foame, ci va prefera să iasă cât mai repede din cușcă. Păsările colibri, din cadrul unor anumitor specii, suferă atât de mult atunci când sunt în captivitate încât își pierd apetitul, refuză să mai mănânce și mor. De aceea aceste păsări nu pot fi ținute în captivitate. Ghepardul suferă atât de mult în captivitate încât își pierde apetitul sexual și nu poate fi înmulțit pe cale naturală în cazul în care se află în captivitate. Acestea sunt numai câteva exemple care dovedesc faptul că animalele sălbatice suferă dacă sunt în captivitate deoarece ele apreciează foarte mult libertatea și sunt conștiente de faptul că libertatea are o valoare foarte mare pentru ele. Dacă studiezi cu atenție toate animalele sălbatice vei ajunge la aceeași concluzie: animalele sălbatice suferă de pe urma lipsei de libertate. Ele suferă de pe urma lipsei de libertate deoarece cunosc valoarea ei. Oamenii sunt singurele ființe de pe Pământ care nu dețin Libertatea Naturală deoarece ei trebuie să se supună nu numai legilor cosmice, ci și legilor de tip uman, implementării birocratice a acestor legi, restricțiilor de tot felul etc.


Libertate este magică. Oamenii nu își dau seama de acest aspect deoarece de zeci de mii de ani, poate chiar de sute de mii de ani, ei trăiesc în sclavie, cu excepția unor mici comunități de oameni care au avut prilejul pe durate relativ scurte, în comparație cu istoria umanității, să deguste libertatea. Libertatea este atât de magică încât într-o societate liberă nu mai este nevoie nici măcar de dezvoltare spirituală. Într-o societate liberă nu este nevoie de dezvoltare spirituală deoarece dezvoltarea spirituală se petrece de la sine. În această societate oamenii dețin știință spirituală și de tip academic ceea ce le acordă capacitatea de a evolua pe drumul spiritual într-un mod natural și fără impedimente. Libertatea Naturală este chiar mai valoroasă decât viața. În societatea extremist-materialistă în care trăim, oamenii țin cu dinții de viața lor, chiar dacă această viață o trăiesc în sclavie, și preferă să trăiască în acest mod mai departe decât să lupte pentru libertate și în acest fel să-și riște eventual viața. Două aserțiuni care circulă peste tot ne sugerează faptul că libertatea este chiar mai valoroasă decât viața și trebuie să ai mult curaj pentru a lupta pentru ea. Prima aserțiune spune: „Decât să trăiești toată viața în genunchi, mai bine ridică-te și mori!” Această afirmație ne sugerează în mod clar faptul că libertatea, aici este vorba bineînțeles de Libertatea Naturală, este chiar mai valoroasă decât viața. Ea ne spune că este mai bine să-ți riști viața pentru a deveni liber decât să trăiești pe mai departe în sclavie. 


A doua aserțiune spune: „Dacă vrei să lupți pentru libertate, îmbracă cămașa morții!” Această afirmație ne spune că trebuie să fii curajos și conștient de faptul că lupta pentru libertate aduce după sine riscul de a-ți pierde viața. În consecință numai un om curajos și foarte conștient de valoarea libertății poate să se ridice și să lupte pentru libertate. Au existat oameni dintre aceștia. Au existat oameni curajoși și conștienți de valoarea libertății. Chiar dacă acești oameni au fost foarte puțini la număr, dacă nu erau ei represiunea din societatea noastră ar fi fost cu mult mai mare.


Dacă ținem cont că această viață pe care noi o trăim acum este numai o viață din cadrul Vieții Cosmice formate dintr-un șir foarte mare de vieți, atunci ne dăm seama mai bine de faptul că nu riscăm prea mult dacă luptăm pentru libertate. Moartea fizică nu este sfârșitul nostru, ci poarta prin care ne vom renaște într-o altă viață. Oamenii pot obține Libertatea Naturală numai prin recunoașterea adevărului științific și prin exprimarea lui în public. Libertatea Naturală vine numai de la adevărul științific. Ea nu vine nici de la alți oameni, nici de la bani, nici de la tehnologie și nici de la altceva, ci numai de la adevărul științific. O lege cosmică spune că oamenii nu au dreptul de a fi liberi decât dacă societatea în care trăiesc se bazează pe adevărul științific. În momentul în care societatea se bazează pe minciună oamenii își pierd dreptul lor de a fi liberi.


Libertatea Naturală nu provine de la alți oameni. Ea nu provine de la societățile secrete, care presupun că dețin știință spirituală avansată denumită și mentalism, dar care în fapt nu dețin înțelepciunea de a elibera oamenii de minciună. Mentalismul este o filozofie care presupune că îți oferă puterea mentală de a proiecta imagini în mentalul altor oameni pentru a câștiga astfel putere asupra lor. Acești mentaliști doresc să manipuleze mințile oamenilor, iar prin manipulare oamenii nu vor fi niciodată liberi. Libertatea Naturală nu vine nici de la bancheri, nici de la politicieni, nici de la alți oameni. Poveștile de tot felul despre salvatori și supermeni, spre exemplu cele promovate îndeosebi de mașina de propagandă din Hollywood a oligarhiei mondiale, sunt simple povești care doresc să sugereze faptul că oamenii trebuie să aștepte cuminți și liniștiți un salvator care îl va elibera pe ei în mod miraculos din robie. Aceste povești îi fac pe oameni să aibă speranțe deșarte. Niciodată nu va apărea un astfel de salvator, deoarece Libertatea Naturală nu provine de la oameni, ci de la adevărul științific.


Libertatea Naturală nu provine de la bani. Nici chiar oamenii superbogați nu sunt liberi într-o societate ca a noastră unde domnește minciuna, înșelăciunea, escrocheria și crima. Oamenii superbogați trebuie să se înconjoare de servicii de pază și bodyguarzi, trebuie să trăiască în case înconjurate de ziduri înalte și de sârmă ghimpată, trebuie să-și trimită copiii la școală în mașini blindate ca să nu le fie răpiți copiii, trebuie să suporte ura, invidia, suspiciunea și injuriile oamenilor din jurul lor și nu de puține ori sunt victimele criminalilor, jefuitorilor, răpitorilor de copii și ale hoților. Într-adevăr, superbogații trăiesc în închisori de lux, însă chiar și închisorile de lux sunt tot închisori. Libertatea Naturală nu provine de la tehnologie. Există la ora actuală foarte mulți oameni care au căzut în capcana credinței care spune că prin dezvoltare tehnologică oamenii vor deveni liberi. Haideți să facem un exercițiu de imaginație și să vedem cu ochii minții dacă Libertatea Naturală provine de la tehnologie. După cum știu toți oamenii bine informați oligahia mondială nu dorește în acest moment introducerea de aparatură la nivel macroeconomic care să producă energie liberă. Să presupunem însă că în viitor se va întâmpla acest lucru și deci să presupunem că pe piață va apărea aparatură care va produce energie liberă. În acest sistem, politicienii pot da o lege ce va impune un contor pe această aparatură și în funcție de energia consumată oamenii vor plăti o taxă. Taxa va fi probabil așa de mare încât curentul electric obținut de la această aparatură va fi tot așa de scump ca, sau poate ceva mai scump decât, energia electrică obținută prin mijloace convenționale. După cum observi, oamenii nu vor fi mai liberi decât acum chiar nici după introducerea tehnologiei de producere de energie liberă. În consecință, Libertatea Naturală nu poate fi câștigată prin tehnologie. Libertatea Naturală apare numai într-o societate care se bazează pe adevărul științific, iar adevărul științific este faptul că toate produsele și serviciile trebuie să fie gratuite așa cum am argumentat eu în lucrările mele.


Libertatea Socială


Libertatea Socială, care se mai poate intitula și libertate civilă, este libertatea existentă în societatea umană la ora actuală. Ea este o libertate condiționată de legile cosmice, de legile de tip uman și de toate celelalte convenții ale societății umane. Libertatea Socială este un surogat de calitate proastă care înlocuiește Libertatea Naturală. În societatea noastră, datorită faptului că ea se bazează pe minciună, se oferă oamenilor surogate de tot felul în locul lucrurilor autentice: științifism în loc de știință, politicianism în loc de politică, religie în loc de știință spirituală, legi de tip uman în loc de legi naturale, mâncare culturală cu tot felul de aditivi în loc de hrană naturală, haine făcute din plastic în loc de haine făcute din cânepă, minciuni în loc de adevăr și Libertate Socială în loc de Libertate Naturală.


Libertatea Tehnologică


Libertatea Tehnologică este libertatea care oferă unei ființe capacități superioare cu ajutorul tehnologiei. Ființa umană, spre exemplu, spre deosebire de păsări, nu poate să zboare prin forță proprie, însă poate să zboare cu ajutorul unui aparat tehnologic numit avion. Putem spune că Libertatea Tehnologică este o extensiune a Libertății Naturale. Cu toate că Libertatea Tehnologică este o extensiune a Libertății Naturale, nu trebuie să picăm în capcana credinței care spune că tehnologia va aduce întotdeauna un plus de libertate. Tehnologia aduce un plus de libertate numai într-o societate care deține deja Libertatea Naturală. Într-o societate ca a noastră, deci într-o societate unde domnește minciuna, tehnologia nu aduce un plus de libertate, ci dimpotrivă ea îngrădește libertatea existentă.


Tehnologia aeronautică, spre exemplu, aduce cu sine libertatea de a te deplasa de la un punct la altul al globului terestru cu o viteză foarte mare. Deplasarea pe cale aeriană, deci cu ajutorul unui avion de pasageri, este întrebuințată de obicei de oamenii care au mulți bani. Ceilalți oameni nu pot folosi această tehnologie ceea ce înseamnă inechitate în societate. Această tehnologie se poate folosi în scopuri războinice sub formă de bombardiere și de drone cu ajutorul cărora se distrug edificii și se ucid oameni. Dronele se pot folosi la spionarea cetățenilor ceea ce distruge încrederea din societate aducând astfel suspiciunea în locul încrederii.


Tehnologia computerului și a internetului aduce cu sine libertatea de a te informa și de a comunica cu ceilalți oameni. În societatea noastră ea se folosește și la spionarea cetățenilor. Serviciile secrete au capacitatea de a pătrunde pe orice computer și a colecta informațiile existente de pe acest computer. Serviciile secrete nu intră pe toate computerele deoarece asta ar însemna foarte multă muncă, personal foarte mare, investiții foarte mari și mult timp. Ele pătrund numai pe computerele persoanelor care sunt evaluate ca fiind periculoase pentru acest sistem. Printre persoanele evaluate de serviciile secrete ca fiind periculoase pentru acest sistem se află și persoanele, numite și „anti-sistem” care doresc să conștientizeze oamenii și care disiminează informatii științifice, adevărate și utile oamenilor. Aceste persoane care propagă adevărul pot fi astfel reprimate prin sistemul gradual de sancționare al sistemului care începe cu denigrarea persoanei respective, continuă cu concedierea ei și poate sfârși chiar prin uciderea acestei persoane. În acest fel adevărul este reprimat, iar dacă ținem seama de faptul că numai adevărul conduce la Libertate Naturală, este reprimată libertatea însăși. Dacă analizezi cu atenție toate tehnologiile din societatea noastră vei ajunge în mod sigur la concluzia că aceste tehnologii nu duc la un grad mai mare de libertate, ci dimpotrivă ele restricționează libertatea deja existentă în societate. Numai într-o societate care deține deja Libertatea Naturală, tehnologia duce la o extindere a libertății. Altfel spus, Libertatea Naturală este libertatea de bază pentru oameni. Ea trebuie mai întâi cucerită și numai după aceea Libertatea Tehnologică poate deveni o extensiune reală a Libertății Naturale.


Libertatea este magică!

Libertatea este cea mai mare valoare!

Libertatea provine numai de la știință și de la adevăr!


În dorința ca toți oamenii să fie liberi,


Autor: Mihail Ispan

***

 Iarna


Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,

Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;

Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,

Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.


Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!

Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;

Soarele rotund şi palid se prevede printre nori

Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.


Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,

Ca fantasme albe plopii înşiraţi se pierd în zare,

Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,

Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum.


Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare

Străluceşte şi dezmiardă oceanul de ninsoare.

Iată-o sanie uşoară care trece peste văi...

În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi."


Vasile Alecsandri

***

 Fulg


Desfrunzit și prea bătrân,

Tremură de frig gorunul.

Au căzut și-ntâii fulgi

Și l-am prins din zbor pe unul.


Migălos lucrată-n fir,

Floarea mică și rotundă

S-a topit și a murit –

O minune de-o secundă.


M-am întors înduioșat

Să scriu trista ei poveste;

Despre-un fulg care-a venit

Timpuriu și nu mai este.


-“Pentru ce n-ai mai rămas

În înaltul bolții tale,

De-ai venit atât de pur

Spre noroaiele din vale?


Care vânt neliniștit,

Răsucindu-te cu ură,

Ți-a mânat către pământ

Prea gingașa ta făptură?


Și de vreme ce sosiși,

Pentru ce-ai dat morții vamă?

Nu puteai să fii de-argint,

Ori de sticlă, ori de scamă?”


Dar în vreme ce scriam

Întrebarea mea nebună,

N-am văzut cum lângă geam

Ninge-ntruna și întruna.


Iar când ochii mi-am-nălțat,

Am văzut cum prin ninsoare

Valea-ntreagă lumina

Minunat scăpărătoare.


Nicolae Labiș

***

 Abia acum..... când Adrian Păunescu nu mai e , vom realiza cât de mare a fost .... Abia acum          Rănit la piept de crivățul cîinesc , ...