marți, 3 septembrie 2024

***

 Pisica neagră.


Edgar Allan Poe


Sub imperiul infernului, puținul care era bun în mine a cedat. Vocile infame devenind intimitățile mele. Cele mai obscure meditări maligne, au fost mângâiate de mintea mea. Tristețea stării mele de spirit a sporit până când m-a făcut să urăsc toate lucrurile și întreaga umanitate.


Traducere - Cornelia Cristea 


El gato negro.


Edgar Allan Poe 


Bajo tales tormentos sucumbió lo poco que había de bueno en mí. Infames pensamientos convirtiéndose en mis íntimos. Los más sombríos, los más malignos de todos los pensamientos eran acariciados por mi mente. La tristeza de mi humor de costumbre se acrecentó hasta hacerme aborrecer a todas las cosas y a la humanidad entera.

***

 Mai sunt de făcut săpături 


Mai sunt de făcut săpături sub rădăcini de cactuși și în fructul de alun. Pentru a mângâia fluorescențe nocturne, este indispensabil să săpăm adânc în beznă, să nu ne temem de spini, mai mult decât o însângerare ce pot a fi!? Dară, sângele să fie roșu-roșu ca vinul de cireșe, să mai săpăm în ramuri și-n frunze să sculptăm și să ne însetăm, altminteri vom sorbi doar sevă apătoasă, vom bea din har lungit cu flecărie și vorbe deșarte.

Să mai săpăm în lut, să cernem cenușă, unealtă ne fie crupa celestă, să mai săpăm în țărână, acolo e Dumnezeu și cuvântul pur românesc. Mai sunt de făcut săpături...

***

 File din Istoria literaturii române după 1989


Azi: CORNELIA CALAIDJOGLU


Risipiți în imaginar sunt mulți scriitorii români de azi...

Cornelia Calaidjoglu e o poetă atinsă de aripa geniului, am observat metaforele ei fulgurante însoțite de stări febrile ale unui eu dezlănțuit... 

Nu voi căuta rigoare în textele acestei poete, care folosește instinctual metoda punerii în abis atunci când transcrie pe hârtie stările sufletești...


Redau un text (Visul unei nebune) din recenta ei carte de poezie "Maria din Magdala", Ed.eCreator,2023:


"Geamantanul unei doamne cu breton,

Căra printre oraşe bucățile de ger,

Cărți vechi cu-nsemne de carton,

Şi-ntr-o cutie farmece din cer.

Nebuna aprindea cenuşă-n porţi,

Dacă cenușa poate să se-aprindă,

Fura crenguțe rupte de la morți

Şi adormea străinilor în tindă.

În somnul ei şi stelele vibrau,

Nebuna pescuindu-le lumina,

În riduri ce pe faţă se pictau,

Vremelnicia-şi măsura rugina.

În visul ei de sete necuprins,

Iubirea a chemat-o la o cină

În taină întunericul s-a stins,

Lăsând-o să se-adape cu lumină"


Vom găsi explicații pertinente ale lui Gilbert Durând ( Structurile antropologice ale imaginarului) privind rolul imaginarului în crearea și complexitatea unei opere literare. 


În poezia scrisă de Cornelia de Cornelia Calaidjoglu vom putea observa această tehnică poetică folosind imaginarul, ca pe o punere în abis...

Gilbert Duran accentua în studiul său rolul imaginarului în crearea unei opere literare, imaginea având un conținut cognitiv. Ruxandra Cesereanu, citindu-i pe Durand, descoperea că există un sindrom începând cu sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, privind influența imaginarului în viața socială și, implicit, în literatură: "Alice in Wonderland", în vrăjirea și dezvrăjirea lumii ( vezi, Stăpânul inelelor, Hary Potter, Narnia etc.).


Cornelia Calaidjoglu are disponibilități imaginative creatoare deosebite, atât în poezie, cât și în proza pe care o scrie, a se vedea:"The Revelation","Maria din Magdala","Mesaj ceresc, vol.,I-II","Floare albă".

Cum spuneam anterior, are șanse să devină o mare scriitoare a literaturii române.


Mai multe detalii veți găsi în Istoria literaturii române după 1989!

***

 Încă locuiești în mine


Marguerite Yourcenar


Nu vei ști niciodată că sufletul tău a călătorit 

ca un adăpost cu gustul mierii în străfundul inimii mele,

Și că nimic, nici timp, nici vârstă, nici alte iubiri,

Nu au împiedicat ca să-mi exiști.

Acum întreaga frumusețe a lumii s-a împlântat pe chipul tău.

Se hrănește cu dulceața ta și se împodobește cu vraja ta.

Lacul binecuvântat din adâncul ființei 

îmi povestește din nou despre îndumnezeirea ta.

Căile pe care tu ai mers îmi arată căile pe care eu am mers.

Deși tu nu ai știut niciodată că te purtam cu mine

Ca pe o lampă diamantină care-mi lumina existența,

Nici că vocea ta îmi transcende sufletul.

Făclii arzând aura ta, dulce foc de mister duhul tău;

Tu trăiești pentru că eu supraviețuiesc.


Traducere - Cornelia Cristea 


Aun vives en mi


Nunca sabrás que tu alma viaja

Dulcemente refugiada en el fondo de mi corazón,

Y que nada, ni el tiempo ni la edad ni otros amores,

Impedirá que hayas existido.

Ahora la belleza del mundo toma tu rostro,

Se alimenta de tu dulzura y se engalana con tu claridad.

El lago pensativo al fondo del paisaje

Me vuelve a hablar de tu serenidad.

Los caminos que seguiste, hoy me señalan el mío,

Aunque jamás sabrás que te llevo conmigo

Como una lámpara de oro para alumbrarme el camino

Ni que tu voz aún traspasa mi alma.

Suave antorcha tus rayos, dulce hoguera tu espíritu;

Aún vives un poco porque yo te sobrevivo.


Marguerite Yourcenar

***

 Soarele 


Soarele răsfiră galbene raze.

Un tânăr:

- De unde atâta căldură în sân?

 Astrul, cu pletele floare, cu ochii cărbune răspunse:

- Pădurile îmi seamănă salbe de aur, scântei 

iar eu peste mare strălucirea lor în splendori o împrăștii, o răsfăț.


-De unde atâta lumină pe față, de unde focuri pe brațe?


-De la Lună împrumut dorința și de la stele adesea năzuința;

Iubirea o iau din așteptări de femeie veștejită în amorul visat,

Mai strâng de la curcubeie speranța și glasul îl împrumut de la păsări.


- De unde atâta mister în cuvinte, de unde metafore-n zbor!?


- În inimă de poet îmi înmoi penița, hârtia de la plopi o adun, cerneala de la ape înspumate și lumina -licurici în sfeșnice lumânări.


Soarele cu stânjenei pe buze:

- Vezi pântecul meu? e albastru dar voi de acolo credeți că-i cer.

luni, 2 septembrie 2024

😄😄😄

 În limba română se ascunde un secret despre natura noastră românească.

Noi suntem, prin excelență, niște bătăuși. Ne place bătaia!

- Noi ne începem fiecare sărbătoare cu o bătaie, pentru că noi nu curățăm covoare, noi le batem.

- Noi nu parcurgem un drum, noi îl batem.

- Chiar și când suntem gânditori, ne bate un gând.

- Inima noastră de român nu pompează, ci bate!

- Pantofii noștri nu ne rod, nu ne sunt mici sau mari, ci scurt - ne bat.

- Ca să urezi de bine cuiva îi spui: „Bată-te norocul să te bată!”.

- Când pleacă cineva îi urezi: „Cale bătută!”

- Unul dintre dansurile tradiționale din zona Moldovei este „Bătuta”.

- Laptele nostru nu-i fermentat ci e bătut.

- Noi nu ciocănim, noi batem la ușă.

- Cândva, unele femei, câștigau un ban din copiere de documente. Băteau la mașina de scris.

- Nu avem o competiție sportivă loială. Scopul nostru e să-l batem pe adversar.

- Și vântul bate pe afară.

- In loc de ghinion, ești bătut și de soartă.

- Ca să fiu mai credibil, spun: "Să mă bată Dumnezeu!".

- În loc să vorbesc degeaba, eu îmi bat gura.

- Și mai este și un proverb romanesc: "gura bate fundul"

Și mi-am propus să nu vă mai bat la cap! 

PS:

Când încheiem o afacere noi... batem palma!

Dacă vezi ceva special... Bate la ochi!

La copii... bătaia e ruptă din rai!

Dacă faci ceva și îi spui să continue... Bate fierul cât e cald!

Avem chiar si un fel de a pregăti fasolea... fasole bătută!

Când nu mai avem chef de ceva... nu ne mai batem capul!

Când aplaudăm, noi... batem din palme!

Când vorbești mult și fără rost, noi... batem apa-n piuă!

Când nu înțelegi... bați șaua să priceapă iapa!

Daca spui prostii... bați câmpii!"

La apogeu este ceea ce spunem cuiva ca să meargă mai departe, îi zicem... "Dă-i bice!"

#depenet

duminică, 1 septembrie 2024

***

 Ingrid Bergman, frumoasa actriță s-a nascut pe 29 august 1915... A murit exact de ziua ei, cand implinea 67 de ani...


Ingrid Bergman a fost frumoasă și nu avea nevoie de machiaj pentru a cuceri pe toată lumea. Numele ei va rămâne pe veci legat de filmul Casablanca, considerat o capodoperă, unul dintre cele mai bune produse vreodată.

 A avut și o voce plăcută, iar faptul că a avea un ușor accent suedez o făcea și mai senzuală. A fost răsplătită cu trei premii ale Academiei Americane de film. Însă, viața ei personală a fost considerată scandaloasă.

Ca o curiozitate, Ingrid Bergman s-a născut și a murit în aceeași zi, 29 august. A murit la 67 de ani, în 1982, răpusă de un cancer la sân, dar fiicele ei i-au moștenit frumusețea și talentul. Pia Lindstrom este reporter de televiziune și actriță, iar Isabella Rossellini a făcut o carieră strălucită în cinematografie.

Ingrid Bergman a jucat în 50 de filme, aproape toate aflate în topul celor mai bune din cinematografie. Casablanca, Floarea de cactus, Crima din Orient Express, Vă place Brahms, Vizita bătrânei doamne, Lampa de gaz. Sunt doar câteva din cele mai mari filme produse vreodată, iar Ingrid Bergman a avut rolul principal.

S-a născut în Suedia, dar și-a pierdut părinții de când era copil. Mama ei, de origine germană, a murit când ea avea 4 ani. Tatăl ei conducea un magazin de fotografie și de acolo s-a îndrăgostit de camerele de filmare.

Ingrid Bergman ajunge în grija unchiului său și a familiei acestuia, care emigrează în America. Talentul ei începe să fie recunoscut din școala primară când Ingrid Bergman este aleasă să joace în mai multe piese de teatru. La începutul anilor ’30 alege să se înscrie la Royal Dramatic Theater School din Stockholm. După numai un an de școală, părăsește cursurile și își începe cariera profesională. În 1934 și 1936 joacă în două filme în Suedia natală, dar nu e mulțumită, vrea mai mult.

Aici începe povestea vieții ei. Se căsătorește cu medicul suedez, Dr. Petter Lindstrom, iar curând cei doi devin părinții micuței Friedel Pia.

După ce o vede jucând în „Intermezzo”, producătorul de film american, David O. Selznick îi propune să joace în remake-ul în limba engleză al aceluiași film, „Intermezzo” în limba engleză. Filmul se lansează în 1939 și are un succes fantastic.

Ingrid Bergman și Selznick semnează un contract pe mai mulți ani. Primul ei rol într-un film american este acela al unei guvernante devotate în „Adam Had Four Sons” (1941).

Dă lovitura cu filmul ”Casablanca”, în 1942. Ingrid Bergman joacă alături de Humphrey Bogart și Paul Henreid. Personajul interpretat de ea, Ilsa Lund, pune binele unei mișcări de rezistență politice înaintea inimii sale. Unul dintre cele mai emoționante filme din istoria cinematografiei, iar Ingrid Bergman a fost strălucitoare.

Rolul tinerei soții al cărei soț încearcă să o scoată din minți, din filmul „Gaslight” (Lampa de gaz), îi aduce primul premiu Oscar. Celebrul Alfred Hitchcock o distribuie și el în câteva filme de succes.

Primul thriller în care joacă este „Spellbound” în regia lui Alfred Hitchcock, alături de Gregory Peck. Urmează apoi „Notorious” unde Hitchcock i-l pune alături pe Cary Grant.

Ingrid Bergman, scandalurile din viața privată

Actrița avea succes, dar voia mai mult. Ingrid Bergman îi scrie o scrisoare regizorului italian, Roberto Rossellini. Îi spune cât de mult îl admiră și ce bucurie nespusă ar avea dacă el i-ar găsi un rol potrivit.

Regizorul i-a răspuns și așa a început unul dintre cele mai mari scandaluri ale vremii și care a urmărit-o toată viața. Au început o relație, dar erau amândoi căsătoriți. Abia când a rămas însărcinată cu Rossellini, Ingrid Bergman îi cere soțului ei divorțul, însă acesta din urmă refuză. Ingrid dă naștere fiului ei, Roberto, cu câteva zile înainte ca divorțul ei să se finalizeze. La scurt timp se căsătorește cu regizorul Rossellini, dar în ochii publicului, Ingrid Bergman avea o imagine zdrobită.

Filmul pe platourile căruia a început aventura ei cu Rosselini, „Stromboli” a fost primit cu mare răceală atunci când a fost lansat.  Următoarele filme în care a jucat Ingrid Bergman, regizate tot de Roberto Rossellini, s-au dovedit a fi mari dezamăgiri. Ingrid Bergman i-a mai născut două fiice lui Rossellini, gemenele Isabela și Isotta. Cei doi au divorțat însă în 1956.

Ani de zile, frumoasa actriță a fost evitată de Hollywood. Își face o întoarcere triumfală în cinema-ul american cu filmul „Anastasia” (1956). În acest film Ingrid joacă rolul unei femei care ar putea fi sau nu ultima descendentă a familiei regale rusești. Pentru acest rol, Ingrid Bergman primește al doilea Oscar.

Urmează o mulțime de filme și proiecte iar cel de-al treilea Oscar vine în 1974 pentru rolul secundar din „Murder on the Orient Express”, o adaptare a romanului scris de Agatha Christie.

Este perioada când Ingrid Bergman este diagnosticată cu cancer de sân. Continuă să lucreze în ciuda luptei pe care o poartă cu această boală nemiloasă. Urmează un proiect de televiziune pentru care câștigă și un Emmy.

  Sursa: britannica.com

***

 BOALA – MARIN SORESCU Doctore, simt ceva mortal Aici, în regiunea ființei mele Mă dor toate organele, Ziua mă doare soarele Iar noaptea lun...