joi, 18 iulie 2024

***

 

18 iulie 2009: S-a stins din viață istoricul român Petre Alexandrescu.


Petre Alexandrescu (3 ianuarie 1930, Paris – 18 iulie 2009, București) a fost un istoric al Antichității, arheolog, istoric al religiilor român. A fost căsătorit cu Maria Alexandrescu Vianu. Au avut împreună un fiu, pe Vlad Alexandrescu.


VIAȚA ȘI ACTIVITATEA

Petre Alexandrescu s-a născut la Paris, la data de 3 ianuarie 1930. Istoric de mare notorietate al cetăților grecești din marea Neagră, profesor a numeroase generații de arheologi și istorici, director al șantierului arheologic de la Histria (1981-1999), Petre Alexandrescu și-a dedicat întreaga carieră cercetării științifice și dezvoltării școlii românești de arheologie clasică și de istorie a religiilor, situându-se în linia celor mai prestigioși istorici români ai Antichității: Vasile Pârvan, Scarlat Lambrino, Radu Vulpe, Dionisie M. Pippidi.


În București și-a susținut bacalaureatul în 1948, absolvent al Facultății de Limbi clasice a Universității din București, secția de limbă și literatură greacă și latină (1948-1952), doctor în istorie (1969). A fost preparator la Institutul de lingvistică în 1951 și arheolog în 1952, asistent în 1953, cercetător din 1965, devine membru în tinerețe al Societății de studii clasice. A fost preocupat în mod special de arheologia clasică greco-romană din zona Mării Negre, interesat de populația traco-getică. Anii de activitate profesională au fost la Institut de Arheologie al Academiei Române, de la absolvirea universității până în 2000, când s-a pensionat, a parcurs treptat fiecare etapă de cercetător. Bogată experiență de cercetător pe șantierele arheologice din Dobrogea (Histria, Tomis, Sarinasuf, Tariverde). A lucrat întreaga viață în cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, în calitate de cercetător, șef al Secției de Arheologie Clasică (1971-1994) și Director al Institutului de Arheologie Vasile Pârvan(1990-1999). În 1995 a devenit profesor titular, iar din 1997 până în 2000 a fost profesor asociat în cadrul catedrei de Istorie Antică și Arheologie a Universității din București. Membru corespondent al Institutului Arheologic German Arhivat în 7 septembrie 2015, la Wayback Machine., membru al Institutului de Studii Avansate din Princeton, membru al Societății Române de Studii Clasice. A condus o serie de publicații de specialitate (revistele românești Dacia (1990-1999), Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie (1990-1995), seria monografiilor consacrate cetății Histria, a întemeiat și a condus revista franco-italiană Il Mar Nero (1994-2009), seria româno-germană Archaeologica Romanica[nefuncțională] (1997-2002). Vice-președinte al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (1997-2000).


LUCRĂRI

Autor al unui mare număr de lucrări științifice: cărți, articole în reviste de specialitate, comunicări la conferințe internaționale, studii, conferințe, prefețe, traduceri, recenzii etc.


- Corpus vasorum antiquorum, Roumanie, 2, Collection Dr. Georges et Maria Severeanu (Musée de la Ville de Bucarest) et collections privées (în colaborare cu Suzana Dimitriu), (București, 1968),

- Histria IV : La ceramique d'époque et classique (VIIe-IVe s.) (București, 1978),

- Histria: Eine Griechenstadt an der rumänischen Schwarzmeerküste (Konstanz, 1990),

- L'Aigle et le Dauphin. Etudes d'archéologie pontique (București, Paris, 1999),

- Histria VII : La zone sacrée d'époque grecque (fouilles 1915-1989), 2 tomuri (București, Paris, 2005).


DISTINCȚII OBȚINUTE

PREMII

- Premiul „Gustave Mendel” al Académie des Inscriptions et Belles Lettres (1966);

- Premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române (1967);


DECORAȚII

- Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României".

***

 

18 iulie 2010: S-a stins din viață Mircea Micu, poet, prozator și dramaturg român.


Mircea Micu (31 ianuarie 1937, Vărșand, Arad – 18 iulie 2010, București) a fost un poet, prozator și publicist român. Autor a peste 35 de volume de proză, versuri, memorialistică, laureat al premiilor literare pentru proză, poezie și dramaturgie a Asociației Scriitorilor din București și al Academiei Române, președintele Fundației Internaționale pentru cultură, artă și morală civica Mihai Eminescu. Este autorul romanului Patima și Semnul Șarpelui, al volumului de versuri Poeme pentru mama și al volumelor de memorialistică Întâmplări cu scriitori. Parodist remarcabil și-a adunat volumele tipărite în antologia La munte și la mare…parodii.


BIOGRAFIE

Tatăl lui Mircea Micu a fost ofițer de jandarmi, mort în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mama a fost casnică. A copilărit la casa unui unchi de al său după mamă și a făcut școala primară în satul Grăniceri. Având în familie doi intelectuali, crescuți în spiritul Școlii Ardelene, beneficiază de lecturi literare solide, încă din copilărie. Din 1950, locuiește la Arad, unde urmează un an cursurile Liceului Moise Nicoară, după care se înscrie la Școala Pedagogică Dimitrie Țichindeal din Arad. După absolvire, frecventează cursurile Facultății de Filologie vreme de trei ani. Se angajează în învățământ, la Șiria, predând ca profesor suplinitor la Școala de Surzi.


Printre altele, ocupă postul de redactor la stația locală de radio din Arad și este redactor la ziarul local Flacăra Roșie.


În anul 1965, se stabilește în București și este angajat la Uniunea Scriitorilor, unde a ocupat diverse funcții administrative, până în 1989. A lucrat și la Asociația Scriitorilor din București, editând o serie de almanahuri literare. Este membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1970. După 1989, conduce revista săptămânală Viața Capitalei, apoi este inspector-șef la Direcția de cultură a Capitalei și, din 1992, director al cotidianului Cronica Română. Debutează în 1968 cu volumul Nopțile risipitorului, după care publică alte cărți de poezie – Teama de oglinzi (1970), Vânătoare de seară (1971), Murind pentru prima oară (1972), Poeme pentru mama (1973), Cu inima în palmă (1974). Este și autor al mai multor volume de parodii: Dracul verde, Parodii de la A la Z, Cetiți-le ziua, fiind considerat printre cei mai buni parodiști, alături de George Topârceanu și Marin Sorescu.


A scris și numeroase cărți de proză, iar cu romanul Patima, apărut în 1972, se afirmă ca un prozator redutabil în buna tradiție a Școlii ardelene, fiind comparat cu Slavici, Agârbiceanu sau Titus Popovici. Criticul Nicolae Manolescu îi consacră o cronică laudativă, romanul fiind apreciat drept cea mai bună carte de proză a anului. Volumul doi al romanului apare în 1975, împreună cu primul său titlu Semnul șarpelui. Alte cărți de proză: Secretul doamnei de zăpadă (1976), Singur în Mongolia (1989), precum și seria de Întâmplări cu scriitori, trei volume, un fel de istorie literară, amuzantă, ai căror eroi sunt scriitori din epocă. Eseuri și portrete, profiluri, sunt prezente în volumul Miere și fum (1989). După romanul Patima, regizorul Mircea Veroiu a ecranizat filmul Semnul șarpelui. În 1978, debutează în dramaturgie cu piesa Avram Iancu, pusă în scenă la Teatrul Național din Cluj.


După revoluție, Mircea Micu publică mai rar și este prezent în presa scrisă cu numeroase articole și eseuri pe care nu le-a reunit într-un volum. Dintre volumele apărute după anii ‘90, amintim Viața în pijama (1999), Singur în Mongolia (1991) - proză, Poeme pentru mama (2000), Ascuns în lacrimă (2002), ambele de poezie, și un original Dicționar sentimental de poezie, volumul I, apărut în 2002, care conține o altă serie de portrete. Este autorul mai multor scenarii radiofonice, iar pentru cărțile de poezie, proză și dramaturgie a fost laureat cu Premii ale Uniunii Scriitorilor. Este laureat al Premiului de excelență al Academiei Române. A tradus din lirica universală și a colaborat constant la aproape toate revistele literare ale vremii. La revista Luceafărul, spre exemplu, a avut o rubrică intitulată Rememorări, pe care a susținut-o până în 1989, vreme de 20 de ani. Romanul Patima a fost tradus în limbile poloneză și rusă. În anul 2003, apare cartea de rememorări literare Întâmplări vesele cu scriitori triști, o radiografie amuzantă, dar și plină de veridicitate despre viața scriitorilor din deceniul șapte și opt. Despre Mircea Micu s-a scris mult. Critici ca Mihai Ungheanu, Marian Popa, Nicolae Manolescu, Cornel Ungureanu, Laurențiu Ulici l-au apreciat drept un scriitor complet, în sensul că a practicat toate genurile literare cu succes.


Volumele sale, tipărite înainte de revoluție, precum și cele de după, au cunoscut o largă audiență în rândul cititorilor, apărând într-un tiraj de peste un million de exemplare.


În ultimii ani, Mircea Micu a colaborat la diverse posturi de televiziune realizând emisiunile „Convorbiri duminicale“ și „Ateneul artelor“.


FILMOGRAFIE

SCENARIST

- Semnul șarpelui (1982)


PREMII LITERARE

- Poezie: „Poeme pentru mama“ – Asociația Scriitorilor București, 1979;

- Proză: Romanul „Patima“ – Asociația Scriitorilor București, 1980;

- Teatru: „Avram Iancu“ – Asociația Scriitorilor București, 1978;

- Premiul Național al Ministerului Culturii și Cultelor, 2003.

***

 

13 iulie 1967: S-a născut Adrian Vîlcu, actor român de teatru și film.


Adrian Vîlcu (13 iulie 1967, București) este un actor român de teatru și film.


FILMOGRAFIE

- Veronica (1973)

- Veronica se întoarce (1973)

- Revanșa (1978) - băiatul comisarului Moldovan

- Saltimbancii (1981) - Geo

- Un saltimbanc la Polul Nord (1982) - Geo

- Prea tineri pentru riduri (1982)

- Fram (1983) - serial TV - Geo

- Prea cald pentru luna mai (1983)

- Racheta albă (1984) - serial TV

- Noi, cei din linia întâi (1986)

- Zîmbet de Soare (1988)

- Fără lumini de poziție (1989)

- Un studio în căutarea unei vedete (1989)

- Drumeț în calea lupilor (1990)

- Subspecies (1991)

- Campioana (1991)

- Liceenii Rock'n'Roll (1991) - Radu

- Telefonul (1992)

- Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - regele Mihai I al României

- Punctul zero (1996)

- Vreau să trăiesc! (2006)

- Inima de tigan (2007)

- Maria, Regina României (2019)

***

 

18 iulie 1968: S-a născut actorul român Florin Piersic junior.


Florin Piersic junior (18 iulie 1968) este un regizor de teatru și film, scenarist, actor și scriitor român, fiul actorilor Tatiana Iekel și Florin Piersic.


FILMOGRAFIE

REGIZOR

- Advertising (2004)

- Fix Alert (2005)

- Eminescu versus Eminem (2005)

- Veneția (2007)

- Bani (2008)

- Pickpocket (2008)

- Killing Time (2012)


Regizor clipuri muzicale :

- Buy me with a coffee - URMA (2004)

- Un pic și gata - Gianina Corondan (2005)

- Ține minte - VIȚA DE VIE (2006)

- Get a life - URMA (2006)

- What I am - URMA (2008)

- Come Away - Luiza Zan (2011)


SCENARIST

- Fix Alert (2005)

- Eminescu versus Eminem (2005)

- Killing Time (2012)


ACTOR

- Marele singuratic (1977) - copil

- Colierul de turcoaze (1986) - slujitorul de la han

- Luminile din larg (1986)

- Cucoana Chirița (1987)

- Un studio în căutarea unei vedete (1989) - matematicianul

- Vinovatul (1991)

- Dublu extaz (1998)

- Le Dernier Plan (2000) - Virgil Lancu

- The Elite (2001) - Nick

- Callas Forever (2002) - jurnalistul

- Mariage Interdit (2002) - Livreur pizzas

- Ce lume veselă (2003) - Dan

- Dunărea (2003) - Mircea

- 18:36 (2003)

- Călătorie de vis (2004) - Tudor Popescu

- Project W (2005)

- Fix Alert (2005)

- Eminescu versus Eminem (2005)

- La Urgență (serial, din 2006) - Radu Panc

- Tinerețe fără tinerețe (2007) - Dr. Gavrila

- Nașterea unei capodopere (2008) - producător de filme porno

- Dublă personalitate (2008) - producător

Bani (2008)

- Town Creek (2009) - Scrawny Meth Freak

- Călătoria lui Gruber (2009) - Curzio Malaparte

- Contra Timp 2 (2009) - Corsicanul

- Bibliotheque Pascal (2010) - Peasant

- WebSiteStory (2010) - traficant de arme

- Werewolf: The Beast Among Us (2012) - Fang

- Killing Time (2012) - asasin #2

- The Necessary Death of Charlie Countryman (2013) - Radu

- Q.E.D (2013) - Alecu Voican

- Omega Rose (2020) - The Intruder

- Miami Bici (2020) - Albanezu'


PREMII

- 1991: Premiu la Gala Tânărului Actor, Costinești (Comedia erorilor)

- 1993: Nominalizare pentru debut la�� Gala UNITER (Regăsire)

- 2002: Premiul pentru cel mai bun actor al anului la Gala UNITER (Sex, drugs, rock and roll)

- 2003: Marele premiu la One-man show Festival, Chișinău (Sex, drugs, rock and roll)

- 2003: Cel mai bun spectacol la Festivalul Capul de Regizor, Buzău (Sex, drugs, rock and roll)

- 2004: Premiul special al juriului la Festivalul Alternative, Târgu Mureș (Advertising )

- 2005: Premiul special al juriului la B-Est Film Festival, București (Fix Alert)

- 2006: Premiul pentru Cel mai bun Film Experimental la Premiile UCIN (Fix Alert)

- 2014: Premiul special al juriului in cadrul Festivalului Comediei Românesti, ediția a XII-a, secțiunea Teatru Independent (Freak Show)

- 2014: Premiul pentru film experimental la Premiile Uniunii Cineaștilor din România (Killing Time)

- 2015: Cel mai bun actor într-un film românesc, Best Film Fest (Q.E.D)

- 2015: Cel mai bun actor într-un rol principal, Premiile GOPO (Q.E.D )


CĂRȚI PUBLICATE

- Opere cumplite, Editura Humanitas, 2009, ISBN 973-50-2503-8                                 

- Romantic Porno, Editura Humanitas, 2011, ISBN 978-973-50-2923-4                               

- Ficțiuni reale, Editura Humanitas, 2013, ISBN 978-973-50-4160-1

, ****

 Cântec pentru mama

de Virgil Carianopol


Tare necăjită ai fost, mamă

Iarna, vara, orice timp trecând

Cât era de frig sau de căldură,

Tot desculță te-am văzut umblând.


N-ai purtat o haină mai ca lumea,

O scurteică veche doar aveai.

Dar și pe aceea totdeauna,

Doar de sărbători o îmbrăcai!


Ochii tăi ardeau ca două stele.

Le mai văd luminile şi azi.

Boabe mari de lacrime, ca jarul,

Le striveai cu mâna pe obraz.


Tu așa ai fost de când țin minte

Pe picioare-ai mers la drum, mereu.

Nici în car nu te suiai de teamă

Boilor să nu le fie greu.


Ce păcat că n-ai trăit măicuță

C-ai plecat fără de timp în lut.

Ce pantofi ți-aș fi adus acuma,

Și ce haină ai mai fi avut!


Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal, județul Romanați, astăzi județul Olt – d. 6 aprilie 1984, București) a fost un poet român.

miercuri, 17 iulie 2024

Invitație la lectură

 

Invitație la lectură ... pentru elevii din clasele de gimnaziu 📚📖


Recomand o serie de lecturi, care sper să vă capteze atenția și să vă poarte pe aripile imaginației. Distracție frumoasă alături de personajele preferate!


Clasa a V-a

 

''Recreația mare” de Mircea Sântimbreanu

“Istoria lui Răzvan” de Horia Corcheş

“Harun şi marea de povești” de Salman Rushdie

“Val şi cetatea sufletelor” de Ana Alfianu

“Vântul bate la uşă” de Madeleine L’Engle

“Sumki” de Amos Oz

“Emil și detectivii” de Erich Kastner

“Visătorul” de Ian McEwan

“Confesiunile unui prieten imaginar” de Michelle Cuevas

''Momente şi schiţe (Vizită*, D-l Goe...*, Bubico)'' de I.L.Caragiale

''Din marile legende ale lumii; Legendele Olimpului'' de  Alexandru Mitru

''Căprioara" de Emil Gârleanu

" Amintiri din copilarie" ( La cireșe) de Ion Creangă 

"Dragoș Vodă " - legenda

" Prâslea cel voinic și merele de aur" - basmul

" Boierul și Păcală " - snoava 

''Ulița copilăriei'', ''În casa bunicilor'' de Ionel Teodoreanu

" Mihai Viteazul" de Nicolae Bălcescu 


Clasa a VI-a


“Cui i-e frică de computer?” – coord. Liviu Papadima

“Care-i faza cu cititul?”

“Ce poți face cu două cuvinte?”

“Uite cine vorbește” (juniorii)

“Cui i-e frică de computer?” (juniorii)

“Umbra vântului” de Carlos Ruiz Zafon

“Pulbere de stele” de Neil Gaiman

“Darul lui Jonas” de Lois Lowry

“Charlie și fabrica de ciocolată” de Roald Dahl

“Cum să faci să nu citești în vacanța de vară” de Tommy Greenwald

“Negustor de pești”, “Un vocabular literalmente bogat”, “Elev”

"Cartea Oltului " de Geo Bogza ( reportajul)


Clasa a VII-a


,,Tabăra'' de Louis Sachard

,,Elevul Dima dintr-a șaptea'' de Mihail Drumeș

,,Cui i-e frică de computer?'', coord. Liviu Papadima

,,Care-i faza cu cititul?'', coord. Liviu Papadima

,,Minunea'' de R.J. Palacio

,,Vrem să dăruim câte-o fereastră'' de Matei Vișniec

,,Cronicele din Narnia'' de C.S. Lewis

,,Moara lui Călifar'' de Gala Galaction

,,Poezii'' de Mihai Eminescu

"Amintiri din copilărie" de Ion Creangă ( IV)

,,Să creștem mici'' de Laura Grunberg

,,Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău'' de Fredrik Backman

,,Popa Tanda'' de Ioan Slavici

"Florin scrie un roman" de Mircea Cărtărescu 

,,Tropice tâmpe'' de Florin Bican

,,Viața lui Pi'' de Jann Martel

,,Tinerețea lui Don Quijote'' de Marin Sorescu


Clasa a VIII-a


“Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi” – Nikolai Nosov

“Cititorul din peșteră” – Rui Zink

“Emil și detectivii” – Erich Kastner

“Minunea” – R.J.Palacio

“Ferma animalelor” – George Orwell

“O scurtă istorie a lumii” – Ernst H. Gombrich

“Micul prinț” – Antoine de Saint-Exupery

“Zece negri mititei” – Agatha Christie

“20.000 de leghe sub mări” – Jules Verne

“Poveste fără sfârșit”, “Momo” – Michael Ende

“Lungul drum către Santa Cruz” – Michael Ende

“George și cheia secretă a universului” – Lucy și Stephen Hawking

“Jocul culorilor”, “Unde se varsă Nilul?”, “La telefon” – Mircea Sântimbreanu

“Inimă de cerneală”, “Cavalerul Friensbart și dragonul său”, “Monstrul planetei albastre” – Cornelia Funke

vol. “Care-i faza cu cititul?”

“Poveste despre dragoste și întuneric” – Amos Oz

“Umbra vântului” – Carlos Ruiz Zafon

“Dacă într-o noapte de iarnă un călător” – Italo Calvino

“Hoțul de carți” – Markus Zusak

"Baltagul" de Mihail Sadoveanu

" O scrisoare pierdută " de Ion Luca Caragiale

luni, 15 iulie 2024

***

 

Librarul de 76 de ani (născut în 1948), Mohamed Aziz, din Rabat, Maroc, petrece 6 până la 8 ore pe zi citind cărți. 


După ce a citit mai mult de 5.000 de cărți în franceză, arabă și engleză, rămâne cel mai vechi librar din Rabat, după mai mult de 43 de ani în același loc.

 Întrebat de ce își lasă cărțile nesupravegheate afară, unde ar putea fi furate, a răspuns că cei care nu pot citi nu fură cărți, iar cei care pot citi nu sunt hoți. 


Este cunoscut drept cel mai fotografic librar din lume. Și-a avut taraba de cărți folosite din 1963 în Medina, cel mai vechi cartier din Rabat, capitala Marocului. Rămas orfan la vârsta de 6 ani, a încercat să pescuiască pentru a-și împlini visul de a absolvi liceul, dar la 15 ani a abandonat școala pentru că nu și-a putut permite manualele, care erau prea scumpe pentru familia sa. 


Frustrat și fără studii, a decis să deschidă o librărie, așezând cărți pe un covor pe podea sub un copac, iar acum, de mai bine de jumătate de secol, își conduce magazinul, realizându-și visul de a studia. 


Ziua lui durează douăsprezece ore. Înainte de a deschide librăria, caută cărți folosite în alte magazine pentru a le citi și revinde.

 Astăzi, la peste șaptezeci de ani, spune că două perne și o carte sunt suficiente pentru a se simți fericit. 


Acumulează turnuri de cărți și când îl întrebi câte are, răspunde că nu are niciodată destule.

 Își întrerupe lectura doar pentru a se ruga, a fuma, a mânca și a servi și sfătui clienții interesați de subiecte specifice. 


De-a lungul timpului, librăria lui a devenit faimoasă și mulți turiști o vizitează pentru a cumpăra câteva cărți și a-i face fotografii.

$$$

 Într-o seară rece din 1950, o femeie epuizată, îmbrăcată într-o haină de tabără și încălțată cu bocanci uzați, a intrat în școala de muzică...