miercuri, 3 aprilie 2024

Remember George Pruteanu

 

REMEMBER GEORGE PRUTEANU...
d.27.03.2008....😢
„Vreau să vă spun din capul locului că nu înţeleg prin intelectual doar, pur şi simplu, pe cel care a făcut nişte studii şi are o patalama, o diplomă. Acela e doar un titrat, un licenţiat. În optica mea, numele de intelectual îl merită cel care trăieşte prin şi întru idee. Cel care pune ideea mai presus decât interesele sale, gândul mai presus de instinctele sale, raţiunea mai presus de nevoile sale. Acela e intelectual: cel căruia lecturile nu-i sunt doar floare la butonieră sau material de conversaţie spilcuită – ci ele, lecturile, i-au intrat în sânge şi s-au transformat în celule albe şi roşii care-i alimentează viaţa şi acţiunea. În acest tip de intelectual cred, acestuia mă alătur, aşa vreau să fiu eu însumi! Un astfel de intelectual nu va cădea nici în mrejele pudrate ale snobismului, nici în ispita grandomană a elitismului ţâfnos şi va fi, pe cât e omeneşte posibil, aşa cum voia Coşbuc, va fi suflet în sufletul neamului său!”GP
George Pruteanu în revista Limba Română, Intelectualul şi politica (2008)
George-Mihail Pruteanu a fost un critic literar si doctor in filosofie. 
Aparitiile sale publice se leaga de un singur lucru: apararea limbii romane.
Nascut pe 15 decembrie 1947, la Bucuresti, Pruteanu a incetat din viata pe 27 martie 2008, tot in Capitala. A fost casatorit cu Nina Pruteanu si nu a avut copii.
Este cel mai bine cunoscut pentru emisiunea "Doar o vorba sa-ti mai spun" si pentru Legea Pruteanu. In ultimii ani a militat public de nenumarate ori impotriva "gunoaielor" din industria de divertisment, referindu-se astfel mai ales la programele de televiziune si la manele.
George Pruteanu a fost simpatizat de mii de oameni. De mii de mii de oameni. Iar simpatia şi-a câştigat-o, într-un mod neobișnuit, făcând educaţie, nu instigând la libertinaj, ca atâţia intelectuali dornici de succes.

A educa înseamnă a institui restricţii, iar aceasta nu poate să placă. Dacă urâm până şi ceasul deşteptător, când ne trezeşte dimineaţa cu ţârâitul lui strident (deşi noi şi nu altcineva l-am programat să sune), cum o să-l iubim pe un educator, care mereu ne avertizează, cu vocea croncănitoare a corbului lui Poe, că nu avem voie să facem ceea ce dorim?

Şi totuşi George Pruteanu a reuşit să-i captiveze pe semenii săi şi să-i seducă impunându-le interdicţii: să nu folosească neglijent limba română, să nu asculte muzică de prost-gust, să nu mizeze în viaţă pe bunurile materiale etc. etc.

Emisiunea sa TV „Doar o vorbă săţi mai spun”‚ difuzată succesiv de Tele 7 ABC, Pro TV şi TVR 1 (de aceasta sub titlul uşor modificat „Doar o vorbă săţ-i mai spun”)‚ a depăşit o mie de episoade, a obţinut de două ori premiul APTR, ca şi alte premii, a atras milioane de telespectatori şi i-a adus realizatorului o imensă notorietate (convertibilă în capital politic, ceea ce i-a şi determinat pe politicieni să manevreze pentru scoaterea ei din programul televiziunii publice).

George Pruteanu (15 decembrie 1947 – 27 martie 2008) a fost un spirit enciclopedic, un renascentist rătăcit într-o perioadă confuză din istoria României. Ştia să demonteze şi să monteze la loc un automobil, folosea cu virtuozitate computerul, făcea fotografii mai bune decât mulţi fotografi profesionişti. 

Şi-a construit pe Internet un site (cuvânt scris de el sait, în conformitate cu principiile sale de apărător al limbii române) care funcţionează şi azi, încântându-i pe toţi vizitatorii. Acest site este un spectacol non-stop de inteligenţă şi farmec, un Disneyland al plăcerilor intelectuale. Textele sunt însoţite de desene animate, de muzică, de fotografii şi filme, toate apărând sau dispărând ca prin farmec, la comanda celui care îl accesează.

În aceste numeroase întreprinderi ale sale George Pruteanu a fost singur. N-a făcut parte din nici un grup, nu a avut parte de susţinerea unei reţele, nu a mobilizat instituţii care să-i construiască gloria. L-a ajutat discret, cu un devotament fără egal, doar soţia lui.
Există un eroism naiv în acest demers, un donquijotism pe care lumea de azi, prozaică, l-a sancţionat. 

Cel care a tradus în limba română, admirabil, „Infernul” lui Dante, descifrând italiana din Evul Mediu, şi a utilizat calculatorul ca un Ariel al Windows- ului, cel care putea să explice pe înţelesul oricui probleme complicate de limbă şi să desfacă manelele în note muzicale ca să le dovedească stereotipia ineptă nu a avut iscusinţa necesară pentru jocul politic. 
Viaţa lui George Pruteanu poate fi considerată o parabolă şi anume una despre răsplata rezervată celor care se ocupă cu iluminarea contemporanilor. 
RASPLATA LOR ESTE ZERO....😥

luni, 1 aprilie 2024

*×*

 De 1 Aprilie atenţie la...glume!

*

Zece membrii de partid

De

Păstorel Teodoreanu

*


10 membri de partid au visat o viață nouă//unul a vorbit in somn/ și-au rămas doar 9!!

- 9 membri de partid se-ntreceau in sport/ unul a-ntrecut un Rus/ și-au rămas doar 8!!

- 8 membri de partid au trecut la FAPTE/ unu-a luat-o-n serios/ și-au rămas doar 7!!

- 7 membri de partid aveau PATRU clase/ unu-avea o clasă-n plus.../și-au rămas doar 6!!

- 6 membri de partid au strigat LOZINCI.../unu-a strigat greșit.../ și-au ramas doar 5!!

- 5 membri de partid se aflau la TEATRU /unul n-a aplaudat.../ și-au rămas doar 4!!

- 4 membri de partid au avut IDEI / unul a avut-o BUNĂ.../ și-au rămas doar 3!!

- 3 membri de partid au dorit RĂZBOI /unul a dorit cu RUȘII.../și-au rămas doar doi !

- 2 membri de partid s-au jucat cu TUNUL / unu-a tras spre RĂSĂRIT.../și-a rămas...doar...UNU’

- IAR 1 membru de partid, care era MAI CINSTIT.../A PLECAT în străinătate....șI N-A MAI VENIT....!!!

Sfârșit.

***

 Astăzi, este 1 aprilie, fiți atenți la farse. Vorbind despre farse... ce-ar fi dacă învierea lui Isus pe care am celebrat-o și sărbătorit-o ieri ar fi fost doar o glumă? O înșelătorie? O ficțiune? Dacă totul ar fi fost o farsă? Dacă Isus nu ar fi înviat, întreaga credință creștină s-ar prăbuși și s-ar prăbuși ca un castel de cărți, la fel cum și Sfântul Paul afirmă în prima sa scrisoare către Corințeni: "Dacă nu există învierea din morți, atunci nici Cristos nu a înviat! Dar dacă Cristos n-a înviat, atunci fără rost este propovăduirea noastră și fără rost este credința voastră." Dacă Cristos nu ar fi înviat, asta ar însemna că El nu era cu adevărat Dumnezeu făcut om și că există o limită, că nu există nimic ce ne-ar putea duce dincolo de păcat, dincolo de rău, dincolo de moarte. Astăzi mă invit pe mine și vă invit și pe voi să reflectăm asupra citirii de astăzi și asupra psalmului 15. Vă atașez aici doar textul citirii de astăzi pentru comoditate. În fragmentul din Faptele Apostolilor, Petru se adresează evreilor spunându-le: "Bărbați ai Iudeei și voi toți locuitorii Ierusalimului, să vă fie cunoscut acest lucru și să fiți atenți la cuvintele mele: Isus din Nazaret, a fost dat vouă conform unui plan prestabilit și cunoștinței lui Dumnezeu, iar voi, prin mâna păgânilor, L-ați răstignit și L-ați ucis. Acum, Dumnezeu L-a înviat, eliberându-L de durerile morții, pentru că nu era posibil ca moartea să-L țină sub stăpânirea ei." Isus înviat ne arată că păcatul, răul și moartea nu sunt niciodată ultimul cuvânt, dacă ne încredem în El, dacă ne lăsăm ghidați de El. La fel cum moartea și răul nu au putut bloca sau ține ostatic pe Isus, la fel se întâmplă și cu noi. Sigur, există păcatul, răul, greutatea durerii, moartea, suferința, boala, încercările, dar Isus înviat ne ajută să trecem prin toate acestea și să privim la un orizont. Așa cum am spus ieri, în călătoria noastră, pot apărea stânci, obstacole care par să blocheze complet drumul nostru, să ne ia liniștea, pacea și bucuria, dar nu trebuie să cădem în ispită să credem că nu există nimeni care să ne ajute să le depășim, să le mutăm, să mergem mai departe. Învierea lui Isus ne arată că întotdeauna există o cale de ieșire, nimic și nimeni nu ne poate ține prizonieri pentru totdeauna. Putem cădea în păcat, să comitem greșeli, să trăim răni, înfrângeri, să ne confruntăm cu boală, cu durere și intr o zi să murim, dar întotdeauna există posibilitatea de a merge mai departe și de a face asta dacă ne lăsăm ghidați de Isus înviat și îi cerem să ne ajute să înfruntăm obstacolul, să ne ajute să luăm acea piatră care a căzut asupra noastră și să o mutăm pentru a zări o cale de ieșire, pentru a privi viața și ceea ce ni s-a întâmplat cu ochi noi. Aminteam ieri că Paștele înseamnă trecere, putem înțelege această trecere și în sensul că din când în când ar trebui să cerem o trecere de la Isus, nu putem călători întotdeauna și doar pe cont propriu, bazându-ne doar pe picioarele noastre, ci este important să ne lăsăm purtați de Isus. Petru citează imediat după aceasta pe David și cuvintele regelui care s-a adresat lui Dumnezeu spunându-i: "Îl aveam tot timpul înaintea ochilor pe Domnul, pentru că El este lângă mine, nu voi clătina. De aceea se bucură inima mea și se veselește limba mea și chiar trupul meu va odihni în speranță, pentru că nu-Mi vei lăsa sufletul în locuința morților și nu vei lăsa pe Tine, Cel Sfânt, să vezi stricăciunea. Mi-ai arătat căile vieții, mă vei umple de bucurie cu prezența Ta." Dacă Isus a înviat, înseamnă că poate să mă ajute să mă ridic din orice situație, trebuie doar să mă încred în El, să îmi apuc mâna, să-mi cer trecere și mă va ghida pe noi căi. Închei citând cuvintele psalmului de astăzi: "Am spus Domnului: «Doar Tu ești Domnul meu, în Tine este binele meu... viața mea este în mâinile Tale. Îl am mereu înaintea mea pe Domnul, El stă lângă mine, nu voi clătina... Mă vei învăța calea vieții. Să începem bine această săptămână!"

***

 

VI  SE  PARE  CUNOSCUT ?!


Experimentul "Univers 25" este unul dintre cele mai terifiante experimente din istoria științei, care, prin comportamentul unei colonii de șoareci, reprezintă o încercare a oamenilor de știință de a explica societățile umane. Ideea "Universului 25" a venit de la omul de știință american John Calhoun, care a creat o "lume ideală" în care sute de șoareci ar trăi și s-ar reproduce. 


Mai exact, Calhoun a construit așa-numitul "Paradis al șoarecilor", un spațiu special amenajat în care rozătoarele aveau Abundență de hrană și apă, precum și un spațiu de locuit mare. La început, el a plasat patru perechi de șoareci care, în scurt timp, au început să se reproducă, ceea ce a dus la creșterea rapidă a populației lor. Cu toate acestea, după 315 zile, reproducerea lor a început să scadă semnificativ. Când numărul rozătoarelor a ajuns la 600, s-a format o ierarhie între ele și atunci au apărut așa-numiții "nenorociți". Rozătoarele mai mari au început să atace grupul, cu rezultatul că mulți masculi încep să se "prăbușească" din punct de vedere psihologic. Ca urmare, femelele nu s-au mai protejat și, la rândul lor, au devenit agresive față de puii lor. Cu timpul, femelele au manifestat un comportament din ce în ce mai agresiv, elemente de izolare și lipsa dispoziției de reproducere. S-a înregistrat o rată scăzută a natalității și, în același timp, o creștere a mortalității la rozătoarele tinere. Apoi, a apărut o nouă clasă de rozătoare masculi, așa-numiții "șoareci frumoși". Aceștia refuzau să se împerecheze cu femelele sau să se "lupte" pentru spațiul lor. Tot ceea ce îi interesa era hrana și somnul. La un moment dat, "masculii frumoși" și "femelele izolate" reprezentau majoritatea populației.


Potrivit lui Calhoun, faza morții constă în două etape: "prima moarte" și "a doua moarte". Prima era caracterizată prin pierderea scopului în viață dincolo de simpla existență - nicio dorință de a se împerechea, de a crește pui sau de a-și stabili un rol în societate. Pe măsură ce timpul trecea, mortalitatea juvenilă ajungea la 100%, iar reproducerea ajungea la zero. În rândul șoarecilor pe cale de dispariție, s-a observat homosexualitatea și, în același timp, canibalismul a crescut, în ciuda faptului că exista hrană din belșug.


La doi ani de la începerea experimentului, s-a născut ultimul pui al coloniei. 

Până în 1973, a fost ucis ultimul șoarece din Univers 25.


John Calhoun a mai repetat același experiment de încă 25 de ori și, de fiecare dată, rezultatul a fost același.


Experimentul lui Calhoun a fost folosit ca model de interpretare a colapsului social, iar cercetările sale servesc drept punct central pentru studiul sociologiei urbane.


În prezent, suntem martorii unor paralele directe în societatea de astăzi: bărbați slabi, feminizați, cu abilități reduse sau inexistente și fără instincte de protecție, și femei prea agitate și agresive, fără instincte materne !

***

 

Ziua de 1 aprilie nu este doar Ziua Păcălelilor, începând din anul 1906 ea fiind sărbătorită și ca Ziua Internațională a Păsărilor, ce a fost marcată în țara noastră abia după 1918, în perioada interbelică și mai apoi, după revoluția din ’89, în preajma acestei zile au fost organizate diverse activități în școli.

Brâncuși spunea: „Spre imensitatea văzduhului – aceasta este Pasărea mea. Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri. De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre. Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul…”

“Din punctul de vedere-al aerului,/soarele-i un aer plin de păsări,/aripă în aripă zbătând./Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,/cu aripi crescute înlăuntru,/care bat plutind, planând,/într-un aer mai curat – care e gândul!” – “Lauda Omului” Nichita Stănescu.

„Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viaţă, mai dulce decât orice altă vietate de pe faţa pământului. Din momentul în care îşi părăseşte cuibul, caută un copac cu spini şi nu-şi găseşte odihna până nu-l află. Apoi, cântând printre ramurile sălbatice, ea se aruncă singură în spinul cel mai lung şi cel mai ascuţit. Si, în extazul morţii, ea se înalţă deasupra proprii agonii, scoţând un tril mai dulce decât al privighetorii sau al ciocârliei. Un cântec al cărui preţ suprem este însăşi existenţa. Întreaga lume înmărmureşte ascultându-l şi Dumnezeu, în Paradisul său, zâmbeşte. Pentru că ceea ce este mai bun în viaţa noastră se obţine cu preţul unei dureri existenţiale or, cel puţin, aşa spune legenda…” – poveste relatată în Pasărea Spin, film de succes al anilor ’80, în rolul principal fiind Richard Chamberlain.

Ziua Păcălelilor

 

Ziua Păcălelilor, pe 1 aprilie, este prilej pentru cele mai simple și nevinovate farse, dar şi pentru cele mai bine plănuite. Obiceiul de a face astfel de “surprize” menite mai degrabă să descreţească frunţile decât să jignească destinatarul îşi are originile încă din secolul XVI. Atenţie, însă, dacă vă pregătiţi să vă ţineţi de acest obicei, nu faceţi farse de 1 aprilie după ora prânzului, pentru că altfel s-ar putea să aveţi ghinion tot anul.

Ziua păcălelilor: Tradiţii şi superstiţii

1 Aprilie – Ziua păcălelilor este o zi în care se fac diferite farse sau păcăleli. Trimiterea la o întâlnire inutilă a prietenilor sau alte farse similare sunt cunoscute, în cele mai multe țări europene, încă din secolul XVI.

Una din numeroasele explicații a acestei tradiții este următoarea: în nul 1564 regele Carol al IX-lea al Franței ar fi mutat serbarea Anului Nou de pe data de 1 aprilie pe data de 1 ianuarie. Întrucât la vechiul An Nou (1 aprilie) se obișnuia să se împartă cadouri, s-a continuat împărțirea de cadouri și după anul 1564, dar sub forma unor farse și glume nevinovate.

Pe 1 aprilie în 1998, un ziar din Alabama a anunţat că parlamentul statului Alabama a hotărât să schimbe valoarea numărului lui Pi, rotunjindu-l la valoarea 3.

În 1950, o televiziune olandeză a anunţat că Turnul din Pisa s-a prăbuşit.

„Bill Gates a fost asasinat” era anunţul făcut de anumite pagini de internet din China şi Coreea.

Gravitaţie micşorată de alinierea planetelor: Astronomul britanic Patrick Moore a anunţat la radio pe 1 aprilie 1976 că la ora 9.47 va avea loc un eveniment unic: planeta Pluto va trece în spatele lui Jupiter, provocând temporar o aliniere care ar putea contracara şi diminua gravitaţia Pământului.

Păcălelile practicate de 1 aprilie variază de la cele simple, de genul, „Ţi s-au murdărit pantofii” la cele foarte elaborate, la care unul sau mai mulţi membri ai familiei sau prieteni „lucrează” mai multe zile.

Un grup de istorici contemporani a realizat un top al celor mai reuşite farse de 1 aprilie ale tuturor timpurilor. Primul loc este ocupat de farsa jucată de primăria oraşului Koln (Germania), în 1993, celor care practicau jogging în parcul din centru. Gardienii i-au oprit pe alergători, spunându-le că tocmai a fost votată o lege, cărora dacă nu i se conformează, vor fi amendaţi. Gardienii spuneau că legea impune încadrarea alergătorului în limita de 6 km/h, nici mai mult, dar nici mai puţin. Motivul? O altă viteză ar fi deranjat veveriţele din parc, aflate în perioada împerecherii.

Există şi superstiţii legate de păcălelile de 1 aprilie. Se spune că este bine să faci farsele înainte de ora prânzului, pentru că altminteri vei avea ghinion tot anul. De asemenea, ar trebui evitată organizarea nunţilor în această zi sau jocurile de noroc.

Păcăleli de 1 aprilie:

– Lipește-i prietenului tău pe spate o bandă anti-furt. În momentul în care va încerca să iasă din magazin o să declanșeze alarmă.

– Pentru băieți: Spunei prietenei tale că ești gravid. Încearcă să fii cât mai serios până la un anumit punct care îți convine.

– Cumpără o pungă de chipsuri, de preferat una cât mai mare. Toarnă piper măcinat peste chipsuri încercând să agiți pungă în așa fel încât să nu verși conținutul. Mergi la colegii de clasă, serviciu etc și servește-i insistent. PS. Pentru a duce cu succes la capăt această farsă recomand să cumpărați cea mai scumpă pungă de chipsuri. Garantat nu vor refuza. Rezultatul? Se va consumă din ce în ce mai multă apă.

– Învelește mașina unui prieten cu ziare sau hârtie igienică. Încearcă să faci asta în timpul zilei, chiar dacă vor fi trecători. Pariez că toți vor râde de ceea ce aveți de gând să faceți.

– Pune-ți o colegă să îți sune prietenă și să se dea drept actuală prietenă.

În cazul în care te-ai gândit la o farsă mai dură, cum ar fi să spui unei persoane că cineva apropiat lui s-a îmbolnăvit, ai grijă să eviți persoanele în vârstă sau pe cele care au probleme cardiace.

La școală, ai grijă cui te gândești să-i faci păcăleli! Sunt foarte multe persoane care nu gustă glumele și care ar putea reacționa urât. Nu face farse colegilor care știi că au probleme de sănătate sau care nu știu de „glumă”. Riști să te spună profesorilor sau chiar părinților!

În privința profesorilor, încearcă să nu faci glume prea nesărate sau care ar putea să-i facă să se simtă ofensați. Cel mai important este să faci farse doar profesorilor care știi că nu s-ar supăra! Pentru o păcăleală nu merită să riști să-ți pună un 3 sau chiar să-ți scadă nota la purtare!

Ziua Păcălelilor în lume

În Franţa, unde Ziua Păcălelilor a fost marcată pentru prima dată în secolul al XVI-lea, cel care cade victima unei păcăleli este numit „poisson d’Avril” (peşte de aprilie). Acesta trebuie, conform tradiţiei, să poarte întreaga zi o hârtie prinsă cu un ac cu gămălie, pe spate. Hârtia trebuie ori să fie decupată în formă de peşte, ori să aibă un peşte desenat. Toate acestea din cauza faptului că în luna aprilie, potrivit astrologiei, soarele părăseşte semnul zodiacal al „Peştilor”. Ziua Păcălelilor este sărbătorită în Franţa prin cadouri constând fie în felicitari cu peşti, fie în bomboane de ciocolată în formă de peşte.

Ziua Păcălelilor este marcată timp de două zile în Anglia: cel păcălit este numit „noddy” şi trebuie să poarte o coadă ataşată pantalonilor sau fustei.

În Scoţia, acestuia i se spune „April qowk” sau „April cuckoo”(cuc de aprilie), pentru că aceasta este prima pasăre care vesteşte venirea primăverii.

Importanţa cu care este privită Ziua Păcălelilor în Marea Britanie este dovedită de emisiunile TV, care nu de multe ori au derutat populaţia.

În Spania, celor păcăliţi de 1 Aprilie li se atribuie epitetul de „nătărăi”.

Japonezii sărbătoresc la 1 aprilie „Ziua păpuşilor”, sau „Ziua bucuriei celor mici”, cărora le oferă în dar păpuşi.

Ziua Păcălelilor este sărbătorită şi în unele state din America Latină – Peru, Mexic şi Columbia, dar la 28 Decembrie, sub numele de „Dia de los inocentes” (ziua celor naivi). Aceeaşi sărbătoare este marcată şi în Belgia, unde însă se sărbătoreşte şi 1 aprilie.

***

 1 aprilie:

Motto: Ziua de 1 aprilie este ziua în care ne amintim ce suntem în celelalte 364 de zile ale anului (Mark Twain).


1. Originile Zilei Păcălelilor nu au fost găsite cu exactitate, obiceiul farselor fiind o împletire de obiceiuri populare locale specifice fiecărei ţări cu legende străvechi şi cu ceremonialuri de întâmpinare a Anului Nou şi ulterior a primăverii. Originea sărbătorii este disputată. Cele mai vehiculate idei sunt:

• Serbările Hilaria pe care romanii le organizau pe 25 martie, când celebrau echinocţiul şi venirea primăverii, care de multe ori joacă feste şi păcăleşte oamenii cu schimbări bruşte şi capricioase ale vremii.

• Sfântul Sisoe, un pustnic egiptean, prieten cu sfântul Antonie cel Mare, obișnuia să-l păcălească pe această dată pe Sfântul Antonie, susținând că l-a văzut pe diavol ușurându-se în strachina cu mâncare a acestuia sau prefăcându-se că a reușit să învie din morți diverse victime ale unei epidemii de ciumă. O altă explicație este legată de Sfântul Fesbuchie, care locuia în apropierea unui iaz în care scufundase câțiva bușteni și pe care mergea la începutul lunii aprilie dându-le impresia pelerinilor că poate merge pe apă, asemenea lui Iisus. 

• În anul 1564 regele Carol al IX-lea al Franţei a mutat serbarea Anului Nou de pe 1 aprilie pe 1 ianuarie, odată cu trecerea la calendarul gregorian. Oamenii au avut iniţial probleme de a se obişnui cu noua dată, iar cei care sărbătoreau Anul Nou la 1 aprilie au fost numiţi "nebuni de aprilie". În timp, felicitările trimise de Anul Nou la 1 aprilie au început să fie considerate farse, fiind însoţite adesea de cadouri hazlii. În 1508, poetul francez Eloy d'Amerval s-a referit la un poisson d'avril (prost de aprilie, literalmente „peștele lui aprilie”), posibil prima referire la sărbătoarea din Franța. Motivul: în luna aprilie Soarele părăseşte zodia Peştilor. Cel păcălit este numit "poisson d' Avril" şi trebuie să poarte toată ziua pe spate o hârtie decupată în formă de peşte sau cu un peşte desenat.


2. Cea mai veche referire la termenul de “Ziua Păcălelilor” pare a fi un fragment dintr-un poem flamand din 1539, în care un bărbat şi-ar fi păcălit servitorul chiar într-o zi de 1 aprilie. 


3. În 1686, John Aubrey s-a referit la sărbătoare drept „Ziua sfântă a proștilor”, prima referință britanică. La 1 aprilie 1698, mai mulți oameni au fost păcăliți să meargă la Turnul Londrei pentru “a vedea leii spălați”. 


4. În Anglia, Ziua Păcălelilor ţine de fapt două zile: cel păcălit este numit "noddy" şi trebuie să poarte o coadă la pantaloni sau fustă. În Scoţia i se spune "April qowk" sau "April cuckoo" (cuc de aprilie), deoarece cucul este prima pasăre care vesteşte venirea primăverii. 


5. În Spania, celor păcăliţi de 1 aprilie li se atribuie epitetul de "nătărăi". 


6. Japonezii sărbătoresc la 1 aprilie "Ziua păpuşilor" sau "Ziua bucuriei celor mici", cărora le oferă în dar păpuşi. 


7. Ziua Păcălelilor este sărbătorită şi în unele state din America Latină - Peru, Mexic şi Columbia - dar la 28 decembrie, sub numele de "Dia de los inocentes" (ziua pruncilor uciși de regele Irod). Se spune că, pentru ca fecioara Maria, Iosif și pruncul Iisus să scape, au apelat la diverse șiretlicuri și au reușit să fugă în Egipt. 


8. Belgia sărbătoreşte ambele date (1 aprilie şi 28 decembrie). 


9. În Iran şi unele părţi din India, Ziua Păcălelilor este în cea de-a 13-a zi a Anului Nou (Noruz). 


10. În România, păcălelile de 1 aprilie au început să fie practicate în sec. XIX.

***

 Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...