***

 

Béla Bartók s-a născut într-o familie de muzicieni din Ungaria la 25 martie 1881. Tatăl său a fost director al unei școli agricole, dar a fost și un talentat muzician amator care cânta la pian și violoncel și compunea mici piese de dans. Tatăl lui Bartók s-a dus să înființeze o societate muzicală și o orchestră de amatori în orașul său.

Mama lui Bartók cânta și ea la pian. Nu-i de mirare că Belá a devenit rapid muzician. Avea abilități de ritm foarte bune și a început să ia lecții de pian la doar cinci ani. Bartók a început să compună la vârsta de nouă ani, scriind piese scurte de dans cu numele prietenilor și familiei.

Tatăl ei a murit când Béla avea doar șapte ani, lăsând familia într-o situație financiară dificilă. Mama lui Bartók a început să dea lecții de pian, ale căror lecții au ajutat la întreținerea familiei. În 1898, Bartók a început studiile la Academia de Muzică din Budapesta. Și-a câștigat reputația de pianist fantastic acolo. El a fost cunoscut în special pentru interpretările sale extraordinare ale pieselor de pian Liszt..

În 1904, Bartók a auzit o tânără cântând un cântec țărănesc maghiar. Bartók și-a dat seama imediat că cântecele populare maghiare pot oferi un material minunat pentru muzica clasică. În 1905, el a intrat în contact cu Zoltán Kodály. Ambii compozitori au început să călătorească prin Ungaria colecționând și publicând cântece populare. În curând, Bartók a început să călătorească în alte țări în căutarea muzicii folk. El a dezvoltat un sistem științific pentru a colecta și analiza muzică folk din întreaga lume.

În 1940, Béla Bartók s-a mutat în Statele Unite pentru a lucra la o colecție de folclor la Universitatea Columbia. În 1942 s-a îmbolnăvit de leucemie și a murit pe 26 septembrie 1945. În producția sa ies în evidență lucrări precum cele șase cvartete de coarde, sonata pentru două piane și percuție, cele trei concerte pentru pian, opera „El Castillo de Barbazul”, „Muzică pentru corzi, percuție

şi celesta", şi concertul Orchestrei. Împreună cu Franz Liszt, el este amintit ca unul dintre cei doi mari compozitori maghiari.

Poză. Béla Bartók (1881-1945), a fost compozitor, pianist și cercetător al muzicii populare est-europene de origine maghiară. Este considerat unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului XX. Clasificarea științifică a muzicii folk este adesea considerată începutul etnomuzicologiei. 

***

 Sarbatori Pascale binecuvantate !

CRACIUNUL SI PASTELE - CONTROVERSE

Înainte de Hristos, existau două sisteme de calculare a timpului într-un an: cel al egiptenilor - care era mai corect, dar nici el perfect - de 365 zile, şi cel al romanilor - care era de 355 zile. Totuşi, rămânea anual o diferenţă de zece zile între aceste două sisteme, dar şi între fiecare dintre ele şi calendarul solar, relatează stiripesurse.md

După această constatare, s-a simţit nevoia de îndreptare a acestor calendare şi a punerii lor în acord cu calendarul ceresc. Astfel, împăratul roman Iuliu Cezar, în anul 46 î.Hr., adopta sistemul de calcul egiptean, sistem care s-a numit "calendarul iulian".

Deoarece între calculul calendarului iulian - de 365 de zile şi 6 ore - şi cel al calendarului solar - de 365 zile, 5 ore, 43 minute şi 46 secunde - rezulta anual o diferenţă de 11 minute şi 14 secunde, s-a ajuns - după 330 de ani - la o diferenţă de trei zile (cu cât a rămas în urmă calendarul iulian).

Astfel că, în vremea Sinodului I Ecumenic, echinocţiul de primăvară se afla la 21 martie în loc de 24 martie - cât a fost în anul 46 î.Hr., când împăratul Iuliu Cezar a îndreptat calendarul. De atunci, Sinodul a luat ca punct de plecare, în calcularea datei Sfintelor Paşti, ziua de 21 martie, când a fost atunci echinocţiul de primăvară.

Specialiştii astronomi au constatat că, şi după aceea, din 123 în 123 de ani, echinocţiul de primăvară retrogradează cu o zi. Acest lucru fiind constatat de-a lungul secolelor, învăţaţii vremii, din Răsărit ca şi din Apus, au sesizat faptul şi au propus conducătorilor Bisericii îndreptarea calendarului, pentru că tabelele pascale nu mai corespundeau cu ziua lunii pline astronomice, precizează site-ul www.crestinortodox.ro.

La 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut o reformă, suprimând zece zile din calendar, astfel încât data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci, calendarul s-a numit "gregorian" sau pe "stilul nou".

Congresul de la Constantinopol, din 1923

În 1923, la un congres ţinut la Constantinopol, majoritatea Bisericilor Ortodoxe a hotărât să renunţe la calendarul iulian şi să adopte calendarul gregorian. Data Sfintelor Paşti se calculează, încă, pe baza calendarului iulian, în care echinocţiul de primăvară are loc cu 13 zile mai târziu. De aici provine neconcordanţa datei Paştelui din Biserica Ortodoxă cu data Paştelui din Biserica Catolică.

Între timp, s-a constatat de către astronomi că şi între calendarul gregorian din 1582 şi cel astronomic există o diferenţă anuală, care - la 3.500 de ani - ar face ca şi calendarul gregorian să rămână în urmă cu o zi şi o noapte. Calendarul ortodox, îndreptat în 1924, avea să ţină seama şi de această diferenţă.

Biserica noastră, făcând parte din rândul Bisericilor Ortodoxe, n-a purces singură la adoptarea calendarului gregorian, odată cu adoptarea lui de către Stat, în 1919, ci abia după Consfătuirea interortodoxă de la Constantinopol din 1923, care a hotărât îndreptarea calendarului şi în Bisericile Ortodoxe, prin suprimarea diferenţei de 13 zile cu care calendarul iulian rămăsese în urma celui îndreptat (adică 21 martie în loc de 8 martie, unde ajunsese calendarul iulian).

Data echinocţiului de primăvară de la 8 martie, la care ajunsese calendarul iulian, a fost adusă la 21 martie, corespunzând calendarului solar, cum stabiliseră Părinţii de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), menţionează site-ul www.crestinortodox.ro.

Calendarul iulian îndreptat la Consfătuirea interortodoxă de la Constantinopol a devenit mai corect decât cel gregorian prin adoptarea unui nou sistem al anilor bisecţi, adăugând o zi în plus din patru în patru ani, când luna februarie urma să aibă 29 de zile în loc de 28 de zile. Prin aceasta, în calendarul ortodox îndreptat, diferenţa dintre anul solar şi cel civil este redusă - prin modul de bisectare - până la minimum de 2,02 secunde (anual), care face ca abia după 42.772 de zile calendarul (îndreptat) să mai rămână în urmă cu o zi şi o noapte.

Adoptarea calendarului de Bisericile ortodoxe autocefale

La Consfătuirea interortodoxă de la Constantinopol (1923) n-au participat, însă, toate Bisericile Ortodoxe autocefale sau naţionale. De aceea, îndreptarea calendarului adoptată a rămas să fie introdusă de fiecare Biserică Ortodoxă la data pe care o va crede potrivită.

Convinse de necesitatea îndreptării calendarului, din 1924 cele mai multe Biserici Ortodoxe au adoptat acest calendar - Patriarhia Ecumenică de Constantinopol (1924), Patriarhia Antiohiei (1924), Patriarhia Alexandriei (1928), Arhiepiscopia Ciprului (1924), Biserica Greciei (1924), Biserica Ortodoxă Română (1924) - socotind ziua de 1 octombrie drept 14 octombrie, sărind peste cele 13 zile cu care rămăsese în urmă calendarul iulian -, Biserica Gruziei, Biserica Ortodoxă din Polonia (1924), Biserica Ortodoxă din Cehoslovacia (1951), Biserica Ortodoxă din Finlanda (1917, cu aprobarea Bisericii Ruse), Biserica Ortodoxă Bulgară (1968).

Au rămas, însă, câteva Biserici Ortodoxe cu calendarul iulian neîndreptat - Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă şi Biserica Sârbă, precum şi Mănăstirile din Sf. Munte Athos, cu excepţia Vatopedului, care se numesc "pe stil vechi", pentru că prăznuiesc Sfintele Paşti şi toate sărbătorile după vechiul calendar (adică după "stilul vechi"), explică site-ul www.crestinortodox.ro.

***

 "Un barbat și o femeie erau casatoriti de peste 60 de ani.

Ei împartaseau totul și discutau despre orice. Nu aveau secrete unul fata de celalalt, cu exceptia unei cutii de pantofi pe care femeia o ținea pe dulapul ei de haine, și, despre care l-a atenționat pe soțul ei să nu o deschidă sau să întrebe de ea vreodata.

În toți acei ani, el nici nu s-a gandit la cutie, dar într-o zi, batrinica se îmbolnavi foarte tare și doctorii ziceau ca nu prea mai are sanse să traiasca. Încercand să puna toate lucrurile în ordine, batrânelul a luat cutia de pantofi de pe dulap și a pus-o lângă patul soției sale..

Era și ea de acord că era timpul să afle și soțul ei ce era în acea cutie.Când a deschis-o, în cutie erau două papusi croșetate și o gramada de bani, în total vreo 25.000 de dolari. El a întrebat-o despre continutul acestei cutii.

- Când ne-am casatorit, spunea ea, bunica mea mi-a spus că secretul unei casatorii este să nu te cerți niciodata. Spunea că întotdeauna când mă suparam pe tine, să tac din gura și să croșetez o papușică...

Batrânelul era atât de impresionat, încat abia își putea stapini lacrimile. Doar două papusi erau în cutie! Ea fusese suparata numai de doua ori în toți acesti ani în care au trait împreuna.

Nu mai putea de fericit!

- Iubito, spuse el, înțeleg existenta papusilor, dar toți acești bani?

- Oh, zise ea, acestia sunt banii pe care i-am obtinut din vânzarea papusilor..."

***

 „Dacă te căsătoreşti din dragoste devii bărbat şi nevastă; cînd te căsătoreşti din comoditate, domn şi doamnă, iar din motive materiale soţ şi soţie.

Eşti iubit de nevastă, apărat de doamnă şi suportat de soţie.

Nevasta are în grija ei gospodăria, doamna casa, iar soţia banii.

Bărbatul bolnav este îngrijit de nevastă, vizitat de doamnă, iar soţia se interesează de starea lui.

Cînd murim, nevasta ne plînge, doamna e cuprinsă de jale, iar soţia poartă doliu.” - George Bernard Shaw

Serghei Esenin Ne ducem toți

 Serghei Esenin – Ne ducem toti

Ne ducem toti cîte putin, mereu,

Către-un liman de tihnă si-mpăcare,

Poate curînd va trebui si eu

Bulendrele să-mi strâng pentru plecare.

O, dragi mesteceni, gingași și subțiri!

Si tu, pamânt! Și voi, câmpii ca marea!

In preajma sorocitei adormiri

Eu unul nu-mi pot stapâni-ntristarea.

Pe lumea asta am iubit nespus

Tot ce în trupuri sufletul adie.

Spun pace vouă, sălcii ce-n apus

Vă oglinditi în apa purpurie.

Atât de multe gânduri am urzit,

Am scris atâtea cântece visate

Si pe pamîntul trist sunt fericit

C-am respirat si c-am trăit de toate.

Sunt fericit c-am sărutat femei

Si-am lenevit pe iarba parfumată,

Iar fiarelor, ca unor frați ai mei,

Eu nu le-am zdrobit capul niciodata.

Acolo stiu ca nu fosneste-n zări 

Cu gâturi lungi de lebădă, secara…

De asta-n preajma tainicei plecări 

Eu mă-nfior și-mi simt adânc povara.

Acolo stiu ca nu vor mai fi fagi,

Nici holdele cu aur viu pe nume…

De asta poate mi-s asa de dragi

Toti oamenii cu care sunt pe lume.

***

 

ȘTIAI CĂ?

Atunci când un câine te privește în ochi, mesajul lui e că te îmbrățișează?🐕❤

,,Ochii unui animal au puterea de a da glas unui limbaj măreţ."

  Martin Buber

 MOTIVE PENTRU A IUBI UN CAINE  !🐕❤

1. Nimeni nu te va urma oriunde te duci. El da.

2. Te iubeşte la fel, indiferent dacă eşti bogat sau sărac, frumos sau urât.

3. Niciodată nu îţi va purta pică, chiar dacă l-ai rănit.

4. Este fericit doar pentru simplul fapt că "tu" ai venit acasă.

5. Nu îţi va cere nimic mai mult decât o mângâiere, sau să îi arunci mingea.

6. Dacă plângi, va înţelege perfect.

7. Dacă te îmbolnăveşti, nu se va mişca de lângă tine.

8. A fost creat pentru a fi "cel mai bun prieten al omului."

9. Se va mulţumi mereu cu mâncarea pe care i-o  dai, fără să protesteze, aşa cum facem noi.

10. Vei face exerciţii în timp ce îl plimbi.

11. Mereu îţi va ţine companie.

12. Dacă ai copii, vor învăţa să iubească şi să respecte animalele.

13. Îţi va fi credincios până la moarte.

14. Oferă mult mai mult decât primeşte.

15. Dacă nu ai avut niciodată un animal, el o să fie primul care o să te înveţe să dăruieşti mult mai multă dragoste animalelor.

16. Te va face să râzi atunci când va face vreo năzbâtie.

17. Nu o să îi pese că i-ai pus un nume ridicol.

18. Dacă îi oferi un cadou nesemnificativ, îţi va fi mereu recunoscător.

19. Îl înţelegi numai din priviri.

20. Restul le vei afla atunci când "va pleca" pentru totdeauna.🐕

***

 O PILDĂ FRUMOASĂ CARE MERITĂ CITITĂ :

PÂINIȘOARA  VĂDUVEI 

Trăia odată-n Capernaum, demult, pe vremea lui Hristos,  

O văduvă tare săracă, dar cu un suflet luminos.  

Își câștiga cu greu bănuții cârpind năvoade pescărești  

Doi-trei arginți primea ca plată sau poate-un blid cu câțiva pești.  

Dar iarna asta fiind lungă, pescarii n-au mai pus năvod  

Căci viforul era năpraznic și pescuitul incomod!

Biata femeie necăjită, căci foamea îi dădea târcoale,  

Plecă pe malul mării tristă, că poate o-ntâlni pe cale  

Un om s-o-nvețe și s-o-ndrume  cum să câștige un bănuț  

Sau să-mprumute pân' la vară, grâu ori făină un săcuț!  

Când își pierdu orice nădejde că va vedea vreun om milos  

În fața ei se-opri, ghici cine? Chiar Domnul nostru Sfânt, Hristos!

El se opri să-i dea un sfat văzând-o tristă-n fața sorții  

Și o-ntrebă cu glasul dulce, ce-i alungă fiorul morții :  

,, - Femeie, de ce plângi amarnic? Ce faci aici pe malul mării?  

Pe cine-aștepți cu nerăbdare de tot scrutezi adâncul zării?"

- O, Doamne, n-am un ban în pungă, grăi femeia cu uimire,  

Nu pot cerși că mi-e rușine, iar de furat nu-mi stă în fire!  

N-am mai mâncat nimic de ieri și vremea asta-i rea întruna,  

Tu ce mă-neveți să fac, Hristoase, când oare s-o opri furtuna?  

Să pot cârpi iar un năvod, să mai câștig un ban de-o pâine...  

Azi încă foamea pot s-o rabd, dar nu știu de-oi putea și mâine!"

Cu milă o privește Domnul și dulce era graiul Lui :  

,, - Du-te și strânge de la moară, ce vei găsi al nimănui!  

Un pumn de grâu să ai de pâine...poate mai mult ...din mila Mea,  

Dar pâinea ce o frângi la masă, să dai cu drag un colț din ea  

Celor flămânzi ce-ți cer pomană sau bat în poarta casei tale  

Știind c-ai flămânzit și tu ...și Eu te-am întâlnit pe cale!"

Plecă femeia-n mare grabă  la moară, cum i-a spus Hristos,  

Și mare îi fu bucuria vânzând grămezi de grâu pe jos  

Ce îl pierdeau grăbiți sătenii prin țesătura de la saci  

Sau nu legau cum se cuvine nojițele de la desagi.  

Și biata văduvă săracă pricepe-acuma vorba Lui  

Că poate să ia fără frică din tot ce este-al nimănui!  

Strânse o  poală de grăunțe și o măsură de făină  

Plecând grăbită către casă, mult  mulțumește și se-nchină!

Râșni grăunța bucuroasă, cernu făină iute, iute  

Și se porni cu râvnă multe vreo trei pâinici să își frământe.  

Le puse în cuptor pe toate, două pâini mari și una mică  

Și iată, rumenă și bună, cum gata e prima pâinică!  

Și tocmai când voia s-o rupă și s-o mănânce aburindă  

Aude-o bufnitură-n curte și fuge iute până-n tindă.  

Văzu un om căzut în curte, murdar și tare istovit :  

,, - Ai milă...dă-mi un colț de pâine că sunt flămând și necăjit!  

M-au aruncat în drum tâlharii și de trei zile n-am mâncat  

Să-ți răsplătească mila Domnul și să te ierte de păcat!"

I-a dat pâinica aburindă și omul a mâncat-o toată  

Apoi a mulțumit femeii și a ieșit grăbit pe poartă!  

Ea a intrat și mai flămândă în casa ei cea mititică  

Și din cuptor a scos femeia, din nou, a doua ei pâinică!  

Cu lăcomie și cu pofta o rupse-n doua deodată  

Dar n-apuca să mai mănânce că cineva-i bătu la poartă  

O biată mamă necăjită cu trei copile zdrențăroase  

Era beteagă de o mână și frigul le intrase-n oase!

,, - Te rog, în numele Preasfintei, să îți faci milă și de noi!  

Nu am mâncat nimic de ieri și suntem pline nevoi.  

Nu pot munci, căci mâna asta nu mă ajută mai deloc,  

Sunt văduvă cu trei copile! Și casa noastră a luat foc.  

Nu-ți cer să-mi dai decât o pâine, de ai....măcar cu împrumut,  

Ți-oi da-o înapoi vreodată de-oi căpăta, cândva, mai mult. "

Femeia îi dădu pâinica sărmanei ce-o primi plângând  

,,Las' că mai am una-n cuptor" își zise resemnată-n gând!  

Dar tocmai când a vrut să rupă și ultima pâine rămasă  

Un vânt puternic se porni și smulse ușa de la casă.  

Și-ndată și pâinica caldă fu luată de vârtej și dusă,  

Într-un șuvoi de apă multă ce repede spre mare cursă.  

Rămase singură plângând, în fața casei cu amar,  

Dar iată că Hristos se-arată... să-i mângâie durerea iar:

,, - Femeie, de ce plângi în poartă? Răspunde-Mi, astăzi ce-ți lipsește?"  

Dar auzindu-i întrebarea sărmana, suspinând, grăiește :  

,, - O, Doamne, sunt și mai flămândă și necăjită și mai tare  

Precum mi-ai zis, am fost la moară și am făcut trei pâinișoare!  

Doua le-am dat cu bucurie la alții mai flămânzi ca mine  

A treia mi-a luat-o vântul! Acum ce fac? Te-ntreb pe Tine!  

A luat-o vântul ca dușmanul și-a dus-o-n marea-nvolburată  

Și plâng că tare-mi este foame...eu am rămas tot nemâncată!"

,, - Te du degrab' la dregător și dă în judecată vântul!  

Și marea dă-o-n judecată, căci amândoi ți-au luat tributul  

Ca niste hoți în cârdășie, când este vreme rea și noapte ...  

Te du! ..Te du la dregător și cere-i să-ți plătească toate!"  

,, - Cum, Doamne, să fac eu acestea? Mă va privi ca pe-o nebună  

Că dau in judecată vântul....ba chiar și marea! Sau e glumă?"  

,, - Du-te și fă precum Ți-am spus...după acest cuvânt al Meu!  

Că toate, toate-s cu putință la cei ce cred în Dumnezeu. "

Și a făcut precum i-a zis, a mers degrab' la dregător  

Și-a depănat  de-a fir-a-păr, povestea ei și-a pâinilor..  

I-a spus să-i cheme pe cei doi ( vântul și-nvolburata mare)  

Să-i dea-napoi ce i-au furat, că prea au necăjit-o tare.  

Dar când se pregătea acesta ca sa o dea pe ușă-afară  

Trei negustori cărând trei saci, pe ușa lui grăbiți intrară :  

,, - Noi suntem negustori vestiți, călătoream pe-acestă mare  

Când o furtună se stârni și ne izbi de-o stâncă tare .  

Corabia fiind străpunsă a început să se scufunde  

Căci apa se grăbea să intre, tot mai adânc să ne afunde!  

Atunci am implorat pe Domnul cu lacrimi multe și fierbinți  

Să ne trimit-un salvator și îi vom da trei saci de-arginți!

Și-ndată ce-am promis aceasta, un val de apa a adus  

Ceva ce a lipit spărtura... precum un dopa așa s-a pus!  

Când ne-am uitat apoi mai bine, era de fapt o pâinișoară  

Ce ne-a salvat pe noi și marfa, și mica noastră corăbioară!  

Probabil vântul și cu marea au luat-o de la vreun creștin  

Iar noi așa cum am promis, dorim să-l răsplătim din plin!  

Și iată, vom lăsa aici, trei saci cu-arginți și cu de toate,  

Pentru stăpânul pâinișoarei...de va veni să-i faci dreptate! "

Femeii nu-i venea să creadă și dregătorul privea mut  

Când la bogați, când la sărmană...c-așa-ntâmplare n-a văzut :  

,, - Iată... stăpâna pâinișoarei! Ea tocmai reclamase vântul! "  

Și negustorii bucuroși, grăbiți și-au împlinit cuvântul!

V-am spus aceasta pildă-n versuri, căci mila Domnului e mare ,  

De-a dat la schimb trei saci de bani pentru acele pâinișoare.  

De-am face toți după cuvântul și după Sfântă Legea Sa  

Cu mult mai mult decât femeii, în viața asta ne va da!  

Și după ce-om pleca din lume...și vom calcă hotarul Lui,  

Ne-om ospăta și noi în slavă, din pâinișoara Domnului!

( după o pilda veche, ortodoxa)