marți, 5 decembrie 2023

**

 Oamenii au fost inexplicabil de buni cu mine. Eu nu am dușmani, iar dacă anumiți oameni și-au pus costumul ăla, au fost atât de amabili încât nici măcar nu m-au rănit. De fiecare dată când citesc ceva ce au scris împotriva mea, nu doar că împărtășesc sentimentul, dar cred că aș putea face o treabă mult mai bună. Poate că ar trebui să sfătuiesc potențialii dușmani să-mi trimită recenziile lor înainte, cu asigurarea că vor primi tot ajutorul și sprijinul meu. Chiar mi-am dorit în secret să scriu, sub un pseudonim, o lungă invectivă împotriva mea. Oh, ce adevăruri crude le păstrez!

La vârsta mea ar trebui să-ți conștientizezi propriile limite, iar cunoașterea poate contribuie la fericire. Când eram tânăr credeam că literatura este un joc de variații abile și surprinzătoare. Acum că mi-am găsit propria voce, cred că corectarea și recorectarea originalelor nu le face mai bune sau mai rele.

Cred că am scris deja cele mai bune cărți ale mele. Asta îmi dă o oarecare satisfacție și pace. Nu cred că el a scris totul, totuși. Cumva tinerețea mi se pare mai apropiată decât în tinerețe. Nu mai consider fericirea de neatins așa cum mi s-a întâmplat cu mult timp în urmă. Acum știu că se poate întâmpla oricând, dar nu trebuie să cauți niciodată. Cât despre eșec și faimă, mi se par irelevante și nu-mi pasă. Ceea ce vreau acum este pace, bucurie de gând și prietenie. Și deși pare prea ambițios, sentimentul de a iubi și de a fi iubit.


George Louis Borges.

AUTOBIOGRAFIE

ATENEO, Buenos Aires,  1999. 

***

 Astăzi notăm data nașterii lui Rainer Maria Rilke (4 decembrie 1875 – 29 decembrie 1926), poetă și romancier boemo-austriac care a scris atât verset, cât și proză foarte lirică.


Scrierile sale includ un roman, mai multe colecții de poezie și mai multe volume de corespondență în care invocă imagini bântuite care se concentrează pe dificultatea comuniunii cu inefabilul într-o epocă a neîncrederii, singurătății și anxietății profunde.


Rilke a publicat cele trei cicluri complete de poezii care constituie Cartea orelor în aprilie 1905. Aceste poezii explorează căutarea creștină a lui Dumnezeu și natura rugăciunii, folosind simbolismul observării creștinismului ortodox de către Sfântul Francisc și Rilke în timpul călătoriilor sale în Rusia în primii ani ai secolului al XX-lea.


Între octombrie 1911 și mai 1912, Rilke a stat la Castelul Duino, lângă Trieste. Acolo, în 1912, a început ciclul de poezie numit Elegiile Duino, care avea să rămână neterminat timp de un deceniu din cauza unei crize de creativitate de lungă durată.


Pe 11 iunie 1919, Rilke a călătorit din Munchen în Elveția. Motivul exterior a fost o invitație la prelegere la Zurich, dar adevăratul motiv a fost dorința de a scăpa de haosul postbelic și de a-și relua munca la Duino Elegies. Într-o perioadă creativă intensă, Rilke a finalizat Duino Elegies în câteva săptămâni în februarie 1922.


Elegiile Duino sunt poezii intens religioase, mistice care cântăresc frumusețea și suferința existențială. Poeziile folosesc o bogată simbolistică a îngerilor și a mântuirii, dar nu în conformitate cu interpretările tipice creștine.


Rilke începe prima elegie într-o invocare a disperării filosofice, întrebând: „Cine, dacă aș striga, m-ar auzi printre ierarhiile îngerilor? și mai târziu declară că „fiecare înger este înfricoșător”. În timp ce etichetarea acestor poezii drept „elegii” ar implica, de obicei, melancolie și lamentare, multe pasaje sunt marcate de energia lor pozitivă și de „entuziasmul neînstrâns”.


Înainte și după, Rilke a scris rapid ambele părți ale ciclului de poezie Sonete către Orfeu, care conțin 55 de sonete întregi.


În 1929, scriitorul Franz Xaver Kappus, a publicat o colecție de zece scrisori pe care Rilke i le-a scris când era un ofițer cadet de 19 ani.


Tânărul Kappus i-a scris lui Rilke, care fusese și el la academie, între 1902 și 1908 când nu era sigur de viitoarea sa carieră de ofițer militar sau de poet. Inițial, el a cerut sfatul lui Rilke cu privire la calitatea poeziei sale și dacă ar trebui să urmeze scrisul ca carieră.


În timp ce a refuzat să comenteze scrierile lui Kappus, Rilke l-a sfătuit pe Kappus despre cum ar trebui să se simtă un poet, să iubească și să caute adevărul în încercarea de a înțelege și experimenta lumea din jurul său și de a se implica


Cu puțin timp înainte de moartea sa, Rilke a fost diagnosticat cu leucemie. Cu ochii deschiși, a murit în brațele medicului său pe 29 decembrie 1926, în Sanatoriul Valmont din Elveția. A fost înmormântat pe 2 ianuarie 1927, în cimitirul Raron din vestul Visp.

______________________________________________ 


Citate și poezii de Rainer Maria Rilke


"De ce vrei să îndepărtezi din viața ta orice neliniște, orice mizerie, orice depresie, de vreme ce până la urmă nu știi ce muncă fac aceste condiții în tine? De ce vrei să te persecuți cu întrebarea de unde vin toate acestea și încotro se îndreaptă?


De vreme ce știi, până la urmă, că ești în mijlocul tranzițiilor și nu ți-ai dorit nimic, decât să te schimbi. Dacă există ceva nesănătos în reacțiile tale, doar ține cont că boala este mijlocul prin care un organism se eliberează de ceea ce este străin; așa că trebuie pur și simplu să îl ajuți să fie bolnav, să aibă toată boala și să izbucnească cu ea, deoarece asta este modul în care devine mai bine. ”


― Rainer Maria Rilke, Scrisori către un tânăr poet

______________________


"Îmi trăiesc viața în cercuri lărgite care se întind în întreaga lume. ”


― Rainer Maria Rilke, Cartea orelor lui Rilke: Poezii de dragoste către Dumnezeu

_______________________


"Nici o altă dată (decât toamna) nu se lasă pământul inhalat într-un singur miros, pământul copt; într-un miros care nu este nicidecum inferior mirosului mării, amar unde se mărginiște cu gust, și mai dulce de miere acolo unde simți că atinge prima Sunete. Conținând adâncime în sine, întuneric, ceva aproape de mormânt. ”


― Rainer Maria Rilke, Scrisori despre Cézanne

________________________


Pantera


Viziunea lui, de la barele care trec constant,

a devenit atât de obosit încât nu mai poate ține nimic altceva.

I se pare că sunt o mie de baruri;

și în spatele gratiilor, nicio lume.


În timp ce se învârte în cercuri înghesuite, iar şi iar,

Mișcarea pașilor săi moi puternici

este ca un dans ritual în jurul unui centru

în care o voință puternică stă paralizată.


Doar uneori, cortina pupilelor se ridică, în liniște--.

Intra o imagine,

se grăbește în jos prin mușchii tensionați, arestați,

plonjează în inimă și dispare.


--Rainer Maria Rilke

[tradus de Stephen Mitchell]

______________________


O plimbare


Ochii mei deja ating dealul însorit.

Mergând cu mult înainte de drumul pe care l-am început.

Deci suntem cuprinși de ceea ce nu putem înțelege;

are lumină interioară, chiar și de la distanță-


și ne încarcă, chiar dacă nu ajungem la ea,

în altceva, pe care, cu greu îl simt,

suntem deja; un gest ne face cu mâna

răspunzând propriului nostru val...

dar ceea ce simțim este vântul în fața noastră.


--Rainer Maria Rilke

[Tradus de Robert Bly]

 _________________________


Cântec de dragoste


Cum să-mi păstrez sufletul în mine, ca să-mi păstrez sufletul,

nu-ți atinge sufletul? Cum pot ridica

E destul de sus, pe lângă tine, la alte lucruri?

Aș vrea să-l adăpostesc, printre distanță

obiecte pierdute, într-un loc întunecat și tăcut

asta nu rezonează când îți răsună adâncimea.

Tot ce ne atinge, eu și cu tine,

ne ia împreună ca un arc de vioară,

ceea ce atrage *o* voce din două corzi separate.

Pe ce instrument suntem noi doi întinși?

Si ce muzician ne tine in mana lui?

Oh, cel mai dulce cântec.


--Rainer Maria Rilke

______________________


Tu care nu ai ajuns niciodată


Tu care nu ai ajuns niciodată

în brațele mele, Iubitule, care s-au pierdut

de la început,

Nici măcar nu știu ce melodii

te-ar încânta. Am renunțat să mai încerc

să te recunosc în valul în creştere al

în clipa următoare. Tot imensul

imagini din mine -- îndepărtarea, profund simțită

peisaje, orașe, turnuri și poduri și

viraje nebănuite în cale,

și acele tărâmuri puternice care au fost odată

Pulsând cu viața zeilor...

toate se ridică în mine să însemne

tu, care mă eviți pentru totdeauna.


Tu, iubitule, care ești toți

grădinile la care m-am uitat vreodată,

dor. O fereastră deschisă

într-o casă de la ţară... şi aproape că tu

a ieșit, gânditor, să mă întâlnească.

Străzi pe care le-am avut în întâmplare...

Tocmai ai coborât pe ei şi ai dispărut.

Și uneori, într-un magazin, oglinzile

eram încă amețiți de prezența ta și,

surprins, mi-am redat imaginea prea bruscă.

Cine stie? Poate la fel.

pasărea a răsunat prin amândoi.

ieri, separat, seara...


--Rainer Maria Rilke

[tradus de Stephen Mitchell]

_______________________


Simțul a ceva ce vine


Sunt ca un steag în centrul spațiului deschis.

Simt înainte vântul care vine și trebuie să trăiască

Prin intermediul.

în timp ce lucrurile lumii încă nu se mișcă:

ușile încă se închid încet, iar hornurile sunt pline de liniște,

ferestrele încă nu zornăie, iar praful încă se așterne.

Știu deja furtuna, și sunt tulburat ca marea.

Sar afară și cad înapoi,

și mă arunc afară, și sunt absolut singur

în marea furtună.


--Rainer Maria Rilke [Traducere de Robert Bly]

______________________


Crin de apă


Toată viața mea este a mea dar cine spune așa

mă va priva, pentru că este infinit.

Unda apei, umbra cerului

sunt ale mele; este la fel, viața mea.


Nicio dorință nu mă deschide: sunt plin,

Nu mă închid niciodată cu refuz...

în ritmul sufletului meu zilnic

Eu nu doresc - sunt mișcat;


fiind mutat îmi exercit imperiul,

transformând visele nopții în realitate:

în corpul meu, în partea de jos a apei

Atrag dincolo de oglinzi...


--Rainer Maria Rilke


[Tradus de A. Poulin

_____________________


Prima elegie [fragment]


Cine dacă strig, m-ar auzi printre Îngeri”

Ordine? și chiar dacă unul dintre ei m-ar apăsa

dintr-o dată în inima lui: aș fi consumat

în ființa lui mai puternică. Pentru că frumusețea nu înseamnă nimic

ci începutul terorii, pe care abia o putem îndura,

și în timp ce noi stăm în mirare el disprețuiește rece

să ne distrugă. Fiecare înger este înfricoșător.

Și așa mă apuc și sufoc acea notă de apel

de suspine întunecate. Ah, la cine putem apela

în nevoia noastră? Nu îngeri, nu oameni,

și animalele viclene văd imediat

ce mici suntem acasă

în lumea interpretată. Asta ne lasă

un copac pe o pantă, la care ni s-au întors ochii

zi după zi; ne lasă strada de ieri

și loialitatea răsfățată a unui vechi obicei

care i-a plăcut aici, a zăbovit și nu a plecat niciodată.

O și noaptea, noaptea, când vântul plin de spațiu mondial

ne roade fețele, pentru cine nu va fi noaptea acolo,

dorită, ușor dezamăgitoare, setarea sarcinilor grele

pentru o inimă singură. Este mai ușor pentru îndrăgostiți?

Ah, ei se folosesc doar pentru a-și masca soarta.

Tot nu vezi? Arunc golul în brațele tale

în spațiile pe care le respirăm; poate păsările

va simți creșterea aerului cu un zbor mai pasional.


--Rainer Maria Rilke


-- „Prima elegie” din Poezia lui Rilke: Ediție bilingvă de Rainer Maria Rilke, tradusă și editată de Edward Snow.

_____________________ 


Tot conţinutul acestei postări este doar în scop educaţional.

______________________


Vizitează https://www.wwhitmanbooks.com pentru a afla despre librăria noastră.


Programul  librăriei săptămâna aceasta


Luni

13:00 până la 17:00


Miercuri și joi

12 de la prânz la 16:30


Vineri

Între 12 și 20:30

[În conjuncție cu Middleburgh Miracle pe Main Street Fair]


Sâmbătă

Între 12 și 17:00 PM 

**

 CINE A FOST VLAD ÎMPĂRATUL? - Prinț al Valahiei, cunoscut pentru rezistența sa împotriva Imperiului Otoman și inspirând legenda lui Dracula c ♂️


Pe meleagurile cețoase ale a ceea ce este astăzi România, stă figura impunătoare a lui Vlad al III-lea, cunoscut istoriei drept Vlad Împăratul. Născut în 1431 în sânul nobilimii valahiene, Vlad a fost un prinț valah care a lăsat o urmă de neșters atât asupra istoriei țării sale, cât și asupra imaginației populare a lumii.


Crescut într-o lume sfâșiată de conflicte, Vlad al III-lea a fost scufundat de mic în luptele politice și militare care i-au biciuit pământul. Tatăl său, Vlad al II-lea Dracul, a fost membru al Ordinului Dragonului, dedicat apărării creștinismului și luptei împotriva avansării Imperiului Otoman. Influența tatălui său și circumstanțele turbulente ale tinereții sale l-au transformat pe Vlad într-un războinic neobosit și un lider viclean.


Ascensiunea lui Vlad la putere nu a fost ușoară. În 1448, după moartea tatălui și fratelui său mai mare în mâinile nobililor din Valahia, Vlad a început prima sa domnie. Cu toate acestea, domnia sa a fost scurtă și trebuie să lupte neobosit pentru a-și revendica tronul încă două ocazii. Lupta sa împotriva otomanilor și a nobililor locali, trădătoare și ambițioasă, a devenit piatra de temelie a domniei sale.


Vlad este amintit în principal pentru metoda sa preferată de pedeapsă și execuție: tragerea în țeapă. Brutalitatea lui în război și împotriva inamicilor săi politici a fost notabilă. Se spune că el a tras în țeapă mii, de la invadatori otomani la nobili și criminali în propriul său regat. Reputația lor pentru cruzime s-a răspândit în toată Europa, hrănind povești și legende.


Această notorietate l-a inspirat pe Bram Stoker pentru faimosul său personaj, Contele Dracula. Deși Stoker nu a vizitat niciodată România, legenda lui Vlad, amestecată cu mituri și folclor despre vampiri, a devenit inspirația perfectă pentru 1897.


În România însă, Vlad este văzut altfel. Dincolo de brutalitate, mulți și-l amintesc ca pe un erou, un apărător al poporului său și al pământului său împotriva forțelor otomane copleșitoare. Capacitatea lor de a menține independența Țării Românești într-o perioadă extrem de tumultuoasă este o realizare ce nu poate fi ignorată.


Moștenirea lui Vlad Împăratul este complexă. Pentru unii, un monstru însetat de sânge; pentru alții, un conducător patriot și apărător al poporului său. Ceea ce este incontestabil este că, la secole după moartea sa în 1476, figura lui Vlad al III-lea continuă să captiveze, ca o amintire întunecată și fascinantă a profunzimilor și contradicțiilor naturii umane.


#dracula #VladelEmpalador #imperiootomano #historia #rumania #curiosidades #jes sicacanaltravel 

***

 Cristalele gigantice din Peștera Naica...


ÎN MEXIC, A FOST DESCOPERITĂ O PEȘTERA SUBTEANĂ DE 26 MILIOANE DE ANI.


Înăuntru erau cristale foarte rare care sfidează conceptele naturale. Aici îți spun


Enigma cristalelor uriașe se concentrează pe una dintre cele mai uimitoare descoperiri naturale din lume, situată în Naica, Chihuahua, Mexic: Peștera Cristalelor.


Această peșteră subterană, descoperită în 2000 de minerii care lucrează la mina Naica, este un spectacol supranatural de cristale de selenit (o formă cristalină a mineralului de gips) de proporții colosale, unele ajungând până la 12 metri lungime și 4 metri diametru, și cântărind aproximativ 55 tone.


Formarea acestor cristale este un fenomen care trezește atât uimire, cât și întrebări științifice. De mii de ani, conditiile unice din interiorul pesterii au fost bulionul perfect de crestere pentru cresterea acestor cristale.


Peștera se află la o adâncime de 300 de metri sub suprafața Pământului, unde temperaturile pot ajunge până la 58 de grade Celsius cu umiditate relativă aproape de 100%. Aceste condiții extreme, deși inospitaliere pentru oameni, au fost ideale pentru formarea cristalului.


Istoria geologică a peşterii sugerează că acum aproximativ 26 de milioane de ani, activitatea vulcanică din regiunea Naica a creat rezervoare mari de magmă sub suprafaţă. De-a lungul timpului, această magmă a încălzit apele subterane bogate în minerale, creând o soluție saturată care a început să se scurgă prin crăpăturile și peșterile subterane.


În cazul Peșterii Cristalelor, soluția bogată în sulfat de calciu (da) s-a stabilizat la o temperatură constantă de aproximativ 54 de grade Celsius, punct critic pentru formarea cristalelor de selenit.


Timp de sute de mii de ani, acest echilibru termic a permis cristalelor să crească la dimensiuni gigantice. Cheia creșterii excesive a cristalelor constă în consistența condițiilor de mediu din peșteră.


Fără variații semnificative de temperatură și saturație minerală constantă, cristalele ar putea crește neîntrerupte, formând aceste structuri gigantice.


Descoperirea Peșterii Cristalelor a atras atenția geologilor, mineralogilor și aventurierilor din întreaga lume. Cu toate acestea, explorarea peșterii este extrem de periculoasă din cauza temperaturilor ridicate și umidității.


Cercetătorii trebuie să poarte costume speciale cu sisteme de răcire și oxigen independent pentru a putea intra în peșteră pentru perioade scurte.


Pe lângă importanța sa științifică, Peștera Cristalelor este o amintire uimitoare a proceselor geologice care ne modelează planeta. În ciuda faptului că este un mediu extrem și ostil, peștera a dezvăluit o frumusețe și un mister unic care ne provoacă înțelegerea lumii naturale.


Viitorul Peșterii Cristalelor este incert. Pe măsură ce mineritul în Naica continuă, pomparea apei care menține peștera inundată ar putea opri, modificând potențial echilibrul delicat care a permis acestor cristale să crească. Există eforturi și dezbateri despre cum să păstrăm această comoară naturală, echilibrând nevoia de cercetare științifică cu conservarea acestui fenomen unic.


Pe scurt, Peștera Cristalelor din Naica reprezintă una dintre cele mai impresionante comori geologice din lume. Descoperirea sa a deschis o fereastră către procese geologice neobișnuite și ne-a provocat înțelegerea limitelor creșterii minerale. Pe măsură ce știința continuă să exploreze și să înțeleagă această enigmă, Peștera Cristalelor stă ca un simbol spectaculos al minunii și misterului care încă ține planeta noastră .


<Verdele>


#chamanrober 🔥 

***

 Deseară va porni din Rai spre lume Sfântul Nicolai,

Cu daruri pentru cei cuminţi, ca cel mai darnic dintre Sfinţi.

Deseară iar se vor lipi de geam năsucuri de copii

Care aşteaptă bunătăţi ca şi noi, cei din alte dăţi.

Prin întuneric, de pe drum, revarsă datina parfum

De amintiri şi nostalgii în voci senine, de copii.

Şi, Doamne, cât e de frumos să-i vezi şezând cuminţi, pe jos,

Ca nişte năzdrăvani pitici despachetând cadouri mici!

Ce poate fi mai preţios decât copilul bucuros,

Cu străluciri în ochi şi-n grai, că a fost Moşul Nicolai?

E Sfântul care-a pus, abil, în sufletu-ţi rămas copil

Un dram din bunătatea sa, ca să-l împarţi cu cineva.

Tu dăruieşte mulţumit din ce-ai avut, din ce-ai primit,

Chiar din puţinul ce îl ai, să-l cinsteşti pe Sfâ ntul Nicolai.

***

 Știai că atunci când privești conștient un copac, ficatul se regenerează și se echilibrează?

Știai că atunci cănd privești conștient iarba sau o floare întreaga ta structură se încarcă cu bunătate și blândețe?

Știai că atunci când privești soarele, inima se purifică și se umple de optimism și entuziasm?

Știai că atunci când privești pământul și calci conștient, splina se regenerează și se echilibrează, structura fizică se vindecă și apare încrederea în tine și în procesul vieții?

Știai că atunci când contempli cerul și respiri conștient, plămânii se vindecă și se regenerează, dispare starea de depresie și simți că ești viu, că trăiești cu adevărat?

Știai că atunci când privești oceanul sau marea, rinichii tăi se vindecă și se regenerează?

Știai că atunci când privești picătura de ploaie sau roua dimineții, întreg aparatul uro- genital se vindecă și se regenerează și îți mărești puterea de a manifesta ceea ce îți dorești în viață?

Știai că viața este o binecuvântare și o bucurie, la distanța unui zâmbet inocent...”

Text Mihaela Herbei

***

 Dragii mei, 

Seara ajunului Sf. Nicolae dă startul celei mai frumoase perioade a anului! ❄️🌲

Dacă lui Moș Crăciun i-am trimis, copil fiind, câteva scrisorele, Moșului Nicolae nu i-am scris niciodată… Și cu toate acestea a venit în fiecare an! Mărturisesc, de pe poziția adultului de acum, că îl așteptam cu un amestec de bucurie și teamă în același timp, pentru că așa cum știți, Moșul aduce și nuielușe… și de multe ori nu eram tocmai cel mai cuminte copil…

Vremurile pe care le trăim sunt total diferite de cele ale copilăriei mele, iar atracția copiilor față de noua tehnologie pare să nu mai surprindă pe nimeni… Însă nu sunt convinsă că de un astfel de dar își va aminti copilul tău peste ani. Își va aminti cu siguranță mesajul de dragoste pe care i l-ai transmis!!! 

Dragii mei, "BANII pot fi coaja multor lucruri, dar în nici un caz miezul acestora.  Ei aduc mâncare, dar nu şi poftă; medicamente nu şi sănatate; cunostinţe, nu şi prieteni; servitori, dar nu loialitate; zile de bucurie, nu şi linişte şi fericire". Îmi place să cred că banii NU schimbă omul! Că el, OMUL este iubitor de lucruri simple, simbolice și că se mulțumește cu puținul pe care unii îl au de oferit, dar cu toată dragostea. Și rămâne așa cum a fost înainte de BANI!!!

Mă simt din nou legată, prin firul amintirilor de acele vremuri fantastice ale copilariei și îmi reamintesc cu nostalgie de acele seri minunate când ne pregăteam cizmulițele... iar el, misteriosul Moș era foarte punctual…

O să le pregătesc și în acest an… Și… indiferent ce voi găsi în ele, mi-aș dori, ca în fiecare an, dragostea fiului și soțului meu! A… și încă ceva: o fărâmă de copilărie - ambalată frumos într-o cutie cu fundă 🎁 sau împrăștiată pur și simplu în aerul de sărbătoare...

O să îl rog pe Moșul cel blând să pună și în ghetele fiului meu câteva daruri: înțelepciune, bunătate, sinceritate, sănătate, blândețe, răbdare, iertare și iubire 💝. Nu duce lipsă, dar sunt cele mai importante! Alături firește de toată dragostea mea!

Ei, dragilor să așteptam … Moș Nicolae e undeva pe drum, spre noi…

Vă doresc din suflet să primiți iertare și iubire. Și vă rog: nu uitați să le oferiți la rândul vostru!!!!


Să vă fie bine, oame ni buni! 🤗

Personalitatea MEA, personalitatea Ziaja

 Cred că de la vârste fragede am fost un copil "cu personalitate". O fi fost zodia? O fi fost temperamentul, un temperament mai ap...