***

 Vis de iarna

Dorul meu se înaltă spre cer

Pe scări invizibile urcă mereu

Acolo pe astre iubirea-i mister

Șoaptele  urcă și gâfâie greu !

Străbat norii ca un vis șters 

Îți caută chipul prin univers

Nu îl găsesc, jalea mă răpune, 

Plâng fără lacrimi, doar in suspine!

Alerg la capătul unui vis pierdut,

Te caut și strig ca la început ,

Ascult  in tăcere ecoul ce vine,

E doar o durere surdă în mine !

Acum se topesc marginile nopții

Dimineața apar realitățile sortii !

Tivite pe geană unei raze de soare

E iarnă afară in suflet ninsoare !

Cu palma strânsă și tremurată

Deschid o fereastra de ger înghețată 

In ochi îmi apare albul zăpezii 

E iarna, in neant zboară clipa visată!

Ronja Broich 

Autor ✍️

***

 .SĂ CÂNȚI LĂUTARE !

 - pentru că vom intra în curând în post, am scris aseară această poezie pentru sufletul tuturor - vă salut prieteni !

Să cânți lăutare romanța uitată,

Să cânți despre tot ce-a fost altădată,

Să pui iar pe strune povești și iubire,

Să cânți despre tot ce a fost rătăcire.

Mai adă aproape cel codru-nverzit,

Si  omul pe care atunci l-am iubit,

S-aud cum izvorul își susură cursul

Și leagă-n tăcere uitarea și plânsul.

Lipește ca mierea arcușul pe strune

Și lasă să curgă cuvintele bune,

Șoptește poveștile dragi la ureche

În dulcea romanță ce n-are pereche.

Vioara s-o pui lângă plinul din glajă

Să simtă trăirea trecută prin vrajă,

Să curgă cântarea de vin ghiurghiuliu,

Să simt că,,atunci,, nu-i acum prea târziu. 

Să cânți lăutare că bani îți voi da,

Să uit de necaz și trădarea cea grea,

Să cânți cu vioara trecuta furtună

Să știu că va fi și o viață mai bună !

Să cânți lăutare, să cânți ce-i cânta,

S-aduci vindecare în inima grea

Doar blânda romanță alină dureri,

Ea trece-n uitare istorii de ieri.

- SĂ CÂNȚI LĂUTARE !-

 

Elena  FOGHEL  10 Noiembrie  2023

***

 Eu te-am iubit

autor Ioana LĂPUȘNEANU 

Eu te-am iubit, cu galbenul din frunze,

Inima mea bate prin codrii seculari,

Tristele izvoare, poartă acuma doruri

Cărările sunt mute și, pașii tăi...amari.

Eu te-am iubit, cu aripa de vânt

Ce-ades îți trece prin mintea răvășită,

Și caută ispita ascunsă într-un gând,

Ce-ți ține noaptea trează și inima zdrobită.

Eu te-am iubit, cu roua de pe flori,

albastrul acela de...”nu-mă-uita”,

când uristoare-n zori venit-au să-ți prezică

- La răsărit de soare... IUBIREA...va pleca.

Eu te-am iubit, cu ramuri de copaci,

Când glasul tău cânta în tril de ciocârlie,

Dar, să știi iubite, în toamna arămie, și...

La răscruci de drum, se întâlnesc destine.

Eu te-am iubit, prin umbre de luceferi,

În nopțile șoptite cu TE IUBESC-ul tău,

Mai păstrez acuma, albumul unei toamne,

Regăsiți în pagini, un ”oarecare” TU, o ”oarecare” EU.

Din prea multă iubire și toamna îngălbenește,

Purtând pe frunza vieții doruri, amintiri,

Oricât aș încerca, Eu nu-nțeleg, iubite !

De ce? în zorii unui suflet, luceferii se sting.

Eu te-am iubit, cu galbenul din frunze,

prin toamnele brumate cu dorul tău nebun,

Și..ce sunt eu acuma ? o lacrimă ce cade

pe umbra vieții ascunse... între EU și...  TU.

Nottingham,

(8 octombrie 2023)

***

 SĂ NU PLÂNGI...

Să nu plângi dacă al tău destin

Te-apasă și uneori ți-e greu

Întotdeauna mai există o speranță

Așa a fost, așa va fi mereu...

Zadarnic tu vei încerca să cauți

Destinului, să îi găsești răspuns

Căci doar în tine e puterea

Tăria, doar în suflet s-a ascuns

Să nu verși lacrime amare

Crezând ca totul s-a sfârșit

Să nu te lași răpus de supărare,

Iubește viața și vei fi iubit...

Orgolii mici, mărunte, de te-apasă

Să nu crezi falsele virtuți

Ca mai apoi, să ai în suflet

Regretul anilor pierduți

Să nu plângi dacă al tău destin

Iți pare greu, întunecat

Să speri, să crezi că va fi bine

Și totul va fi, minunat...

Stefan Sitaru din vol. FIINȚĂ DE LUMINĂ.

###

 SĂ NU PLÂNGI...

Să nu plângi dacă al tău destin

Te-apasă și uneori ți-e greu

Întotdeauna mai există o speranță

Așa a fost, așa va fi mereu...

Zadarnic tu vei încerca să cauți

Destinului, să îi găsești răspuns

Căci doar în tine e puterea

Tăria, doar în suflet s-a ascuns

Să nu verși lacrime amare

Crezând ca totul s-a sfârșit

Să nu te lași răpus de supărare,

Iubește viața și vei fi iubit...

Orgolii mici, mărunte, de te-apasă

Să nu crezi falsele virtuți

Ca mai apoi, să ai în suflet

Regretul anilor pierduți

Să nu plângi dacă al tău destin

Iți pare greu, întunecat

Să speri, să crezi că va fi bine

Și totul va fi, minunat...

Stefan Sitaru  din vol. FIINȚĂ DE LUMINĂ.

***

 POARTA

Beatrice Silvia Sorescu

Am venit la tine prin poarta aerului,

prin poarta vieții, care niciodată nu are chei.

Cheile ei sunt soarele și luna, sunt iarba

care încolțeste prin carne sau ochii zorilor, sau freamătul codrului,

Odată am deschis-o cu un ghiocel care 

îmi ieșise în cale, obosit fiindcă avusese insomnie,

sau, altădată, cu o rază galbenă ce-mi pâlpâia-n suflet,

Când vreau să gust lumea și să-mi spăl gândurile cu rouă,

ies prin poarta luminii pe care o deschid cu un colț al curcubeului,

E atât de ușor, numai că trebuie să fii atent, încât să nu se producă vreo inundație de culori..

Măcar de-ar fi să se verse  în suflet...

Atunci dau mâna cu petalele florilor,

Cu pietrele care spun că m-au mai văzut

Ieșind de atâtea ori și bând lumină,

Și mă înec în câte un răsărit care se grăbește să spargă inimile zărilor,

Poarta mea dă spre poarta ta, iar a ta spre a mamei tale, iar a mamei tale, spre a bunicii tale,

Și tot așa, milioane de porti fără chei, gata să primească în fiecare clipă  câte un nou vizitator.

Lumina, da, lumina ne conduce spre ele,

Stăm aici ce stăm, apoi trecem fiecare 

printr-o poartă și mai mare, una a veșniciei..

Și aici, atâta lumină...

***

 „Să nu vă luați un câine! Lăsați-o baltă! Nu vă luați un căine pentru nici un motiv. 

Pentru că, după ce ați petrecut un timp cu el nu o să mai fiți la fel! Nu o să mai fie nimic ca înainte!

 O să vă pară că lumea de până atunci nu mai este la fel! Pentru că dimineața când o să vă treziți o să apară doi ochi zâmbitori,o coadă care se zbate și o limbă pe obraz! 

Pentru ca o să vă treziți într-o cursă frenetică afară să-și facă nevoile indiferent de anotimp! Și așa o să vă dați seama cum trece timpul, cum copacii rămân fără frunze, cum apar din nou mugurii, o să ascultați cântecul păsărelelor! 

Pentru că o să fiți constrânși să deveniți echilibriștii timpului, să gasiți un ritm care acompaniază două inimi. Pentru că, atunci când o să vă loviți el o să fie cel care vă linge rănile, chiar și pe cele care nu se văd.

 Nu vă luați un câine. Niciodată. 

Pentru că dacă sunteți oameni adevărați, el o să vă educe. O să vă învețe ce înseamnă dragostea necondiționată. Și nu o să vă ceară nimic în schimb. Nu o să va ceară să vă schimbați. Vă acceptă așa cum sunteți. O să vă învețe să nu urâți. Să iertați. O să vă învețe să nu folosiți cuvinte. O să vă învețe ce înseamnă loialitate și onestitate. 

Sa nu vă luați un câine !

Pentru că, după ce v-a învățat toate astea o să cereți și de la alții toate aceste lucruri … și nu o să înțelegeți de ce alții nu sunt așa. 

Nu vă luați un câine !

Pentru că o să deveniți un adevărat om maidanez, din acela care încearcă să creadă în oameni, dar este întotdeauna dezamăgit ! "

Vă doresc o zi frumoasă și binecuvântată cu bucurii alături de oamenii dragi  vouă!!💕💕🙏