De la prieteni

 Ca în fiecare an, în această zi se propagă firesc îndemnul la mândria de a fi român. 

Am căutat în DEX semnificația cuvântului mândrie și am găsit următoarea definiție: _sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii; orgoliu, trufie, îngâmfare._

Mai mult, din scrierile cele sfinte rezultă că mândria este primul din cele șapte păcate capitale, în timp ce smerenia este cea mai mare virtute, smerenie care, pe de altă parte, conform aceluiași DEX, este o _atitudine umilă, supusă._

Bulversat de toate acestea, ca mai tot românul care caută o altfel de interpretare sau o soluție de compromis pentru a împăca nu doar capra și varza, ci și lupul hămesit, nu-mi rămâne decât să revin la îndemn și să vă ispitesc în plin post al Crăciunului ca măcar pe 1 Decembrie să cădeți în acest păcat și să fiți smeriți doar cu voi înșivă. 

*La mulți ani, păcătoși și păcătoase!*

P.S. Datorită, nu din cauza, scumpirilor la materiile prime și energie, smoala din cazane are acum o temperatură mult redusă, motiv pentru care păcatul nostru devine oportunitate.

Brutăria și Centrul Arima – un loc pentru integrare de la mic la mare

 Când spui autism parcă te trec fiorii. Te gândești la o persoană cu afecțiuni neuropsihice, cu un anumit grad de handicap, pentru care trebuie făcute eforturi pentru integrarea în societate. Până aici nimic greșit. Numai că autismul înseamnă cu mult mai mult.

O persoană cu autism este... altfel decât noi ceilalți. Într-adevăr, este afectată neuropsihic în așa fel încât este oarecum izolată de mediul înconjurător într-o lume a sa proprie. O lume din care este greu să evadeze tocmai pentru că creierul său funcționează puțin mai altfel. Unii pot avea un grad mai scăzut de inteligență, dar mulți autiști au un grad de inteligență mult peste normal, cu o memorie și cu o putere de a face conexiuni între diverse noțiuni și lucruri mult mai mare decât media. Totul este să reușești să pătrunzi în mintea lor și să-i direcționezi formarea în așa fel încât să funcționeze cât de cât ca la un om așa zis normal prin diverse terapii de recuperare.

Uneori apar și oameni cu suflet mare ca cei de la brutăria Arima și centrul de recuperare Arima care, pe lângă eforturile de terapie recuperatorie destinate persoanelor cu autism, îi formează profesional, ca și terapie ocupațională, în meseria de brutat, oferindu-le un loc de muncă. Așa îi ajută să devină independenți, să se integreze fizic și social în societate.

Pentru copiii cu autism, o astfel de inițiativă este ca o gură de oxigen pentru ei. În sfârșit nu mai sunt marginalizați și izolați de societate și au posibilitatea de a reveni într-o normalitate ce le permite independență și integrare. Nu mai sunt priviți ca handicapați sau retardați ci ca persoane, dacă nu cvasinormale, cel puțin recuperabile prin metode specifice de terapie.

Orice copil merită o șansă la viață. La o viață normală și la sentimentul că aparțin unei societăți care îi înțelege, care îi ajută și îi primește cu brațele deschise în rândul oamenilor. Și asta pentru că, odată recuperați, au multe de oferit celorlalți oameni din jurul lor, societății în totalitatea ei.

Cu toții trebuie să înțelegem, și să fim ferm convinși, că investiția într-un copil, fie el sănătos sau cu probleme, este o investiție extrem de rentabilă, care se recuperează în timp, iar satisfacțiile apărute odată cu rezultatele obținute sunt greu de exprimat în cuvinte... Acest copil îți va mulțumi nu numai prin priviri și vorbe, ci și prin dorința sa de a fi util lui insuși, celor din jurul său și întregii societăți.

Articol scris pentru proba extra-concurs Arima lansată via SuperBlog

Cinematograful, dragostea mea!

Mai nou m-a surprins plăcut vestea că pe 23 decembrie 2022 se lansează în cinema filmul ”Lyle, Lyle, Crocodile/ Lilu, Lilu Crocodilul”, o acțiune comică pentru întreaga familie. Filmul va rula subtitrat și dublat în limba română.

O astfel de știre îmi trezește mereu amintiri frumoase. Una dintre primele amintiri referitoare la cinematograf a fost atunci când, în clasele primare, am tulit-o cu câțiva colegi la cinematograf. Din fericire nu era prea departe. Mama m-a lăsat, mi-a dat bani, dar a venit rapid după mine.. Cred că atunci am fost doar câțiva spectatori și anume grupul nostru de țânci care nu știu cât a înțeles dintr-un film românesc vechi de colecție. Din fericire pentru mine amintirea a rămas adânc întipărită in memorie.

De atunci am mers constant la cinema. Nu cu colegii ci cu familia restrânsă, adică eu și părinții, sau lărgită, atunci când ni se alăturau bunicii și mătușa sau vreun unchi. De regulă eu eram cea care cumpăram biletele. Aveam și rândul nostru preferat în sală.

Ani la rând, săptămână de săptămână, mergeam la cinema. De regulă pe seară. Era plăcerea noastră vinovată de a vedea un film de colecție sau o premieră cuprinși de magia unei săli de cinema. Era și farmecul socializării, căci la ieșire adesea dădeam cu privirea peste câte un cunoscut sau o rudă. Era acel farmec când parcă toți spectatorii din sală respirau în același ritm, plângeau sau râdeau odată. Se creea acea conexiune mentală între cinefili, extrem de greu de explicat. Nu rareori vedeam filme care cu greu le prindeai difuzate la televizor și atunci aveai senzația că vezi un film într-un mod aproape clandestin sau difuzat pentru un public mai de elită.

Mai târziu, în timpul studenției, am mers singura la cinematograf în Iași. Am intrat cel puțin în primii patru ani de studenție în patru din cele cinci săli de cinematograf din Iașiul acelor vremuri.Era plăcerea de a vedea un film de premieră sau de colecție într-o sală plină cu spectatori. Cred că era (încă!) unul dintre modurile de a-mi petrece timpul liber într-un mod plăcut.

Mai târziu am urmărit filme și seriale doar la televizor. Acum și online. Destul de mult când am timp și energie. Dar parcă nu mai are exact același farmec. Este adevărat, încerc să urmăresc același gen de filme, dar... Îmi lipsește freamătul în surdină al sălii, relația tacită cu ceilalți spectatori, senzația că din sala de cinema intru direct în lumea magică a filmului. Este acea senzație de intimitate dată de întuneric, de fâșia de lumină ce proiectează imaginile pe ecran, sunetul inconfundabil al proiectorului situat undeva, într-o cameră din spate, care oricât de silențios ar fi fost tot scăpa sunetul său specific. Simți parcă privirile spectatorilor ațintite simultan pe ecran, urmărind concentrate filmul. Simți o magie greu de descris în cuvinte.

Pe atunci, pentru un film bun, eram în stare să străbat orașul dintr-un capăt în celălalt. Erau chiar perioade când un film rula chiar o săptămână în plus sau mai mult dacă publicul o cerea. Acum însă aș vrea să repet experiența, dar mai trebuie să aștept până se reface infrastructura necesară, Sunt totuși optimistă că nu voi avea prea mult de așteptat.

Articol scris pentru SuperBlog 2022

Bun venit, Moș Crăciun!

 Dragă Moș Crăciun!

Te aștept și anul acesta ca în fiecare an, cu multă nerăbdare. Nu îmi doresc neapărat un cadou scump și sofisticat; ideea este să fie un cadou simbolic, simplu, ceva care să îmi fie de folos. Și să știi că cel mai frumos cadou este magia sărbătorilor pe care ne-o aduci mereu tuturor an de an.

Știu că ai un drum lung de făcut pentru a duce cadouri în toate casele în care există măcar un om cu suflet de copil. Și mai știu că preferi să găsești pe masă măcar câteva prăjiturele și un pahar de lapte, pentru a le consuma ca să îți dea mai multă putere pentru a-ți continua drumul.

Dar ce-ai spune dacă în loc de prăjiturele ai primi cozonac? Este cu mult mai gustos, mai sățios și este unul dintre produsele tradiționale de sărbători, Poți folosi cu încredere fie făina pentru cozonac Băneasa pentru aluat fie pur și simplu făina 000 Băneasa.

Cozonacul cu mac face parte din copilăria mea. Este un cozonac mai rar întâlnit în mod curent, dar are un gust deosebit.

Dacă îți place, îți pot spune modul de preparare, poate îl faci și tu acasă la tine cândva. În două ore și jumătate ai cozonacul pe masă.

Ai nevoie de următoarele ingrediente pentru aluat:

• 400 g făină
• 200 ml lapte cald
• 100 g zahăr
• 100 g unt
• un plic de drojdie uscată
• 3 gălbenușuri
• coaja de la jumătate de lămâie
• un praf de sare

Iar pentru umplutură ai nevoie de:

• 200 g mac
• 100 g zahăr
• 150 ml lapte
• un plic de zahăr vanilat

Și acum apucă-te de treabă...

Cerne făina într-un bol suficient de încăpător. Separat prepari o maia din laptele călduț cu drojdia și o lingură de zahăr și lași să crească 5 minute. După ce a crescut amesteci maiaua cu gălbenușurile, untul topit și coaja de lămâie. Pui și restul de zahăr și un praf de sare și amesteci bine totul până se omogenizează.

Amestecul obținut îl torni peste făină și amesteci totul cu o spatulă până ce făina se încorporează. Acoperi bolul cu un prosop și lași aluatul la dospit până ce își dublează volumul, apoi îl pui la frigider pentru câteva ore sau mai bine peste noapte.

Înainte de a considera că aluatul a stat destul la frigider, prepari umplutura. Amesteci macul, zahărul și laptele și pui totul pe foc să fiarbă. Amesteci continuu și lași să fiarbă până când macul se înmoaie și compoziția devine cremoasă.

Acum scoți aluatul din frigider și îl întinzi pe o suprafață unsă cu puțin ulei. Întinzi pe el umplutura în strat subțire și rulezi. Pui totul în tava tapetată cu hârtie de copt , ungi cu ou și mai lași să crească 20-30 de minute.

Apoi pui tava în cuptorul preîncălzit la 180 de grade, apoi după primele 15 minute reduci temperatura până la 150 de grade și mai lași încă 35-40 de minute sau până când cozonacul s-a rumenit.

Poftă bună! Sper să-ți placă... 

Te aștept cu drag de fiecare dată. Și sper să-ți ofer în schimbul magiei aduse o parte din copilăria mea.

Articol scris pentru SuperBlog 2022

Scrisoare către Moș Crăciun

 Dragă Moș Crăciun,

Știu că nu mai sunt de mult timp copil. Am crescut mare dar sufletul îmi este încă de copil. Încă mai cred în povești frumoase, încă mai visez, călătorind oriunde mă poartă imaginația. 

A mai trecut un an și simt că se apropie iarna cu pași repezi și sărbătorile odată cu ea. Încă nu a nins, dar aerul din ce în ce mai rece anunță că zăpada se apropie cu pași repezi.

Când eram copil și ningea afară spuneam adesea că atunci, tu Moșule, ai intrat la frizeria din orașul tău din văzduhuri și îți tunzi pletele și barba, iar firele răzlețe din tunsoare cad pe pământ sub formă de ninsoare. Cele mai multe se așează pe pământ ca un covor pufos de zăpadă moale. Unele se topesc de căldura sufletelor noastre de copii, se preling spre pământ dar nu mai reușesc să ajungă jos, ci rămân agățate de un colț de streașină. înghețate sub formă de țurțuri, ca niște șiroaie lungi de lacrimi încremenite pe un obraz de văzduh rece, mult prea rece pentru ele. Iar cele mai fine dintre ele se așează pe ramurile reci și dezgolite de frunze ale pomilor, glazurându-le cu un strat subțire de promoroacă.

Știi... Încă mai aștept un cadou de la tine și încă mai visez să te întâlnesc cu adevăratelea. Dar ce cadou mi-aș putea dori? Acum este mai ușor să aleg un cadou, având acces la internet, dar cadourile sunt la fel de simple. Mă uit pe un site, la anumite rubrici de tipul: https://answear.ro/s/incaltari-copii... Sper să găsesc ceva, căci cu greu găsesc ceva potrivit picioarelor mele mici. 

Caut ceva încălțăminte pentru fete și deja se restrânge căutarea, deci teoretic voi găsi mai ușor ceva potrivit: comod, rezistent, călduros, ușor de purtat în orice condiții.

O idee ar putea fi Reima cizme de iarnă copii, niște cizme ce par moi, pufoase, călduroase, comode. Sper să existe pe stoc un număr care să mi se potrivească. Par a fi de culoare neagră, deci sunt ușor de curățat și de întreținut. Talpa este comodă și faptul că este antiderapantă îmi poate oferi siguranța mersului pe zăpadă și pe alunecuș. Sper să țină și cald.

Aș fi vrut și ceva de îmbrăcat. O geacă poate... Moale, călduroasă...Dar nu știu dacă găsești ceva potrivit într-un timp atât de scurt, ai prea multe cadouri de dus. Poate ai în vedere pe anul viitor. Sper să ne revedem sănătoși. Și poate că anul viitor va fi mai bine pentru noi toți și vom avea cu toții mai multe posibilități de a oferi și primi cadouri. Și asta pentru că, deși a trecut pentru unii dintre noi de mult timp perioada copilăriei, în suflet rămânem mereu copii. Iubim poveștile frumoase, ne place să visăm și ne plac cadourile, fie că le oferim, fie că le primim...

Te las cu bine, Moșule. Știu că nu ai timp să citești scrisori prea lungi. De aceea mă opresc aici. Te las sănătos și suficient de rapid pentru a face rost de cadouri în timp scurt, suficient de puternic să le poți duce pe toate acolo unde trebuie să le duci și unde sunt așteptate de mult timp. Și sper să rămâi la fel și în anii următori pentru că avem nevoie de tine nu doar pentru a ne aduce daruri ci pentru a ne menține mereu copii și de a ne păstra mereu visurile și speranța în existența unei bunătăți întrupate într-un bunic blajin care ne ține duios pe genunchi pe fiecare.

Cu drag, Cristina

Articol scris pentru SuperBlog 2022

Găteşte cu Băneasa!

 Nu trebuie să fii italian ca să mănâncă paste frecvent. Şi în bucătăria noastră românească pastele sunt şi pot fi frecvent folosite.

 

Adesea intru în magazine pentru aprovizionare. Și indiferent ce cumpăr (întotdeauna ce îmi trebuie în acel moment și ce pot folosi la o nevoie) nu uit să iau și ceva paste. De regulă mă opresc la Paste Băneasa - Paste Făinoase și Produse de Morărit pentru că știu că pastele Băneasa , paste din grâu dur, sunt în forme variate, care se pot adapta cu ușurință la orice rețetă, fie că este vorba de Tagliatelle grâu dur Băneasa, spaghetti grâu dur Băneasa, Penne rigate grâu dur Băneasa, Fusilli grâu dur băneasa, Farfalle grâu dur Băneasa și multe altele.

Unul din gusturile copilăriei ce mi-a rămas în minte și în suflet, sunt pastele fierte în lapte și zahăr, ce căpătau uneori consistență de budincă, pe care le pregăteam adesea la cină. Ușor de preparat, ușor de consumat, cel mai mult atunci pe loc, încă fierbinți, dar care rămâneau și pentru zilele următoare, fie că le mâncam reci sau „muiate” din nou în lapte călduț. Sau orice fel de paste folosite ca adaos la supe și ciorbe... Sau pastele folosite în salate de pește, la fel de ușor de preparat și de consumat. Sau pastele folosite ca garnitură la diverse preparate de bază, presărate cu condimente și stropite cu sos. Sau pastele amestecate cu brânză sau carne, consumate ca fel principal...

De regulă am grijă să cumpăr sortimente diferite de paste, în diferite forme, tocmai pentru a le „asorta” oricărei rețete, nu numai pentru gust ci și pentru aspectul vizual, pentru că mâncarea se consumă și din priviri. Tocmai pentru asta aspectul estetic este extrem de important.

Faptul că pastele sunt extrem de folosite în rețete extrem de diverse se datorează faptului că în hrana de bază a omului intră cerealele, preparate sub diverse forme. Acestea oferă sațietate, energia necesară organismului treptat pe parcursul întregii zile. Fabricate din grâu dur sunt extrem de ușor de preparat menținându-și forma chiar după prepararea termică. Se prepară repede și se pretează la prepararea unor rețete variate, în combinații extrem de diverse, fiind extrem de versatile. Hrănitoare și gustoase, se pot consuma la orice masă din timpul zilei. Se pot consuma imediat după preparare și, dacă mai rămâne ceva pentru a doua zi, se pot consuma ulterior așa cum sunt sau cu „ajustări” minime.

Articol scris pentru SuperBlog 2022

Pentru voi, cu dragoste, un cadou...promoţional

 Se apropie sărbătorile şi ar cam fi cazul să ne (cam) oferim cadouri. Mai mult sau mai puţin simbolice, dar de brand, promoţionale şi personalizate. Dar, în primul rând, utile fiecăruia. M-am gândit atât la cadouri „clasice”, frecvent oferite, dar de folos mai întotdeauna, dar și la cadouri mai „atipice”, care să vă surprindă cu siguranță în mod plăcut.

 Pentru început „ambalajul”. Nu! Nu o simplă cutie de carton legată cu o fundă roșie. Ci o geantă elegantă, diferită pentru domni și pentru doamne, dar oarecum asemănătoare ca design și cromatică. Asta ca să nu fie discuții bazate sau, mai bine spus, venite din frustrări, invidie, gelozie. O geantă care să îmbine frumosul cu utilul. O geantă personalizată pentru fiecare dintre voi chiar dacă, aparent, par toate cam la fel.

 Și pentru că vă știu pe (aproape!) fiecare dintre voi capabili să fiți și să rămâneți „cu capu-n traistă” (fără supărare!), cred că nu v-ar strica câte o agendă sau un notes cu un pix atașat, promoționale și personalizate și ele, tocmai pentru a vă ajuta să vă organizați cu mult mai bine programul de lucru și obiectivele pe care le aveți de îndeplinit. Nu de alta, dar cu toții știm că ceea ce scriem, scris rămâne, și chiar dacă mai uităm unele lucruri, ne putem arunca privirile pe agendă pentru a ne (re)împrospăta memoria cu ceea ce trebuie să facem în diferite momente în viitor.

Sigur că veți spune: „Iar? Aproape aceleași lucruri care se oferă în dar subordonaților de către șefi? Chiar atâta lipsă de imaginație din partea șefului?” Aveți dreptate... doar în parte. Dar trebuie să recunoașteți că sunt lucruri care vă pot fi necesare și cu folos. În plus am adăugat și ceva ce se vrea original. Și dacă ținem cont că lucrurile se pot asorta coloristic și ca format, utilul se poate combina cu esteticul. Dacă vreți, deși obiectele pot fi cumpărate și oferite și separat, ele se pot îmbina în așa fel încât să poată părea că fac parte dintr-un set, atât ca aspect cât și ca utilizare.

Pun pariu că se poate întâmpla ca unii dintre voi nici să nu vă fi gândit să vă cumpărași aceste obiecte, în această combinație, nici acum și poate nici altădată. Poate că nu v-ați permis să vă cheltuiți banii pe lucruri pe care le-ați considerat banale, mai puțin utile sau a căror achiziție se mai putea amâna pentru o dată undeva spre „sfântu-așteaptă”. Dar dacă tot le-ați primit în dar... pot fi mai mult decât binevenite. Sper să vă bucurați de ele.

Articol scris pentru SuperBlog 2022