&&&

 Umberto Eco avea 83 de ani când a prezis exact cum se va destrăma conversația modernă.

A fost unul dintre cei mai mari semioticieni ai Italiei, un maestru al semnelor și simbolurilor, și autorul romanului Numele trandafirului, un thriller istoric genial despre cum controlul asupra cărților și cunoașterii poate modela ceea ce oamenii cred că este adevărat.

În iunie 2015, a acordat un interviu care a înfuriat multă lume.

A spus că rețelele sociale le-au dat „legiunilor de idioți” dreptul la cuvânt, unor oameni care altădată vorbeau doar după un pahar de vin la bar și nu era băgat nimeni în seamă. A avertizat că, online, un oarecare are acum aceeași autoritate ca un laureat al Premiului Nobel.

L-au numit arogant și elitist. Dar a avut dreptate.

Eco nu voia să oprească libertatea de exprimare. 

Ne avertiza ce se întâmplă când încetăm să mai prețuim expertiza reală.

Rețelele sociale au șters aceste reguli peste noapte. Dintr-o dată, un adolescent din dormitorul lui a ajuns să aibă aceeași pondere ca un om de știință cu 30 de ani de laborator în spate.

Și mai rău: internetul nu răsplătește adevărul. Răsplătește drama. Furia și frica devin virale, în timp ce o explicație calmă și documentată a unei probleme complicate e ignorată complet.

Așa am ajuns la lumea de azi.

Oamenii au început să spună „Mi-am făcut propriile cercetări” ca să-și justifice convingerile. Nu contează ce e adevărat, contează ce-i face să se simtă bine.

Când Eco a folosit cuvântul „idioți”, nu se referea la oameni lipsiți de inteligență. Voia să spună că sistemele noastre online amplifică vocile cele mai gălăgioase și mai încrezătoare, indiferent dacă știu cu adevărat despre ce vorbesc.

Pe feed-ul tău, un studiu medical important arată exact la fel ca un meme postat de unchiul tău. Algoritmul îi tratează ca egali.

Eco a murit în 2016, la doar nouă luni după acel interviu celebru. Nu a apucat să vadă cât de multă dreptate a avut.

Înțelegea asta: când toate opiniile sunt tratate ca fiind la fel de valabile, adevărul dispare.

„Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului la rang de purtător de adevăr”, spunea Eco în prelegerile sale despre media. Nu cerea cenzură.

Ne cerea să ne amintim că, deși toată lumea are dreptul să vorbească, nu orice opinie merită încrederea noastră.

Suntem prinși într-un labirint digital construit de noi înșine, derulând la nesfârșit printr-o cameră de ecou plină de voci care strigă. Eco ne-a lăsat un avertisment. Dar adevărul e că majoritatea sunt perfect fericiți să lase cea mai gălăgioasă persoană din cameră să gândească în locul lor.

E timpul să faci un pas înapoi, să-ți folosești propriul discernământ și să-ți reclami gândirea critică, înainte să devii doar o altă voce care hrănește orbește zgomotul. .

 Sursa  : Curiozități și glume 2.