vineri, 26 noiembrie 2021

Mi-e dor de farmecul cinematografului!

Mi-am ales o meserie care mi-a plăcut din start, aceea de medic. Nu numai meseria în sine m-a atras, ci mai multe lucruri care, aparent, nu au legătură directă cu profesia. Sau poate că da...

  • În primul rând îmi plăcea să citesc enorm de mult. Asta mi-a folosit enorm în pregătirea profesională căci cei care activează în domeniul medicinii știu că în acest domeniu cantitatea de informații este enormă și actualizarea lor se face extrem de mult și de rapid. Ca atare trebuie să studiezi extrem de mult, să te informezi citind mii, zeci de mii, sute de mii, milioane de pagini, tone de cărți, atât în timpul pregătirii de bază din timpul facultății cât și ulterior până la ieșirea la pensie și dincolo de ea
  • În al doilea rând am descoperit că îmi plăcea să studiez tot ce se poate despre natură și despre oameni. Acesta a fost elementul hotărâtor în alegerea profesiei.

 Am învățat cât se putea în timpul facultății. Dar spre final am realizat că oricât mă dădeam mare și tare când știam ceva mai multe de fapt nu știam mai nimic și trebuia să învăț mereu, din ce în ce mai mult.

De ce povestesc asta? Pentru că acum îmi dau seama că am învățat cu adevărat mult abia după terminarea facultății, când am venit în contact cu viața reală... de medic, cel puțin din punct de vedere profesional. A trebuit să îmi structurez altfel cunoștințele pe care le aveam și să îmi dezvolt cunoștințe și deprinderi noi. Apoi am realizat, la un moment dat, că nu trebuie să renunț la hobby-uri (lectură, muzică, filme, etc, etc, etc), fără de care puteam deveni o persoană cu un puternic handicap mental, căci creierul uman trebuie să fie stimulat să lucreze cu toate regiunile sale și nu specializat doar pe un anumit domeniu, în cazul meu studiul medicinii.

Asta m-a ajutat enorm în ultimul timp, când forțată de schimbarea ritmului de muncă datorită condițiilor epidemico-sanitare, a trebuit oarecum să-mi reinventez viața. Și mi-a prins bine... În primul rând lectura intensă mi-a odihnit creierul, mai precis mi-a pus în repaus zonele suprasolicitate ani de-a rândul și mi-a pus la muncă alte zone cerebrale și a forțat relaționarea dintre ele.

În al doilea rând am redescoperit plăcerea muzicii și a vizionării filmelor. Asta mi-a umplut timpul... și sufletul. Am văzut și revăzut zeci și zeci de filme cu aceeași plăcere cu care le-aș fi urmărit pentru prima dată. Și treptat-treptat mi-am (re)amintit că în copilărie și adolescență și până, inclusiv, în primii ani de facultate, mergeam extrem de des la cinema.

Recent mi-a atras atenția vestea că pe data de 3 decembrie 2021 se lansează în România un film nou: „Ghostbusters Afterlife”/„Vânătorii de fantome: Moștenirea”. Și atunci mi-am pus o întrebare: de ce m-aș duce la premiera filmului? Ce m-ar determina să vreau să văd un film nou, relativ proaspăt ieșit din procesul de producție?

Să încerc să răspund succint. De ce mergeam la cinema înainte?

  • De regulă, oricât de mic era orașul în care locuiam la un moment dat, nu avea doar un singur cinematograf. În Roman, unde am crescut, erau 3 cinematografe; le-am frecventat pe toate. Iar în Iași, unde am făcut studiile universitare, erau cinci cinematografe, din care am frecventat patru, mai mult sau mai puțin. Săptămânal, la fiecare dintre ele, rula cel puțin un film; uneori în aceeași perioadă de o săptămână, rulau chiar și două sau mai multe filme, programate la ore diferite sau în zile diferite. Cum canalele de televiziune nu erau (încă!) așa de multe ca acum, implicit oferta de filme nu era atât de mare la televizor, așa că cinematograful ne potolea setea de filme.
  • La cinematograf aveam șansa de a vedea, pe lângă filmele mai vechi, cunoscute, unele de cinematecă, și filme relativ noi, în premieră: cel puțin unul în Roman, până la 2-3 simultan în Iași. Era astfel bucuria de a vedea un film nou-nouț, la scurt timp după lansarea sa de pe plan mondial. Bucuria era cu atât mai mare cu cât filmul era premiat la diverse festivaluri de film. Puteai vedea filme variate, filme pentru întreaga familie, filme de acțiune, dramă, comedie, aventură, SF. Puteai vedea filme de artă sau filme cu efecte speciale deosebite. Dacă aflai din timp despre lansarea filmului prin prezentarea unui trailer, curiozitatea era cu atât mai mare; oare filmul era chiar așa de spectaculos?
  • Să nu uităm că cinematograful în sine era un loc de socializare. Mergeam adesea în grup la același film, petrecând adesea în mod plăcut câteva ore împreună. Chiar dacă nu mergeam în același grup din start, ne întâlneam la ușa cinematografului și cu alți prieteni, rude, cunoștințe. Și ce bucurie era când ni se intersectau privirile...
  • Chiar dacă mergeam de una singură, în sala de cinematograf se stabilea o relație aparte între spectatori. În întunericul sălii, respiram împreună, râdeam sau plângeam împreună, se simțea aceeași tensiune sau aceeași relaxare între toți spectatorii aflați în același moment în sală.

 Aș vrea să mai merg într-o sală de cinema, fie că este vorba de o premieră sau de un film de cinematecă tocmai pentru a retrăi toate aceste lucruri.

Articol scris pentru SuperBlog 2021

joi, 25 noiembrie 2021

Treziţi-vă, români, sau veţi pieri! - Corneliu Vadim Tudor

 Treziţi-vă, români, sau veţi pieri!                                                         

                                    - Corneliu Vadim Tudor


Ne-am adunat la căpătâiul ţării

să o vedem cum moare de frumos,

bolnavă grav de molima trădării

cuţitul scârbei i-a ajuns la os.


Au hărtănit-o ca pe-o căprioară

şi lupi, şi corbi, şi câini fără stăpâni

trag toţi de ea, o rup în colţ de fiară

ţigani, maghiari, arabi, evrei, români.


Aşa-i democraţia, ni se zice,

sub masca ei se jefuieşte tot,

Consiliul Europei ne dă bice,

suntem paralizaţi de-un vast complot.


A fi român e-o vorbă de ocară,

a-ţi apăra hotarul - e stupid -

prin puşcării trag generali să moară

iar bişniţarii şi-au deschis partid.


Invazia lăcustelor e-o glumă

în faţa jecmănelii de acum,

parcă mânaţi de-o primitivă ciumă

tâlharii dau cu fumigene-n drum.


Ei strigă primii: "Hoţii, ne omoară!"

eşti ba fascist, ba comunist sadea,

o presă ticăloasă şi murdară

pândeşte zilnic sângele să-ţi bea.


Nu poţi să zici nimic în apărarea

acestei ţări, tribunilor din veac

devii suspect, se cheamă chiar Salvarea

eşti ştampilat "nebun fără de leac".


Se fură munţi de aur şi uraniu,

se fură grâu şi se importă boli,

piraţi cu flamuri negre într-un craniu

ne târguiră flota - pe doi poli.


Dar ce anume, Doamne, nu se fură?

se fură prunci care devin cobai,

se fură cruci, odăjdii şi prescură

ba chiar şi poarta care dă spre Rai.


Deci nu vă mai miraţi că ţara moare

voi, care staţi cu mămăliga-n ţest

tot aşteptând umili minunea mare

să mântuiască ţările din Est.


Priviţi din pat cum ne vânează hoţii

Voi - la Telejurnal, noi - arşi de vii

aşa vă apăraţi voi patrioţii?

Treziţi-vă, români, sau veţi pieri!

miercuri, 24 noiembrie 2021

Am grijă de natură aşa cum am grijă de mine

Oricât m-aș da tânără, și recunosc că mai am încă câțiva ani buni de viață activă cel puțin din punct de vedere profesional, uneori simt suflul rece al bătrâneții bătându-mi în spate. Poate pare exagerat, dar simt că se simte din ce în ce mai mult o uzură a organismului, uzură care se simte din ce în ce mai mult și se accentuează pe măsură ce trece timpul.

Nu este nevoie să mă uit în fiecare clipă în oglindă ca să simt că pielea are tendința de a se usca, de a se acoperi de crăpături fine la început, dar din ce în ce mai pronunțate, de a se descuama, de a se rida... Nu este nevoie să mă uit în fiecare clipă în oglindă sau să îmi trec foarte des degetele prin păr ca să-l simt subțire, fragil, acoperit de mult sebum, cu scalpul deshidratat până la prurit și usturime, cu straturile superficiale descuamându-se extrem de ușor.

Și atunci ce este de făcut? Cel mai simplu „truc” de înfrumusețare ar fi să ajut pielea și părul să arate mai bine și să se simtă mai bine. Tocmai ca să mă simt și eu mai bine.

Cremă Hidratantă Fermitate Corp  Ca de obicei îmi doresc un produs românesc. Pur românesc. Tocmai pentru a fi sigură că pot avea oricând la îndemână un produs cosmetic cu o formulă care mă avantajează și care adesea este mereu disponibil, relativ ieftin și care poate ajunge relativ rapid în magazin și de aici la domiciliul clientului. Respect tradiția familiei și intru într-un magazin Farmec online sau direct în magazinul fizic. Mă reped la o cremă hidratantă pentru corp. Cum știu sigur că se va consuma relativ rapid, încerc să mă orientez: este cumva la promoție? Mai sunt și alte variante de creme hidratante, pentru corp, mâini sau față? Urmăresc în timp orice nouă formulă care apare la orizont, tocmai pentru a o testa dacă îmi priește la fel de bine ca și cremele deja folosite.

Gândesc mai apoi în perspectivă. Sunt conștientă în primul rând că am ales produsele Farmec pentru că sunt cât se poate de naturale. Pure, fără adaosuri care le pot denatura proprietățile reparatoare ale pielii și părului. Și fără a agresa organismul. Apoi intuiesc că schimbările negative de la nivelul pielii nu sunt datorate doar înaintării în vârstă ci și agresiunii factorilor de mediu. Asta cu atât mai mult cu cât uneori suntem nevoiți să trăim, să circulăm și să muncim într-un oraș mare, aglomerat, intens poluat. Și cum la urma urmei natura nu se poluează singură, de la sine atât de mult precum o poluăm noi, oamenii, prin activitatea noastră de zi cu zi. Oricât de mult ar încerca natura să-și restabilească și să-și mențină echilibrul firesc, nu va reuși dacă noi, oamenii, îi nesocotim și îi încălcăm regulile.

Sunt conștientă așadar că trebuie să am grijă de natură așa cum am grijă de mine. Și am grijă de mine îndepărtând impuritățile din organism tocmai pentru a mă menține cât mai curată. La fel procedez și cu mediul înconjurător. Odată produsul cosmetic utilizat în întregime, ambalajul gol este ca și o impuritate pentru natură. Un gunoi care nu ar trebui aruncat oriunde, oricum și peste tot. Prefer deci să colectez ambalajele selectiv și să le depun în recipiente speciale, în locuri special amenajate, de unde vor putea fi ridicate și transportate în acele locuri unde vor putea fi reciclate, pentru a se face din ele alte obiecte absolut necesare pentru viața de zi cu zi.

Articol scris pentru SuperBlog 2021

luni, 22 noiembrie 2021

Un Crăciun de poveste îmbrăcată ca o prinţesă

Totul în jur este alb. Un alb diafan și fin de poveste... Totul este alb de la pudra albă și fină de nea așezată peste tot, strat peste strat, mantie călduroasă pe care cerul a făcut-o cadou pământului, până la dantelăria de promoroacă care împodobește ramurile dezgolite de frunze ale arborilor și până la florile de gheață pe care gerul le-a desenat pe geamuri cu degete fine și îndemânatice.

Totul în jur este alb. Un alb plin de parfumul zahărului pudră aromat cu vanilie și a cetinii de brad purtând povara portocalelor ca și globuri de Crăciun. Peste tot în aer plutește mirosul cozonacilor abia scoși din cuptorul încins, pe care nu te poți abține să nu-i rupi în palmele făcute căuș, să le simți aburii firavi ridicându-se spre nările fremătând de poftă.

Totul în jur este alb. Un alb diafan și fin de poveste care face ca sărbătoarea să plutească prin aer. Simți nevoia să te îmbraci în halat de casă moale și pufos, să te așezi confortabil într-un fotoliu în cel mai izolat colț al casei, cu o carte în mână și cu o cană de ceai fierbinte alături și să te cufunzi în farmecul lecturii și al unei muzici date în surdină. Și totuși îți dai seama că e sărbătoare și atmosfera de poveste te face să te îmbraci ca o adevărată prințesă. Îți alegi una dintre multele rochii albe pe Answear.ro pentru a intra în atmosfera fascinantă a albului de sărbătoare. Aproape că nu simți nevoia să porți prea multe lucruri în plus.

Simți nevoia să ieși afară în plină ninsoare. La rochia albă parcă s-ar potrivi o pereche de https://answear.ro/h/cizme-albe.html... Înalte, suple, comode, ușoare, călduroase. Un trenci alb sau o geacă de puf ușoară dar călduroasă  pe deasupra. Simți nevoia unei simple plimbări prin aerul tăios și curat, cu fulgii fini de zăpadă mângâindu-ți obrajii ca într-un sărut. Și simți nevoia ca plimbarea să se prelungească până mai târziu în noapte, când fulgii de nea par așchii fine din stelele îndepărtate din înaltul cerului.

Dintr-o dată te decizi: înapoi în casă. O pereche de pantaloni largi pare ideea cea mai bună pentru o seară petrecută în compania... singurătății. Mai bine spus în compania unei cărți bune, a unei muzici în surdină, a unei căni de vin fiert, de ceai fierbinte sau cacao dulce - amăruie și aromată. Reintri cu totul într-o lume de poveste, dar și de vis. Un vis de poveste din care vrei să nu mai ieși, pentru că totul pare atât de frumos. Aproape ireal de frumos...

Știi că la un moment dat visul se va termina. La fel și povestea din care faci parte și în care ai vrea să fii și eroul principal și cel din afara ei, dar care vrea să retrăiască, iar și iar, atmosfera de poveste. Dar mai știi ceva.... Anume că peste o vreme o nouă poveste va reveni în viața ta, sub ochii tăi, o nouă poveste din care vei face parte și care te va răsfăța cu farmec, cu duioșie și cu speranța că povestea va prinde cândva viață

Articol scris pentru SuperBlog 2021

vineri, 19 noiembrie 2021

Brad artificial vs. Brad natural – Confruntarea brazilor de Crăciun

 Prinşi în vâltoarea vieţii cotidiene, nu avem noţiunea timpului. Mai bine spus, nu avem noţiunea trecerii timpului. Totul devine relativ... Orele, zilele, săptămânile, lunile trec prea greu sau, dimpotrivă, prea repede.

Judecând după aspectul vremii de afară... încă este toamnă. Este adevărat, diminețile devin tot mai reci, dar... e toamnă, încă e toamnă. Îmi dau seama că timpul trece. Implacabil și ireversibil. Dar încă refuz să cred că iarăși aproape un întreg anotimp din viața mea este pe punctul de a se încheia și că în curând, deși încă iarna nu a venit, va reîncepe goana după brazi de crăciun.

Și totuși... de o bună bucată de vreme ceva cade peste mine ca un duș rece. Unul dintre porturile de televiziune pe care îl urmăresc cu plăcere când vreau să mă relaxez a înlocuit serialele obișnuite cu filme cu aceeași tematică: atmosfera Crăciunului. Deși ador Crăciunul ca și atmosferă și spirit, mă șochează contrastul dintre filmele ce rulează pe ecran și ceea ce văd afară, în jurul meu. Mă uit în calendar: este deja mijloc de noiembrie, chiar spre a doua jumătate a lunii. Noiembrie, ultimul bal al încă unei toamne pe sfârșite.

Deci... încă două săptămâni și ceva, maximum trei, și... am tot dreptul să visez la atmosfera Crăciunului. Deși mărturisesc că de multe ori vremea îmi creează o stare de disconfort, fie că este sezonul cald, fie că este sezonul rece, mărturisesc că pentru mine iarna are farmecul ei aparte, la fel ca orice alt anotimp.

Sincer vorbind, îmi este dor de iernile de altădată. Cu ger, cu zăpadă multă, cu flori de gheață la geam și cu dantele de promoroacă acoperind ramurile dezgolite de frunze ale copacilor. Cu parfum de ninsoare proaspătă și de aer rece și curat. Așa cum ador parfumul naturii pure, virgine, neatinse de activitatea umană.

Poate că tocmai de aceea îmi este dor de atmosfera Crăciunului de altădată. Cu parfum de cetină de la bradul împodobit, cu aromă de prăjituri, vin fiert și fructe aromate. Numai că în sufletul meu se iscă o dilemă dată de confruntarea dintre bradul natural și bradul artificial. Îmi doresc să simt mirosul de cetină verde în toată casa, dar îmi doresc și să protejez natura și mediul înconjurător, tocmai pentru a putea spera la revenirea atmosferei iernilor de altădată. Îmi doresc un brad natural tocmai pentru aspectul său unic și inconfundabil, dar încep să simt și nevoia confortului dat de un brad artificial.

Mi-aș dori un brad natural. Are farmecul său aparte, dat în primul rând de parfumul proaspăt al cetinii. Numai că după două săptămâni de sărbători parfumul de cetină se evaporă treptat și dispare încetul cu încetul. Cetina începe să se scuture lăsând puzderie de ace prin toată casa, punând problema menținerii unei locuințe curate. Practic, bradul moare treptat și ajunge la lada de gunoi, contribuind în felul său la poluarea mediului. Viu, același brad ar fi contribuit la purificarea atmosferei și la menținerea prospețimii mediului înconjurător.

Un Brad Artificial elimină aceste neajunsuri. Poate fi folosit ani de-a rândul, eliminând disconfortul unor cheltuieli suplimentare an de an, ceea ce face ca un brad artificial, oricât de scump ar fi, să fie totuși mult mai ieftin, socotind suma tuturor anilor în care este folosit, față de un număr mai mic sau mai mare de brazi naturali, oricât de ieftini ar fi aceștia. Ca atare un brăduț artificial poate părea soluția ideală pentru a fi integrat în decorarea casei în perioada sărbătorilor de iarnă.

Este adevărat, ideea de a folosi un brad artificial poate crea impresia că farmecul unui brad natural nu mai există în viața noastră în perioada sărbătorilor. Problema dispare dacă vom opta pentru folosirea de Brazi Artificiali cu Aspect Natural

Recunosc... Sunt prea săracă pentru a cumpăra ieftin. Și cred că așa gândesc mulți dintre noi. Un brad artificial ieftin, dincolo de aspectul său mai puțin estetic, va avea adesea o durată de utilizare mai scurtă, trebuind să fie înlocuit destul de repede, ceea ce ne pune la cheltuieli suplimentare. 

Depozitul de Brazi rezolvă problema achiziționării unui brad artificial în condițiile cele mai convenabile cu putință. În primul rând aici se găsesc o multitudine de modele disponibile, pentru toate gusturile și, cu siguranță, pentru toate buzunarele. Fiind un magazin online, achiziționarea unui brad este extrem de rapidă, de facilă, de comodă, evitându-se din start aglomerația din magazine și, în plus, vizitarea magazinului virtual și alegerea produsului dorit se face mult mai rapid.

Brad natural sau brad artificial? Balanța se înclină din ce în ce mai mult spre un brad artificial, tocmai prin avantajul calității, diversității și a raportului favorabil preț - calitate

Articol scris pentru SuperBlog 2021


miercuri, 17 noiembrie 2021

Baie, dragă baie! - Să ne răsfăţăm propria baie cu mobilier nou

 Petrecem în baie o destul de lungă perioadă de timp din viață. În sezonul cald vrem să ne răcorim din plin și să ne curățăm pielea și, odată cu ea și sufletul, de praful, transpirația și mizeriile vieții și să dăm un parfum aparte, nou și proaspăt trupului și sufletului și în general întregii vieți. În sezonul rece vrem să ne încălzim trupul, de la pielea uscată de ger până la oasele înțepenite de efortul de zi cu zi, relaxând mușchii și spiritul.

Petrecem în baie o lungă perioadă de timp ocupându-ne de igiena trupului dar și de înfrumusețarea lui. În primul rând pentru noi înșine, pentru că ne simțim mult mai bine dacă ne simțim curați, cu pielea mult mai curată, mai moale, mai fină, mai catifelată, cu părul mult mai răsfirat, mai ușor. Parcă și privirea ni se luminează atunci când apa ne biciuiește pielea, când spuma ne curăță, ne înmoaie și ne parfumează tot corpul.

Pentru toate acestea avem nevoie de multe lucruri pentru întreținerea igienei personale. În primul rând o gamă largă de cosmetice specifice ritualului de curățenie, pornind de la banalul săpun solid sau/și lichid, continuând cu gelul de duș, cu șamponul și balsamul de păr, cu spumantul și sărurile de baie, cu uleiurile aromatice și parfumurile, cu periuța, pasta de dinți și apa de gură. În al doilea rând, dar cu importanță la fel de mare, gama largă de prosoape mai mari și mai mici, halate de baie, pieptene și perii de păr de diferite forme și dimensiuni. Și să nu uităm că fiecare membru al familiei are produsele sale favorite, fie și dacă ținem cont că fiecare are propriul tipic de îngrijire corporală și propriile produse cosmetice care i se potrivesc fiecăruia, în raport cu caracteristicile pielii și părului.

  Toate aceste obiecte trebuie depozitate undeva la îndemână, cel mai bine chiar în baie,care trebuie să recunoaștem că nu este tocmai cea mai largă și mai încăpătoare încăpere a casei. Și nu sunt deloc puține. Și parcă ne trebuie cu toatele deodată sau imediat unele după altele. Tocmai de aceea ne trebuie un mobilier de baie extrem de (multi)funcțional, de încăpător pentru tot ceea ce trebuie și este nevoit să adăpostească, dar și să încapă cu brio într-un spațiu destul de limitat, oricât ar fi baia de spațioasă. Și în plus, oricât de multe piese de mobilier ne-ar fi necesare și oricât de încăpătoare ar fi, tot trebuie să lase suficient spațiu liber suficient de mare pentru a nu ne stânjeni deplasarea prin baie dintr-un loc într-altul, mai ales atunci când suntem înfofoliți în prosoape de sus până jos pentru a ne usca pielea și părul. Și în primul rând nu trebuie să uităm că baia înseamnă în primul rând instalații sanitare: cada sau cabina de duș, chiuveta, vasul de toaletă, suporturile pentru săpun, prosoape, hârtie igienică, pahare, periuța și pasta de dinți și toate celelalte obiecte utilizate zilnic. Și mai apoi, dar în completare cu acestea, restul mobilierului.

Cum orice porțiune din spațiu trebuie folosit fără a știrbi din comoditate, eleganță, luminozitate și confort, corpurile suspendate sau cele a căror forme se îmbină practic, elegant sau haios, și totodată extrem de comod pot fi soluția ideală pentru mobilierul de baie. Culorile deschise ale mobilierului, chiar dacă pare destul de greu de păstrat aspectul curat în condițiile în care, pe fond de culoare deschisă se vede imediat orice pată oricât de mică și, oricât încerci să cureți, foarte greu se recapătă culoarea inițială. Dar satisfacția este extremă căci lumina naturală sau cea dată de corpurile de iluminat este amplificată exponențial, fiind reflectată la maximum de orice suprafață albă sau de culori deschise până la extrem. Iar culorile deschise sunt extrem de ușor de obținut în cazul mobilei, fiind date chiar de culoarea naturală a materialului, adesea lemn lăcuit, sau de vopseaua sau materialele de acoperire aplicate pe suprafața ei. În plus, lacul sau vopseaua aplicată pe mobilă sau orice material ușor lavabil are rolul atât de a păstra mobila intactă cât și de a favoriza o curățire extrem de ușoară a suprafețelor de mobilier.

Articol scris pentru SuperBlog 2021

luni, 15 noiembrie 2021

Anyoli – Bijuterii cu stocare inteligentă, cadouri cu suflet care prind viață

 Știu... Nu mi-ai spus-o niciodată, dar știu... Am fost mereu odorul tău, bijuteria ta vie. Tocmai pentru că am fost copilul tău dorit. Nu mi-ai spus direct că mă iubești decât în rare ocazii, dar mereu mi-ai oferit ajutorul tău necondiționat. Ai avut grijă să nu-mi lipsească nimic, deși ție nu ți-ai oferit destul. Ai luptat pentru viață, atât cât s-a putut, tocmai ca să mi-o pui mie întru sprijin și ajutor.

Știu că, deși fizic nu-mi mai ești alături, îmi ești aproape ca spirit plin de dragoste. Mă privești duios de undeva de sus, din depărtări, dintr-o stea îndepărtată, dar care este cu siguranță steaua mea norocoasă. Pentru că acolo ești tu, mereu tu, privindu-mă în fiecare clipă, supraveghindu-mi pașii uneori încă stângaci prin viață.

Uneori simt nevoia să-ți ofer și eu un semn de dragoste.... Ca un gând de dragoste necondiționată. Cel mai ușor mi-ar fi să-ți ofer toate gândurile bune, toate sentimentele tandre și toată duioșia de care sunt în stare, dar simt că nu este întru totul de ajuns. Ce aș putea alege, ca dar fizic, dinspre mine înspre tine pentru a întări legătura dintre noi? Cred că cel mai bine s-ar potrivi una dintre cele câteva sau mai multe bijuterii cu stocare inteligenta de la Anyoli.

https://www.anyoli.ro/static/image/coliere.jpg Ce ar fi mai potrivit să-ți ofer din inima mea, cu toată dragostea? Poate doar un colier cu perle naturale inteligente, ca un șirag de lacrimi calde, pentru a-l așeza pe pieptul tău, tocmai pentru a-l purta cât mai aproape de inimă. Ar fi legătura perfectă dintre noi, de la inimă la inimă, o legătură plină de puritate, de alb, de căldură, de viață, de dragoste.

Cu siguranță este un cadou unic, personal și personalizat. Unic ca și iubirea dintre mamă și fiică. Plin de feminitate, de eleganță și distincție, un cadou care ți s-ar potrivi de minune. Un cadou cu o puternică valoare sentimentală. dar și simbolică. M-aș bucura să-ți facă cu adevărat plăcere să-l primești și să-l porți mereu.

Îți aduci aminte? Cândva mi-ai dăruit un set de bijuterii din perle naturale. Un colier și o brățară. Mi-au plăcut, dar (copil prostuț!) nu prea le-am purtat. Dacă reținerea mea de a le purta a fost oarecum de înțeles în copilărie și adolescență, mai apoi... nu știu de ce am evitat să le port. Într-o vreme poate au rămas uitate într-o cutie de bijuterii. Mai apoi, cred, ideea a fost că, purtându-le, mi-ar fi putut trezi amintirea încă dureroasă că nu mai ești lângă mine, pentru a te bucura de bucuria mea, văzând că port darul primit de la tine.

Acum parcă mi-aș dori să purtăm amândouă bijuterii din perle, ca pe lacrimi de fericire că, dincolo de timp și spațiu, s-a restabilit o legătură extrem de puternică între noi. O legătură puternică între mamă și fiică ce nu s-a rupt niciodată ci s-a întărit și mai mult, din ce în ce mai mult.

Știu... Nu ne-am spus niciodată suficient de mult că ne iubim. Și cât de mult ne iubim. Poate că nu ne-am exteriorizat gândurile și sentimentele prin vorbe. Dar o legătură puternică a existat cu siguranță între noi. Gândeam la fel, trăiam la fel, simțeam la fel. Gândurile fiecăreia dintre noi trecea spre cealaltă de parcă nu ar fi existat granițe între noi. Nu ne puteam ascunde una față de cealaltă chiar dacă, prin absurd, am fi vrut acest lucru. Nu ne-am spus niciodată suficient de mult că ne iubim, dar ne-am arătat din plin dragostea ce ne-o purtam una celeilalte. Și ne-o vom arăta mereu dincolo de orice limită.

Aș vrea să-ți ofer acest cadou simbolic cândva împreună cu doar câteva cuvinte: Te iubesc din tot sufletul, măicuța mea dragă!

Articol scris pentru SuperBlog 2021

***

 Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...