&&&

 Memorie Artistică

 NINETA GUSTI 

A crescut în casa pictorului Nicolae Tonitza, la Vălenii de Munte — un spațiu în care arta se respira de la sine.  Poate de acolo i-a venit acel har de a face totul să pară firesc, și pe scenă, și în viață.

La 16 ani a venit în București vrând să urmeze Medicina sau Biologia. Dar a intrat la examenul de admitere la Conservatorul de Artă Dramatică, unde Lucia Sturdza-Bulandra a remarcat-o imediat și a luat-o la clasa ei.   Teatrul a câștigat.

În timpul studenției a jucat ca balerină la circ   — un detaliu aproape incredibil pentru o actriță care avea să joace Cehov și Molière. Până să devină marea actriță pe care o știm, a jucat mult timp roluri secundare — slujinice, personaje mărunte — de care nu s-a ferit niciodată. Fiecare era însă altfel decât celelalte.  

Avea trei mame și un tată cu mare trecere la femei. Hazul l-a moștenit de la mamă: „Avea un haz sec. Nu râdea niciodată și spunea niște lucruri de te prăpădeai de râs."  

Timp de 15 ani a fost alături de Radu Beligan — nu doar pe scenă, ci și în viață. Deși nu au fost mereu căsătoriți oficial, spunea că timpul petrecut împreună a fost mai valoros decât orice hârtie.  

Prin 1970 a lăsat Bucureștiul în urmă și s-a mutat la Crevedia, într-o casă țărănească cu curte.   Fără regrete, fără dramă. În ultimii ani, uneori nu a avut nici lemne cu care să-și încălzească soba, iar acoperișul casei se ruinase.  O artistă de o asemenea anvergură, ajutată lunar de UNITER cu pachete de mâncare.

Și totuși, cu o lună înainte de a muri, spunea senin:

„Eu nu cred în moarte, ci în plecare. O să plec pe o planetă cu oameni mai buni și mai frumoși, care să se iubească între ei."  

Un spiriduș care nu s-a grăbit niciodată să fie altcineva.

Respect!

CULTURA C URIOZITATI GANDURI