&&&

 ROMANITZA singura soprană din lume care a și-a împrumutat numele unei OPERE. Puține românce au cunoscut, la începutul secolului douăzeci, o consacrare atât de spectaculoasă precum Margareta Romanitza Manolescu, rămasă în istoria muzicii sub numele de Romanitza. Într-o epocă în care Parisul reprezenta capitala mondială a eleganței, a artei și a rafinamentului, soprana română a reușit performanța rară de a se impune pe marile scene europene și de a inspira o operă care avea să-i poarte numele.

Născută la 29 noiembrie 1877, Romanitza provenea dintr-o familie pentru care onoarea și serviciul față de țară reprezentau valori fundamentale. Tatăl său, Alexandru Ion Manolescu, a fost unul dintre eroii Războiului de Independență, comandant al celebrei „Baterii Manolescu”, unitate de artilerie remarcată în luptele de la Plevna și Rahova. Pentru curajul său excepțional a fost decorat de Regele Carol I, devenind una dintre figurile respectate ale armatei române. Dacă tatăl și-a câștigat gloria pe câmpul de luptă, fiica avea să ducă numele României în saloanele și teatrele Europei, cucerind publicul prin forța și frumusețea artei sale.

Formată la București sub îndrumarea Mariei Assan și a marelui muzician George Stephănescu, Romanitza s-a remarcat încă de la debut printr-o voce de soprană lirico-lejeră de o rară claritate, cu o tehnică impecabilă și o expresivitate care impresiona atât publicul, cât și critica. Succesul a venit rapid, iar artista a depășit curând granițele României, fiind invitată să cânte în Franța, Belgia, Elveția, Anglia și Algeria.

Destinul său artistic avea însă să se împlinească la Paris. În perioada Belle Époque, orașul luminilor era centrul absolut al vieții culturale europene, locul unde se consacrau marile vedete ale operei. Aici, Romanitza nu a fost doar o prezență exotică venită din Orientul Europei, ci o artistă apreciată și integrată în mediul muzical francez. A susținut concerte, a interpretat roluri importante și a fost elogiată pentru eleganța stilului său și pentru capacitatea de a reda cu rafinament spiritul repertoriului francez.

Apogeul carierei sale a fost atins în anul 1912, când compozitorul francez Maurice Jacquet a creat opera „Romanitza”, inspirată de personalitatea și talentul sopranei române. Este unul dintre cele mai impresionante exemple de recunoaștere artistică acordată unei interprete române în străinătate. Nu era vorba doar despre o dedicație simbolică, ci despre transformarea unei artiste într-o sursă de inspirație pentru creația lirică franceză. Astfel, Romanitza a devenit mai mult decât o cântăreață de succes: a devenit un simbol artistic capabil să inspire o operă întreagă.

Faima sa era atât de mare încât, în vara anului 1914, a fost invitată la Cazinoul din Constanța, cea mai elegantă scenă de divertisment a României acelor vremuri. Sosită direct de la Opera Champs-Élysées din Paris, Romanitza era prezentată drept vedeta incontestabilă a sezonului estival. În acei ani, când celebrul Orient Express lega Constanța de marile capitale europene, prezența unei artiste de talia sa confirma statutul cosmopolit al orașului de la malul mării și prestigiul spectacolelor organizate în magnificul Cazinou.

În timpul Primului Război Mondial, Romanitza a rămas la Paris și a participat la numeroase manifestări culturale organizate în sprijinul României. Vocea sa a devenit atunci mai mult decât un instrument artistic: a devenit un simbol al solidarității și al identității naționale într-o perioadă dramatică pentru țară.

La 24 decembrie 1917 s-a căsătorit la Paris cu bancherul André Siméon Aron, alegând să-și lege definitiv destinul de orașul care îi oferise consacrarea internațională. A continuat să trăiască în capitala Franței până la sfârșitul vieții, stingându-se în iulie 1944, într-un Paris aflat încă sub ocupație.

Astăzi, numele Romanitzei Manolescu merită readus în prim-planul memoriei culturale românești. Fiica unui erou al Independenței, devenită stea a scenei lirice europene, ea reprezintă una dintre cele mai strălucite povești de succes ale României moderne. Într-o epocă dominată de marile capitale culturale ale Europei, Romanitza a demonstrat că talentul, disciplina și eleganța pot transforma o artistă născută la București într-o figură admirată la Paris și într-o muză capabilă să inspire o operă care îi poartă numele până astăzi.

🎶 În colecția Asociației Culturale „Dobrogea 150” este păstrat, probabil ultimul afiș cunoscut al operei franceze Romanitza, realizat în 1912 de celebrul Jules Chéret, părintele afișului modern. Opera, compusă de Maurice Jacquet pe un poem de Maurice Magre, a fost inspirată de talentul și personalitatea sopranei române Margareta Romanitza Manolescu. Alături de afiș sunt conservate imagini  originale și articole din presa franceză și românească, documente rare care vor fi prezentate publicului constănțean în cadrul unei expoziții și al unui spectacol dedicate fascinantei artiste a Belle Époque.

Vocea  Dobrogei

#romanitza