Un Black Friday cu de toate și cu multă sănătate

  Astăzi am fost nevoită să cumpăr o pungă de medicamente. O pungă destul de mărișoară și de plină. Și nu a fost vorba de toate medicamentele care se consumă în casa noastră, unde, din fericire, suntem doar doi: eu și tatăl meu. Medicamentele au fost doar o parte dintre medicamentele pe care le consum doar eu zilnic, dar am cheltuit pe ele aproape 200 de lei. Din fericire nu am cumpărat doar un produs, pe care îl cumpăr, ce-i drept, la promoție, în cantitate ceva mai mare, cam de duă ori pe an. Dar atunci cu siguranță cheltuiala este substanțial mai mare. Dar dacă mă gândesc că și tata este consumator zilnic de medicamente, cu siguranță suma cheltuită la farmacie se ridică la valori mult mai mari. Plus că periodic se poate întâmpla să ai nevoie de produse farmaceutice ocazional, pentru rezolvarea unor probleme temporare de sănătate.

 Și atunci mă gândesc cum ar fi dacă aș fi clientul unei farmacii care să-mi ofere discounturi pentru cât mai multe produse. Și dacă aș putea comanda și online ar fi mai mult decât perfect: ar fi ideal.

Deja să presupunem că am găsit această Farmacie la Preț Mic... Și să presupunem că aș încerca să cumpăr tot ceea ce mi-ar trebui, sau cât mai mult dintre aceste produse mai mult sau mai puțin necesare la un preț promoțional, cu un discount cât mai mare. La ce mi-aș dori să obțin aceste discounturi?

 

 Într-un Black Friday la Farmacia la Preț mic  mi-aș dori un discount la gama Proenzi ArtroStop Rapid, produs de care tatăl meu ar avea nevoie din plin, având probleme serioase cu genunchii. Și dacă mă gândesc că și gleznele mele au fost extrem de solicitate și traumatizate, probabil că ar avea nevoie curând de ajutor și ele.

 Mi-ar prinde bine un discount la gama NeuroOptimizer sau la orice produs cu acțiune în acest sens. Am o activitate predominant intelectuală, iar creierul meu, suprasolicitat atât în activitatea profesională cât și pentru satisfacerea unor hobby-uri, ar avea nevoie din plin de un ajutor din afară, mai bine spus de un impuls pentru a avea o activitate mai intensă și de mai lungă durată.

Mi-ar prinde bine discounturi la toate gamele de vitamine și minerale. Sunt perioade de timp mai lungi sau mai scurte, când am nevoie de suplimente alimentare cu vitamine și minerale, fie datorită unui necesar sporit, fie din cauza unei alimentații mai mult sau mai puțin dezechilibrate, caz în care aportul nutritiv poate fi scăzut, mult prea scăzut pentru nevoile mele.

Cu siguranță că aș avea nevoie, la un moment dat, de discounturi la diverse produse. Și de multe ori beneficiez de ele, căci nu scap nici o ocazie de care aș avea nevoie. Dar asta nu mă oprește să mi le doresc, să visez la asemenea discounturi.

Articol scris pentru SuperBlog 2020

Vis pentru relaxare

 De mai bine de jumătate de ani trăim vremuri care ni se par tulburi. Este doar o părere, dar o percepem ca pe o certitudine.Mai precis trăim în plină perioadă de epidemie. Desigur, nu este prima și nici ultima perioadă de asemenea cumpănă din istoria omenirii, dar este totuși o perioadă care ne-a scos oarecum din starea noastră de confort în care eram până în momentul declanșării sale, o perioadă care ne pune în situația de a lua permanent câteva măsuri de precauție pentru a nu ne îmbolnavi sau măcar de a amâna cât mai mult momentul declanșării bolii, iar, dacă inevitabilul s-a produs, măcar să trecem cât mai ușor și mai repede peste boală. Și în plus să-i protejăm pe cei dragi din jurul nostru care sunt mai vulnerabili la boală.

Momentul critic, de „șoc”, a apărut atunci când a trebuit să îmi întrerup activitatea profesională curentă desfășurată la locul de muncă. Întelegeam că măsura era luată pentru propria mea protecție și nu am comentat negativ. Mai ales că în acel moment simțeam nevoia, oarecum, de o perioadă de repaus, de odihnă, de timp liber. La început nu am perceput o problemă prea mare, dar după câteva zile am realizat că situația ar fi durat cel puțin o lună de zile cu siguranță, după care s-ar fi putut prelungi încă o vreme, iar revenirea la o normalitate relativă ar fi fost de mult mai lungă durată. Practic realizam că nimic nu ar fi putut fi la fel ca până atunci și că probabil/cu siguranță ar fi trebuit să mă adaptez noilor condiții. Chiar dacă riscul ar fi fost controlabil în mare măsură după o anumită perioadă, devenisem conștientă pentru o vreme că astfel de provocări puteau apărea în orice moment. Problema era că momentan nu eram nici la lucru, nici în concediu, nici într-o formă de șomaj sau de muncă la domiciliu. Deci în nici o formă de existență profesională cu bază legală care mi-ar fi adus cu certitudine bani în bugetul familiei. Ca atare, situația din punctul acesta de vedere era o altă sursă de stres, chiar dacă eram departe de a fi complet falită. Dar trebuia făcut ceva în acest sens.

Numai că nu eram eu în măsură să rezolv 100% această problemă. Puteam face economii, ceea ce era parțial posibil, puteam profita de unele oportunități, în special online, de a câștiga ceva, fie și măcar produse, nu doar bani. Și atunci mi-am spus că timpul le va rezolva pe toate. Singurul lucru pe care îl puteam face în acea perioadă, care s-a prelungit destul de mult peste acea primă lună, era să mă relaxez, să fiu calmă și să-mi găsesc una sau mai multe ocupații care să-mi ocupe timpul și mintea Primul lucru de care m-am apucat era să continui să fac ceea ce făceam de obicei în timpul liber: urmărirea emisiunilor la televizor și radio, în speță muzică, filme, emisiuni informative, piese de teatru, lucrul online, atât cât era posibil. Plus rebus și lectură cât cuprinde. Așa că, așa cum vedeți, mi-am pus pe măsuța de lângă patul meu un teanc mare de publicații rebusistice (teancul cel mai mare chiar de lângă pat) și încă două teancuri mai mici de cârți, unul de cărți de beletristică, celălalt de cărți de specialitate. O rezervă minimă, după cum plănuiam, căci măgăndeam că aș fi putut citi și reciti, în timp, toate cărțile din bibliotecă. 

Nu era nici o problemă să îmi ocup timpul cu astfel de ocupație. În fond, lectura cărților îmi oferea nu doar informarea absolut necesară, ci și relaxarea și visarea necesară pentru inducerea unei stări de bine, mai ales că, citind din ce în ce mai mult, îmi recăpătam un stil de lectură mai „cinematografic”: lectura cărții nu era doar lectură și atât, era ceva mai mult, era ca și cum, în locul cărții era un ecran 3D pe care vedeam cuprinsul cărții ca pe un film extrem de real, din care făceam și eu parte, ca spectator și chiar ceva mai mult. Așa că am trecut la lectura cărților din bibliotecă, rând pe rând.

Cele mai apropiate cărți erau cele din dormitor. Am un corp mic de bibliotecă cu trei rafturi, cu cărți diverse: beletristică, lucrări de specialitate, cărți și manuale de limbi străine... Destul cât să-mi ocupe săptămâni întregi de lucru, și chiar mai mult. Și acestea nu sunt singurele cărți pe care le am în casă; sunt cu mult mai multe...

Un stoc ceva mai mare de cărți sunt în sufragerie. Cam trei sferturi din ceea ce vedeți, ca și corpuri de mobilier, sunt ocupate de cărți. Multe? Puține? Vă asigur că în viața mea de om am avut în casă cu mult mai multe cărți decât ceea ce ași văzut deja. Și încă nu ați văzut destul. Multe cărți s-au pierdut împrumutate la diverși prieteni, făcute chiar cadou, donate sau vândute la anticariat. Plus că aici nu sunt încă puse cărțile (încă!!!) noi și necitite. Și plus că nu garantez că nu voi mai cumpăra și alte cărți pe viitor. Sincer am nevoie mereu de cărți noi de specialitate și să-mi completez biblioteca cu cărți absolut utile.

Și cum nu am spațiu destul în casă pentru cărți, am îngrămădit multe dintre ele pe balcon. Nu mă tem că se vor degrada, balconul este cât de cât închis și izolat, astfel încât temperatura este relativ constantă, este ferit de temperaturi extreme, umiditate și praf. În plus, intru pe balcon din dormitor, deci sunt doar câțiva pași pentru a ajunge la ele. Și oricum am de gând, în timp, să le răscolesc pe toate pentru a le citi, a le scutura de praf și de a le reașeza pe raft.

Nu vă închipuiți că sunt o persoană excesiv de ordonată, așa că iată aici câteva cărți „uitate” pe masa din sufragerie. Sunt deja citite, dar încă nu am reușit să le găsesc locul pe raft.

Și că tot veni vorba de cărți noi și încă necitite... Singura soluție de moment a fost să le îngrămădesc în două cutii mai mărișoare de carton, de unde le pot lua pentru lectură ulterioară în alternanță cu cărțile din bibliotecă... Și tot aici vor ajunge cărțile pe care le voi cumpăra ulterior, de voie-de nevoie, până vor ajunge să fie citite sau măcar răsfoite și apoi să-și găsească locul în bibliotecă.

 Timpul a trecut și viața a revenit la o așa-zisă normalitate. Dar tentativele de a visa citind nu au dispărut. Nu am nevoie decât o canapea sau de un pat, de o măsuță pe care să pun cărți/rebusuri și câteva căni de ceai. Eventual de o sursă de muzică sau de un fond sonor relaxant. Plus biblioteca la indemână și, eventual de un tablou, sau chiar mai multe, care să-mi încânte privirile. Mobilierul îl am deja destul de bine amenajat în casă; dar în măsura în care se uzează îl pot reînnoi cu piese noi de pe FAVI.ro, unde este o gamă largă de piese de mobilier. Și nu numai...

Până aici a fost povestea din Jurnalul Cristinei. Deocamdată... Voi continua să vă povestesc despre visele și poveștile mele de viață tot aici. Pe curând, dragii mei prieteni!!!

Articol scris pentru SuperBlog 2020

De la apartament la casă. Cum ne putem face mutarea mai ușoară

Și acum am în minte imaginea casei vechi a bunicilor în care mi-am petrecut mare parte din primii zece ani jumătate de viață. Au fost amintiri frumoase, pentru ceva vreme fiind singurul loc căruia îi puteam spune „acasă”. Aici am venit de la maternitate în brațele părinților mei, aici început să fiu înconjurată de toți cei care îmi ofereau necondiționat toată dragostea lor, aici au fost făcute primele fotografii în care apăream și eu și care încă se mai află în albumul familiei.

A fost o perioadă frumoasă de care mă leagă multe amintiri superbe. Numai că, la un moment dat, locul căruia îi spuneam „acasă” și-a schimbat locația. De mai multe ori. În același oraș. Și, din fericire, în același cartier.

Recunosc că, în acele momente ale mutării, dincolo de inconveniente (stresul despărțirii definitive de vechea locație, stresul propriu zis al mutării), au fost și multe avantaje majore în acel moment. Și pentru mulți ani, chiar decenii, de atunci încolo.

1. În primul rând, confortul sporit. Ceea ce era deloc de neglijat. Accesul mult mai facil la sursele de apă, rece și caldă, și la canalizare. Posibilitatea de a face baie în propria casă. O sursă de gaze naturale (gaz metan) folosit la gătit și ulterior ca și sursă de agent termic, în speță apă caldă folosită pentru încălzire și spălat.
2. În al doilea rând, cheltuieli mai mici pentru întreținerea locuinței: mai puține cheltuieli la încălzire, reparații (mai puțini pereți exteriori de văruit și reparat, reparația acoperișului practic exclusă)

Din fericire, dezavantajul de a nu mai avea gradina proprie era și încă mai este compensată de prezența unei suprafețe destul de mari de spațiu verde între blocuri; ca atare aerul curat este prezent în cantitate suficientă.

Mulți ani m-am împăcat cu ideea vieții la bloc. Deși nu chiar în totalitate... Dar recunosc că am dus dorul unei case, ca și locuință proprie, cu toate avantajele și dezavantajele sale.

Dacă aș fi fost acum ceva mai tânără, deși asta nu ar fi chiar o problemă, și dacă aș fi avut posibilitățăle materiale și financiare necesare construirii, amenajării și întreținerii unei case, ca și locuință proprie, nu aș fi ezitat să pornesc pe un asemenea drum.

Problema unui loc de construcție a unei case într-o zonă liniștită a orașului nu ar fi o problemă. Nu am nevoie de o casă imensă, ci de una suficient de mică și totodată de încăpătoare pentru toate utilitățile de care aș avea nevoie. Materialele de construcție? Nici o problemă. În condițiile în care aș avea posibilitatea de a le achiziționa dintr-un singur loc, cu siguranță aș putea fi inclusă într-un veritabil „grup VIP”, din punctul de vedere al banilor cheltuiți din start; ba chiar mi s-ar face și reduceri la cheltuieli numai să cumpăr cât mai multe lucruri de care aș avea nevoie din unul și același loc, de la pavaj la acoperiș.

Având proiectul gata făcut și toate avizele obținut, nu mi-ar fi prea greu să știu ce am de cumpărat: materiale de calitate la un preț accesibil. Plus o echipă de constructori de nădejde, care să realizeze în întregime construcția locuinței. Odată ridicată construcția, ar mai fi un singur pas de făcut: conectarea la toate utilitățile.

Odată instalată în noua casă, nu mai am de dus la capăt decât realizarea unei recenzii video, prin care să-mi împărtășesc experiența mea și celorlalți prieteni

Articol scris pentru SuperBlog 2020

#JurnaldeCroitorie

 Viaţa mea profesională, deşi extrem de tracasantă (în fond nu am de ce să mă plâng, viața personală, pe toate planurile ei, este așa cum mi-o fac eu singură), este totuși extrem de plină de satisfacții dacă reușesc să o conduc așa cum trebuie. Și totuși un lucru, sau mai bine spus un anume aspect, nu îl pot evita orice aș face. Este vorba de epuizarea profesională. Epuizare pe care nu o pot înlătura prin somn sau repaus de nici un fel: nu am timp și pe de altă parte nici nu aș avea tihna necesară. Singura soluție ar fi odihna activă, adică să-mi fac timp pentru anumite hobby-uri care să mă relaxeze suficient de mult fără să fie nevoie să dorm sau să ies cu totul din rutina zilnică pentru un timp prea îndelungat.

Ca atare m-am apucat de ceva ocupații mai aparte: lectură și rebus, „acompaniate” de muzica ascultată aproape non-stop la radio, din înregistrări de tot felul sau culeasă de pe internet. Și surse de muzică sunt mai mult decât se poate asculta într-o viață de om.

Și totuși, oricât de pasionată de lectură și muzică aș fi, tot ajung la epuizare la un moment dat. După câteva zile piere cheful de citit sau enigmistică și trebuie să schimb îndeletnicirea înainte de a ajunge la limită.

O idee îmi vine ori de câte ori văd mașina de cusut a bunicii pusă bine după ușa dormitorului. Nu mi-ar fi greu să învăț să croiesc diverse lucruri, chiar dacă nu am accesorii de croitorie potrivite la îndemână. Dar problema asta se poate rezolva cu ajutorul oricărui magazin sau raion cu profil de mercerie, de unde pot face rost de tot ce am nevoie fără cheltuieli prea mari. Și dacă fac o combinație între cusut și brodat, sunt sigură că ar ieși ceva mai mult decât satisfăcător.

 Pentru început, cum tot sunt mereu în criză de timp, aș putea începe cu lucruri relativ simple și mici, de tipul obiectelor decorative și utile: pernuțe mai mici sau mai mărișoare pe care să mă pot sprijini în momentele de odihnă... Sau diverse fețe de masă sau șervețele cu care să acopăr diverse piese de mobilier.

De aici până la confecționarea de obiecte de vestimentație nu poate fi decât un pas. Mai mare saă mai mid. Depinde... De ce să mă simt frustrată, femeie fiind, că nu am haine și produse „de firmă”? De creativitate nu duc lipsă. Pentru cineva care vrea să se amuze confecționând diverse lucruri, crearea unor obiecte unicat nu poate fi o problemă. Cu timp și răbdare se poate îndrepta atenția spre detalii minore dar de efect. Chiar dacă în mare se păstrează un anume tipar și un a nume model, se pot varia lucrurile chiar și în proporții minime (combinații de culori, mici detalii fie și legate de dimensiunile diferite ale obiectelor în sine), astfel încât să dea impresia unor lucruri cât de cât diferite.

Tot pe sistemul cusut și brodat se pot modifica lucrurile mai vechi, atât cât se poate, tocmai pentru a le reînnoi aspectul în ideea de a fi purtate din nou. Nu este nevoie de modificări majore, uneori doar inserarea unor mici detalii pot face diferența între vechi și nou.

Nu cred că trebuie neapărat să ajung la statutul de „bunicuță” ce face mici lucrușoare pentru nepoței pentru a coase, broda, tricota, croșeta... În fond lucrul manual este un hobby ca oricare altul....

Articol scris pentru SuperBlog 2020

Vine bebe! Cum îi pregătim viitorul, încă din perioada de sarcină

 

 Simt că nu mai sunt singură. Suntem doi în acelaşi trup. Al meu. Îţi simt deja mişcările, aproape că îţi simt şi bătăile inimii în perioadele de tihnă. Nu ştiu dacă eşti băiat sau fată, nici nu mă interesează, important este să fim sănătoși amândoi deopotrivă, pentru a fi alături unul de celălalt cât mai mult timp.

 

 Simt că deja trăiești din plin viața acolo, înăuntrul meu. Te simți protejat tocmai pentru că mă simți la fel de profund cum te simt și eu pe tine. Comunicăm nu prin vorbe, este încă prea devreme să o facem, ci prin gânduri, de parcă am fi unul și același om.

 Te bazezi pe mine încă de pe acum și te vei baza pe mine toată viața și asta îți dă siguranță maximă...

 ... și asta pentru că știi încă de pe acum că te iubim cu toții... Și abia așteptăm să ieși în lume și să îți continui viața liber și independent.

Cu siguranță am pregătit dinainte de venirea ta pe lume câteva lucruri de care vei avea nevoie pentru o viață sigură și confortabilă. Și vom continua să ne pregătim cu tot ce este nevoie pe viitor.

1. În primul rând am amenajat camera ta, în care vei continua să crești frumos și sănătos. Pătuțul este pregătit și așezat confortabil, plus un scaun ergonomic pentru noi și unul pentru tine atunci când vei crește puțin mai mare și vei putea să stai în el. Vom avea la îndemână și un cântar cu care să-ți urmărim creșterea zi de zi. Dulăpioarele de haine și jucării sunt și ele pe poziție. Desigur te vom supraveghea mereu din orice colț al casei cu ajutorul unui monitor video și un difuzor, tocmai pentru ați surprinde orice mișcare și scâncet prin care ne vei chema lângă tine.

2. Te așteaptă câteva hăinuțe, multe scutece și produse de igienă,  câteva jucării. Pentru început este de ajuns, dar mereu trebuie reînnoit și mărit stocul, pe măsură ce nevoile cresc odată cu tine. Și bineînteles că vom avea la îndemână și trusa de prim ajutor, în cazul în care sănătatea ta va trebui îngrijită. Treptat, odată ce vei începe să te hrănești și cu altceva decât cu laptele de la sânul mamei tale, ne vom aproviziona cu alimente potrivite perfect nevoilor tale. Desigur toate electrocasnicele vor fi pregătite special pentru a face față și nevoilor tale de hrană, igienă personală și confort.

3. La un moment dat vei evada din corpul mamei tale spre lumea mare. Vei fi ajutat să ieși la lumină fără probleme. Ca și până acum, și de acum înainte ne vom gândi la sănătatea ta, la care vom veghea părinți și medici deopotrivă. Pe lângă problemele de rutină ne vom gândi și la o tehnică nouă, revoluționară, dar extrem de binevenită pentru sănătatea ta la un moment dat, și anume la recoltarea de celule stem din sângele de cordon ombilical, țesutul ombilical și placentă. Am decis să recoltăm la naștere celule stem din toate aceste surse, aflând că cei de la Cord Blood Center oferă chiar și recoltarea placentei și stocarea sa ca sursă de celule stem. Cu siguranță la un moment dat, peste ani și ani, sperând desigur că acest moment să fie cât mai îndepărtat cu putință, când sănătatea ta va fi oarecum șubrezită, să fie nevoie de „piese de schimb” pentru anuite țesuturi sau de repararea anumitor organe, să putem folosi celulele stem recoltate pentru a repara zonele afectate într-o manieră cât mai naturala posibil și mai fără riscuri majore.

4. Cu siguranță ne vom gândi la educația ta și la formarea ta ca om, așa că te vom sprijini pentru a urma cele mai potrivite școli posibile pentru formarea ta ca profesionist și ca om.

5. Îți vom fi mereu aproape, alături, oriunde te vor purta pașii prin lume. Și să știi că îți vom sări mereu în ajutor, fără a-ți afecta dezvoltarea ta independentă.

Articol scris pentru SuperBlog 2020 

 

Emoţie de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

 A venit toamna şi trebuie să ne acoperim corpul, in diferitele lui părţi, cu obiecte vestimentare adecvate ca textură şi culori.

Nu sunt în situaţia (ingrată dealtfel!) de a-mi reînnoi garderoba, deși mărturisesc că oricând se poate ivi nevoia de a cumpăra ceva nou, tocmai pentru că parte dintre încălțămintea sau hainele vechi sunt prea uzate fizic sau devin incomode vârstei care înaintează. Dar trebuie să recunosc că ținuta de toamnă îmi convine perfect ca și colorit, confort și potrivirea cu stilul meu vestimentar.

Să exemplific cu câteva obiecte vestimentare pe care le port cu ușurință in (aproape!) tot sezonul rece, din toamnă până-n primăvară, dacă vremea permite...

1. Încălțămintea. De la pantofi sport până la ghete sau botine, orice este extrem de comod si îmi poate susțime foarte bine piciorul în timpul mersului este demn de purtare până la extrem. Culoarea neutră de tip bej, maro sau negru este extrem de purtabilă și ușor de întreținut. Fie că este vorba de încălțăminte de firmă cum ar fi ghetele Karl Lagerfeld sau încîlțăminte obișnuită și fără pretenții, conteaza să fie comodă, rezistentă și de calitate.

2. Geaca poate înlocui cu succes pardesiul sau paltonul, mai ales dacă are componente ușor atașabile/detașabile, cum ar fi gulerul, gluga, mânecile, eventual o căptușeală mai călduroasă.

3. Blugii. Deși nu port de regulă blugi, cel puțin deocamdată, pentru că nu mă prea avantajează, recunosc că sunt extrem de practici. Simpli sau de firmă, cum ar fi Calvin Klein Jeans, pot fi purtați pe perioadă îndelungată, aproape în orice situație și pe orice vreme.

4. Fularele/eșarfele sunt accesorii extrem de utile în orice situații, atât pentru protejarea zonei gâtului de temperaturile scăzute, cât și ca ornament.

5. Taiorul poate fi un obiect vestimentar extrem de elegant, mai ales pentru femeile mature, frumoase, care se respectă.

6. Pardesiul poate înlocui cu succes geaca sau taiorul în zilele mai răcoroase, cu vânt sau ploaie, dând un aer de eleganță celei care-l poartă.

7. Pantalonii obișnuiți potînlocui blugii atunci când se impune o anume eleganță, fără renunțarea la un stil comod.

Toamna... Un anotimp cu un farmec aparte, farmec pe care îl poate transmite și stilului vestimentar propriu fiecăruia dintre noi. Haideți să profităm cu toții de aceasta.

Articol scris pentru SuperBlog 2020

De la prieteni

ELEVUL TRIST (Poveste adevărată)😥🌹

În timp ce se afla în fața copiilor din clasa a 5-a, Doamna Moșteanu, în  prima zi de școală le-a spus un neadevăr, majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor săi că îi iubește pe toți la fel de mult.

Totuși , acest lucru nu era posibil deoarece în primul rând , cufundat în banca sa, era băiețelul numit Gheorghe A. Doamna Moșteanu îl urmarise pe Gheorghe în anul precedent și observase că acesta nu se juca cu ceilalți copii, hainele sale erau neîngrijite și era murdar mai tot timpul. Și Gheorghe putea fi nesuferit. Se ajunsese până acolo încât Doamnei Moșteanu îi făcea plăcere să scrie pe lucrările acestuia, cu un creion gros și rosu, un X mare și îngroșat și să îi dea nota 4. La școala la care preda doamna Moșteanu, trebuia să revizuiască toate caracterizările elevilor, iar pe Gheorghe îl lăsase intenționat la urmă .

Totusi, când a deschis dosarul acestuia, a rămas surprinsă să vadă că profesoara din primul an scrisese: “face temele cu grijă , este manierat și este o plăcere să fi în preajma lui.

Profesoara din clasa a 2-a scrisese: "Gheorghe este un elev excelent, apreciat de colegii săi , dar este tulburat de faptul că mama sa suferă de o boala incurabilă , iar viața de acasă trebuie să fie foarte grea"

Profesoara din clasa a 3-a scrisese: "Moartea mamei sale l-a afectat mult. Se străduiește foarte mult, dar pe tatăl său nu îl prea interesează , iar climatul de acasă îl va afecta în curând , dacă nu se va schimba ceva". 

Profesoara dintr-a 4-a a scris: "Gheorghe este retras și nu mai este interesat de școală. Nu are mulți prieteni și uneori adoarme în timpul orei" .

De-acum, doamna Moșteanu înțelesese problema și i-a fost rușine de ce făcuse. S-a simtit și mai prost când elevii ei i-au adus cadouri de Crăciun, legate cu panglici frumoase și împachetate în hârtie stralucitoare mai puțin Gheorghe.

Cadoul acestuia era împachetat cu hârtie obișnuită de culoare maro. Doamnei Moșteanu i-a fost greu să îl deschida în fața celorlalți. Unii dintre elevi au inceput sa râdă când a descoperit o brățară căreia îi lipseau unele pietre și o sticluță de parfum pe trei sferturi goală . Ea i-a certat când a observat că brățara era drăguță și parfumul mirosea frumos. Gheorghe A. a rămas după ore în acea zi doar pentru a-i spune : "Doamna Moșteanu, astăzi miroși exact ca și mama".

După ce copiii au plecat, doamna Moșteanu a plâns timp de aproape o oră . În acea zi, a încetat să mai predea citirea, scrierea și aritmetica și a început să îi învețe altfel pe elevi. Doamna Moșteanu i-a acordat o atenție deosebită lui Gheorghe. Pe măsură ce lucra cu el, mintea sa a început să își revină . Cu cât îl încuraja mai des, cu atât acesta reacționa mai bine. Până la sfârșitul anului, Gheorghe ajunsese cel mai isteț elev din casa și , în ciuda promisiunii că îi va iubi pe toți la fel, a devenit alintatul său.

Un an mai târziu , a găsit o scrisoare de la Gheorghe în care ii spunea că e cea mai buna profesoară pe care o avusese vreodată .

Au mai trecut încă șapte ani până a mai primit un semn de la Gheorghe.

Apoi el i-a scris că terminase liceul al treilea în clasă , și că ea rămăsese cea mai bună profesoară pentru el. 

Cinci ani mai târziu , a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina în curând și facultatea cu cele mai bune rezultate. Încă o dată o asigura pe doamna Moșteanu că fusese cea mai bună profesoară .

Apoi au mai trecut încă cinci ani și a mai venit o scrisoare, cu același mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Ing. Gheorghe A. 

Apoi o noua scrisoare în care o anunța că se va căsători . Îi spunea că tatăl său a murit cu câțiva ani în urma și o întreba daca ar vrea să participe la nunta și să stea în locul în care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles că a acceptat. Și a purtat brățara căreia îi lipseau unele pietre si a folosit același parfum pe care îl primise demult de la Gheorghe.

S-au îmbrățișat , iar Gheorghe i-a soptit la ureche.. "Multumesc pentru că ai crezut în mine. Mulțumesc pentru că m-ai făcut să mă simt important și mi-ai arătat că pot însemna ceva."

Doamna Moșteanu i-a șoptit cu lacrimi în ochi "Gheorghe, ai inteles greșit . Tu esti cel care m-a învățat că pot schimba ceva. Nu am stiut cum să predau elevilor până te-am întâlnit pe tine."

MORALA: Nu poți niciodată să știi cum poți influenta viața altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Ține seama de acest lucru în aventura ta prin viață și încearcă să schimbi în bine ceva în viața celorlalți cu care te intersectezi. 

Și nu uita:

Nimeni nu are dreptul să privească o altă persoană de sus, decât în momentul în care se apleacă și-ntinde o mână pentru a o ajuta să se ridice!

Persoanele nu sunt imaginare!