Interviu cu Ioana Marinescu alias Pisica pe sârmă

Astăzi vă prezentăm o prietenă veche și dragă a comunității noastre, care cunoaște proiectul SuperBlog încă de la începuturi: Ioana Marinescu, artist în cuvinte și în flori, creator de emoții și de amintiri.
Te invităm să te prezinți. Cine este Ioana Marinescu?
Ooo, complicat, pentru că am mai multe roluri, care se schimbă mereu. Sunt femeie, mamă, profesionist în comunicare, florist, creator de conținut și blogger. În oricare ordine. Cred că întâi de toate sunt un om, cu slăbiciuni, cu defecte, cu frici, care încearcă să își facă un drum pe lumea asta și să lase și ceva în urma lui.

Foto: Event Portrait

Când și cum a apărut blogul pisicapesarma.ro și de ce ai ales nișa de parenting? Cum a fost trecerea de la viața de corporatist la cea de antreprenor și blogger?
“Pisica pe sârmă” a apărut în urmă cu trei ani și jumătate, din plăcerea de a scrie și din nevoia de a împărtăși lumii experiențe prin care treceam și care am crezut că pot ajuta alți părinți. Nișa este mai mult de familie, pentru că nu mai sunt chiar în targetul de parenting, copilul meu fiind acum măricel. Am scris despre ce mă preocupa, despre ce mi se întâmpla ca mamă și așa s-a ales nișa.

Trecerea de la corporație către antreprenoriat s-a făcut brusc și firesc, în același timp. Am avut la un moment dat oportunitatea să fac o alegere – să o iau fie pe cărarea cunoscută și să mă angajez în continuare la corporație, fie pe cărarea destul de anevoioasă a muncii pe cont propriu. E evident ce am ales Timp de 4 ani am fost florist, am realizat aranjamente florale pentru nunți, botezuri, evenimente corporate. În paralel, am făcut și consultanță de PR. În ultimii ani m-am concentrat mai mult pe blog și pe crearea de conținut pentru diferiți clienți.
Afacerea ta, Magia Florilor, are deja o vârstă frumoasă și organizezi ateliere de creație florală pentru copii. Cum reușești să îmbini antreprenoriatul cu bloggingul și viața de familie? Care este “secretul” reușitei, în cazul tău?
O vreme am încercat să jonglez cu toate la același nivel de implicare și mi-am dat seama că nu pot să o fac decât cu prețul epuizării, așa că am luat pedala de pe unele și am apăsat mai tare pe altele. Cât am simțit, m-am implicat mult în design floral, apoi am renunțat la evenimente, am dezvoltat partea de ateliere și m-am concentrat mai mult pe blog. Când simt că Ana are nevoie mai mare de mine, iau puțin energia din celelalte și o canalizez mai mult pe ea și tot așa. E un fel de balet. Uneori îmi iese cu grație, alteori cu julituri, dar cumva îmi iese.

• 

• 

Care sunt cele mai căutate subiecte de parenting de pe blogul tău? Dacă ai rezuma într-o idee mesajul pe care vrei să-l transmiți cititorilor, care ar fi aceea?
Sunt multe subiecte populare. Cele mai citite sunt clar cele de educație  – serialul Școala în lume și mai sunt cele emoționale, scrise din suflet, cum este E atât de mișto să fii mamă de fată.
Mesaje le transmit prin fiecare articol cititorilor mei, dar, dacă ar fi să le spun un singur lucru acum, este să nu își piardă niciodată speranța că va fi bine, indiferent cât de greu le este într-un moment la vieții lor.
Citindu-ți articolele de pe blog, am observat că îți pui adesea sufletul pe tavă. Care este punctul de echilibru între comunicarea deschisă și viața personală? Ți-ai creat vreun filtru în acest sens?
Când mi-am făcut blogul, mi-am asumat expunerea, iar filtrul este după cum îl simt. Sunt subiecte pe care nu le-am abordat pe blog decât tangențial sau deloc, fie pentru că sunt prea dureroase pentru mine, fie pentru că ar afecta alte persoane implicate și atunci am preferat să pun această limită. Sunt momente în care simt să scriu despre anumite lucruri foarte personale, fie ca vindecare, fie pentru că știu că ceea ce scriu poate ajuta alți oameni care trec printr-o situație similară. Sunt și momente de cumpănă în care aleg să mai aștept până să fac public ceea ce trăiesc. Dar nu am un plan, fac exact așa cum simt și îmi e confortabil.
Ce consideri că ar trebui să știe și/sau să facă oricine înainte de a deveni părinte? Care este cel mai important lucru pe care ar trebui să-l transmitem copiilor noștri?
Nu cred că ești niciodată pregătit să devii părinte și, dacă aștepți momentul în care să te simți pregătit, s-ar putea să nu se întâmple. Cred că cea mai mare problemă în multe situații, inclusiv înainte de a deveni părinți, este că ne creăm foarte multe așteptări, ne facem iluzii și apoi ne panicăm când lucrurile se întâmplă altfel decât am plănuit. Așa că un pic de detașare, relaxare chiar, e cheia, dar asta e ușor să o spun de la nivelul celor 10 ani de experiență
În ceea ce privește ce cred eu că ar trebui să le transmitem copiilor noștri, cel mai important este să îi învățăm să fie ei înșiși și să își urmeze inima.

Foto: Event Portrait

Care a fost cea mai mare reușită în blogging? Dar cea mai mare provocare?
Fiecare articol care ajunge la oameni este o reușită. Fiecare comentariu, fiecare mesaj, fiecare moment în care simt că am ajutat pe cineva cu rândurile mele. Succesul serialului “Școala în lume”, dar și al campaniilor umanitare în care m-am implicat. Faptul că oamenii au ajuns să mă cunoască, că sunt invitat ca speaker la evenimente, iar din luna octombrie a anului trecut, realizarea cea mai mare este titlul de blogger oficial al Operei Comice pentru Copii. Sunt primul lor blogger official, iar asta mă onorează și mă bucură enorm.
Provocări sunt și ele multe, de la timpul limitat pentru scris, uneori lipsa de inspirație, avântul tot mai mare al conținutului video în detrimentul scrisului și, probabil, încă pe atâtea. Dar, dacă nu pierzi din vedere cine ești și ce vrei să faci, reușești să treci cu bine și de provocări.
Ce le recomanzi bloggerilor la început de drum?
Să aibă răbdare. O spune omul care, la un moment dat, stătea cu mâna blocată pe butonul de visitors din analytics și era pe punctul de a renunța, pentru că cifrele nu arătau așa cum și-ar fi dorit. Și, brusc, nici nu știu cum și când, au început să se miște și tot în sus se duc. Răbdare și încrederea că lucrurile vor începe să se așeze și că, oricum ar fi, e bine. Și aș mai avea un sfat: să nu facă deloc compromisuri pentru cifre sau pentru bani și să își păstreze autenticitatea.
Ai construit o comunitate frumoasă și numeroasă în jurul blogului tău. Ce planuri ai pentru pisicapesarma.ro?
Sunt într-un moment în care nu mai fac planuri, ci doar las lucrurile să curgă și am încredere că vor merge în direcția potrivită pentru mine. Pe pisicapesarma.ro vor continua lucrurile frumoase, colaboarea cu Opera Comică pentru Copii, proiectele pe educație și blogul va merge cu mine și va urmări evoluția mea ca om și părinte.
Un mesaj pentru superbloggeri, te rugăm.
Sunteți foarte tari! Recunosc că eu nu știu cum reușiți să scrieți azi despre instalații, mâine despre vacanțe și poimâine despre medicamente, dar dacă v-a ieșit asta, să fiți siguri că o să vă iasă orice!

Filed Under: Interviuri Tagged With: antreprenoriat, ateliere, comunicare, comunitate, creatie florala, evenimente, interviu, Ioana Marinescu, Magia Florilor, Opera Comica pentru Copii, parenting, Pisica pe sarma, Scoala in lume, superblog

Cea mai frumoasă destinație din lume pentru vacanța de vară

Iată că primăvara începe să-și intre în drepturi încetul cu încetul, deși debutul său este încă timid. Vremea capricioasă nu ne poate păcăli ... Cu toții ne dăm seama că timpul trece rapid și ireversibil.
Acum când scriu aceste rânduri, mă gândesc că mai este puțin până la sărbătorile de Paști. Și îmi aduc aminte de vorbele unei vechi prietene: „Oare pentru ce ne zbuciumăm atâta să ne pregătim de sărbători? Vin sărbătorile de iarnă? Trec cât ai clipi și ne dăm seama că vine Paștele. Trece și acesta și intrăm aproape imediat în vară. Nu apucăm să ne încărcăm bateriile cu energie în timpul concediului, chiar dacă ar dura întreaga vară, că intrăm imediat în toamnă și ne muncim să profităm de ea și să facem provizii pentru iarnă. Și uite-așa ne trezim iar la Crăciun”...
Și uite că acum, în prag de Paști, încep deja să mă gândesc la vacanță vara 2019, care se apropie cu pași repezi. Și recunosc că îmi doresc extrem de mult să am parte de un sejur 2019 cât mai bine organizat. Ca atare mă gândeam: ce să fac? Pe de o parte aș putea să merg la mâna întâmplării și să aleg o destinație mai mult sau mai puțin oarecare și să mă orientez la fața locului. Dar aceasta ar putea însemna riscul de a nu găsi prea multe alternative și să găsesc ceva doar cu ajutorul unui noroc extrem de mare. Pe de altă parte însă aș putea cere ajutorul unei firme specializate în turism, o firma cu experiență de ani buni în acest domeniu. Și în acest caz experiența în domeniu își poate spune cuvântul și organizarea vacanței va fi cât mai aproape de perfecțiune.
Ca atare aș putea lua în considerare, de pildă, o vacanță cu Christian Tour ca și colaborare cu specialiști în turism. Numai că sunt destul de nehotărâtă cu privire la destinație. Asta nu înseamnă că nu știu ce vreau, dar trebuie să țin cont că, deși aș vrea să cunosc cât mai multe locuri frumoase, nu le pot cuprinde pe toate într-o singură vacanță. Așa că am hotărât să elimin, momentan doar, cât mai multe variante de destinații de vacanță, și asta doar pentru a le trece pe lista destinațiilor de vacanță pentru anii viitori. În final, mă gândesc să analizez mai bine doar două posibilități, pentru a face o alegere cât mai puțin frustrantă. Din aceste două variante voi alege doar una singură pentru organizarea vacanței de anul acesta, urmând ca varianta „perdantă”, ca să o numim așa, să o păstrez pentru viitorul apropiat.
Nu voi renunța cu nici un preț la România, ca și destinație de vacanță atât acum cât și pe viitor.  Pentru mine, România este ACASĂ. Este locul unde mă simt cel mai bine, unde orice om pe care îl întâlnesc este parte din familia și din viața mea. Este locul unde natura este mai mult decât primitoare: îți purifică trupul și sufletul și îți înalță spiritul spre zările pe care nu sperai niciodată să le atingi. Este locul unei civilizații și unei culturi unice în felul său în lume, unde tradițiile sunt extrem de bine păstrate și trimise mai departe, din generație în generație, din timpurile vechi până astăzi. Este locul unde geniul uman a lăsat peste tot urmele creației sale, pentru a vorbi generaților urmatooare, peste veacuri, despre istorie, cultură și tradiție.
Cu siguranță nu aș ocoli nici Grecia. O țară cu un mediu natural aparte, în care marea sărută baza muntelui, de parcă ar vrea ca muntele însuși să se prăbușească în adâncurile sale pentru ca, munte și mare împreună, să se contopească cu nemărginirea cerului. Este țara unei civilizații străvechi, leagănul civilizației moderne, din care au renăscut civilizațiile moderne. Este una dintre țările care mai păstrează, dăltuite în piatră și în sufletele oamenilor, adânc întipărite, urmele trecutului și legendele ce au străbătut veacurile. Este una din țările în care spiritul soarelui și al cerului s-au contopit cu profunzimea mării tocmai pentru a crea sufletul omenesc. Este țara de unde valurile înspumate ale mării au preluat oameni și corăbiii ce au purtat spiritul locurilor spre țărmuri îndepărtate, căutate frenetic de spirite de exploratori. Este țara ritmurilor alerte și a sufletelor deschise, dar și țara piscurilor înalte de unde te poți avânta spre infinitul cerului.
Este greu să mă decid încotro să-mi îndrept pașii în această vară. Totuși primul pas trebuie făcut, pentru a putea deschide drumurile viitoarelor vacanțe.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Descoperă România cu tichetele de vacanță!

Dragii mei prieteni superbloggeri!
Ne cunoaștem de câțiva ani, Atât cât ne-am putut cunoaște din spatele monitoarelor, prin intermediul blogurilor cu care ne-am înscris în competiție. De fapt nu știu cât am apucat să ne cunoaștem; prea am fost absorbiți cu toții să scriem cât mai mult și mai bine. Mai că-mi vine să spun că nici măcar cu blogurile celorlalți poate nu am reușit să venim în contact, atât de mult am fost preocupați ca blogurile fiecăruia dintre noi să arate cât mai bine și să fie cât mai bine apreciate... de către juriu. Doar luptam și pentru punctaj cât mai mare și pentru premii, nu-i așa?
Să trecem peste acest aspect... Se pare că și această ediție a competiției se apropie de sfârșit. Parcă simt parfum de vacanță. Iar vacanța merită trăită din plin, mai ales după un an destul de greu de muncă.
Să nu credeți că plec în vacanță de cum se termină competiția. Încă mai am câteva luni de muncă; probabil că nici nu voi apuca să ajung nici de această dată la gala finală, deși mi-aș fi dorit să ne cnoaștem mai bine. Dar sper să vin odată și odată să ne cunoaștem în viața reală, așa că voi trage tare în edițiile următoare să urc tot mai sus în clasament. Nu, nu plec chiar acum în vacanță, dar cum mai este puțin până atunci, este cazul să fac de pe acum planurile de vacanță.
În vara trecută am petrecut o săptămâna de vacanță la munte folosindu-mă de voucherele de vacanță primite. Au fost binevenite, căci am petrecut o săptămănă de vacanță atât de bine încât sunt hotărâtă să repet experiența atâta vreme cât voi beneficia de pachetul de tichete de vacanță primit an de an.
Odată stabilit bugetul, următorul punct de stabilit este destinația. Un prim aspect demn de luat în considerație ar fi preferința mea pentru munte. Și un al doilea aspect ar fi posibilitatea de a mă întâlni cu prietenii sau rudele aflate în apropierea locului unde îmi petrec vacanța. Iar alt aspect, deloc de neglijat, ar fi posibilitatea de a folosi o agenție sau o platformă online care să poată intermedia rezervarea locurilor de cazare și masă. găsirea de pachete de vacanță cât mai avantajoase cât și plata tuturor costurilor folosind tichetele de vacanță.
Una dintre platformele online pe care găsești mii de cazări din România și Ungaria este Travelminit.ro. Avantajul este că Travelminit.ro asigură o legătură directă între clienți și proprietari. În plus, în spatele platformei este o echipă de profesioniști care oferă garanție și ajutor pe tot parcursul rezervării, chiar și după. Este platforma online de rezervări preferată a familiilor, grupurilor și a organizatorilor de conferințe, mulțumită sistemului eficient de cerere de oferte.
Un alt avantaj deloc de neglijat este că se poate face orice  rezervare online prin Travelmint.ro și se poate face plata cu tichete de vacanță prin Travelminit.

Care este avantajul rezervării prin Travelminit?

• Punem la dispoziție peste 1500 unități de cazare din România, de toate tipurile (hoteluri, cabane, apartamente, vile, pensiuni etc.) pentru care se pot folosi tichetele.
• Experții noștri în rezervări ajută clienții în alegerea unității potrivite, precum și în efectuarea rezervării, și în trimiterea tichetelor.
• Travelminit garantează, conform condițiilor unității alese, faptul că, în cazul în care se finalizează rezervarea, iar clientul transmite tichetele de vacanță, acesta va beneficia de serviciile solicitate la fața locului.

Cum se pot utiliza tichetele de vacanță prin Travelminit?

• Se trimite o solicitare/rezervare cazărilor alese, menționând din start că se va achita cu tichete de vacanță.
• După rezervarea reușită, se trimit tichetele de vacanță către sediul Travelminit în Cluj-Napoca, menționând pe plic numărul rezervării.

Cum se trimit tichetele de vacanță către Travelminit?

1. Prin curier (ex. FAN Courier, Urgent Cargus), la adresa: TRAVELMINIT INTERNATIONAL SRL, 400267 Cluj-Napoca, Str. Gării, Nr. 21, D1/1B.
2. Prin prioripost (!), de la orice oficiu poștal din România, la adresa: TRAVELMINIT INTERNATIONAL SRL, CP 335, OP 1, Cluj-Napoca

Următorul pas ar fi căutarea locurilor de cazare  care se pot plăti cu tichete de vacanță prin Travelminit. Este extrem de simplu. Se pot căuta în funcție de regiunea preferată, județ și chiar localitate, fie localitatea dorită, fie localitățile din imediata apropiere.
Să vedem așadar... Vreau la munte și vreau, cu această ocazie, să îmi vizitez și rudele. Pentru început am ales județul Suceava. Mă găndesc că cele mai multe șanse de a găsi un loc de cazare, date fiind zonele cu potențial turistic mai mare de unde pot avea acces spre rudele din zonă, ar fi in Vatra Dornei sau Gura Humorului. Într-adevăr, sunt destul de multe opțiuni de cazare, atât în cele două locații, ca șiîn zonele învecinate. Atât de multe opțiuni, încât nu mă pot decide pe moment.
Aleg o altă locație: Brașov. Nu este prea departe de casă și în plus am o verișoară acolo. La fel de multe opțiuni, dar una îmi atrage atenția: La Maisonnette.
Este situată central, chiar in Piața Sfatului, pe latura opusă a Bisericii Negre. Intreaga unitate a fost recent renovată.
Rezervarea în această locație prin Travelminit.ro are câteva avantaje:

• Cel mai bun preț garantat
  La Maisonnette Brașov garantează prin contract faptul că prețul de aici este prețul cel mai mic. Niciunde nu vei putea rezerva mai ieftin aceeași unitate de cazare!
• Fără avans
  La Maisonnette Brașov nu percepe avans! Poți anula rezervare oricând, fără să plătești taxă de renunțare.
• Fără taxă de rezervare
  Rezervarea prin Travelminit este gratuită, nu se percep costuri de intermediere, nu se vor ivi alte cheltuieli ascunse, pentru cazare vei plăti direct proprietarului.
• Direct de la proprietar
  La Maisonnette Brașov îți va răspunde personal, fără mediator, la toate întrebările!

Din această locație pot vizita extrem de ușor centrul vechi al Brașovului sau pot ajunge să mă plimb prin parc. Sau pot vizita și alte obiective turistice.
Da! Este o variantă bună de petrecere a vacanței. Merită luată în considerare. Încă mai oscilez, dar mă voi hotarî curând pentru una dintre variante.
Așa că dragii mei superbloggeri ne revedem în viitoarea ediție a competiției. Până atunci sper să postez pe blogul acesta impresiile din vacanță imediat ce mă întorc acasă.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Relaxare estivală pentru întreaga familie, la Hotel Miorița Neptun

Sunt născută într-o familie de geografi. Oameni obișnuiți cu drumurile, prin natura profesiei lor: profesori cu specializare dublă, geografi și biologi. Și nu știu dacă este doar educație sau este ceva mult mai mult, transmis prin codul genetic, dar cred că pe undeva am moștenit apetitul și predispoziția lor pentru călătorii în aer liber și natură.
Probabil semăn mult cu tata: singuratică și independentă, prefer să mă izolez oarecum atât în universul cărților și lecturii cât și în natură și mediul înconjurător și să explorez tot ceea ce se poate explora. Tata îmi povestea adesea că nu prea era amator de socializare, ci mai degrabă prefera să citească mult, atât de mult încât era spaima bibliotecarilor în perioada studiilor, dar pe de altă parte hălăduia mult pe toate coclaurile, fie că erau munți sau Delta Dunării. Îi semăn în ambele privințe: prefer să îmi petrec timpul citind, în orice loc, în orice moment al zilei și chiar al nopții și în orice poziție. Și chiar dacă nu sunt o fire sportivă, sau poate tocmai de aceea, aproape singura formă de a mă mișca care mă poate caracteriza este... mersul pe jos.
În copilărie părinții mă luau cu ei în vacanțe. Astfel mereu petreceam zile frummoase în excursii sau săptămâni întregi de concediu în diverse stațiuni. Și chiar dacă o vreme nu am mai avut parte de prea multe evadări în afara mediului obișnuit de viață și de muncă, pasiunea pentru evadări în afara orașului a rămas.
Acum, ca om matur, prefer să savurez natura și tot ce mă înconjoară cu toate simțurile de care dispun: văz, miros, auz, pipăit... Ador să privesc peisajele în toată splendoarea lor, admirând atât ansamblul cât și fiecare detalii în parte. Ador să completez ceea ce văd cu sunete și parfumuri. Și nu mă pot abține de multe ori să ating ceea ce îmi apare în cale pentru a simți textura corpurilor, asperitățile sau, dimpotrivă, netezimea, căldura și vibrația lor.
De regulă prefer muntele... Pădurea cu parfum de cetină, cu răcoarea sa parfumată și plină de sunetele apei, aerului și viețuitoarelor. Moliciunea vegetației sau, dimpotrivă, duritatea rocilor. Murmurul apei curgânde și sunetele viețuitoarelor venind de pretutindeni și parca de nicăieri. Dar ador și marea înspumată, cu toată varietatea ei de culori, cu parfumul sării, nisipului umed și al algelor aduse de valuri până spre țărm.
Mi-e dor de mare. N-am mai văzut-o și n-am mai simțit-o aproape de suflet de decenii. Parcă aș face o călătorie spre ea, doar să petrec măcar câteva zile în preajma ei. Sigur s-au schimbat multe pe litoral, deși marea, ca spirit al naturii pure, a rămas aceeași ca întotdeauna, în permanentă schimbare și zbucium continuu.
Oare de ce n-aș merge la Hotel Miorița Neptun? Ar fi tocmai potrivit pentru un sejur la mare. Este localizat în partea nordică a stațiunii Neptun într-o vegetație bogată, la 150 m de centrul stațiunii și 700 m de plajă.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

 Dacă până prin anul 2018, înainte de renovare, hotelul nu oferea o perspectivă foarte atrăgătoare raportat la exigențele turismului actual, după renovare hotelul oferă condiții substanțial îmbunătățite.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

•  

  Astfel, în prezent, după investițiile și lucrările întreprinse, hotelul cuprinde:

  • 93 camere superioare, modernizate integral (inclusiv mobilierul și televizoarele – acum, cu ecran LED), aceste camere având băi mai mari
  • 233 camere – categoria 3* standard, cu băile renovate și mobilierul recondiționat
  • 20 de camere la parter – renovate, fără balcon

  De asemenea, toate camerele au prosoape, lenjerii, saltele și draperii noi, sunt dotate cu aer condiționat, iar spațiile de cazare de la etaj au balcon. S-a schimbat mocheta, s-au dotat camerele cu minibaruri și s-a pus mult suflet în toată munca.
  Pentru o vacanță reușită, hotelul pune la dispoziție o piscină pentru adulți, într-o atmosferă relaxantă, una pentru copii – desigur, pentru bălăceală și distracție, loc de joacă interior pentru diferite activități creative, foișoare pentru relaxare și un bar cu terasă.
  Neptun nu înseamnă numai distracție și vacanță. Se pot îmbina perfect cu o conferință sau o prezentare de produs în una dintre cele 2 săli de conferința de 50 respectiv 100 de locuri cu dotări audio, video și flipchart.
  Se spune că, dacă îți începi ziua cu un mic dejun sănătos și o închei cu un pahar de vin, vei avea o zi perfectă. Din acest motiv, pentru un ambient reușit de vacanță, restaurantul Miorita servește oaspeților cele trei mese – mic dejun, prânz și cină, tip bufet suedez, cu un mix de mâncare ideal pentru orice moment al zilei.
  Pentru zilele de sărbătoare din acest sezon estival, se pregătește un program special:
  

  • De 1 Iunie – activități de divertisment pentru copii, ateliere creative – cu acces liber pentru toți copiii aflați în Neptun, indiferent dacă sunt cazați sau nu în hotelul nostru
  • De Rusalii – picnic din partea casei pentru clienții care aleg pachete cu minimum 3 nopți

   Pare extrem de tentant. Ca atare s-ar putea planifica oricând o vacanță la mare pentru relaxare, pentru un timp minunat petrecut cu familia și prietenii sau pentru orice eveniment îmbinând perfect utilul cu plăcutul.
  Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Performanță pe toată linia

E greu pentru o femeie să pătrundă într-o lume dominată de bărbaţi. Ca să nu mai vorbim de unele sectoare de activitate care pot fi considerate ca fiind pentru multă vreme până nu de mult timp ca aproape adevărata lume aproape exclusiv a bărbaților. Și totuși în ultimul timp adeptele feminismului au avut curajul să se avânte și acolo. În unele cazuri se merită să încerci să reușești acolo unde până nu de mult îți era interzis să încerci să-ți desfășori activitatea, cu atât mai mult să faci și performanță. Și într-adevăr se reușește să se obțină performanța, până la un anumit punct aproape în orice domeniu, atât de către bărbați cât și de către femei.
O vorbă biblică spune: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”... Eu aș spune: „Dați bărbatului ce este al bărbatului și femeii ce este a femeii!”... Într-adevăr, în viață trebuie să avem cu toții șanse egale de dezvoltare și de desfășurare a activității. Dar nu trebuie să privim bărbatul și femeia ca pe indivizi 100% egali, ci, mai degrabă, ca pe două părți ale aceluiași întreg, două părți care se pot completa reciproc, ca într-un joc de puzzle. Trebuie să recunoaștem că atât bărbații căt și femeile, fără a fi complet diferiți, au fiecare dintre ei propriile particularități, propriile calități de care trebuie să se folosească și să se țină seama. Dar și că ambele părți trebuie să se prezinte impecabil în societate ca și la locul de muncă.
Evident... Nu putem pretinde ca bărbații să se macheze și să se coafeze. Aceste aspecte sunt apanajul femeilor. Dar ambele părți trebuie să respecte anumite coduri vestimen tare specifice, atât fiecăruia în parte cât și adaptat fiecărei situații în care se pot găsi la un moment dat. Iar până și bărbații, chiar dacă nu se machiază și se coafează precum femeile, tot trebuie să aibă un aspect îngrijit, curat și decent.
Mulți dintre noi folosesc uzual produse din aceeași gamă de cosmetice. Ideal ar fi să fie produse de calitate, produse de o firmă autohtonă cu tradiție, produse clasice, dar și produse noi, de calitate superioară. Astfel de produse sunt, de pidă, cele din gama Gerovital Men: complexe, diverse, clasice si revoluționare deopotrivă, diferite dar având aceleași caracteristici de bază: fiecare dintre componentele gamei este un produs 100% românesc, cu renume atât în țară cât și oriunde în lume. Plus această gamă este caracterizată de un înalt grad de performanță pe toată linia, ceea ce justifică renumele produselor peste tot în lume.
Folosind șamponul potrivit, ărul oricărui bărbat va străluci de curățenie, va avea volumul potrivit și se va putea regenera cu ușurință.
Iar deodorantul potrivit va putea înlătura eventualul miros neplăcut, oferind acel parfum proaspăt al corpului ce conferă senzația de prospețime necesară în orice moment al zilei.
Cu astfel de ajutoare adecvate oricărei provocări, orice bărbat va putea face față oricărei provocări din viața sa, pe toate planurile.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

magNETismul unei zile cu aromă de cafea

Mărturisesc că, fiind medic ce lucrează de aproape două decenii în cabinetele medicale din şcoli, am de-a face cu copii și adolescenți de toate vârstele, de la 3 la 18 ani și ușor peste... Și cel puțin de ceva ani încoace am avut mereu tendința de a mă compara pe mine, la același nivel de vârstă, cu copiii de care am grijă cât timp sunt la școală... teoretic vorbind...
Dincolo de poznele pe care le făceam și eu și le fac și ei, care până la un punct sunt cam aceleași, atâta vreme cât nu intervine accentuarea violenței... Dincolo de obiceiurile alimentare care, cel puțin în ultimul timp, tind să devină din ce în ce mai diferite, constat că încep să apară tendințele de apetit din ce în ce mai mare pentru ceea ce poate fi încadrat, mai mult sau mai puțin, în categoria drogurilor.
Nu încerc să mă refer acum la drogurile de mare risc, deși fenomenul consumului acestora, deși nu foarte mare prin toate colțurile țării, poate fi totuși mult mai mare în zona „gri”, „subterană”, mai mult sau mai puțin vizibilă, voit sau nu. Ci la „drogurile habituale”, „legale” (cafeaua, alcoolul și tutunul), aparent mai puțin periculoase, dar care pot face prăpăd, mai ales tutunul și alcoolul dacă sunt consumate excesiv.
Recunosc, au fost si printre adolescenții din generația mea unii care s-au apucat de fumat încă din liceu. Și se mai întâmpla ca unii dintre noi să mai tragă câte o beție când se scăpau nițeluș (mai mult!) frâiele din mână. Dar fumatul era cam cu fereală, pitiți pe la capătul holului, departe de ochii profesorilor, iar din eventualele excese de alcool se auzeau doar din poveștile de a doua zi și din starea de mai mare sau mai mică de neplăcută mahmureală. Iar cafeaua... ce-i drept că nu se prea găsea decât în amestec cu năut, ceea ce o făcea mai puțin periculoasă, dar și de mai slabă calitate pentru cei cu gusturi mai fine. Acum, din păcate sau din fericire, depinde spre care parte a paharului vrei să privești, găsești orice îți dorește inima pe piașa mai mult sau mai puțin liberă, doar să ai posibilități financiare.
În ceea ce mă privește, fumatul nu s-a prins de mine, deși cred că dacă mi-aș fi dorit nu ar fi fost mari șanse să mă oprească cineva cu forța. În ceea ce privește relația mea cu alcoolul, este o relație rece și de la distanță; cu alte cuvinte, mai rar și mai cu măsură. Dar cafeaua... Mărturisesc că aici am o slăbiciune ceva mai mare, fără să întrec cumva măsura.
Spre deosebire de adolescenții de azi, pe care-i vezi cu cafeaua (și cu țigara!) în față încă de pe la 15-16 ani și poate chiar și mai devreme, eu m-am apucat relativ târziu de consumat „drogul” numit cafea. Întâi am început să beau ceai: negru, apoi verde. Puțin câte puțin, începând de pe la 19-20 de ani. Și sincer mi-a plăcut. Așa încât în timpul studiilor universitare consumam ceai zilnic, preparându-l acasă, tocmai pentru efectul său revigorant, care mă ajuta oarecum să fac față programului prelungit de activitate. Chiar și acum, după 20 de ani de la terminarea facultății și aproape tot atâția ani de activitate în câmpul muncii, tot consumul de ceai este adesea de bază pentru efectul său revigorant.
Numai că satisfacerea plăcerii (și necesității!) de a bea ceai din belșug se petrecea doar acasă. Dacă eram prin oraș, in timpul programului de cursuri, găseam extrem de rar un loc unde puteam face rost de băutura miraculoasă gata pregătită, fierbinte și gata de băut. Așa că. de voie de nevoie, am trecut pe consumul de cafea. Modul de preparare era de tip espresso, fiind cel mai accesibil mod de preparare rapid și în cantități relativ mari. Cafeaua preparată era destul de bogată în cofeină, de tare și fierbinte, 2-3 porții de cafea pe zi ținându-mă tare pe picioare pentru a rezista unui program aglomerat.
Obiceiul de a bea cafea îl am și acum, deși adesea tot la ceai recurg pentru a mă menține tare și în forță. Dar recunosc că o cafea tare are un efect mai rapid și mai puternic pe moment. La început preparam cafeaua, acasă, la ibric. E o metodă destul de greoaie dacă te grabești sau nu ai timpul și răbdarea suficientă. Așa că nu a durat mult și am cumpărat prima cafetieră (la filtru) la care puteam prepara cafeaua și puteam să o mențin caldă, dacă era vorba de o cantitate ceva mai mare, fără să fiu nevoită să supraveghez procesul de preparare. Din păcate, e.ra un aparat relativ ieftin și m-a ținut exact de câți bani am dat pe ea. Așa că am luat o a doua cafetieră, tot la filtru, cumva mai rezistentă la solicitări.
Numai că pe măsură ce înaintam în vărstă timpul parcă trecea din ce în ce mai repede, parcă prea repede pentru a-mi permite prea mult timp liber necesar relaxării. Nu numai din cauză că, probabil, lucrez cu un randament din ce in ce mai redus pe măsură ce îmbătrânesc, dar și pentru că obligațiile profesionale devin din ce în ce mai solicitante, mai stresante și mai mari consumatoare de timp. Așa că m-am gândit că ar fi mai bine, oarecum, să îmi achiziționez un espressor de cafea. La acesta aș putea prepara cafeaua dorită mult mai repede, mult mai tare și mult mai... multă.
Gândindu-mă de unde aș putea cumpăra un espressor de cafea, am intrat pe site-ul magazinului online magNET.ro, urmărind promoțiile de espressoare și gândindu-mă care ar fi cel mai potrivit aparat pentru mine.
Primul care mi-a atras atenția a fost un espressor automat Philips HD8650/. Aparent suficient de robust, dar și elegant, poate prepara două porții de cafea în același timp, așa că îmi pot bea cafeaua împreună cu cel mai bun prieten. Pare a fi ideal pentru viața de cuplu și viața de familie, dar și pentru un birou în care lucrează doi sau mai mulți angajați.
Parcă văd măcar unul din cabinetele în care lucrez dotat cu un astfel de espressor. Abia intrată pe ușă, pot deja să mă pregătesc să fac o cafea tare și fierbinte, care să mă încălzească pe timp de iarnă și să mă revigoreze în sezonul cald. O cafea pentru mine și una pentru colega mea. La fel de fierbinți, de negre, de consentrate și de tari. Băute împreună pot fi un prilej de a intra în atmosfera de lucru, dar și un mod de relaxare.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019

Provocare de weekend pentru gașca de prieteni

Într-uns din zilele mai libere, ne înțelesesem cu toții din gașca de prieteni să ieșim la o terasă la o cafea, după programul de la servici, înainte de a porni spre casele noastre. Era cald și frumos afară, o zi pur și simplu splendidă, așa că mergea savurată o cafea fierbinte la terasă, privind la peisajul... străzii, mai ales văzut de la o oarecare înălțme. Ne-am dat loc de întâlnire la terasa unei cofetării, situate la mezaninul unuia dintre blocurile din centru, cu vedere taman spre centrul civic.
Am ajuns ceva mai repede la locul de întâlnire. M-am așezat la o masă și am comandat o savarină și o cafea. Până să primesc comanda, am scos din buzunar „bătrânul” meu cub Rubik pe care îl primisem cadou încă de când eram copil. Tocmai îl luasem cu mine în ziua respectivă taman cu gândul să am o ocupație și să nu mă plictisesc cât urma să stau singură, chiar dacă era vorba de doar câteva minute. Și mă apuc să-l învârt și să-l sucesc, încercând să-i dau de capăt și să mă apropii de final cât se putea de mult.
Cine nu cunoaște acum genialul deși aparent banalul cub Rubik? Cu siguranță l-ai ținut măcar o dată în mână sau ți-ai bătut capul minute în șir în încercarea de a-l rezolva. Cubul Rubik a cucerit multe generații încă de la lansarea sa pe piață, în anii 1970, fiind cel mai vândut joc din lume. Inventatorul acestuia, Ernő Rubik, un arhitect și profesor universitar din Ungaria, a creat cubul din dorința de a-și face studenții să înțeleagă mai ușor problema tridimensionalității. Acesta nu se aștepta ca invenția sa să ia cu asalt lumea. Astăzi, cubul Rubik ne încântă prin diferitele mărimi și modele care sunt menite să ne dezvolte intelectul. Există o gamă largă de cuburi Rubik, de la versiuni mai simple pentru începători, până la modele care ne copleșesc doar prin aparența lor.
Pe mine m-a cucerit și mi-a acaparat atenția prin simplul fapt că mă încăpățânam să rezolv până la capăt cubul, reconstituind varianta finală din orice poziție posibilă. Până la rezolvarea absolut logică a cubului, am recurs la un moment dat la anumite „formule” sau scheme pe care mi le arătase un văr de-al meu cu câțiva ani mai mare. Nu aveam pe atunci, copil fiind, răbdarea necesară să fac până la final mai mult de un joc, maxim două, într-o repriză de câteva ore într-o zi. După o vreme, nemaijucându-mă cu cubul magic, am pierdut notițele cu schemele de rezolvare, așa că am ajuns la concluzia că tot logica propriei minți trebuia să mă ajute.
În fine apar și amicii mei. Se așează cu toți la masa pe care o ocupasem eu cu câteva minute înainte. Cum nu băgasem de seamă când au și ajuns, absorbită cu totul de joc, am reacționat doar la prima reacție a unuia dintre ei...
- Hopa! Te antrenezi pentru vreun campionat de rezolvat cuburi Rubik?
Într-adevăr eram atât de absorbită de joc încât cred că mi se schimbase cu totul până și expresia feței.
- Uite că m-a prins jocul. Știam că veniți după ceva timp după ce ajung eu aici, așa că mi-am spus că am timp pentru o parte de joc.
Toți și-au comandat rapid câte o prăjitură și o cafea.
- Apropo de joc..., veni unul dintre ei cu ideea. Ce-ar fi să ne întâlnim în câte un weekend la câte o partidă de jocuri de cărți relativ ușoare?
- Ce jocuri?
- Jocuri de societate de tip board games.
- Adică?
- Vin cu o propunere: jocurilede la oxygame. Sunt extrem de antrenante.
Un prim joc ar fi “Port Royal” și extensia “Port Royal: Doar încă un contract”.  Sunt jocuri de cărți cu reguli extrem de simple.
“Port Royal” (jocul de bază) este un joc dinamic de cărți care te poartă în renumitul port al Caraibelor, unde poți contracta afacerile vieții tale. Fiecare carte îți poate schimba norocul; așadar, avansează cu prudență în cursă pentru a domina jocul.
Port Royal conține 120 de cărți: 60 de cărți de personaje, 50 de nave de culori diferite, 6 expediții și 4 majorări de taxe.
Pe verso, cărțile au inscripționate câte un galben, ce marchează avuția fiecărui jucător. Cu ajutorul lor veți procura personaje care vă aduc beneficii permanente pe toată durata jocului și care vă vor ajuta în acumularea punctelor de victorie și, concomitent, în câștigarea expedițiilor. Să înceapă aventura în necunoscut!
Port Royal poate fi jucat de 2 până la 5 jucători, cu vârsta de peste 8 ani.
Extensia “Port Royal: Doar încă un contract” îți vine în întâmpinare cu noi aventuri. Această extensie aduce cu ea contracte care trebuie finalizate, fie individual, fie cooperând cu ceilalți jucători, contra-timp. Extensia este formată din 18 contracte, 14 personaje noi, 10 nave, câte două din fiecare culoare și 15 cuburi, câte trei din fiecare culoare. Cuburile vor fi folosite pentru a marca ducerea la îndeplinire a contractelor de către fiecare jucător.
Noutatea pe care o aduce extensia “Port Royal: Doar încă un contract” la jocul de bază, pe lângă cărțile în plus, este că poate fi jucată atât competitiv, cât și cooperativ sau solo. Vârsta minimă recomandată pentru jucători este de 8 ani.
- Deci putem să ne aducem și copiii cu noi și să-i antrenăm în câte o partidă...
- Corect. Ar fi antrenant și pentru ei, dar și pentru noi. Putem da extrem de ușor în mintea lor și să ne simțim din nou copii.
- Dacă ne plictisim de acesta ce opțiune avem?
- Avem jocul Ligretto.
 
Ligretto este un joc de cărți de iuțeală – fizică, dar și intelectuală, fiind jucat simultan de către toți jucătorii. Scopul jocului este de a fi primul care își termină teancul Ligretto și de a acumula cât mai multe puncte pentru a câștiga partida. Jocul se desfășoară în mai multe runde.
Ligretto include 160 de cărţi (4 seturi a câte 40 de cărți – câte un set pentru fiecare dintre cei 4 jucători) și poate fi jucat de 2 până la 4 jucători. Dacă se dețin toate cele trei cutii Ligretto de culori diferite, pot juca până la 12 persoane. Vârsta minimă recomandată este de 8 ani.
- Acesta pare mai interesant tocmai pentru că putem juca cu toții odată.
- Mai este un joc:  Qwirkle. Nu e un joc de cărți, spre deosebire de celelalte două.
Qwirkle este un joc antrenant, cu reguli ușoare, în care trebuie să-ți plasezi cât mai strategic piesele de joc pentru a nu-i oferi adversarului șansa de a-și însuși punctele tale. Poate părea un joc simplu, la o primă vedere, dar te va captiva pentru mult timp. Jucătorii trebuie să formeze sau să extindă rânduri care fie au toate aceeași formă, fie au toate aceeași culoare. Qwirkle include 108 piese de joc și poate fi jucat de 2 până la 4 jucători, cu vârsta minimă de 6 ani.
- Deci are avantajul că, fiind oarecum mai diferit față de celelalte, îl putem folosi ca alternativă pentru a înlătura plictiseala. Plus că îi putem antrena și pe copiii mai micuți. Și oricum nu este obligatoriu să le jucăm pe toate în aceeași zi. Partidele se pot continua și în alte weekenduri.
Ne-am despărțit cu gândul la jocuri. Oare cu care vom începe? Și cât ne va ține cheful de joacă?
Articol  scris pentru Spring SuperBlog 2019