In urma cu 18 ani eram proaspat absolvent de facultate de 6 luni de zile si de 3 luni ma angajasem ca stagiar pe durata determinata. In acel interval de timp de un an de zile aveam oarecum suficient timp sa ne "aranjam apele" pe plan profesional: daca reuseam sa intram la specializare si in cazul fericit sa avem si un post asigurat dupa stagiile de pregatire, bine de bine; daca nu, macar trageam sa ne luam dreptul de libera practica ca si medici de medicina generala si aveam sa ne zbatem pentru un post pe masura calificarii de la acel moment. Bineinteles ca fiecare avea in minte cam ceea ce ar fi dorit sa faca in viata. Unii aveau clar o preferinta in minte, dar cei mai multi aveau chiar si un plan de rezerva: chiar daca isi doreau preferential sa faca o anumita specializare, nu ar fi refuzat nici o alta specializare din aceeasi categorie sau cu un specific oarecum apropiat.
Intr-o dimineata ajunsesem ceva mai repede la servici. Lucram in acea perioada in sectia de chirurgie. Fiind doar doi stagiari ajunsi, din cei cinci care lucram atunci pe sectie, intrasem in vorba ca sa ne umplem timpul. Eram doar eu si cu un coleg. Din vorba in vorba ajungem si la planurile noastre pentru viitorul apropiat. Adica ce aveam sa facem dupa stagiu. Urma in mod obligatoriu sa ne prezentam la examenul de rezidentiat. Si, fie ca intram, fie ca nu intram, dupa cum ne era pregatirea si sansa, trebuia sa obtinem macar un punctaj minim ca sa ne luam autorizatia de libera practica ca si generalisti. Eu optam pentru una dintre specialitatile medicale, cam oricare ar fi fost, desi aveam oarece preferinte, iar el vroia sa devina chirurg.
Odata ce ne-am conturat oarecum directia de urmat, intrebarea la care vroiam sa dam un raspuns era : "De ce?"...- Uite... Eu vreau sa devin chirurg, spunea colegul meu, pentru ca imi place ca ceea ce fac pentru binele pacientului sa o fac cu propriile maini.
Pana la un punct mi se parea logic ceea ce spunea, dar, ca sa nu ma dau batuta, i-am replicat:
- De acord. Desi pare diferit ceea ce vrem sa facem, cred ca la urma urmei este cam tot pe acolo. Ceea ce tu repari folosind bisturiul, foarfecele, acele si ata, eu fac reparatiile folosind medicamentele. Sunt si ele un fel de instrumentar, dar care nu lucreaza la nivel macroscopic, cum faci tu, ci intervin la nivel microscopic: la nivel de celula, componente celulare, molecule, procese metabolice, biochimice... Si tinand cont de procese fiziologice si biochimice.
Vrand-nevrand, mi-a dat imediat dreptate. Apoi am incheiat discutia si ne-am dus fiecare in treaba noastra.
A trecut timpul si fiecare si-a "aranjat" rostul in viata dupa cum i-a fost dorinta si dupa cum i-au suras sansele in raport cu munca depusa. El si-a realizat visul si a ajuns chirurg, eu am ramas la statutul de medic generalist cu drept deplin de a-mi practica meseria si lucrez de 17 ani ca medic scolar. Amandoi lucram in acelasi oras in care ne-am nascut si in care am revenit dupa ce am studiat medicina pana la nivelul la care a ajuns fiecare dintre noi doi.
De ce v-am povestit toate acestea? Pare ca nu are nici o legatura cu subiectul despre care vroiam sa va povestesc si despre care va voi povesti in continuare. Veti vedea ca dintr-un anumit punct de vedere are legatura si inca una destul de mare. Sa continuam povestea si sa o ducem pana la capat. Pana aici a fost doar o introducere. Cam lunga, ce-i drept, si totusi e doar o simpla introducere.
Au trecut anii de atunci. Din tinerii nebuni de odinioara am devenit din ce in ce mai maturi. Atat personal cat si profesional. Si poate ca pe zi ce trece nu ne dam seama atat de bine cum trece timpul si cum ne influenteaza, dar nu trec doar zilele ci si anii. Si nu numai ca ne-am maturizat, ci ne dam seama (oare?!?) ca mai si ... imbatranim. Fie ca vrem, fie ca nu vrem, timpul isi pune pecetea asupra noastra. Uitandu-ma in oglinda,observ ca se aduna din ce in ce mai multe fire albe de par si imi dau seama ca fie ca vreau, fie ca nu, in curand se vor contura si primele riduri.
Cu totii simtim pe pielea noastra si pe propriul organism efectele tracerii timpului asupra noastra. Am vrea sa orpim timpul in loc si sa ramanem vesnic tineri. Dar nimeni nu a reusit aceste performante pana acum. Trebie sa acceptam ca timpul trece si ca noi ne vom transforma permanent. Numai ca organismul trebuie, la un moment dat, sa fie ajutat sa imbatraneasca frumos. Fiecare trebuie sa se gandeasca cum sa incetineasca procesul de imbatranire sau macar sa ii canalizeze directia de evolutie in asa fel incat efectele nedorite, eventualele defecte sa nu apara niciodata sau sa apara cat mai tarziu posibil si, odata aparute, sa fie, daca nu inlaturate total, cel putin estompate, in asa fel incat sa ne mentinem intr-o stare buna si cu un aspect fizic si psihic placut.
Depinde insa de fiecare dintre noi cum isi alege calea de a imbatrani frumos. Unii aleg calea chirurgiei. Pare mult mai simplu si mai sigur in aparenta; asa cum spunea colegul meu, prin chirurgie traiesti impresia, cel putin, ca incerci sa repari ce ar fi de reparat cu propriile maini. Pare ceva palpabil la prima vedere. Si totusi aceasta modalitate de a rezolva problema este una grosiera, destul de brutala, si facuta fara minte, fara grija, duce uneori la efecte nedorite. Nu au fost putine cazurile in care efectele au fost dezastruoase. Chirurgia poate repara uneori dar de multe ori mutileaza fata si corpul. Si incercand sa repari ceea ce este deja stricat realizezi ca stricaciunile se fac din ce in ce mai mari.
O solutie mai buna este sa ajuti organismul sa isi repare singur "stricaciunile" folosind propriile mijloace, doar furnizand materiile prime necesare proceselor metabolice corespunzatoare. Este ca si cum, in locul bisturiului, foarfecelor, acelor si atei chirurgicale ne-am folosi de molecule care sa repare totul la nivel tisular, celular, subcelular, molecular, biochimic, respectand legile si procesele proprii organismului. Putem incepe cu masuri generale: o alimentatie naturala, echilibrata, corespunzatoare, dublata de un regim de activitate si de odihna corespunzator, care sa permita organismului sa se refaca in mod natural, de la sine.
Dar adesea doar aceste masuri generale nu sunt de ajuns. In etapa urmatoare, putem folosi cu eficienta sporita, una calitate, continand molecule active specifice, aplicate local in zonele cu problemeproduse cosmetice de calitate. Adesea cremele, lotiunile si gelurile de buna calitate, aplicate in zonele cu probleme, pot avea rezultate cu mult mai bune, actionand local in zonele cu probleme.
Unul dintre produsele cosmetice de calitate ce poate fi folosit cu succes este reprezentat de fiolele cu Acid Hialuronic și Vitamina C – Gerovital H3 Hyaluron C. Iata caracteristicile acestor produse:
"
Farmec, cel mai mare producător român de cosmetice, a lansat în noiembrie 2017, o nouă gamă sub umbrela brandului Gerovital – H3 Hyaluron C. Noua gamă Gerovital H3 Hyaluron C conține produse cu formulări pe bază de acid hialuronic (pudră și lipozomal) și vitamina C, ambele ingrediente contribuind la estomparea semnificativă a ridurilor, la hidratarea şi regenerarea pielii. Produsele sunt destinate pentru îngrijirea tenului normal cu tendință de uscare.Noile fiole cu acid hialuronic Gerovital H3 HyaluronC au o concentrație de 2% acid hialuronic și sunt recomandate persoanelor care au nevoie de hidratare și de stimularea procesului de reînnoire celulară – tenuri obosite, tenuri care necesită uniformizare a aspectului pielii, tenuri cu riduri fine și de expresie, tenuri acneice.Fiolele cu acid hialuronic 2% Gerovital H3 HyaluronC conțin un ser bogat în acid hialuronic pudră și lipozomal și vitamina C, cu efecte antirid, de umplere a ridurilor, efecte hidratante și de protecție a pielii și efecte de corectare a micilor imperfecțiuni – de exemplu, cicatrici post-leziuni acneice – conferind uniformizare aspectului pielii și un plus de luminozitate/strălucire. Vitamina C acționează sinergic cu complexul de acid hialuronic pudră și lipozomal, având efect de stimulare a sintezei fibrelor de colagen și elastină.Acidul hialuronic are rolul de a umple spațiile dintre celule, fiind responsabil de gradul de hidratare a pielii și de menținerea fermității acesteia, cu legătură directă în apariția ridurilor și pierderea elasticității pielii.Acidul hialuronic pudră folosit în fiolele Gerovital asigură formarea unei bariere protectoare pe piele, care împiedică pierderile trans-epidermale de apă și crește cantitatea de apă legată la nivelul stratului cornos.Lipozomii din compoziția fiolelor Gerovital se absorb în straturile profunde ale pielii, unde eliberează acidul hialuronic, iar acesta leagă o cantitate mare de apă într-o rețea tridimensională, mărindu-și foarte mult volumul. Astfel, ridurile se umplu din interior și se netezesc, iar pielea devine mai fermă. În plus, stimulează și sinteza de acid hialuronic nou.Produsele Gerovital H3 Hyaluron C se pot achiziționa din toate supermarketurile, hipermarketurile și magazinele de profil din țară, precum şi din magazinele de brand Gerovital. De asemenea, produsele din gama Gerovital Hyaluron C pot fi comandate şi din magazinul online www.farmec.ro."
Fiolele Gerovital cu acid hialuronic pot fi folosite in prima etapa a tratamentului cosmetic pe pielea curata a fetei; dupa utilizarea lor, dupa ce produsul si-a facut efectul, se poate folosi crema de fata folosita in mod uzual. Produsul ajuta la regenerarea naturala a tenului, netezind si estompand ridurile si intarziind procesul de aparitie a unor noi riduri. Este o cale mai naturala, mai sanatoasa si mai sigura de a mentine si a intretine aspectul tanar si flexibil al pielii.
Astfel se actioneaza preventiv asupra efectelor generate de procesul de imbatranire a pielii, inainte ca efectele nedorite sa apara, si nu se pune problema unor interventii brutale si mutilante, cu efecte nedorite, dupa ce raul produs de imbatranire deja s-a produs.
Acum gata cu povestile. Sper ca v-am convins despre avantajul unui tratament cosmetic eficient si natural in comparatie cu tratamentele invazive si cu efecte adesea dezastruoase. Alegerea mea deja este facuta. Voi ce alegeti?Sursa fotografiilor: Google Photos
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018
Cred ca doua dintre marile mele iubiri mi+au marcat viata si drumul pentru profesia pe care o practic acum. Primul ar fi dragostea pentru carti si lectura si dorinta de a invata mereu, adanc imprimata in codul meu genetic. Cel de-al doilea ar fi inclinatia mea spre stiintele naturii si dorinta intensa de a afla ce se ascunde in profunzimea fiintelor vii si ce anume sta la baza functionarii lor. Ca atare am ales sa deprind profesia de medic, din dorinta de a afla cum este alcatuit corpul uman si cum functioneaza, ce anume il determina sa functioneze prost uneori si, ca atare, ce il determina sa se imbolnaveasca. Si mai departe cum as putea face ca organismul uman, odata "defect" sa revina cat se poate mai mult si mai repede la o stare de functionare normala.
M-a ajutat extrem de mult faptul ca eram in stare sa citesc extrem de mult si cu o placere deosebita orice carte imi cadea in mana si la indemana. Plus ca, eram in stare sa "vanez" cat mai multe carti pe care imi doream sa le pot avea oricand la dispozitie pentru studiu. Si asta tocmai pentru ca in medicina trebuie sa studiezi permanent si extrem de intens tocmai pentru a ajunge la nivelul de cunoastinte care sa iti permita sa iti practici meseria corect, usor si cu succes. Plus ca trebuie mereu sa te conectezi la orice apare nou in domeniu.
Problema era ca nu trebuia sa ma rezum la notitele de curs, ci trebuia sa studiez cat de mult posibil din carti. Carti pe care inca nu le aveam, caci inca nu pusesem problema de a-mi incropi o biblioteca proprie de specialitate. Asa ca am inceput, treptat-treptat sa cumpar din librarii cat de multe carti imi permitea "buzunarul". Era destul de dificil: in primul rand cartile de specialitate (si nu numai!) abia incepeau sa se editeze dupa multi ani in care editurile scosesera extrem de putine carti noi ce se gaseau din ce in ce mai greu, iar nu in ultimul rand cumpararea cartilor ce incepeau sa apara incetul cu incetul pe piata era din ce in ce mai mult conditionata de posibilitatile mele financiare. Asa ca, cel putin pentru inceput, am cautat cartea de specialitate atat in librarii, pentru a cumpara cat mai mult din ceea ce aveam nevoie, cat si in biblioteci, de unde imprumutam pentru acasa sau citeam la sala de lectura.
Treptat am inceput sa imi dau seama ca posibilitatile mele de a avea la indemana cat mai multe carti, absolut necesare, erau destul de limitate, atata vreme cat nu se schimba ceva in starea de fapt de la vremea aceea... si chiar de acum. Nu era problema ca nu as fi avut puterea sa citesc. Sunt in stare sa citesc oricand si oriunde, atata vreme cat am ceva mai mult timp la dispozitie pentru citit. Nu conteaza ora la care citesc, atata vreme cat am puterea sa o fac, nu conteaza locul in care ma asez pentru a citi: citesc atat acasa, la masa, in fotoliu sau in pat, citesc la servici sau in parc, pot citi si in mijloacele de transport. Numai sa am ce citi in permanenta...
Intr-adevar, in orice domeniu ne-am desfasura activitarea, ne este xtrem de folositoare achizitia de carti din librarii si anticariate, tocmai pentru incropirea unei biblioteci personale cat mai bogate si mai bine puse la punct. Astfel avem la dispozitie un numar cat de mic de carti si publicatii cu care sa ne putem descurca aproape in orice clipa pentru a ne informa, pentru a ne improspata si reimprospata cunostintele de specialitate si de cultura generala. Numai ca pe langa biblioteca personala ar trebui sa avem acces si la un centru de documentare infinit mai bogat si mai bine pus la punct. Aceste centre de documentare sunt extrem de bine reprezentate de bibliotecile publice de la nivel de judet si localitate, precum si bibliotecile unitatilor de invatamant.
Adesea ma uitam cu jind la imaginile reprezentand marile biblioteci ale lumii: bibliotecile marilor universitati si ale marilor institutii. Mi-as dori sa ma "ingrop" in oricare dintre ele pentru cat mai mult timp... Si nu dar intr-una sau doar in cateva, ci in toate... Sau in cat de multe posibil. Asta in ideea ca as dori sa pot citi si studia cat mai multe carti cu putinta. Ar fi si o buna oportunitate sa ma pregatesc nu numai in specialitate ci si in ceea ce se numeste CULTURA GENERALA. Cu siguranta ca mi-ar trebui cel putin noua vieti, asa cum se spune ca are orice pisica, doar ca sa simt ca imi intru in ritm in ceea ce priveste lectura.
De ce va povestesc toate acestea? Pentru ca simt ca in Romania s-a cam pus un lant gros ferecat cu lacat ideii de lectura si de carte in general. Se cumpara extrem de putina carte. Poate ca uneori preturile sunt cam usor prohibitive in unele situatii si pot fi cumparate cu oarece eforturi financiare. Dar daca exista pasiune si bunavointa din partea potentialilor cititori, se pot gasi resurse financiare pentru satisfacerea nevoilor stringente de lectura, informare si documentare. Sau poate ca oamenii de pe la noi si-au pierdut interesul pentru lectura. Este adevarat ca se poate gasi o scuza in lipsa de timp; e adevarat ca, in conditiile in care viata ni se desfasoara intr-un ritm din ce in ce mai alert si ne epuizeaza de mai toate resursele de timp si de energie, dar gestionandu-ne activitatea iintr-un mod inteligent ne putem gasi resursele necesare pentru a citi macar 1-2 ore zilnic, sau macar jumatate de ora pe zi. Sau poate ca generatiile tinere, prinse in mod gresit uneori in mrejele tehnologiilor de ultima generatie, a gadgeturilor de "ultim racnet" si ale internetului, programelor tv uneori de calitate indoielnica si a petrecerilor in cluburi, si-au pierdut mai tot interesul oentru ceea ce inseamna carte si publicatii de calitate, existand astfel pericolul de a deveni analfabeti functionali: desi aparent citesc mai usor sau mai greu, sunt incapabili sa inteleaga si sa retina ceea ce citesc.
Cred ca ar fi timpul sa tinem cont ca o populatie inculta si nestiutoare de carte este mai usor de influentat si de manipulat intr-o directie sau intr-alta, inoculandu-i-se un soi de apucaturi de turma gregara, imprimandu-i-se miscarea intr-o directie sau intr-alta dupa cum cer interesele oculte ale unora sau altora. Oare asta ne dorim? Oare nu ar fi mai bine sa,dezvoltam gradul de instructie a populatiei, incepand chiar cu tinerele generatii (si nu numai!), prin crearea unui sistem de invatamant si cultura de nivel inalt? Ideal ar fi sa investim in scoli de diferite grade, in institutii de cultura si biblioteci bine dotate, in care toti cei interesati sa se poata dezvolta din punct de vedere intelectual si spiritual. Ideal ar fi sa asiguram accesul la centre de informare si documentare, sub forma de biblioteci mai mari sau mai mici, cu un bogat fond de carte si publicatii de orice gen si cu acces la internet si mass media.
Poate ca ar fi cazul sa ne amintim ca in ultimul timp ne-am rasturnat aproape intreg sistemul de valori si ca adesea promovam, prostia, ignoranta, incultura. Poate ca ar fi cazul sa ne amintim ca ne uitam adese adevaratele valori si ca le facem pierite sau alungate departe de tara, doar pentru ca nu reusim sa ne ridicam la nivelul lor ca inteligenta, realizari, aspiratii, idealuri. Poate ar fi cazul sa ne dezmeticim din amorteala si sa constientizam ca, ignorandu-ne valorile si facandu-le sa piara si sa se piarda, ajungem adeseori la mana celor ce se cred mai tari decat noi, lasandu-i deliberat sa ne hotarasca destinele.
Poate ca ar fi bine sa nu ii mai punem la colt pe cei care vor sa invete ceva din viata si pentru viata, ascunzandu-le calitatile si meritele si cautandu-le cu de-a sila false defecte, tocmai pentru a-i reduce la tacere.
Si poate ca ar fi bine sa ne trezim ca oameni si ca natie, sa invatam din greselile trecutului tocmai pentru a nu le mai repeta. Sa ne (re)construim propriul sistem de valori bazat pe invatamant si cultura. Si sa acordam credit cu adevarat adevaratelor valori!
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, la proba sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: 
Nostalgicii jocurilor de altadata isi amintesc cu siguranta de jocurile ce au facut la vremea lor istorie.
Uneori imi place sa am un ritm de viata trepidant. Oarecum... In sensul ca imi mentin un tonus bun de viata, Si ma mentin in forma pe toate planurile. Pana cand mi se descarca bateriile. Si atunci trebuie sa ma repliez pe "modul vacanta".
... 
Pentru cine vrea sa cunoasca cat mai mult din batrana cetate Tomis, actuala Constanta, trebuie sa aiba in minte contopirea pamantului cu marea involburata care il deschide lumii intregi.
Orasul, intemeiat de pe vremea vechilor colonisti greci, navigatori prin excelenta, a fost cantat in poeziile lui Ovidiu, tristul exilat pe tarmurile mult prea neguroase ale Pontului Euxin.Statuia poetului strajuieste parca de dincolo de timp in fata muzeului de istorie al orasului.
Cazinoul Acvariul din Constanța
Bun gasit, dragii mei prieteni. Sa ma prezint: sunt cel mai simpatic iepure din cati se gasesc pe pamant.Sunt 
Pana nu de mult, teritoriul nostru era o minunata gradina de legume. Ne era teren de joaca si ascunzatoare, dar si sursa de "rontaieli". Bineinteles ca nu o ingrijeam noi, ar fi insemnat sa vindem castraveti gradinarului, dar eram atat de haiosi in tot ce faceam incat nimeni nu era in stare sa ne alunge de acolo. Mai ales ca intotdeauna eram iuti de picior ori de cate ori simteam pericolul aproape.
Nu stiu cum s-a facut intr-o zi ca m-am furisat prin gradina, in cautare de racoare si de ceva de rontait, ca foamea imi cam rodea stomacul. Nici macar nu am simtit pasi in vecinatatea mea, ca sa pot sa vad cine m-ar fi urmarit si sa fug. Doar ce m-am pomenit cu o ploaie de rosii si castraveti ce zburau prin aer in directia mea. Simtindu-ma lovit in cap atat de tare incat simteam cucuiele rasarind pe propria teasta ca ciupercile dupa ploaie, am luat-o la fuga atat de tare incat aproape ca nu stiam incotro ma indrept si pe unde merg. Nu vroiam decat sa scap. Asa ca am trecut ca vantul printre niste buruieni lipicioase si pline de scaieti, care mi s-au lipit de blana atat de tare incat, incercand sa scap, m-am smucit atat de tare ca sa mi se desprinda ciulinii din blana incat am smuls buruienile din pamant cu totul. Nici de ciulini nu am scapat, dar mai si taraiam dupa mine ditamai buruienile agatate strasnic in blana si care ma incurcau la alergat. Si cum nu era de ajuns, din fuga asta nebuna m-am pravalit cu totul intr-o baltoaca mare plina de apa si noroi in care am intrat aproape cu totul, cat pe ce sa ma inec. Cu ultimele puteri am reusit sa ies de acolo, plin de apa si noroi, cu buruienile si mai tare lipite si incleiate in blana. Norocul meu era ca gardul era la doi pasi si prin gard se zarea o gaura suficient de mare incat sa pot iesi din gradina si sa scap.
Am avut noroc ca odata iesit afara m-a vazut o vecina care incepuse sa ma indrageasca. Pesemne ca ma vedea ca pe un tovaras de joaca pentru toti copii de prin partile locului. M-a cules de pe jos aproape pe jumatate lesinat si murdar de nici macar eu nu m-as fi recunoscut. Cu chiu cu vai mi-a curatat blana si m-a pus pe picioare.
Daca am reusit in final sa ii invingem pe cei care ne ocupasera teritoriul si sa ne redobandim locul pe care il aveam inainte va las pe voi sa descoperiti. Cert este ca am ramas aceeasi gasca de jucausi amatori de pozne si ghidusii si ca am capatat un nou prieten: vecina cea draguta care acum ne iubeste enorm pe toti. Si care cu siguranta nu ne-ar lasa pe nici unul in coltii nici unui dusman.
