$$$

 S-a întâmplat în 28 iunie1940: În urma notelor ultimative adresate României de către URSS, Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa erau cedate sovieticilor. În seara zilei de 26 iunie 1940, la ora 22.00, Gheorghe Davidescu, trimisul extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Moscova, a fost chemat de către Molotov, ministrul de Externe al URSS, care i-a înaintat un ultimatum privind Basarabia şi nordul Bucovinei. Guvernul de la București a remis răspunsul său Kremlinului pe 27 iunie 1940, în care preciza că era „gata să procedeze imediat și în spiritul cel mai larg la discuțiunea amicală și de comun acord, a tuturor propunerilor emanând de la Guvernul sovietic”. 

Sovieticilor li se solicita să indice locul și data discuțiilor, care se spera că aveau „să creeze relațiuni trainice de bună înțelegere și prietenie între URSS și România”. URSS a adresat României o nouă notă ultimativă, prin care respingea răspunsul României. La 27 iunie 1940, Consiliul de Coroană, organism a cărui vot era consultativ pentru regele Carol al II-lea, a decis în proporții covârșitoare cedarea Basarabiei și acceptarea ultimatumului URSS-ului. S-au opus doar șase persoane:  Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu și Ernest Urdăreanu. În urma deciziei formale din Consiliul de Coroană, România a acceptat ultimatumul sovietic. În răspunsul către Moscova se preciza chiar de la început: „Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forță și deschiderea ostilităților în această parte a Europei, se vede silit să primească condițiunile de evacuare specificate în răspunsul sovietic”. 

 Faptul că URSS a ocupat la 28 iunie 1940 Basarabia este explicat prin manipularea la care a recurs regimul bolşevic de la Moscova, care a revendicat continuitatea şi succesiunea Imperiului Ţarist, respectiv a reinstaurării jurisdicţiei asupra teritoriilor pe care Rusia le deţinuse (ocupase şi anexase) în trecut, recurgând la un fals când a declarat că majoritatea populaţiei Basarabiei o formează ucrainenii. Prin protocolul adiţional la Tratatul de neagresiune sovieto-german (Pactul MolotovRebbentrop) din 23 august 1939 Rusia şi-a asigurat din partea Germaniei libertatea de a reanexa Basarabia, în condiţiile în care Franţa şi Anglia erau neputincioase şi nu s-au opus. Deşi a ridicat întrebări pretenţia regimului bolşevic de a ocupa nordul Bucovinei – teritoriu care nu a fost menţionat în protocolul adiţional secret şi care nu a aparţinut nicodată Imperiului Ţarist, întrucât era vorba despre o parte a unei provincii ce a fost răpită Principatului Moldovei în 1775 de către Imperiul Austro-Ungar, s-a considerat că a avut loc o reanexare ce s-a întemeiat pe un precedent istoric. Diplomaţii germani au consimţit anexarea nordului Bucovinei în cursul consultărilor avute cu autorităţile sovietice înainte de 28 iunie 1940. În ceea ce priveşte ţinutul Herţa, care nu a făcut parte nici din Basarabia, nici din Bucovina, situaţia este cu totul neclară. Nu există nici o „justificare” pentru anexarea ţinutului la 28 iunie 1940 – vreun precedent istoric care să vorbească despre faptul că teritoriul respectiv a mai fost răpit înainte de vreunul dintre imperiile limitrofe Principatului Moldovei (evident, faptul că Basarabia şi Bucovina mai fusese răpite în trecut nu acorda nici un drept regimului totalitar de la Moscova să recurgă la o nouă ocupaţie).Ținutul Herţa, «un teritoriu curat românesc, care n-a fost niciodată sub vreo ocupaţie străină şi care a făcut parte din România Veche», a avut de împărţit soatra tragică a nordului Bucovinei. Teritoriul acestui ţinut se întinde pe o suprafaţă de cca 30.400 ha, având o populaţie de aproximativ 35.000 de români. Sovieticii au pus faptic stăpânire pe el la 29 iunie 1940, pretextând că s-au «rătăcit». Astfel, 27 de localităţi herţene, care au aparţinut anterior judeţului Dorohoi din Vechiul Regat, au trecut în componenţa U.R.S.S. Amenințat de pericolul dispariției ca stat, guvernul de la București a fost nevoit să accepte evacuarea Basarabiei și Nordului Bucovinei. La operaţia de „eliberare” a participat aproape întreg efectivul districtelor militare Kiev şi Odesa, adică 32 divizii de infanterie, 2 divizii de infanterie motorizată, 6 divizii de cavalerie, 11 brigăzi de tancuri, 3 brigăzi de avioane, 16 regimente de artilerie grea şi alte unităţi auxiliare.Moscova a încercat să acrediteze oficial ideea că intrarea trupelor sale în provinciile estice ale României era determinată de nevoia „reunirii poporului moldovenesc într-un stat sovietic unic”.Mențiunea din ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940 adresat României, potrivit căruia Basarabia ar fi locuită în majoritate de ucraineni avea menirea să inducă în eroare opinia publică mondială și totodată a anticipat cedarea unei părți însemnate a sudului și nordului Basarabiei către RSS Ucraineană.În realitate, URSS avea nevoie de Basarabia pentru a obține accesul la gurile Dunării și pentru a securiza Odesa, cel mai mare port sovietic la Marea Neagră (oarecum similar cu războiul Moscovei împotriva Finlandei a cărui scop minimal a fost asigurarea securității orașului Leningrad). În noaptea spre 28 iunie a fost creat un comitet revoluţionar provizoriu din Basarabia, al cărui preşedinte a fost ales ucraineanul S. D. Burlacenko, președintele comitetului regional al Partidului Comunist din România. În ciuda acestui fapt, autoritățile sovietice nu au recunoscut meritele ilegaliștilor basarabeni și au extins prerogativele instituțiilor din RASSM asupra Basarabiei. În ziua de 28 a urmat o adunare solemnă de „bun venit” cu pâine şi sare. Primul care a luat cuvântul a fost mareşalul Uniunii Sovietice, D.K. Timoşenko, originar din Basarabia, ceea ce avea o importanţă simbolică deosebită – biografia sa fiind tradusă în română şi difuzată gratis într-un tiraj de 270 000 exemplare. Şeful paradei militare a fost G. K. Jukov, comandantul Grupului „Sud” al Armatei Roşii.În 2 august 1940, Sovietul Suprem al URSS a adoptat legea despre crearea RSSM, cu statut de republică unională, dar care era îngloba doar aproximativ trei sferturi din teritoriul anexat de la România și doar 6 din cele 13 raioane ale fostei RASSM. 

S-a spus, desigur, că România nu avea de ales. Sacrificată pe altarul celor două dictaturi ce au amprentat secolul trecut, anexarea Basarabiei era parte a unui protocol secret al infamului Pact Ribbentrop-Molotov semnat la 23 august 1939 între Germania nazistă și URSS. Nu puține au fost vocile care au dat exemplul Finlandei care nu a cedat presiunilor sovietice, dar a sfârșit învinsă „onorabil” în „Războiul de Iarnă”. Comparația este însă greșită, oricât ne-am încorda retroactiv mușchii istorico-patriotarzi, iar cele două situații sunt complet diferite. În condiţiile din vara anului 1940 singura decizie raţională era cedarea Basarabiei cu speranţa recuperării ei în viitor... De multe ori apare exemplul Finlandei care nu a cedat în faţa sovieticilor şi s-au bătut cu ei din 30 noiembrie 1939 până pe 13 martie 1940. Doar că sunt câteva diferenţe între cele două cazuri: Finlanda nu era vecină cu Ungaria şi Bulgaria care abia aşteptau să atace, terenul pe care s-au bătut finlandezii şi lungimea liniei frontului au fost extrem de diferite faţă de condiţiile din România. De altfel, s-a văzut în 1944 că românii, chiar cu sprijin german, nu au putut rezista în faţa unui atac sovietic la scară mare. Şi în cazul Finlandei se mai uită ceva: chiar dacă s-au bătut cu sovieticii, la sfârşitul acestui război au cedat 11% din teritoriu, iar sovieticii au obţinut mai mult decât ceruseră iniţial. Sigur, în cazul unei rezistențe, România ar fi fost nimicită de trupele sovietice iar soarta Basarabiei nu ar fi fost diferită. Afirmația care justifică cedarea Basarabiei poate fi corectă din punct de vedere logic, însă se uită un aspect foarte important pe care chiar și unii istorici consacrați îl trec cu vederea: România nu s-a pregătit pentru dezastru...Examen pe care-l pică frecvent și (prea) des la scara istoriei!

Faptele istorice ne spun că România nu a fost pusă în această situație peste noapte. Au fost ani în care România s-ar fi putut pregăti pentru fatidicul an 1940, dar nu a făcut-o, greșeală care i-a aparținut inclusiv - și poate mai ales - regelui Carol al II-lea, laolaltă cu mult lăudata clasă politică interbelică. Acesta este tristul adevăr! Nu au existat nici alianțe politice ori militare care să ne consolideze în mod real poziția, iar pe calea diplomației s-a făcut prea puțin. Clasa politică poate că nu a înțeles suficient de bine fragilitatea României Mari și pericolul de la frontieră. Ignorând toate semnalele cu privire la ceea ce urma să se întâmple, România plătește și azi greșelile trecutului. Și mai face și azi altele, pe care le vor plăti urmașii urmașilor noștri! Cine crede altfel, se înșală amarnic! Slaba pregătire a armatei și a sistemului de apărare era cauzată de această ignoranță. Iar gândindu-ne la faptul că politica externă a României interbelice a fost dominată de vecini cu pretenții revizioniste care o înconjurau, greșeala și lipsa de anticipare a catastrofei care avea să vină sunt cu atât mai grave! Chiar și în cazul unei rezistențe armate, soarta Basarabiei ar fi fost identică și, fără tăgadă, represiunea sovietică ar fi fost mult mai dură. Dar, cu siguranță, azi ne-am fi putut uita cu demnitate și onoare în ochii unei Basarabii care nu de puține ori are senzația de abandon! 

România a fost nevoită apoi să cedeze noi teritorii: Transilvania de Nord în favoarea Ungariei și Cadrilaterul în favoarea Bulgariei. Un an mai târziu, armata română a intrat în război pentru a recupera Basarabia. Românii au făcut cel mai mare sacrificiu din toată istoria lor pentru a dezrobi acest pământ, însă, cu toate acestea, România a fost înfrântă în cel de-al doilea război mondial, iar Rusia a reocupat Basarabia. Acest teritoriu și-a declarat independența față de Moscova de-aba în 1990. 

Ziua de 28 iunie este una dintre cele mai negre zile din istoria relativ recentă a României, pentru că, în 1940, România era nevoită să se supună ultimatumului dat de URSS și să cedeze rușilor Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța. Acest act are efecte și azi. Republica Moldova, stat constituit în 1990 pe teritoriul românesc al Basarabiei, este și azi teren de luptă între cei care militează pentru destinul european al acestui teritoriu și cei care doresc să îl mențină în continuare în sfera de influență a Rusiei! 

Surse:

http://ebooks.unibuc.ro/istorie/istorie1918-1940/13-4.htm

https://muzeulvirtual.ro/imagini/ultimatumul-sovietic-din-26-iunie-1940/

http://repository.utm.md/bitstream/handle/5014/1120/MI_2010_3_pg_85_95.pdf?sequence=1&isAllowed=y

http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/02.-p.12-19.pdf

https://www.facebook.com/Arhivele.Nationale.ale.Romaniei/posts/10163614024690114/

https://moldova.europalibera.org/a/26997310.html

https://www.defenseromania.ro/28-iunie-1940-cedarea-basarabiei-i-totu-i-daca-armata-romana-ar-fi-opus-rezisten-a-sovieticilor_603983.html

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cedarea-basarabiei-s-a-petrecut-din-cauza-unei-dezinformari-a-membrilor-consiliului-de-coroana

http://www.tvr.ro/80-de-ani-de-la-cedarea-basarabiei-si-nordului-bucovinei_28251.html#view

https://www.nationalmuseum.md/ro/exhibitions/cedarea_basarabiei_a_nordului_bucovinei_si_a_tinutului_herta_1940_intre_neputinta_si_iresponsabilitate_o_perspe ctiva_romaneasca/