&&&

 Actorul care n-a încetat niciodată să învețe: La 80 de ani s-a înscris la cursuri de informatică

 

Sandu Sticlaru ( foto 1) și-a impartit dragostea de actorie intre teatru si film, de-a lungul unei vieti intregi petrecute pe scena sau pe platourile de filmare. S-a născut pe 15 octombrie 1923, în orașul Roman. Provenind dintr-o familie de origine evreiască, și-a urmat vocația artistică la Conservatorul de Artă Dramatică din București, pe care l-a absolvit în 1945. Un an mai târziu, urca pentru prima dată pe scenă, la Teatrul din Petroșani.

Stilul său de joc, simplu, direct, fără „artificii”, i-a câștigat rapid aprecierea colegilor și a publicului. A devenit o prezență emblematică a Teatrului Nottara, unde a jucat din 1953 până la pensionare, iar mai târziu a fost cooptat în colectivul Teatrului Național din București. În paralel, vocea sa caldă a însoțit generații întregi în producțiile radiofonice și emisiunile de televiziune, devenind inconfundabilă.

Maestru al rolurilor secundare

 Sandu Sticlaru, de regulă, refuza rolurile principale, roluri care, în viziunea sa, erau menite să menţină actorul mereu pe scenă şi prin care să domine pe toate celelalte personaje. El prefera, din contra, prezenţa secundară, adiacentă sau paralelă, compensatorie sau contradictorie. Dar ce roluri memorabile a creat din această postură! Prin stilul său de joc atât de firesc, prin sonoritatea vocii sale atât de caracteristică, Sandu Sticlaru a reuşit să se înfiripeze în sufletul spectatorului. Intrat acolo, el nu va mai ieşi în veci! Orice costumaţie i-a impus sumedenia de roluri. Artistul a cucerit şi cu inimitabila voce, amestec de bonomie şi mirare, de un uşor graseiaj în exprimare. Căci, cine l-a cunoscut, ştie, bonomia şi umorul nu l-au părăsit nici pe scenă nici în afara ei.

Actor al tuturor vârstelor

Deși nu a fost distribuit frecvent în roluri principale, Sticlaru și-a pus amprenta în piese majore precum „Richard al III-lea”, „Jocul de-a vacanța” sau „Așteptându-l pe Godot”. Prin repertoriul ales, ca şi prin disponibilitatea sa extrem de largă de a se substitui la o categorie diversă de personaje, Sandu Sticlaru a însoţit spectatorul de-a lungul tuturor vârstelor acestuia. 

A interpretat ba Omida din Alice în ţara minunilor, dar şi un vagabond din Prinţ şi cerşetor. A fost şi John pădurarul din Tom Degeţel sau sfetnicul din Micul Muck. Spectatorul adolescent îşi aminteşte de dascălul din Răzvan şi Vidra, ori de Planchet din Cei trei muschetari. Cu acelaşi talent şi aceeaşi dragoste pentru rol, 

Sandu Sticlaru a făcut şi film: Hanul Ancuţei, Baltagul, Răscoala sau Moara cu noroc sunt exemplele cele mai la îndemână. Indiferent de mărimea rolului, Sandu Sticlaru a știut mereu să creeze personaje vii, autentice, încărcate de emoție și profunzime. ( foto 2-8) 

„Îl simți acolo, respiră odată cu tine”

Intr-un interviu acordat Jurnalului National, la împlinirea vârstei de 82 de ani, actorul Sandu Sticlaru privea viața cu o sinceritate dezarmantă și o luciditate care impresiona. Mărturisea că nu a pus niciodată preț pe aniversări, dar ajunsese să prețuiască fiecare zi ca pe un dar. Timpul îi rărise prietenii și lumea cunoscută, lăsându-i sentimentul că trăia într-un oraș străin, însă își găsise încă satisfacție în muncă, mai ales în colaborarea cu Radioul, unde citise din „Amintirile” lui Creangă. Despre această colaborare avea sa spună: 

„Cea mai mare satisfacție a vieții mele a venit la această vârstă: am fost chemat să citesc «Amintirile din copilărie» de Ion Creangă la Radio. Am ajuns la partea a treia și sunt foarte fericit că am reușit să duc acest proiect mai departe”, relatează fluxdestiri.ro.  Vocea sa a continuat să răsune la radio până aproape de finalul vieții, dăruind publicului interpretări pline de naturalețe și căldură. 

In continuarea interviului, legat profund de teatru, pe care îl iubise mai mult decât filmul pentru contactul direct cu publicul, Sticlaru vorbea despre o viață întreagă petrecută pe scenă, începută în 1946 și încheiată odată cu pensionarea de la Teatrul Național, după o lungă perioadă la Nottara. Deși avusese o carieră solidă, recunoștea cu modestie că ar fi schimbat multe dacă ar fi putut da timpul înapoi, atât în plan profesional, cât și personal.

Regretul cel mai mare rămăsese retragerea de pe scenă, dar o acceptase ca pe o necesitate. Privea cu detașare schimbările din teatru și gusturile noilor generații, fără a le judeca, chiar dacă nu le împărtășea. În final, mesajul său rămânea simplu și profund: a încercat toată viața să fie corect și cinstit, iar faptul că ajunsese la o asemenea vârstă, în ciuda problemelor de sănătate, fusese pentru el o surpriză și, în același timp, o binecuvântare.

A luat lecții de informatică la vârsta de 80 de ani

În plan personal, a fost o fire curioasă, vitală, pasionată de învățare.  

Deși majoritatea oamenilor la vârsta de 80 de ani se bucură de o pensionare liniștită, Sandu Sticlaru era departe de a se retrage complet din activitate sau de a renunța la învățare. Într-o dovadă de curiozitate și dorință de a se adapta la vremurile moderne, actorul a început să ia lecții de informatică, un lucru neobișnuit pentru cineva din generația sa ( foto 9) . Această inițiativă de a învăța să folosească computerul și tehnologia digitală arată caracterul său inovator și dorința de a rămâne conectat la noile tendințe.

Acest episod din viața sa reflectă nu doar dorința de a învăța lucruri noi, dar și o personalitate plină de curaj și deschidere față de schimbare. Sticlaru nu se temea de provocări, indiferent de vârstă, și a demonstrat că învățarea nu are limite de timp. Pe lângă lecțiile de informatică, actorul avea o altă pasiune neobișnuită pentru un om de teatru: meșteșugul. ( foto 10).  Îi plăcea să meșterească chei și să repare diverse lucruri în timpul liber, o activitate ce i-a adus multe satisfacții și l-a menținut activ mental și fizic până la finalul vieții. Această pasiune pentru meșteșuguri reflecta un spirit practic, un om obișnuit să își folosească mâinile și mintea în mod creativ.

 Moștenirea lăsată teatrului și filmului românesc

Despre cariera sa, Sticlaru spunea cu modestie și sinceritate: „Am început de tânăr această meserie și nu s-a mai pus problema să fac altceva. Între teatru și film am preferat teatrul, pentru că spectatorul răspunde imediat, îl simți acolo, respiră odată cu tine”.

A fost un titan al scenei românești, un actor care a adus în fața publicului românesc zeci de personaje memorabile, de la eroi istorici până la figuri emblematice din dramaturgia națională și internațională. Dar, dincolo de cariera sa prodigioasă, viața personală a lui Sticlaru este un exemplu de curiozitate, rezistență și dorință neobosită de a învăța. Chiar și la vârsta de 80 de ani, când majoritatea s-ar fi mulțumit să se odihnească, Sandu Sticlaru a ales să își extindă orizonturile, să învețe informatică și să se implice în activități practice, cum ar fi meșteșugăritul.

Aceasta este mărturia unui om care nu s-a oprit niciodată din a se dezvolta, fie că era pe scenă, în fața camerei de filmat sau în propria casă. Astăzi, moștenirea lui Sandu Sticlaru continuă să inspire și să îndrume generațiile viitoare de artiști, demonstrând că adevărata măreție vine nu doar din talent, ci și din dorința neîncetată de a învăța și de a evolua.

Sandu Sticlaru s-a stins din viață pe 3 octombrie 2006, cu doar câteva zile înainte de a împlini 83 de ani. A fost înmormântat în Cimitirul evreiesc Sefard din București. Astăzi, memoria sa rămâne vie prin rolurile care au atins suflete, prin vocea care a însoțit povești și prin modestia cu care a trăit o viață dedicată artei..

 Surse bibliografice:

- CĂLIMAN, Călin, Istoria filmului românesc (1897–2000), Editura Fundației Culturale Române, București, 2000, pp. 186–188.

- Teatrul Nottara. 50 de ani de existență (1947–1997), București, 1997, pp. 72–75.

- POPESCU, Cristina (coord.), Enciclopedia teatrului românesc, Editura Academiei Române, București, 2012, pp. 842–843.

- ŢARĂLUNGĂ, Ecaterina, Enciclopedia identității românești. Personalități, Editura Litera, București, 2011, p. 763.

Surse periodice:

- Jurnalul Național, interviu Sandu Sticlaru, ed. aniversară (aprox. 2005–2006).

-,, Teatrul”, revistă lunară, anii ’60–’80 (cronici și distribuții spectacole).

Surse online:

- Cinemagia – Sandu Sticlaru

- IMDb – Sandu Sticlaru

- Teat rul Nottara – Istoric

- Flux de știri (material biografic)