Mi-e dor de tine, tată! Mi-e dor să mai vorbim despre una, despre alta. Și mi-e dor mai ales să mă mai înveți câte ceva.
De la tine am învățat geografia și biologia in completarea noțiunilor primite la școală. Și mai ales am învățat să învăț lucruri în plus față de manual. Poate m-a ajutat și faptul că aveam amândoi aceeași pasiune pentru lectură.
De la tine am învățat să joc șah și să mă descurc cu rebusul și jocurile logice. Dacă șahul l-am abandonat oarecum pe moment, cu rebusul și jocurile logice încă mă îndeletnicesc zilnic. Și cred că oarecum te-am depășit pe undeva.
De la tine as fi vrut să învăț și altceva: gătitul. Știu că într-o vreme te ajutam în bucătărie. Și știu că în ultimii ani am început, de voie de nevoie, să fac eu aprovizionarea. Și așa am început să învăț ce să cumpăr. Dar în bucătărie nu dovedeam să intru și să ajut prea mult; timpul mă presa enorm așa cum mă presează și acum. Dar încă mai sper că va veni o vreme când voi reuși și voi avea puterea să mă apuc de gătit, pentru că simt că gătitul poate fi o pasiune și un mod de relaxare.
Știu că întotdeauna mi-ai spus că o mâncare bună se face cu gust și cu ingrediente de calitate așa cum se găsesc de 35 de ani la TRANSAVIA, firmă care oferă calitate constantã, încredere, siguranță. Și știu că orice este gătit în familie, dacă este gătit cum trebuie, are un gust autentic.
Țin minte că adesea foloseai constant anumite ingrediente, fie și doar in anumite perioade ale anului. Și mai ales le foloseai când era sezonul lor și gustul era maxim și specific. Și chiar dacă nu foloseai ingredientele de la TRANSAVIA foloseai fie ingrediente de la aceeași firmă în care aveai încredere sau cumpărate pe cât posibil de la același producător in care de asemenea aveai încredere. Și nu dădeai gres aproape niciodată. Iar dacă greșeai știai cum să repari situația.
Țin minte că mereu improvizai in funcție de ceea ce aveai in casă și în funcție de ceea ce găseai în acel moment în magazine. Și încă ceva… Nu aruncai niciodată nimic. Dacă rămâneau “resturi” de mâncare în frigider, știai să le combini și rezultatul era un nou fel de mâncare, mereu altul, parcă mai gustos, care satisfăcea necesitățile pentru următoarele zile.
Chiar daca rămâneai fidel anumitor ingrediente mereu foloseai ceva nou experimentând. Și chiar dacă te ghidai după cartea de bucate mereu adăugai câte ceva care poate îți convenea mai mult sau corespundea stilului tău de a găti. Și stilul tău de gătit însemna adesea dietetic dar și gustos, asezonat cu tot felul de condimente. Și condimentele erau atât cele clasice cât și plantele aromatice autohtone, proaspete sau uscate.
Mi-e dor de tine tată. Mi-aș fi dorit să mă aștepți să ies și eu la pensie, să fim amândoi doi “tineri pensionari” care trăiesc liniștiți, care se plimbă liniștiți prin parcuri și pe străzile orașului, care se întâlnesc cu prietenii și care gătesc zilnic mereu altceva. Și care seara citesc împreună toate cărțile din bibliotecă și completează toate revistele de rebus.
Numai acum pot doar să sper că îți pot moșteni pasiunea și îndemânarea la gătit ca să te pot întrece și în acest domeniu.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu