$$$

 S-a întâmplat în 7 martie 1274: În această zi, a plecat la cele veșnice Toma d'Aquino, teolog şi filosof italian, canonizat în 1323. Sfântul Toma de Aquino (n. pe la sfârşitul anului 1225, Aquino, Regatul Siciliei - d. Mănăstirea Fossanova, Statul Papal, azi Priverno, Italia) a fost un călugăr dominican, teolog, filosof, doctor al Bisericii. Sfântul Toma din Aquino a fost un călugăr dominican, teolog, filosof, doctor al Bisericii. Doctor al Bisericii, denumit şi Învăţător al Bisericii (Doctor Ecclesiae) , denumire dată celor mai de seamă teologi creştini. În Răsărit titlul a fost conferit de Conciliile Ecumenice („Părinte al Bisericii" sau „Sfânt Părinte") dar a fost dat la mult mai mulţi decât cei afişaţi mai jos.Primii doctori ai Bisericii sunt recunoscuţi atât de Biserica Ortodoxă (nu ca doctori ci ca Sfinţi Părinţi), cât şi de catolici. Biserica Ortodoxă, chiar dacă nu-i denumeşte astfel (Doctores Ecclesiae"), îi cinsteşte, avându-i trecuţi în calendar.Data nașterii lui Toma de Aquino (San Tommaso d'Aquino) nu este cunoscută cu exactitate. S-a născut în castelul Roccasecca, aproape de Napoli, fiind al șaptelea fiu al contelui Landulf din marea casă feudală Aquino.

În 1244, Toma devine călugăr dominican, spre marea supărare a familiei, care aștepta cu nerăbdare ca el să ajungă monah și abate benedictin. Tatăl lui Toma murise, însă restul familiei și-a manifestat atât de limpede supărarea, încât dominicanii au decis să-l trimită la Paris, pentru mai multă siguranță. Pe drumul într-acolo, este răpit de frații săi mai mari și închis mai mult de un an în castelul de la Roccasecca. Câtă vreme a fost închis, Toma a scris două mici tratate de logică formală: un manual de greșeli care pot apărea în exemplele de raționamente standard și un fragment asupra propozițiilor modale.La câtva timp după ce a fost eliberat din celula sa, Toma a plecat la școala dominicană de la Köln, unde a studiat din 1248 până în 1252 cu Albertus Magnus. Sub influența lui, Toma a învățat să aprecieze geniul enciclopedic al lui Aristotel, ale cărui lucrări complete deveniseră abia cu puțin timp înainte disponibile în traducere latină.

Era un elev tăcut și meditativ, avea o constituție masivă, era lent în mișcări și imperturbabil de calm; colegii îl tachinau însă erau plini de admirație pentru notițele lui. În 1252 avea 27 de ani, era de doi ani preot, însă prea tânăr, după standardele vremii, pentru a începe studiile avansate. Albertus l-a convins pe Magistrul General al dominicanilor de excepționala capacitate a lui Toma, care a fost trimis la Paris spre a obține bacalaureatul canonic și spre a începe să țină cursuri teologice apte de a-l califica pentru titlul de licențiat canonic.În 1256 a căpătat titlul de Magistru și preia catedra de teologie iar în 1259 pleacă pentru șase ani în Italia. Cea mai importantă realizare a primei părți din acest sejur italian a fost ducerea la bun sfârșit a unei lucrări începute la Paris: Summa contra Gentiles. Toma a fost luat în slujba lui Papa Urban al IV-lea ca scriitor de rugăciuni și imnuri. În 1265, după moartea papei Urban, d’Aquino a fost trimis la Roma pentru a deschide o școală dominicană. În 1268 a fost trimis înapoi la catedra pe care o deținuse la Paris.

În timp ce ținea liturghia la 6 decembrie 1273 a avut o experiență misterioasă, pe care unii au interpretat-o drept viziune, iar alții ca o prăbușire mentală, care a pus capăt întregii sale activități de savant. Nu a mai scris sau dictat niciodată nimic, iar când secretarul său l-a îndemnat să-și continue lucrul la Summa, a răspuns: Nu pot, pentru că tot ceea ce am scris mi se pare că sunt paie.În 1274 a fost convocat să participe la o întrunire, solicitată de papa Grigore al X-lea privind reconcilierea bisericilor greacă și latină; deși cu sănătatea șubredă a pornit în călătorie, însă o rană căpătată accidental la cap l-a forțat să se oprească la castelul nepoatei sale, aproape de Fossanova. După câteva săptămâni a fost transportat la o mănăstire cisterciană din vecinătate, unde a murit la 7 martie 1274. Procesul canonizării lui Toma a fost început de Papa Ioan al XXII-lea în 1316 și a fost sanctificat la data de 21 iulie 1323.. 

Cea mai cunoscută lucrarea a lui d’Aquino este Summa Theologica, o lucrare de proporții, considerată a fi una dintre cele mai importante opere filosofice europene, rămasă însă neterminată. Astfel, în materie de filosofie a religiei, Toma de Aquino consideră că Dumnezeu există, în baza următoarelor argumente :

- Argumentul mișcării – Trăim într-o lume în care lucrurile se mișcă. Mișcarea este cauzată de agenți care pun lucrurile în mișcare. Tot ceea ce se mișcă a fost pus în mișcare de către altcineva, motiv pentru care cineva trebuie să fi pornit fenomenul mișcării, în primă instanță – Dumnezeu;

- Argumentul cauzalității – Unele lucruri sunt cauzate. Orice este cauzat trebuie să fie cauza unui alt fenomen. Trebuie să existe un prim lucru necauzat, care a pornit acest lanț cauzal –Dumnezeu;

- Argumentul necesității – În lume, viața noastră, deși reală, palpabilă, nu este esențială pentru funcționarea universului, existența noastră nu este o necesitate. Multiplicând argumentul, observăm că viața niciunui om nu este necesară, în mod singular, existenței vieții în general. Astfel, trebuie să existe o viață fără de care viața celorlalți nu ar fi posibilă – Dumnezeu ;

- Argumentul gradelor de comparație – Proprietățile sunt măsurate în grade de comparație. Pentru existența acestor grade de comparație, este necesară existența unui standard de perfecțiune, față de care să se poată realiza această raportare – Dumnezeu;

- Argumentul teleologic – Modul în care ființele acționează și trăiesc, felul complex în care corpul omenesc funcționează sunt argumente care susțin că apariția lor nu a fost una întâmplătoare, ci a existat o ”programare inteligentă”, realizată cu un scop final, iar autorul acestei opere este Dumnezeu.

A murit în zorii zilei de 7 martie 1274, în mănăstirea cisterciană de la Fossanova, în timp ce mergea la Conciliul din Lyon, convocat de fericitul Grigore al X-lea. Când Ioan al XXII-lea l-a înscris în catalogul sfinţilor, în anul 1323, celor care obiectau că Toma nu făcuse mari minuni nici în viaţă nici după moarte, papa le-a răspuns printr-o frază renumită: „Câte propoziţii teologice a scris, atâtea minuni a făcut”.Gândirea sfântului Toma a fost, timp de secole, baza studiilor filosofice şi teologice a seminariştilor şi a cunoscut o deosebită reînflorire în timp, prin opera lui Leon al XIII-lea şi a lui Jacques Maritain. Şi poate deosebit de actuale, mai mult decât marile Summae, sunt tocmai Opuscule teologico-pastorale şi Opuscule spirituale, mereu retipărite.

Surse:

„Sfântul zilei", de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini, Edizioni Paoline, 1978, trad. pr. Iosif Agiurgioaei

Tamaș, Iosif, Philosophia perennis: gândirea tomistă în spațiul românesc, Editura Sapientia, Iași, 2010.

Băltuță, Elena, De la quo la quod: teoria cunoașterii la Toma din Aquino și d-ul care face diferența, Editura Humanitas, București, 2013

Chenu, M.D., Toma de Aquino și teologia, trad. de Elena I. Burlacu, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998

Dancă, Wilhelm, Logica filosofică. Aristotel și Toma de Aquino, prefață de Alexander Baumgarten, Editura Polirom, Iași, 2002

http://www.humanitas.ro/toma-daquino

https://www.sfinticatolici.ro/toma-de-aquino/

http://thomasdaquino.ca/biography/

https://www.biography.com/religious-figure/saint-thomas-aquinas

https://www.britannica.com/biography/Saint-Thomas-Aquinas

https://www.espressofilosofic.ro/filosofie-a-religiei/toma-de-aquino-si-demonstratia-existentei-lui-dumnezeu/