$$$

 S-a întâmplat în 22 martie 1687: În această zi, a murit Jean-Baptiste Lully, compozitor şi dirijor francez. Jean-Baptiste Lully (născut Giovanni Battista Lulli la 28 noiembrie 1632, Florența – d. Paris) a fost un compozitor francez de origine italiană, care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la curtea regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. În 1661 a devenit cetățean francez. Lully a fost unul dintre puținii oameni de la curtea lui Ludovic care a izbutit să-l impresioneze pe rege. Un pasionat al dansului, regele a făcut din Lully favoritul său și astfel Lully și-a început cariera uriașă în slujba Regelui Soare. Spre sfârșitul vieții, era unicul administrator al tuturor evenimentelor culturale din Franța.

În 1661, Lully a devenit cetățean francez, schimbând forma italiană a numelui său cu cea pe care istoria muzicii o înregistrează până astăzi; în același an a fost numit administratorul activităților muzicale de la Curtea Regelui. Ani mai târziu, în 1672, folosindu-se de influența pe care o avea asupra suveranului, Lully a reușit să obțină control asupra producțiilor de operă din Franța; acest lucru însemna că artistul controla în totalitate, pe tot parcursul vieții sale, operele ce se cântau pe teritoriul Franței. Până la stingerea sa din viață, în 1687, el a redus considerabil resursele competitorilor săi, devenind astfel cel mai important creator de operă din țară. De asemenea, a aranjat ca toate veniturile obținute din producțiile sale de operă să îi revină în mod direct, ceea ce l-a îmbogățit considerabil.

Datorita domniei lungi a lui Ludovic al XIV-lea (72 de ani), Lully a trebuit să se adapteze nevoilor regelui și să își axeze repertoriul treptat pe opera și imnuri aduse protectorului său. Perioada muzicii de dans de la curte se încheiase odată cu pierderea interesului lui Ludovic față de dans datorită înaintării în vârstă. Viața libertină a lui Lully de la curte, bucurându-se de o libertate și autoritate absolută, nu l-a bucurat întotdeauna pe rege, mai ales datorită aventurilor amoroase ale compozitorului. Înspre sfârșitul vieții, aflat la Curtea Regală, Lully s-a concentrat exclusiv asupra compoziției, interpretării și promovării operelor sale. Împreună cu libretistul Philippe Quinault el a reușit să creeze opere franceze; într-o perioadă în care toate operele erau scrise în limba italiană de compozitori italieni, Lully a conturat un stil francez. Cu ajutorul lui Quinault, Lully a conceput așa numita tragédie lyrique, un gen cu subiecte serioase, bazate pe povești și idealuri clasice stilizate, ce implica o serie de efecte speciale și mașinării menite să epateze. Regele adora acest gen! Publicul adora operele! Deși alți compozitori făcuseră primi pași în acest sens, Franța a găsit abia odată cu Lully opera națională, care va dăinui multă vreme în această formă.

Lully moare, după o lungă domnie în slujba culturii de la curte, din cauza unui accident absurd. Dirijând una dintre piesele caree slăveau pompos întoarcerea la curte a lui Ludovic, de curând întremat după o lungă convalescență, Lully își străpunge din greșeală laba piciorului drept cu bastonul mare și greu ce ținea ritmul - precursorul baghetei dirijorului de astăzi. Refuzând amputarea degetului cangrenat, Lully a murit la puțin timp după aceea. Comparativ cu poziția și uriașa sa reputație din timpul vieții, numele lui Lully a intrat în scurt timp în uitare...Sic transit gloria mundi!

Surse:

Manuel Couvreur, Jean-Baptiste Lully: musique et dramaturgie au service du Prince, Marc Vokar, 1992.

https://www.britannica.com/biography/Jean-Baptiste-Lully

http://www.romania-muzical.ro/articol/jean-baptiste-lully-compozitorul-saptamanii-la-arpeggio-din-23-noiembrie/1373381/1821/1

https://study.com/academy/lesson/jean-baptiste-lully-biography-music.html

https://www.operadeparis.fr/en/magazine/350-years/jean-baptiste-lully-director