$$$

 „Sfatul diavolului bătrân către cel tânăr”

Tânărul, adresându-se diavolului:

— Cum aţi reuşit să trimiteţi atât de multe suflete în iad?

Diavolul:

— Prin frică!

Tânărul:

— Bravos! Și de ce se temeau? De război? De foamete?

Diavolul:

— Nu... De boală!

Tânărul:

— Nu s-au îmbolnăvit? Nu au murit? Nu exista vreun leac?

Diavolul:

— S-au îmbolnăvit. Au murit. Era un leac...

Tânărul:

— Nu înţeleg...

Diavolul:

— S-a întâmplat, din greşeală, să creadă că singurul lucru ce trebuie păzit cu orice preţ este viaţa!

Au încetat să se mai îmbrăţişeze... Au încetat să-şi mai salute semenii! Au renunţat la orice contact omenesc... Au abandonat tot ce îi făcea oameni! Au rămas fără bani. Şi-au pierdut slujbele. Dar au preferat să se teamă pentru viaţa lor, chiar dacă nu aveau pâine cu ce să-şi potolească foamea. Au crezut ce li se spunea, au citit ziare şi au crezut orb după paginile lor. Au renunţat la libertate. Nu au mai ieşit niciodată din casă. Nu au mai mers nicăieri. Nimeni nu le-a mai făcut vizite prietenilor şi rudelor. Întreaga lume s-a transformat într-o uriaşă închisoare populată de condamnaţi-voluntari.

Au acceptat totul!!! Toate acestea, doar ca să mai trăiască încă o zi jalnică...

Ei nu trăiau — mureau în fiecare zi!

A le smulge sufletul jalnic a fost prea uşor...

C. S. Lewis, „Scrisorile lui Screwtape”, carte scrisă în 1941.\