$$$

 AMITA BHOSE

Amita Bhose a venit din India în România comunistă împreună cu soțul ei care era inginer geolog și a urmat cursuri de limba și cultura română pe o bursă a statului român.

Cînd a început să citească în românește, s-a petrecut într-o bună zi declicul. A citit în manualul ei de limba română ceva care avea să-i schimbe viața. Este vorba de poezia Ce te legeni, codrule.

De atunci, dragostea ei pentru Eminescu și pentru cultura română a crescut mereu, pînă a ajuns fără margini.

A solicitat domiciliul stabil în România, ca să poată ocupa o catedră. Și, de dragul culturii române pentru care a facut acest pas, în cererea pentru obţinerea domiciliului stabil a declarat că nu ezită să-și lichideze proprietăţile imobile din India şi să transfere banii în băncile din România. Așa cereau legile pe atunci.

Mai apoi, avea să îndure cu stoicism toate privațiunile din ultimii ani ceușiști, cum declara chiar ea în 1992, anul cînd a părăsit această lume:

„Dacă am vrut să împart soarta poporului român, am suferit de frig, foame și frică – acea teamă care aproape că ne-a paralizat mințile – alături de el. Nu m-am gândit să plec de aici, nici sa trâmbițez la posturile străine de radio.

Scriam cu mâna în mănușă, umblam după lumânari pentru serile fără curent, așa cum făceau mulți. N-am învațat, însă, să patinez pe străzile Capitalei, pentru că în fiecare zi studenții mă luau de mână, mă duceau la Universitate – la cursuri sau la examene – și mă aduceau

acasă”.

Da, pentru pasiunea ei înflăcărată, Didi (așa era supranumită Amita) era iubită de studenți și de toți cei care o cunoșteau.

Fiind primul filolog indian care s-a ocupat de limba română, n-a avut la dispoziţie nici un dicţionar român-bengali, fiind nevoită să stabilească singură echivalenţe pentru cuvintele româneşti şi să aleagă între conotaţiile lor specifice.

În 1969 i-a apărut în limba bengali Poezii (Kavita) de Eminescu, prima traducere din opera Poetului în India. A tradus apoi din Sadoveanu, din Caragiale, etc.

A tradus apoi din limba bengali în românește. A predat în principal Catedra de limbi orientale a Universităţii Bucureşti cursuri practice de sanscrită şi bengali, precum şi cursuri teoretice de civilizaţie indiană şi estetică indiană.

A redactat un manual de sanscrită (de aproximativ 300 pagini). O asemenea lucrare nu există în nici o alta limbă europeană.

Manualul a rămas în faza de manuscris pînă de curînd, cînd a fost editat de fosta studentă și colaboratoare Carmen Mușat Coman la editura Cununi de stele.

Însă opera ei este mult mai vastă. După ’90, Amita Bhose a suferit multe umilințe, catedra i-a fost desființată, etc. Așa sîntem deseori– dăm cu copita în cel care ne mîngîie. Nu generalizez, dar… Poate și pe acest fond Amita a făcut o hepatită pe care nu a tratat-o. A mai apucat să facă o vizită în țara ei de origine, s-a întors în țara adoptivă și… a urcat la zei la nici 60 de ani.

La dorința fratelui ei, urna cu cenușa Amitei a rămas în România.(…)

Pe Amita a sedus-o aceeași melancolie ataraxică, care intră ca o umbră în sufletele oamenilor în fața codrului carpatin, dar și la vederea junglei indiene, o melancolie pe care o transmite Rabindranah Tagore (tradus în românește de Amita Bhose) de la Gange, dar pe care o intuiește și țăranul Moromete de la Dunăre:

Din codru rupi o rămurea

Ce-i pasă codrului de ea?

Iar Eminescu rafinează în Ce te legeni, codrule, poezia care i-a schimbat viața Amitei:

– Ce te legeni, codrule,

Fără ploaie, fără vânt,

Cu crengile la pământ?

– De ce nu m-aş legăna,

Dacă trece vremea mea!

Ziua scade, noaptea creşte

Şi frunzişul mi-l răreşte.

Amita Bhose (n.Calcutta, India, 9 februarie 1933 – d.Bucuresti, 1992) este prima traducatoare a lui Eminescu in spatiul asiatic – Eminescu: Kavita (Poezii), Calcutta, 1969 –, traduceri in limba bengali.

Era fiica lui Sudhir Kumar Bhose, avocat la Inalta Curte de Justitie din Calcutta, precum si la Curtea Suprema din New Delhi, si a Pratimei Bhose, casnică.

Făcea parte dintr-o familie cu o intensa activitate culturală si științifică. Bunicul sau, J.C. Bhose, a fost un cunoscut orientalist, membru al Societatii Asiatice, premiat de Universitatea din Cambridge cu medalia „Cobden” pentru cercetare in indianistica.

Tatal sau, S.K. Bhose, a obtinut premiul „A.N. Dev”, decernat de Universitatea din Calcutta pentru cercetare in domeniul dreptului, desfasurând o bogata activitate pedagogica si fiind ales membru al Senatului Universitatii din Calcutta si al Societatii Asiatice.

Strabunicul pe linie maternă, T.N. Mitra, a fost primul licențiat și primul doctor in filosofie de la Facultatea de Știinte Umanistice din cadrul Universității din Calcutta. Diferiți membri ai familiei au avut contribuții semnificative in cultura indiană.

De pildă, N.C. Bhose a infiintat organizatia Indian Boy Scouts, pentru tineret, iar unchiul tatalui pe linie materna, N.C. Chunder, a devenit unul dintre colaboratorii apropiati ai lui Mahatma Gandhi.

Fiul acestuia, P.C. Chunder, un timp ministru al invatamântului si culturii, a fost un savant cu bun renume si in afara Indiei.

Acest climat intelectual in care a trait si-a pus amprenta asupra formatiei culturale a Amitei Bhose si a evolutiei sale ulterioare.

În 1954 s-a căsătorit cu dr. Dipak Kumar Ray, inginer geolog, pe care l-a urmat în 1959 in România, unde venise într-o specializare in geologia petrolului.

Pentru a pătrunde şi a se familiariza cu mentalitatea şi spiritualitatea poporului român, Amita Bhose se inscrie la un curs de limba şi literatura română, la sfârşitul căruia, după doi ani, i se eliberează, în urma unui examen, un certificat de cunoaştere practică a limbii române.

În 1975 va susţine teza sa de doctorat la Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii Bucureşti.

Lucrarea sa, Influența indiană asupra gândirii lui Eminescu, stabileşte câteva puncte inedite de interferenţă a culturilor indiană şi română, reliefate in creaţia eminesciană, incercând să modifice optica criticii romîneşti privitoare la izvoarele de cultură indiană la care apela Eminescu.

George Munteanu, cunoscutul biograf al poetului, remarcă in referatul asupra tezei: „Acest mod de a fi al poetului (poet-inelept in acceptie indiană, n.n.) e cel care ni s-a impus şi nouă atunci când – meditând mai indelung la relaţiile sale de adâncime cu gândirea, cu inţelepciunea străveche românească – am inţeles că trebuie de pe asemenea bază scrisă o nouă biografie a lui Eminescu”.

Printre recenzori se numărau: Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Sergiu Al-George, Şerban Cioculescu, Constantin Ciopraga, Alexandru Piru.

În data de 10 februarie 1979 Primeşte aprobare pentru domiciliu stabil in România.

Și-a dedicat intreaga existenta interpretarii cat mai exacte a tuturor „urmelor” si influentelor indiene in opera eminesciana. Dragostea pentru poezia lui Eminescu a determinat-o sa se stabileasca in Romania, unde a predat bengali, sanscrita si civilizatie indiana la Universitatea Bucuresti, totodata traducand in bengali literatura romana, scriind articole, studii, sustinand conferinte despre Eminescu, literatura româna si indiană. 

A murit într-un spital românesc, pe 24 octombrie 1992, în urma unei operatii nereușite.

Ca o împlinire fireascã, desi prematurã, a destinului celei care, timp de 30 de ani a slujit cu devotament cultura românã, urna cu cenusã a Amitei Bhose a rãmas în România, la dorinta fratelui sãu din Anglia. Era sigur cã aceasta ar fi fost si dorinta ei. Cei care i-au adus un ultim omagiu au fost numerosi, fostii sãi studenti veniti din toate colturile tãrii luându-si rãmas bun si recitindu-i „Mai am un singur dor”.

Când ultimul vers s-a încheiat, deja lor le era dor de Didi. Didi care a stiut atât de bine sã traducã dorul eminescian în bengali, trãind într-o tarã pe care, asa cum scria Zoe Dumitrescu Busulenga, „a iubit-o poate mai mult decât multi români si a slujit-o cu inteligenta si condeiul ei.”

Volumele ; „Eminescu şi India”, „Proza literară a lui Mihai Eminescu şi gândirea indiană”, „Dialoguri cu Amita Bhose, „Eminescu şi limba sanscrită”, „Maree indiană” fac parte din „Colecţia Amita Bhose”, şi au văzut lumina tiparului la Editura Cununi de stele din Bucureşti şi sunt îngrijite de Carmen Muşat-Coman, care cu generozitate le-a facut donaţie Centrului Eminescu. Studierea acestor volume ne deschide noi orizonturi şi viziuni în cunoaşterea pas cu pas a operei şi gîndirii eminesciene, descoperite şi reflectate nouă de Amita Bhose. 

În presa strãinã şi româneascã, de-a lungul vieţii, a publicat, în periodice, peste 56 de traduceri din literatura românã în bengali şi din bengali în românã, peste 90 de articole şi studii. A susţinut mai mult de 100 de conferinţe şi emisiuni radiofonice şi a acordat peste 20 de interviuri pe teme culturale.