$$$

 ASASINAREA MILITANTEI OCSKO TEREZA

Aţi auzit de Ocskó Tereza? Se pare că ea a fost o activistă comunistă, omorâtă în anul 1940, la vârsta de 23 de ani, de către un grup de legionari. Comuniştii chiar i-au ridicat şi o statuie în Arad, lângă fosta fabrică Teba, statuie ce se află prezentă şi astăzi.

Ea s-a născut la 23 septembrie 1917, în comuna Dragşina din fostul judeţ Timiş-Torontal, într-o familie săracă. Dificultăţile materiale au făcut ca, rând pe rând, copiii să ia drumul pribegiei, în căutare de lucru. Aceeaşi soartă i-a fost hărăzită şi Terezei, nevoită să-şi câştige de timpuriu existenţa şi, în acelaşi timp, să-şi ajute părinţii şi fraţii. Lipsurile din ce în ce mai mari constrâng familia Ocskó să părăsească localitatea de baştină şi să se stabilească la Ciarda Roşie, în apropiere de Timişoara. Aici, Tereza face cunoştinţă cu un grup de utecişti (Uniunea Tineretului Comunist – UTC), care veneau deseori în localitate, şi leagă o strânsă prietenie cu ei.

Astfel, fata este cooptată în grupul de tineri comunişti ilegali, în 1933 fiind primită în rândurile UTC-ului. Cu un an înainte, în 1932, la vârsta de numai 15 ani, Tereza se angajează lucrătoare la Fabrica de ciorapi „Standard” din Timişoara. Sub influenţa comuniştilor şi uteciştilor, ea participă la acţiunile muncitorilor din fabrică, pentru satisfacerea revendicărilor economice şi politice. Îi sunt încredinţate sarcini pe linia UTC-ului, pe care ea reuşeşte să le îndeplinească în cea mai strictă conspirativitate.

În 1936, Tereza este primită ca membru deplin în PCR (Partidul Comunist Român) – partid aflat în ilegalitate în acea vreme. În acelaşi an, la Fabrica „Standard” izbucneşte o puternică grevă, Ocskó Tereza fiind una care a mobilizat muncitorii la acţiune, afirmându-se ca o bună organizatoare. Deşi a fost concediată iniţial, sub presiunea masei de muncitori, conducerea fabricii a fost nevoită să reprimească la lucru pe muncitoarele concediate cu ocazia grevei, printre care şi pe Ocskó Tereza.

Ca rezultat al activităţii sale politice, în 1937 ea este aleasă membru al Comitetului Judeţean al P.C.R. Timişoara şi i se încredinţează misiunea de mare răspundere de a coordona activitatea sectorului tehnic al acestei organizaţii. Prin efortul depus în anii 1937-1939 în colectivul de comunişti din sectorul tehnic, au fost tipărite, multiplicate şi larg răspândite materiale de propagandă comunistă. În 1938, Tereza devine membră a Comitetului regional al PCR Banat, ea ocupându-se de organizaţiile sindicale din Timişoara, Arad şi Reşiţa.

În octombrie 1940, Tereza a fost arestată. Trei legionari (Preda Cornel – fost chestor al poliţiei legionare din Arad, Rădăşan Nicolae – cumnat al lui Cornel Preda şi Ţîrău Ioan – om de încredere al legionarilor) au scos-o din arest pe Ocsko Tereza şi au transportat-o într-o cameră. Acolo, cei trei au supus-o la torturi pe activanta comunistă şi au omorât-o în bătaie. După asasinat, pentru a ascunde urmele crimei, cei 3 bărbaţi au transportat cu o maşină corpul neînsufleţit al lui Ocskó Tereza şi l-au îngropat provizoriu în curtea locuinţei lui Preda Cornel. A doua zi, Preda Cornel împreună cu Radasan Nicolae, Mureşan Teodor şi Banbosu Grigore, au dezgropat cadavrul şi, legându-l de un bolovan, l-au aruncat în apele Mureşului. Ei s-au înţeles să nu vorbească nimănui despre cele petrecute, însă peste mai mulţi ani au fost descoperiţi şi trimişi în judecată.

Abia în 1954, cei 3 bărbaţi legionari vinovaţi pentru dispariţia femeii au fost arestati şi, ulterior, au fost condamnaţi la moarte pentru asasinarea lui Ocskó Tereza.