$$$

 VULPEA LIBERALĂ 

 

Autor Grigore Alexandrescu 

Vulpea fără-ncetare 

Striga în gura mare 

Că de când elefantul peste păduri domnește 

Trebile merg la vale și lumea pătimește. 

Că este nedreptate 

Să va să cheltuiască 

Veniturile toate 

Pentru masa crăiască. 

D-acestea elefantul, cât a luat de știre, 

Temându-se, cu dre, de vreo răzvrătire, 

Pe iepure la vulpe cu un bilet trimise, 

O invită la curte, o-mbrățișe și-i zise:

--"Am aflat, jupâneasă, că ai mare talent. 

Voi să te pui în pâine;

Și începând de mâine 

Îți dăm cu mulțumire, 

Ca un semn de cinstire, 

Al găinelor noastre întins departament:

Caută-ți bine treaba!"

---"Pe seama mea te lasă ",

Răspunse oratorul și, sărutându-i laba, 

Se întoarse acasă. 

În ziua viitoare, 

Vulpea ca totdeauna veni la adunare;

Dar însă oblojită, pe subt barbă legată, 

Și cu un lipan mare la cap înfășurată. 

--"Ce ai, de ești astfel? " o întrebară toate. 

--"Îmi e rău de aseară, îmi e rău cât se poate, 

Și cu trebile țării să mă lăsați în pace. 

Craiul știe ce face;

El nencetat gândește la al obștii folos. 

Adio! sunt bolnavă: m-am înecat c-un os."

Cunosc mulți liberali, la vorbe ei se-ntrec, 

Dar până în sfârșit cu oase se înec.