$$$

 Scriitori români – Povești adevărate care inspiră📚

📖 Episodul 9 – Vasile Alecsandri

  La moartea lui, în 3 septembrie 1890, Vasile Alecsandri era deja un simbol: poet al Unirii, diplomat, academician, creator de literatură modernă. Dar în spatele acestei imagini stă un destin mult mai complex.

   Alecsandri a cunoscut succesul profesional timpuriu: piesele lui se jucau pe scenele din Iași, poeziile erau citite în toată țara, iar scrisul devenea uneori instrument politic. A știut să facă din literatură o armă, dar și un prilej de rafinament artistic.

   Retragerile sale la Mircești, la conacul ridicat împreună cu familia, sunt poate cele mai luminoase pagini din viața lui. Acolo, în mijlocul naturii, scria pastelurile – primele din literatura română – și primea vizitele unor prieteni iluștri, de la Kogălniceanu la Eminescu. Mirceștiul era pentru el ceea ce însemna inspirația: liniște, dar și energie creatoare.

   Și totuși, viața lui sentimentală a avut umbre. Iubirea pentru Elena Negri, prietenă și muză, s-a frânt odată cu moartea ei prematură, într-o călătorie pe Mediterană. A rămas pentru el o rană discretă, ascunsă în versuri și amintiri. Abia mai târziu, la maturitate, s-a căsătorit în 1876 cu Paulina Lucasievici, având 55 de ani, cu care a avut o fiică și o viață de familie așezată. Intensitatea iubirii de tinerețe nu a mai fost egalată niciodată.

   Dincolo de scriitorul „oficial”, Alecsandri ne inspiră prin felul în care a știut să îmbine munca, visarea, iubirea și responsabilitatea față de țară. Este dovada că un destin literar nu se scrie doar în biblioteci, ci și în locurile dragi, în natură, în bucuriile și pierderile intime care dau adâncime unei vieți.