$$$

 📖"Umbra", Ismail Kadare - 200 de pagini📖

🖋Într-o țară aflată sub dictatură comunistă, "Umbra" a reprezentat un roman incriminator. De aceea Kadare, după ce l-a redactat într-o formă semicodată între anii 1984 şi 1986, a depus manuscrisul într-o cutie de valori dintr-o bancă pariziană și i-a cerut editorului ca în cazul în care ar suferi un „accident“ să îl tipărească. 

🖋Avem un personaj controversat, un tânăr cineast ratat care are privilegiul de a călători în Occident. De fiecare dată când se întoarce din călătoriile sale, le povesteşte prietenilor rămaşi acasă aventurile din viaţa din Vest, distracția și libertatea de care a beneficiat, libertate atât de necunoscută celor din Albania.

🖋Personajul întâlnește o actriță tânără și frumoasă, Silvaine, dar nu reușește să se îndrăgostească de ea și nici ea nu-l ajută prea mult. Imposibilitatea iubirii este condiționată de anii de tăcere, frică și supunere. Dragostea e imposibilă nu din lipsă de sentiment, ci din cauza traumei colective, a șubrezirii identității.

🖋În aproape toate paginile este descrisă această luptă interioară a tânărului, contrastul dintre o Albanie rurală, dominată de frică si rețineri și un Paris seducător, dar inaccesibil. Kadare prezintă întoarcerea în țara sa natală ca o “cădere în infern”. Trăiește la hotarul celor două țări ca un viu și ca un mort în același timp. 

🖋"Umbra" este un roman despre o iubire imposibilă, despre imposibilitatea eliberării de trauma dictaturii, despre o viață agonizantă. Chiar și în fața libertății și a iubirii, protagonistul rămâne prizonier al umbrelor trecutului, iar Albania apare ca un infern din care nu există scăpare.

🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁🍁

"Partidul ştie, chiar mai bine decât crezi tu, dar nu poate fi de acord cu pătrunderea influenţelor străine în cultură. Pentru că aşa începe, un film aici, o poezie dincolo, o floricică şi un cântecel până se duce totul de râpă. Ca în Polonia, ca în Cehia… Şi atunci de ce trimitem delegaţii încolo şi încoace, de ce ne prefacem că vrem relaţii culturale?"

"Ca o strună de vioară perfect întinsă la început, îmi pierdusem cu timpul din tărie şi acum încercam inutil să găsesc în afara mea ceea ce trebuia căutat în mine. Sau poate că toate acestea veneau din faptul că ea era pariziancă, iar eu, chiar dacă n-o acceptam, aveam un sentiment de inferioritate în preajma ei?"

"Într-o zi, pe când stăteam şi revedeam totul pentru a nu ştiu câta oară, zgomotul grindinei în geam m-a făcut să sar în picioare. Un presentiment dintre acelea pe care ţi le trezesc ploaia sau ninsoarea, o speranţă deşartă că în bobiţele de gheaţă se poate ascunde un mesaj de departe, m-a făcut să mă apropii de fereastră. Am privit mult, atât de mult şi de concentrat încât m-a cuprins ameţeala. Dar în grindina de afară nu am descoperit decât muţenia nesfârşită a cerului."

4/5⭐️