$$$

 La 11 septembrie 1997 a murit în valurile Atlanticului SIMONE BOUÉ, partenera de-o viață lui Emil Cioran. Sinuucidere, accident? Nu se știe, trecuseră doi ani de la moartea lui... 

Corecta ciornele ediției Gallimard a „Caietelor” - „Cahiers” - și nu a avut bucuria de a le vedea publicate. 

                   

Simone Boué i-a stat alături lui Cioran mai bine de o jumătate de secol. Profesoră de engleză, discretă și fidelă până la sacrificiu, ea a fost cea care a vegheat viața de zi cu zi a filosofului, protejându-l de intruziuni, de griji practice și de tot ce l-ar fi putut abate de la scris. (Simone îmi amintește de Mercedes, soția lui Marquez, de Vera, soția lui Nabokov.) 

După moartea lui Cioran, Simone a fost aceea care a descoperit și a pus ordine în Cahiers – caietele intime pe care filosoful le-a umplut, între 1957 și 1972, cu reflecții, fragmente, confesiuni. Deși unele purtau mențiunea „A détruire” (a se distruge), ea a considerat că aceste texte trebuie să vadă lumina tiparului și s-a ocupat de editarea lor. Cititorii au avut astfel acces la partea cea mai vulnerabilă și autentică a gândirii lui Cioran. Caietele au apărut apoi și în traducere românească, la Humanitas.

În ultimii ani de viață ai filosofului, a existat și un episod tulburător: relația epistolară, scurtă și intensă cu scriitoarea germană Friedgard Thoma. Simone a ales să treacă peste această aventură târzie, rămânând lângă un bărbat care își ascundea scrisorile de dragoste. După moartea amândurora, Friedgard Thoma a publicat acea corespondență, gest privit de mulți ca fiind o indiscreție, o trădare a intimității. 

Simone Boué a fost, cu o forță rară și o loialitate deplină, garantul uman și editorial al lui Cioran. Dacă opera lui trăiește astăzi și prin ceea ce a lăsat în manuscrise, i se datorează ei. 

foto: Cioran și Simone la Paris, în 1989 (fotografie de Friedgard Thoma)

             Catchy