$$$

 #Cafea

1. Cafeaua italiană tradițională datează din sec.XVI. A fost introdusă de medicul și botanistul venețian Prospero Alpini, care a încercat-o în timpul expedițiilor sale în Egipt. Italienii au inventat espresso - brevetat la Torino – cafea preparată folosind abur și apă clocotită. Alte băuturi derívate din espresso: doppio (două shot-uri de espresso), caffè macchiato (espresso cu o cantitate mică de lapte spumat), cappuccino (părți egale de espresso, lapte fiert și spumă de lapte), caffè latte (o parte de espresso și două părți de lapte fiert), caffè corretto (espresso cu alcool, cum ar fi grappa, brandy sau alt lichior), Americano (espresso și apă fierbinte), affogato (espresso cu gelato sau înghețată). 

2. În Franţa, mulţi amestecă cafeaua cu cicoare, ale cărei rădăcini oferă o aromă asemănătoareatunci când este prăjită. Coloniștii francezi au adus această practică în Louisiana, cafeaua cu cicoare fiind folosită în perioadele când importurile de cafea adevărată erau greu de găsit - cum ar fi în timpul războaielor napoleoniene de la începutul anilor 1800 și mai târziu în timpul Războiului Civil. Şi în timpul unor conflicte, precum Primul Război Mondial, cicoarea a fost atât de solicitată încât înlocuitorul odinioară ieftin a costat mai mult decât cafeaua adevărată. Astăzi, mulți consumatori de cafea din New Orleans continuă să se bucure de cafeaua lor cu cicoare inclusă.

3. O ceremonie etiopiană a cafelei cuprinde trei etape: prăjire, preparare și preparare a cafelei, folosind un mojar și un pistil din lemn, un brazier cu cărbune, un evantai de paie și o jebena (un vas de lut cu formă de bulb și cioc subțire). Prima ceașcă merge la cel mai în vârstă membru al grupului, ca semn de respect. În ansamblu, ceremonia cafelei este menită să semnifice prietenie, încredere și respect în cultura etiopiană și este, de asemenea, un moment de rugăciune și reflecție în Biserica Ortodoxă Etiopiană.

4. În cultura finlandeză, există diferite denumiri pentru pauzele de cafea pe parcursul zilei, cum ar fi aamukahvi pentru cafeaua de dimineață și iltapäiväkahvi pentru cafeaua de după-amiază. Seara, există și iltakahvi. Dragostea pentru pauzele de cafea este atât de puternică în Finlanda încât legislația locală a muncii impune lucrătorilor să ia două pauze de cafea de 10-15 minute pe zi. Majoritatea finlandezilor consumă cafea prăjită ușor filtrată în cești mici, însoțită de o prăjitură sau pulla, o chiflă cu cardamom și glazură de vanilie.

 

5. Cafeaua turcească a fost adăugată pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO în 2013. Istoria cafelei turcești datează din 1555, când comercianții sirieni au adus-o la Istanbul. Metoda de preparare implică măcinarea boabelor de Arabica proaspăt prăjite într-o pulbere fină folosind un mojar cu pistil și amestecuarea lor într-un cezve de cupru cu mâner lung, împreună cu zahăr și apă, până când amestecul are o consistență spumoasă. De obicei se folosește o sobă, dar unii consumatori gătesc boabele pe cărbune, cenușă sau chiar nisip fierbinte. Amestecul gros este încălzit și răcit în mod repetat până când este turnat în cești mici deasupra farfurioarelor. Spre deosebire de un espresso, cafeaua turcească nu este menită să fie consumată în câteva înghițituri, ci savurată pe parcursul unei ore sau două între conversații. Cafeaua turcească conține zaț, folosit uneori pentru a prezice viitorul.

6. Brazilienii se delectează cu cafezinho, o cafea turnată peste cafea, strecurată folosind un filtru de pânză nevopsită cu un mâner de lemn. Mânerul nu trebuie spălat niciodată cu săpun, deoarece ar strica gustul cafelei. Mulți brazilieni preferă ca boabele prăjite să fie servite la temperaturi fierbinți, cu mult zahăr, iar băutura este sorbită rapid. Se obișnuiește să se evite utilizarea aparatelor de cafea și a altor dispozitive complexe; mulți localnici cred că acestea denaturează adevăratul profil aromatic al boabelor.