Sunt o singuratică; deşi aşa îmi este felul, pot să jur cu mâna pe inimă că mi-aș schimba oricând năravul de dragul dorinței de a avea în jurul și prin preajma mea prieteni dragi care să-mi sară oricând în ajutor la nevoie. Dar pentru asta trebuie să îmi schimb oarecum felul de a fi sau, mai precis, să mă adaptez la alt stil de viață.
Am spus că sunt o singuratică? Impropriu spus: nu sunt o singuratică în sine. Mai degrabă sunt o fire independentă, care are nevoie pentru a se simți bine și confortabil, de foarte multă independență, de extrem de multă independență. Sunt un om care nu se simte bine în momentul în care trebuie să-i adapteze programul după programul altora, după cerințele altora. după cum sunt solicitările altora, după cum se impune din exterior și nu după cum dictează propriul suflet și propriile nevoi. Dacă în viața dictată de obligațiile de servici trebuie făcute unele concesii, mai mari sau mai mici, timpul liber de dincolo de orele de program ar trebui organizat în așa fel încât să compenseze frustrările și extenuarea dată de efortul de adaptare la solicitările exterioare.
Și totuși uneori simt nevoia să am în jurul meu prieteni dragi. Puțini, dar buni. Prieteni care să vină la mine și la care să mă duc, chiar dacă asta ar însemna să fac efortul de a găsi resurse de timp liber care să fie folosit în acest sens.
Până acum (și probabil și in viitor, dacă nu se schimbă mare lucru în ritmul de viață al meu și al nostru. al tuturor), singura (sau aproape singura!) modalitate de a sta lejer la taclale între noi prietenii în afara programului de serviciu (și desigur și în afara locațiilor unde ne desfășurăm activitatea în acest timp) ar fi să ne oprim undeva în drum spre casă: într-un părculeț pe o bancă sau la o terasă la o cafea. Asta în perioada relativ caldă a anului. Numai că nu este o soluție potrivită mereu pentru toți sau, cel puțin, pentru o parte dintre noi, alternativ pentru fiecare. Sunt zile când măcar câte unul simte nevoia să se ducă direct acasă, să adopte o ținută lejeră și să-și primească prietenii acasă la el pentru o oră sau două doar pentru a sta la discuții amicale sau cu scopul de a adopta împreună anumite strategii pentru viitor.
Sincer vorbind, aproape că urăsc visceral obiceiurile de altădată de a organiza acasă la câte o familie o petrecere legată de un anumit eveniment: o aniversare, zi de naștere sau onomastică sau aniversarea trecerii unui anumit timp de la un eveniment (căsătorie, de pildă). Sau, în alte cazuri, legată de o anumită sărbătoare: Crăciun, Paște, revelion... Erau acele petreceri în care se adunau mai toate neamurile la o anumită familie, care se oferea să fie gazdă; de multe ori se umplea sufrageria de oameni adunați la aceeași masă, înghesuiți aproape până la refuz, plus că. dacă mai erau și destul de mulți copii, aceștia aveau propria masă într-unul din dormitoarele gazdei. Aproape că nu mai era loc de mișcare liberă decât, eventual, pe hol sau în balcon, dacă vremea permitea asta. Nu zic că nu era ceva frumos sau nu erau momente cand să nu te simți bine alături de cei dragi din familie, dar aglomerația asta de lume acasă la una și, de multe ori, aceeași familie, putea fi destul de obositoare și de lipsită, uneori, de momente de întimitate. Distracția putea fi maximă, dar ți oboseala la fel. Plus că toată munca de curățenie de după petrecere sau chiar din timpul acesteia, legată de spălatul vaselor, de măturat și dereticat, fie și numai pentru a înlătura „grosul” mizeriei și deranjului, presupunea ceva efort și timp... Și oboseală...
Din păcate, locuința mai păstrează amprenta vremurilor de demult: mobilă multă și greoaie, dacă e să luăm în considerare doar masa, scaunele și dulapurile în care sunt depozitate vasele și tacâmurile necesare organizării unui asemenea festin. Și tot din păcate nu se poate renunța la toată această dotare aparent excesivă în cazul unei simple întâlniri amicale în cerc restrâns. Masa și scaunele pot fi folosite, de pildă, în perioadele de studiu, de veselă cu toții putem avea nevoie dacă, la un moment dat, suntem nevoiți să facem și să depozităm mâncarea ca atare pentru câteva zile în frigider sau într-o cămară mai răcoroasă.
Din fericire, pentru un număr mai mic de oameni reuniți la o agapă poate fi amenajat, cel puțin temporar, un colț cu o masă mai mult sau mai puțin pliabilă și un număr variabil de scaune: un set de masă de living și scaune de living se pot amenaja într-un colț care poate fi eliberat de mobila mai greoaie purtată în mod obișnuit. La fel se poate proceda în cazul sufrageriei sau bucătăriei.
Pentru un număr mai mic de persoane adunate într-un loc se poate amenaja, dintr-o masă și un număr mai mic de scaune, un colțișor mai restrâns într-un hol sau pe o terasă.
Și uite-așa o masă mai mult sau mai puțin festivă poate fi amenajată cu un minim de cheltuieli si într-un spațiu mai restrâns, dar și mai aerisit, mai luminos și mai lejer.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
***
15 FAPTE PE CARE NU ȘTIAI DESPRE LEONARDO DA VINCI... 1. Avea darul scrisului în oglindă, un mod de a scrie în care toate literele sunt inv...
-
Cred că de la vârste fragede am fost un copil "cu personalitate". O fi fost zodia? O fi fost temperamentul, un temperament mai ap...
-
Ca oameni suntem înzestrați cu dorința de întrajutorare și cu sentimentul de compasiune pentru semenii noștri aflați în nevoie. Ajutăm necon...
-
Invitație la lectură ... pentru elevii din clasele de gimnaziu 📚📖 Recomand o serie de lecturi, care sper să vă capteze atenția și să vă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu