În ultimul timp mi-a fost greu să scriu pe blog, deși mi-ar plăcea, mi-aș fi dorit. Probabil că aș avea nevoie de o motivație. Și cred că superblog este tocmai acea motivație.
Teme de discuție ar fi. Numai că nu 0 puterea să scriu pe aceste teme. Îmi trebuie o motivație, un șut în fund. Poate ca tocmai această competiție ar putea fi un punct de start pentru un nou început
La început am crezut că este amuzant....Apoi am realizat adevărul îngrozitor. Nu uitați să citiți până la sfârșit!
Taxează-i pământul,Multumesc, domnisoara Simona Monac!!!
Mi-ati atras atentia, dojenindu-ma dur in public, ca nu "percutez" suficient de bine la solicitarile dumneavoastra. Solicitari de rutina, aparent minore, dar netinand neaparat de rutina profesiei mele. Ati fi putut trece cu usurinta peste aceste scapari. DAR NU!!! Nici macar nu m-ati intrebat de ce mi-a scapat sa dau doua sau trei semnaturi pe un tabel acum 3-4 luni. Doar mi-ati pus in vedere ca, daca se mai repeta, imi puneti calificativul insuficient si imi faceti referat la primar pe motiv de lipsa de consideratie din partea mea. Pentru acest lucru va multumesc, domnisoara Simona Monac!!!
Nu ati tinut cont ca acum trei luni am ramas descoperita intr-una din locatiile in care imi desfasor activitatea, ramanand fara omul din echipa care lucra pana atunci acolo. Nu ar fi fost asta o problema, salariatii au dreptul sa se pensioneze la un moment dat in viata lor profesionala. Sau sa treaca in nefiinta inainte de a se bucura de pensie si de linistea binemeritata dupa o viata de munca. Problema e ca au mai trecut trei luni pana cand un angajat nou si-a intrat pe deplin in paine pe postul du pricina. Trei luni in care un alt om angajat in locatia aflata in imediata vecinatate a preluat printr-un voluntariat impus din afara, fara drept de apel si fara plata, cat se putea de mult din indatoririle de serviciu pe care le presupunea locul de munca respectiv. Nimeni n-a "percutat" prompt si la obiect pentru a angaja mai devreme acea comoara de fata care a fost angajata, spre binele si al ei si al nostru, al tuturora. Si pentru faptul ca n-ati stiut aceste lucruri sau poate ati omis sa le stiti va multumesc din suflet domnisoara Simona Monac!!!
Va multumesc din suflet domnisoara Simona Monac pentru inca un lucru!!! Pentru faptul ca nu stiti ca orasul acesta ar avea nevoie de CINCI medici scolari, medici de medicina generala. Practic, avand doar o colega care este insa medic stomatolog, sunt ca si singura. Fiecare dintre noi doua isi rezolva problemele profesionale in directia sa, fara sa fim legate una de cealalta.
Mi-ati mai sugerat ca daca nu-mi convin conditiile in care lucrez sub obladuirea dumneavoastra imi pot gasi un alt loc de munca,in spital, ca medic de familie sau in domeniul privat. Va multumesc si pentru asta, domnisoara Simona Monac!!! Nu va permiteti luxul de a pierde oameni in conditiile in care exista si asa deficit de personal medico-sanitar. Si nici eu nu vreau sa-mi pierd placerea de a va atrage atentia asupra gafelor pe care le faceti, chiar daca sunteti sefa mea desemnata de primarie.
Ati mai apostrofat un om in varsta care a incercat sa intervina. Poate pentru ca nu e angajatul primariei. Asa cum nici eu nu sunt 100% angajata primariei, atata vreme cat salariul imi este platit din fondurile ministerului si nu din fondurile primariei. Nu ati tinut cont ca respectivul domn a muncit ca profesor timp de 40 de ani si prin mainile sale au trecut mii si mii de elevi cu mult mai mult respect, cu mult mai mult bun simt si cu mult mai multa consideratie decat le puteti avea dumneavoastra. Poate ca ati considerat mereu medicii si profesorii ca fiind inferiori din toate punctele de vedere fata de asistatii sociali pe care ii aveti in grija si sub directa obladuire. Si pentru toate acestea va multumesc, domnisoara Simona Monac!!!
O profesoară din Sfântu Gheorghe, Nina Secelean, a transmis pe Facebook mai multe mesaje prin care exprimă toată revolta adunată într-o viață la catedră față de umilința la care cadrele didactice sunt supuse, după cei 2.500 de lei oferiți de Guvern în urma ultimelor negocieri dintre sindicate și executiv.
"Până aici domnilor!
Eu nu sunt asistatul social pe care îl cumpărați dvs cu făină, ulei, mici si bere.
Eu nu am nevoie de o pomană de 2500 de lei pe an.
Eu trebuie să fiu plătită la valoarea și importanța muncii mele. Eu sunt singura speranță că această nație va mai exista peste 50 de ani.
Puțin îmi pasă că trebuie să opriți creșterile de salarii la parlamentari, la primării, la funcționărimea din aparatul administrativ.
Eu nici nu ar fi trebuit să intru în grevă ca să îmi cer drepturile. Trebuia să mi le dați voi înainte să deschid eu gura. Pentru ca voi sunteți perfect conștienți că sunt prost plătită.
Ce să fac eu cu 2500 de lei? Nu imi acopăr nici măcar ceea ce am investit anul acesta în grupă. Vreți să vă fac un inventar? Nu cred!
Îmi dai o pomană pentru cărți și formare? Adică vă îmbogățiți tot voi, ocrotitorii mafiei cărților didactice și manualelor și ai ONG-urilor care oferă cursuri de 2 lei? Să vă fie rușine! Și vouă și României care vă susține!
Să-ți fie rușine, Românie, că îți bați joc și mă târăști în noroi pe mine, dascălul copiilor tăi, cel ce a uitat adesea de propriul copil.
Să-ți fie rușine că vezi numai când greșesc. Nu vezi niciodată sacrificiile pe care le fac pentru copiii tăi.
Să-ți fie rușine că mi-ai pus eticheta de vinovat de serviciu pentru toate rateurile pe care le dai tu.
Să-ți fie rușine că îmi compari munca cu cea a vânzătoarei sau mecanicului auto. Pentru tine copiii tăi sunt asemeni borcanelor de muștar sau planetarelor.
Da! Eu sunt cel mai mare corupt, cel mai mare evazionist, cel mai mare....orice este rău al României.
Nu parlamentarii care nu fac nimic pentru tine, dar iau zeci de mii de euro pe lună.
Nu medicii cărora le-ai mărit salariile la valori peste media europeană, dar nu se uită la tine dacă nu ieși cu plicul la înaintare.
Nu angajații de la stat care au afaceri de milioane de euro cu statul...
Coruptul sunt eu cel care cer 5 lei pe lună pentru xerox atunci când am dat banii pe medici și medicamente pentru că eu nu beneficiez de servicii de sănătate gratuite.
Ce zici dacă de mâine lucrez NUMAI cu ceea ce îmi dai tu Românie?
Ce zici dacă de azi înainte lucrez numai pentru cât mă plătești tu?
Până aici, Românie!
De azi înainte îți voi oferi exact cât îmi oferi tu.
Vrei mai mult? Atunci vino alături de mine. Susține-mă în demersul meu! O fac pentru tine și copiii tăi! O fac pentru mine si copiii mei!
Pentru că și eu sunt parte din România!
Profesor în România...
Peste 30 de ani de subfinanțare, 30 de ani de umilințe, 30 de ani de indiferență, 30 de ani irosiți.
Ne-a găsit acel '89 absolut nepregătiți. Eram îmbătați de imaginea școlilor din țările la care jinduiam. Ne arătau partea frumoasă, ce aveau ei mai bun. Nu ne-au arătat gunoiul de sub preș. E drept că oricum nu l-am fi văzut pentru că eram orbiți de admirație. Așa a început joaca cu legislația în domeniul educației. Frânturi luate de ici-colo pentru că sunau bine, amestecate fără noimă, fără studii de impact, fără o cercetare temeinică. Am preluat expresii pompoase și le-am dat sensuri mult mai mărețe decât aveau în realitate.
În ministere s-au cocoțat pe scaune oameni "politici" adică oportuniști de doi lei, cei mai mulți habarniști de mare clasă care au început să se joace de-a Dumnezeii. Au luat rând pe rând banii de la educație până la limita subzistenței.
Funcțiile de conducere au trecut de la o clientelă politică la alta și nu întotdeauna au fost ocupate de cei mai potriviți, de cei mai buni. Puterea a trecut de la oamenii competenți la cei incompetenți. Politica "cine nu-i cu noi, e împotriva noastră" a intrat în cancelarii.
Profesorii au început să se dea bine cu directorii, directorii cu inspectorii, inspectorii cu funcționarii de stat și oamenii politici.
Cei "altfel" au început să fie amenințați și chiar dați deoparte. S-a instaurat încet-încet puterea dosarelor. Și ei, profesorii cei mulți s-au complăcut cu statutul de spectator, transformându-se în roboți dominați de frică. Puținele revolte, timide și răzlețe au fost înăbușite cu șantajul numit "interesul elevilor".
Ce grevă pentru alocarea finanțării necesare unui învățământ de calitate? Nu!!! Pentru că afectează elevii care nu au nicio vină.
Și atunci profesorii, conștienți că nu se poate face educație modernă, adaptată cerințelor și nevoilor copiilor, au adus "de acasă" cele necesare sau s-au umilit cerșind de la părinți ceea ce STATUL ar fi trebuit să asigure.
O umilință plătită scump, cu demnitatea și onoarea de a fi profesor, pentru că nu poți mușca mâna care te hrănește.
Lipsa de demnitate s-a văzut în cazul colegei umilite de fosta noastră ministresă. Atunci, în secunda doi, trebuia să ne dăm toți demisia. Cei câțiva care au luat poziție au fost puși la zid.
Aceeași lipsă de demnitate și curaj și când colegii noștri au fost atacați și înjunghiați în școală, de fiecare dată când presa a scos la iveală profesori umiliți și batjocoriți de elevi.
Resemnarea și blazarea a devenit încet-încet mod de viață în învățământul românesc care s-a prăbușit constant până aproape de colaps.
La umbra atacurilor furibunde împotriva profesorilor s-a votat România educată... Care Românie?
Cea care a primit 2,7% din PIB?
Cea în care niște drepturi salariale câștigate în instanță sunt plătite în timp de 5 ani?
Cea în care funcționari din ME primesc peste 2000 de lei pe lună spor de condiții vătămătoare?
Cea în care școala pedagogică a fost transformată în refugiu pentru cei mai slabi elevi și studenți?
Cea în care profesorul a ajuns să fie mai prost plătit decât un necalificat?
După aproape 18 ani profesorii au îndrăznit să își ceară drepturile. Răspunsul a fost același ca din '90 încoace: nu sunt bani.
Și după 18 ani profesorii au ieșit în stradă, iar acum au intrat în grevă.
Este o grevă a disperării, o încercare de a se salva ce a mai rămas din acest sistem. Pentru că nu se poate face calitate cu oameni prost plătiți și cu un sistem subfinanțat.
Întreaga societate a sărit la gâtul lor. Atacuri murdare, știri false au fost lansate de către marile trusturi media, pe toate rețelele de socializare.
La adăpostul lor, guvernul plin de incompetenți și repetenți, a găsit banii pentru majorarea salariilor parlamentarilor, magistraților, în ministere se dau sporuri de mii de lei pentru condiții grele de muncă. Pentru profesori nu sunt bani. Preocupat de schimbul de scaune, primul-ministru cheamă la negocieri.... părinții și elevii.
Nicio întâlnire cu profesorii, prin reprezentanții lor.
Nicio dezbatere reală pe nevoile școlii.
În schimb, avem îndemnuri de a continua școala, de a face totul pentru binele copiilor, indiferent care ar fi acela în concepția experților. Din nou, fără noimă, fără curaj, fără responsabilitate. Doar îndemnuri de a accesa sutele de platforme, neverificate, netestate, neadaptate situației.
Am fost și suntem acuzați de toate relele din societate.
Și am tăcut și tăcem...de frică, din lașitate.
Ba unii dintre noi sunt atât de entuziasmați încât declară că este normal, pentru că nu-i așa, trebuie să justificăm salariile. Prin tăcere? aș întreba eu. Acesta este exemplul pe care ul dăm elevilor? Lașitate, umilință, lipsă de demnitate și perseverență?
Așa și trebuie! Să ne justificăm salariile. Dar care salarii? Cele înghețate, nemajorate.
Care este statutul nostru acum? Știe cineva ceva ce noi nu știm?
Și noi tăcem...tăcem... chiar și atunci când unii părinți ne tăvălesc în noroi și spun că acum se vede cât de buni, adică nu suntem, ca profesori.
Să fii profesor în România ar trebui să fie o mândrie. Este?"
Deşi nu exclud ieşirile în afară, prefer vacanţa pe litoralul romanesc fie şi doar pentru că este mai aproape de casă. Aşa că litoral 2023 se traduce ca fiind litoralul romanesc.
Sunt de acord că orice cazare la mare se planifică din timp şi se rezervă dinainte. Şi este uneori de preferat să se recurgă la serviciile unei agenţii de turism. Avantajele pot fi multiple.
Se apropie sărbătorile pascale si am intrat cu toţii în febra pregătirilor: cumpărăturile şi gătitul sunt la ordinea zilei şi se fac la foc continuu.
Nu sunt fan deserturi şi dulciuri în general dar sunt momente când organismul îşi cere dreptul la alimente cu un conţinut mai mare de zahăr, implicit mai multe calorii cu utilizare rapidă. Și cum în această perioadă de sărbătoare mi se face dor de gusturile copilăriei, cred că o pască ar fi mai mult decât binevenită.
Putem începe cu cea mai simplă rețetă de pască: cea cu brânză dulce de vaci. Se face blatul din aluat de cozonac și se pune pe margine un sul împletit de aluat, pentru a da formă de tavă rotundă sau dreptunghiulară, după cum avem tava de copt. În centru turnăm umplutura preparată din brânză de vacă, ouă, zahăr și stafide.
Pentru o variantă ceva mai sofisticată, se poate face umplutura cu smântână sau cacao. Cu siguranță putem folosi esențe aromatice, rom cel mai frecvent sau coajă de citrice, după gust. Pentru un aspect mai frumos se unge pe deasupra cu ou sau doar cu gălbenușuri. Astfel, suprafața devine mai lucioasă și capătă o culoare mai gălbuie. Apoi se pune tava la copt.
La scoaterea din cuptor se poate presăra pe deasupra zahăr pudră sau zahăr vanilinat, pentru aspect și pentru un plus de gust dulce.
Dacă mă întrebați care este varianta mai gustoasă aș spune că toate. Dacă pasca cu brânză este cea mai tradițională și cea mai simplă, pasca cu smântână dă dovadă de ceva mai multă finețe și rafinament, iar pasca cu ciocolată are un aspect și un gust ceva mai „exotic”. Toate sunt însă la fel de gustoase, fiecare în felul său. Așa că, dacă ar fi după mine, aș mânca câte puțin din fiecare, alternativ.
Fiecare variantă de pască poate fi consumată ca desert sau ca gustare dulce. Eu mai am o alternativă: o combin cu o cană mare de lapte la micul dejun. Așa îmi asigur rezerva de energie pentru cea mai activă parte a zilei și diminui din grija acumulării kilogramelor în plus dacă consum aceste mici „bombe calorice” oarecum predominant în prima parte a zilei. În plus, laptele oferă lichid suficient pentru digerarea și metabolizarea feliei consistente de pască.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2023
A R T A C U L I N A R Ă
POST MODERNĂ
(pamflet)
TERCI DE MĂTRĂGUNĂ,
SĂ RÂNJIM LA LUNĂ
Draga de Uniune,
Iaca ne propune,
Arta culinară
Nouă și sprințară:
Tochitură de lăcustă,
Săltăreață și robustă,
Viermișori flambați,
În loc de cârnați.
Greier dezosat,
Caramelizat,
Drosofila-n ciorbă
Nu încape vorbă.
E-o delicatesă,
Nouă și expresă,
Iar cu sos tartar,
Bondar la grătar.
Dacă vreți omletă,
Se zice-n rețetă,
De-acum folosiți,
Ouă de furnici.
Pentru mesele festive,
Aveți „n” alternative:
Sarmale cu mămăruțe,
Din păianjeni – chifteluțe.
Ficăței de molie,
Rumeniți în folie,
Aripioare de țânțar,
Cu mujdei sau cu muștar.
Târtiță de bărzăune,
În foetaj se poate pune,
Ca aperitiv e bun,
Sângerete de tăun.
Feerie – cum să-i zici?
Piftie din licurici!
Din miriapozi – tocană,
(Hai să renunțăm la slană!)
Pui de viespe la cuptor,
O să placă tuturor,
Coropișniță-n aluat,
Din rădașcă – un stufat.
Urechelnița murată,
E-o savoare-ntruchipată,
Ploșnițe de cereale,
Cu spanac – sunt ideale.
Preparatul cel mai șic:
Ochi de trântor în aspic,
Colorado-n foi de viță,
Afidele – în alviță.
Cărăbușii gratinați,
Fragezi, fini și aromați,
Gândăcelul-croitor,
Ca șnițel – e uimitor!
Iar cel de bucătarie,
Potrivit e în plachie.
Poale-n brâu cu umplutură,
Din larve de libelulă,
Ori gogoși din fluturași
(la „gogoși” cei mari sunt asi!),
Un prosciuto de omidă,
Drob crocant de crisalidă.
Pentru snobi cu fițe,
Gofre din mușițe,
Scorpion pasat,
În tort marmorat.
Muște marinate,
Ce diversitate!
Toate-s minunate,
Pentru sănătate.
Încă nu e prea târziu,
Să includă în meniu,
Că n-ar fi mare scofală,
Garnitura vegetală.
După capul, nu știu cui!:
Pălăria șarpelui;
Are garantat,
Neîntârziat,
Efectul scontat:
Îți dă brânci, măi, frate,
Spre... eternitate!
Te înveșnicește,
Cât ai zice „pește!”
DAC-OR FI AȘA DE BUNE,
MÂNCA-LE-AR CIN’ LE PROPUNE!
Amin!
21 de lucruri pe care nu le știai despre România: 1. Aproximativ o treime din Munții Carpați se află în România, oferind peisaje uimitoare...
