&&&

 S-a întâmplat în 13 mai 1961: În această zi, a murit actorul american de film Gary Cooper. Gary Cooper (n. Frank James Cooper la 7 mai 1901 Helena, Montana, SUA - d. Los Angeles, California, SUA) a fost unul dintre cei mai mari actori americani de film, deținător a mai multe Premii Oscar. Frank James Cooper, Regele western-urilor, a primit cinci nominalizări la Oscar pentru filme ca „Mr. Deeds Goes to Town" (1936), „Sergeant York", „For Whom the Bell Tolls", „For Whom the Bell Tolls" (1943), „High Noon" (1952). A câştigat de două ori prestigiosul trofeu pentru „Sergeant York" şi „High Noon" iar în 1961 a primit un Oscar pentru întreaga carieră. Institutul American de film îl situează pe locul 11 în topul celor mai buni actori din istorie.

Cel care jucase încă de la începutul sonorului partituri romantice – în 1930 cu Marlene Dietrich în Morocco – şi emoţionase publicul cu dramaticul rol din versiunea din 1932 la ecranizarea după Hemingway, Adio Arme, sau în 1935 cu delicatul rol din Peter Ibbertson, a prins în 1933 un tren bun cu o comedie sofisticată. Design for Living a maestrului Ernst Lubitsch îi fixa un statut de sex-symbol, un stil monden, modern şi sentimental cumsecade, o seriozitate de la care nu s-a abătut, chiar dacă partitura lui era de război sau de western.Lunganul acesta chipeş, atletic şi de treabă care îşi întindea picioarele şi adormea blajin pe platou între filmări şi duble, cu genele lungi – se spune că numai Greta Garbo avea gene mai mari decât ale lui – plăcea tuturor. Un zâmbet timid şi şugubăţ îi lumina brusc faţa şi ochii deosebiţi străluceau. Filmele de început, alb-negru, îl arătau şi mai şarmant, mai ataşant.

Gary Cooper a fost vedetă a Hollywoodului de Aur, de mare studio şi a acceptat mereu roluri puternice, pozitive. Stilul sănătos de viaţă, sporturile diverse practicate intens – înot, schi, box, golf,  tenis, călărie – l-au şi menţinut în formă până la vârstă înaintată. După ce obţinuse Oscarul pentru cel mai bun regizor în 1935 cu It Happened One Night şi îi ridicase mingea lui Clark Gable la plasa celebrităţii, Frank Capra îl alege pe el pentru noua lui comedie sofisticată, una dintre cele câteva cele mai celebre şi mai vizionate.Cooper, prieten bun cu James Stewart, actor care va juca şi el în destule filme ale regizorului, se lasă cu generozitate dirijat. Avea o uşurinţă a abordării, un umanism numai al lui. Aşa că personajul Longfellow Deeds din comedia din 1936, Mr. Deeds Goes to Town, i-a venit mănuşă. Bunătatea şi simplitatea actorului s-au pliat perfect pe cea a caracterului din povestea romantică. Deeds este un locuitor tipic dintr-un mic orăşel american, se ştie cu toată lumea şi este apreciat de toţi. Pare excentric, pentru că îi plac animalele şi cântă liniştit la tubă (aşa cum în viaţa de toate zilele actorul iubea câinii şi cânta la muzicuţă). Însă, când moşteneşte o mare avere, se găsesc destui să-l acuze – tocmai din cauza lucrurilor care-i dădeau farmec – că e nebun, ca să fie deposedat, jefuit. Cum se întâmplă în filmele americane încă de la începutul sonorului, presa şi membrii breslei au aproape în fiecare film un cuvânt de spus. A patra putere în stat. De data aceasta o avem plasată strategic lângă erou pe fâşneaţa reporteriţă Bennett, adică Jean Arthur foarte simpatică în pardesiele ei cu pălării asortate. Cooper apare la costum de stofă, de iarnă, cu pălărie cu boruri, înainte când era un om obişnuit din clasa de mijloc. După, când este bogat, devine partenerul de vis.

Filmografia sa este lungă dar merită menţionată, pentru că acest mare actor a făcut istorie în cinematgrafie:

The Winning of Barbara Worth (1926)

Children of Divorce (1927)

Arizona Bound (1927)

Wings (1927) Aripi

Nevada (1927)

The Last Outlaw (1927) Ultimul haiduc

Beau Sabreur (1928)

The Legion of the Condemned (1928) Legiunea condamnaților

Doomsday (1928) Judecata de apoi

Half a Bride (1928)

Lilac Time (1928)

The First Kiss (1928)

The Shopworn Angel (1928)

Wolf Song (1929)

Betrayal (1929)

The Virginian (1929)

Only the Brave (1930)

The Texan (1930)

Seven Days' Leave (1930)

A Man from Wyoming (1930)

The Spoilers (1930)

Morocco (1930)

Fighting Caravans (1931)

City Streets (1931) Străzile orașului

I Take This Woman (1931)

His Woman (1931)

Devil and the Deep (1932)

If I Had a Million (1932) Dacă aș avea un milion

A Farewell to Arms (1932) Adio arme

Today We Live (1933)

One Sunday Afternoon (1933)

Design for Living (1933)

Alice in Wonderland (1933) Alice în Țara Minunilor

Operator 13 (1934)

Now and Forever (1934)

The Lives of a Bengal Lancer (1935)

The Wedding Night (1935)

Peter Ibbetson (1935)

Desire (1936) Dorință

Mr. Deeds Goes to Town (1936)

The General Died at Dawn (1936) Generalul a murit în zori

The Plainsman (1936)

Souls at Sea (1937) Suflete pe mare

The Adventures of Marco Polo (1938) Aventurile lui Marco Polo

Bluebeard's Eighth Wife (1938) A opta soție a lui Bluebeard

The Cowboy and the Lady (1938) Cowboy-ul și doamna

Beau Geste (1939)

The Real Glory (1939)

The Westerner (1940) Occidentul

North West Mounted Police (1940)

Meet John Doe (1941)

Sergeant York (1941) Sergentul York

Ball of Fire (1941) Minge de foc

The Pride of the Yankees (1942) Mândria yankeilor

For Whom the Bell Tolls (1943) Pentru cine bat clopotele

The Story of Dr. Wassell (1944) Povestea dr. Wassell

Casanova Brown (1944)

Along Came Jones (1945)

Saratoga Trunk (1945)

Cloak and Dagger (1946)

Unconquered (1947) Neînfrânt

Good Sam (1948) Bunul Sam

The Fountainhead (1949)

Task Force (1949)

Bright Leaf (1950)

Dallas (1950)

You're in the Navy Now (1951)

It's a Big Country (1951)

Distant Drums (1951)

High Noon (1952)

Springfield Rifle (1952)

Return to Paradise (1953)

Blowing Wild (1953)

Garden of Evil (1954)

Vera Cruz (1954)

The Court-Martial of Billy Mitchell (1955)

Friendly Persuasion (1956)

Love in the Afternoon (1957)

Ten North Frederick (1958)

Man of the West (1958)

The Hanging Tree (1959)

They Came to Cordura (1959)

The Wreck of the Mary Deare (1959)

The Naked Edge (1961)

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/gary-cooper-5979/

https://www.biography.com/actor/gary-cooper

https://www.britannica.com/biography/Gary-Cooper

https://www.sky.com/watch/title/programme/44792805-1679-4171-ad98-5185f5788cf3/gary-cooper-the-irresistable

https://biografieonline.it/biogr afia-gary-cooper

https://www.bucharestgentleman.ro/2016/12/07/gary-cooper-lunganul-prietenos/

&&&

 S-a întâmplat în 13 mai 2008: În această zi, a murit actorul Colea Răutu. Colea Răutu, pe numele său real Nikolai Rutkovski, s-a născut la 28 noiembrie 1912, în Limbenii Noi, județul Bălți, astăzi în Republica Moldova, şi a decedat la București. Tatăl său, polonez de origine, era mecanic de locomotivă, iar mama sa – o educatoare basarabeancă. La 13 ani, Colea pleacă din Chişinău spre Bucureşti cu gândul să se înscrie într-o echipă de fotbal. Se cazează la un meşter de la Uzinele Mociorniţa, care-l ia în echipa de fotbal a uzinei.

În caietele sale cu amintiri, unde se destăinuia frecvent, scria că n-a iubit şcoala, că i-a plăcut fotbalul, iar bunica sa rămâne vie în amintirile lui, pomenind-o mereu printre întâmplările pitoreşti ale vieţii. Într-o seară, merge la teatru să vadă spectacolul de revistă „Floarea din Hawai”, care era o premieră muzicală a vremii. La galerie, un anunţ îi atrage atenţia. Se căutau tineri pentru trupa lui Emil Bobescu. Pe fratele celui care solicita solişti îl cunoştea de la liceul militar din Chişinău, deoarece îi fusese profesor de muzică. Se prezintă la audiţie, cântă „Ocii ciornâi” (Ochi negri), este acceptat în trupă, distribuit în spectacol, unde joacă alături de Ion Pulca, viitorul Ion Dacian.Renunţă la fotbal pentru teatru şi ajunge la Teatrul de Revistă „Cărăbuş” al lui Constantin Tănase.

În trupa lui Tănase a jucat în multe spectacole.„Ţi-a ieşit coşaru-n drum” de Gherase Dendrino, pe versurile lui Puiu Maximilian, a fost bisat, aplaudat, ovaţionat vreo 150 de reprezentaţii. În timpul războiului, cântă în spectacole de teatru de revistă alături de Gică Petrescu şi de Jean Moscopol, pe Lipscani, la sala Roxy. Izbucneşte al Doilea Război Mondial și se înrolează pe front alături de Constantin Brezeanu, care juca la Teatrul „Nottara”, cântând amândoi şi menţinând moralul armatei române: „chiar dacă n-am luptat cu arma în mână, puteam fi prinşi şi consideraţi spioni de către inamici”.

Din 1952, joacă la Teatrul „Giuleşti”, alături de Ştefan Mihăilescu Brăila, până în 1968. În 1956 apare la televiziune într-o emisiune alături de Ioana Radu, Mia Braia şi Gică Petrescu, și așa devine cunoscut. Fascinat de cinema, urmăreşte filmele lui Boris Karloff. Bunul simţ l-a făcut popular pe Colea Răutu. Era original şi nu s-a interpretat niciodată pe sine, nici în teatru, nici în film. „Totdeauna am crezut că în sală sau pe platou există cu siguranţă cineva care ar putea face mai bine decât mine, ar putea interpreta, ar putea specula situaţia respectivă mai bine. Bunul simţ şi simţul măsurii m-au ajutat”. Regizorul Paul Călinescu îl distribuie în rolul Ilie Barbu din „Desfăşurare”. După debut, a jucat în peste 70 de filme dintre care amintim: „Moara cu noroc”, „Răzbunarea haiducilor”, „Răpirea fecioarelor” „Vânătorul de cerbi”, „Zestrea domniţei Ralu”, „Nemuritorii”, „Ulzana”, „Mastodontul”, „Singurătatea florilor”, „Pintea”, „Căutătorii de aur”, „Mircea”, „Cel mai iubit dintre pământeni”; şi în câteva seariale de televiziune: Die Lederstrumpferzählungen” (serial TV, RFG 1970), „Lupul mărilor” (serial TV, Austria, 1971), „La Révolte des Haïdouks” (serial TV, Franţa/România ,1972), „Atkins” (film TV, RDG, 1985), „Toate pânzele sus!” (serial TV, 1976).

Expresivitatea, mimica, sensibilitatea interpretării arată că este un mare actor de film. Pe platou se simte ca acasă, înţelege perfect indicaţiile regizorale, colaborează cu ceilalţi colegi. În filme a fost soldat, muncitor, ţăran, han tătar, marinar. În „Eu, despre mine”, caietele cu amintiri ale lui Colea Răutu, actorul povesteşte cu o pasiune fierbinte, cum, după actorie, scrisul e a doua pasiune a sa. „Talentul trece deopotrivă prin suflet şi spirit, n-a putut fi definit de nimeni sigur, există actori culţi şi actori cultivaţi, actori cerebrali care-şi construiesc personajele pe criterii logice. Intuiţia însă, cred că funcţionează într-o sferă limitată de situaţii: în viaţă ca şi în artă. Eu nu ştiu cât talent am, dar ştiu să mă desprind din viaţă foarte mult.”

Actorul a primit premiul ACIN în 1988, pentru întreaga activitate, şi s-a numărat printre laureaţii Galei „Vârsta de Aur” din 2001, ai Premiilor Naţionale în Domeniul Teatrului şi Galei Premiilor în Cinematografie. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.„Pentru prestigioasa cariera artistică şi talentul deosebit prin care au dat viaţă personajelor interpretate în filme, dar şi pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc” a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul naţional Steaua României în grad de Cavaler, alături de alţi actori.

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/colea-rautu-2329/

http://aarc.ro/articol/in-vizita-la-colea-rautu

http://www.n24plus.ro/actori/colea-rautu

https://jurnalul.antena3.ro/stiri/observator/colea-rautu-a-plecat-la-ceruri-124517.html

https://www.ziarulmetropolis.ro/colea-rautu-omul-care-aduce a-misterul/

&&&

 S-a întâmplat în 13 mai…

– Sf. Fecioară Maria de la Fatima (Calendarul Romano-Catolic; Calendarul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice). La 13.V.1917 trei copii cu vârste între 7 şi 10 ani (Francisco, Lucia şi Jacinta) din Fatima, un mic oraş portughez situat la nord de Lisabona, au fost martorii unei apariţii luminoase în timp ce erau cu oile la păscut; apariţia luminoasă s-a repetat de 13 ori în intervalul mai – octombrie; copiii au realizat că este vorba de Fecioara Maria, care le-a împărtăşit trei secrete şi i-a însărcinat să le transmită Papei; în 1930 aceste viziuni au fost recunoscute de Biserica Romano-Catolică, iar în locul respectiv s-a ridicat o biserică, Fatima devenind un important loc de pelerinaj pentru creştini

– „Ziua naţională a transplantului” se sărbătoreşte în România, la iniţiativa Fundaţiei pentru Transplant, începând cu anul 2005, urmând modelul european

- 1607: Au fost puse bazele primei colonii englezeşti în Lumea Nouă, de către căpitanul John Smith şi un batalion de soldaţi debarcaţi în Virginia, la Jamestown

- 1806: A murit Samuil Micu, cărturar iluminist, filolog şi traducător; unul dintre reprezentanţii de seamă ai Şcolii Ardelene; autor al primei gramatici tipărite a limbii române („Elementa linguae daco-romanae sive valachicae", în colaborare cu Gheorghe Şincai); în „Cartea de rogacioni..." (1779) a folosit, pentru prima oară în istoria tipăriturilor româneşti, alfabetul latin; nepot al episcopului Inochentie Micu, prin grija căruia familia a fost înnobilată sub numele germanizat „Klein" (n. 1745) 

- 1835: A murit arhitectul britanic John Nash, considerat cel mai mare urbanist al timpului său (printre realizările lui se numără Regent’s Park din Londra) (n. 1752)

- 1840: S-a născut Alphonse Daudet, romancier, nuvelist şi dramaturg francez (m. 1897)

- 1882: S-a născut pictorul francez Georges Braque (m. 1963)

–1887: S-a născut Elena Caragiani-Stoenescu, prima femeie din România care a obţinut brevetul internaţional de pilotaj (eliberat la 22 ianuarie 1914 de către Federaţia Aeronautică Internaţională); consemnată, în analele presei mondiale, drept primul corespondent de război care îşi realizeză reportajele din avion; a deschis drumul aviaţiei sanitare (m. 1929)

– 1889: S-a născut episcopul de Arad Grigorie Comşa (prenumele la botez: Gheorghe), apreciat orator şi „episcop misionar” (a înfiinţat câteva colecţii de lucrări teologice moralizatoare – „Biblioteca preotului ortodox”, „Biblioteca creştinului ortodox” ş.a); deputat în primul Parlament al României întregite (1920); membru de onoare al Academiei Române din 1934 (m. 1935)

– 1889: S-a născut Ion Trivale (pseudonimul lui Iosif Netzler), critic literar (în ciuda activităţii restrânse din cauza morţii premature, Trivale rămâne unul dintre criticii de elită ai literaturii române) şi traducător (a transpus în limba română câteva dintre „Schiţele umoristice” ale lui Mark Twain) (m. 1916, pe front)

- 1904: S-a nãscut Elvira Godeanu, actriţă româncă de teatru şi film (m. 1991)

- 1907: S-a născut Daphne du Maurier, scriitoare britanică (m. 1989)

–1909: S-a născut actriţa franceză de origine română Jany Holt (născută Ruxandra Ecaterina Vlădescu-Olt) (m. 2005)

- 1914: S-a nãscut Johnnie Wright, cântãreţ country american (Johnny & Jack).

– 1914: S-a născut (la Cernăuţi, azi în Ucraina) Gregor von Rezzori, scriitor, memorialist, scenarist, actor, artist vizual, critic de artă şi colecţionar austriac (numele real: Gregor Arnulph Hilarius d’Arrezzo) (m. 1998)

- 1916: A murit Shalom Alehem, scriitor rus de limbă idiş; emigrat în SUA, spre sfârşitul vieţii (n. 1859) 

- 1917: La Fatima (în Portugalia), trei copii cu vârste între 7 şi 10 ani, au avut viziuni cu Fecioara Maria. În 1930 aceste viziuni au fost recunoscute de Biserica Catolică, iar în locul respectiv s-a ridicat o biserică, localitatea devenind important loc de pelerinaj

- 1919: S-a născut scriitorul francez Pierre Rey (m. 2006)

–1919: S-a născut inginerul George S. Bărănescu, stabilit (din 1979) în SUA; activitate de cercetare în domeniul motoarelor cu ardere internă; autor al unor invenţii (brevetate în SUA şi în alte state industrializate) care includ concepte de motoare cu ardere internă având capacitatea de conservare a energiei, toleranţă la combustibili şi emisii poluante reduse; membru corespondent al Academiei Române din 1963 (m. 2001)

–1924: S-a născut Iv Martinovici (prenumele la naştere: Iuliu Victor), poet, prozator şi traducător (a tradus din poezia lui Rabindranath Tagore şi din literatura populară şi cultă chineză) (m. 2005).

- 1927: S-a nãscut dramaturgul Gheorghe Vlad (m. 1992)

– 1927: S-a născut actorul, regizorul şi producătorul american de film Herbert Ross; de formaţie coregraf, a realizat cu precădere musicaluri, comedii sau filme despre lumea scenei şi a filmului (m. 2001)

–1928: S-a născut regizorul şi scenaristul francez Edouard Molinaro, realizatorul comediei clasice „Colivia cu nebune/ La cage aux folles” (m. 2013)

- 1930: A murit Fridtjof Nansen, explorator polar, naturalist şi om politic norvegian; cunoscut pentru expediţiile sale spre Polul Nord (a condus expediţia pe schiuri care a traversat partea de sud a Groenlandei, în 1888; a organizat o expediţie în Arctica, între anii 1893 şi 1896, pe vasul Fram); după 1918 a lucrat în instituţiile Ligii Naţiunilor (s-a ocupat cu repatrierea prizonierilor şi cu problemele refugiaţilor); Premiul Nobel pentru Pace pe 1922 (n. 1861).

- 1931: S-a născut Dan Grigorescu, critic şi istoric de artă; membru corespondent al Academiei Române (m. 2008) 

- 1938: S-a născut tenorul Ludovic Spiess, fost ministru al culturii şi director al Operei Naţionale din Bucureşti (m. 2006)

- 1938: S-a născut Eberhard Schoener, pianist şi compozitor german (a lucrat, printre alţii, cu Sting şi Deep Purple).

- 1938: A murit Charles Edouard Guillaume, fizician elveţian, laureat al Premiului Nobel (n. 1861)

– 1938: S-a născut scriitorul japonez de literatură ştiinţifico-fantastică Kazumasa Hirai (m. 2015) 

– 1939: S-a născut Harvey Keitel, actor american; mama sa, o evreică pe nume Miriam, s-a născut lângă Brăila emigrând mai apoi în Statele Unite

- 1940: S-a născut Mircea Ciobanu, poet şi prozator (m. 1996)

- 1941: S-a nãscut Ritchie Valens (Richard Valenzuela), cântãreţ, chitarist şi compozitor american (m. 3 februarie 1959).

- 1942: S-a nãscut Constantin Vaeni, regizor, scenarist şi actor român 

- 1943: Al doilea război mondial: Lipsită de sprijin eficient de la Berlin, armata germană din Africa de Nord (Afrikakorps), sub conducerea mareşalului Erwin Rommel, capitulează în faţa aliaţilor

–1945: S-a născut Ion Oblemenco, cunoscut jucător de fotbal şi antrenor, performanţele sale fiind legate de echipa „Universitatea Craiova”; în prezent stadionul din Bănie îi poartă numele (m. 1996)

- 1946, 13-20: Yehudi Menuhin, violonist american (naturalizat britanic în 1985) a susţinut, la Bucureşti (în sala Aro), şase concerte alături de profesorul său, George Enescu (pe 13 şi 15 mai, Enescu l-a acompaniat pe Menuhin la pian, pe 18 mai au cântat amândoi la vioară, iar concertele din zilele de 14, 17 şi 20 mai au fost dirijate de George Enescu) 

- 1946: S-a născut Ileana Popovici, actriţă şi ilustrator muzical, redactor tv. 

- 1950: S-a nãscut Stevie Wonder (Steveland Morris Hardaway Judkins), cântãreţ, multi-instrumentist, compozitor şi producãtor american.

- 1954: S-a născut interpretul irlandez Johnny Logan (numele real: Sean Patrick Michael Sherrard); a câştigat de 3 ori Eurovision-ul pentru Irlanda

- 1955: S-a născut actorul Dinu Manolache (m. 1998)

- 1955: S-a nãscut Johnny Logan (Sean Patrick O'Hara), cântãreţ şi compozitor australian.

- 1959: A murit Emil Haţieganu, jurist şi om politic; membru marcant al PNŢ; membru în Consiliul Dirigent al Transilvaniei; de mai multe ori ministru; arestat şi deţinut la Budapesta şi Györ (1944-1945); deţinut politic (1948-1951); membru de onoare al Academiei Române (n. 1878)

- 1961: A murit actorul american de film Gary Cooper (n. 1901) 

- 1964: A murit geologul şi geochimistul Mircea Ion Savul; a iniţiat primele cercetări de petrologie structurală şi de geotermometrie în România; membru al Academiei Române (n. 1895)

- 1968: S-a născut interpreta de muzică uşoară Oana Sârbu

-1975: A murit cantautorul american Bob Wills (James Robert Wills), considerat creatorul curentului muzical „western swing" (n.1905)

- 1981: A avut loc, la Roma, în Piaţa Sfântul Petru, un atentat asupra Papei Ioan Paul al II-lea (1920-2005), comis de teroristul turc Mehmet Ali Agca, care a tras cu pistolul din apropiere. Acel glonţ aproape l-a costat viaţa pe Suveranul Pontif, care avea să afirme despre atentat: „o mână a tras cu glonţul, alta i-a modificat traiectoria”, făcând referire la Fecioara Maria, pe care papa Ioan Paul al II-lea o venera în mod deosebit. În timpul vizitei sale din 1983 papa l-a iertat în mod public pe agresor. În 1984, înainte de vizita sa în Venezuela, poliţia politică din acea ţară a descoperit şi contracarat un complot de asasinare a papei, pus la cale de o grupare extremistă. Pe 6 ianuarie 1995 poliţia filipineză a reuşit să oprească „Operaţia Bojinka”, care urmărea acelaşi scop

- 1986: S-a născut Robert Pattinson, actor şi muzician britanic

-1997: A murit Alexandra Caradja, descendentă directă din familia fostului domnitor al Ţării Româneşti Ion Gh. Caradja; prinţesa a ajutat în timpul celui de-al doilea război mondial prizonierii americani din România; plecată din ţară în 1948 şi stabilită la Paris (n. 1920)

- 2006: A murit Jaroslav Jan Pelikan, istoric şi teolog ortodox, profesor american; unul dintre cei mai importanţi istorici ai creştinismului. A scris aproape 40 de cărţi, dintre acestea, lucrarea de referinţă în cinci volume „The Christian Tradition: A History of the Development of Doctrine [Tradiţia creştină. O istorie a dezvoltării tradiţiei] (1971-1989)” este recunoscută ca fiind prima istorie de acest gen (n. 1923)

– 2008: A murit actorul Colea Răutu (nume real: Nikolai Rutkovski) (n. 1912) 

– 2008: A murit Costică Toma, fost portar al echipei de fotbal CCA, viitoarea Steaua Bucureşti, şi al reprezentativei României (n. 1928)

- 2009: A murit Adrian Tomescu, pianist şi profesor (n. 1947)

- 2010: A murit medicul Ioan Hăulică; majoritatea cercetărilor sale, cuprinse în peste 250 de lucrări, se referă la sistemul nervos vegetativ; membru al Academiei Române (n. 1924) 

- 2010: A murit Alexandru Sever (pseudonimul lui Solomon Silberman), prozator, dramaturg şi eseist, stabilit în Israel (n. 1921) 

– 2011: A murit Ovidiu Dumitru, textier, scenarist şi realizator în TVR. A fost unul dintre cei mai vechi colaboratori ai Televiziunii Române, fiind realizator al mai multor emisiuni, printre care şi „Televiziunea, dragostea mea”, despre care a spus că este „o adevărată declaraţie de dragoste” faţă de unica televiziune a vieţii lui: Televiziunea Română (n. 1933)

– 2012: A murit pictorul, sculptorul şi arhitectul francez de origine română Horia Damian (stabilit la Paris din 1946); membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993 (n. 1922). 

– 2014: A murit Mihail Grămescu,  prozator SF, poet, critic, editor şi antologator (n. 1951)

&&&

 ❗️💥La 53 de ani, cel mai bogat om din lume și-a auzit sentința: nu mai avea decât un an de trăit.

Acest bărbat era John D. Rockefeller.

La 25 de ani, deținea una dintre cele mai mari rafinării de petrol din Statele Unite.

La 31 de ani, conducea cea mai puternică companie din lume.

La 38 de ani, controla 90% din petrolul Americii.

Fiecare decizie a fost atent gândită.

Fiecare conexiune era un instrument de influență.

Fiecare dolar, o investiție în ceva mai mare.

Până la vârsta de 50 de ani, Rockefeller a fost pe vârful lumii.

Primul miliardar din istorie, cu o avere echivalentă astăzi cu 340 de miliarde de dolari.

A câștigat jocul banilor... dar pierdea jocul vieții. 

Anul în care trebuia să moară

La 53 de ani, corpul său a început să cedeze.

Durerea nu l-a părăsit nici măcar o zi.

Și-a pierdut tot părul.

Nu putea mânca decât supă și biscuiți.

Visul a dispărut.

Și bucuria.

Doctorii i-au spus clar: Mai ai mai puțin de un an.

Un angajat a scris: „Nu dormea, nu zâmbea și nimic nu mai avea sens pentru el .”

Atunci Rockefeller, omul care avea totul, a înțeles principalul lucru: nu va lua nimic cu el. 

E timpul să te trezești..

Într-o zi, a chemat avocați și contabili și a dat un ordin impresionant: „Reorganizați-mi capitalul. Totul - pentru spitale, cercetare medicală și caritate.” 

În 1913 a fondat Fundația Rockefeller.

De atunci, lumea a început să se schimbe.

Această fundație a finanțat cercetări care au dus la descoperirea penicilinei, salvând milioane de vieți.

El a susținut educația, medicina și sănătatea în întreaga lume.

Și s-a întâmplat ceva surprinzător: însuși Rockefeller s-a schimbat.

Cu cât dădea mai mult, cu atât se simțea mai bine. 

Durerea s-a diminuat.

Forța se întorcea.

Anul în care trebuia să moară... a trecut.

Și încă unul. Și încă unul.

A mai trăit 44 de ani – până la vârsta de 97 de ani.

Principala sa lecție..

La sfârșitul vieții sale, Rockefeller a spus: „Dumnezeu m-a învățat că totul Îi aparține și că eu sunt doar un canal al voinței Sale”.

Și-a petrecut prima jumătate a vieții acumulând bogății,

Al doilea – să servească.

El a primit nu doar ani,

ci o viață nouă: plină de sens, pace și recunoștință. 

O poveste care ne amintește de ceea ce este esențial. 

Succesul lipsit de sens este un nimic care costă puțin.

Dar niciodată nu e prea târziu să schimbi jocul.

În primii 53 de ani, Rockefeller a construit cel mai bogat imperiu.

Următorii 44 au creat o moșten ire care încă salvează vieți.

Sursa Atlasul Vietii

&&&

 📚✒️ 13 mai 1889: S-a născut criticul literar Ion Trivale.

Ion Trivale (Iosif Netzler; 13 mai 1889 – 11 noiembrie 1916) a fost un critic literar și traducător; căzut pe front, în primul război mondial.

Ion Trivale este un critic literar format la școala lui Mihail Dragomirescu; de asemenea traducător din Mark Twain (Schițe umoristice, 1916), el poate fi considerat criticul unui singur volum (Cronici literare, Editura Socec, București, 1915), unde își expune cu pertinență sistemul său de gândire. Cu afinități tradiționaliste de tip neoromantic, Ion Trivale își definește elocvent meseria în rândurile introductive ale antologiei sale:„Criticul de azi stă, pasiv, pe malul apei, urmărește cu jale scurgerea leneșă a undelor tulburi – în care pescuiesc, ici și colo, «cavalerii de literatură», și amărât de asemenea priveliște, apăsat de conștiința propriei lui neputinți... ia condeiul și scrie șovăind efemeridele literare ale vremii noastre”.

Ion Trivale – pseudonimul lui Iosef Netzler, născut la 13 mai 1889, la Pitești, cetăţean român din 1913 – este perfect conștient de animozitățile pe care și le poate crea. Criticul intră în opoziție cu... „oamenii de bine” (sintagmă cu o anumită rezonanță postdecembristă!):„spiritul critic este microscopul diabolic, care scrutează fără milă mirajul imaculat al spiritului uman și descoperă sub dânsul o cloacă de patimi imunde, stârnind indignarea dreaptă a oamenilor de bine”. Ultima frază din fantezia „Primejdia spiritului critic (o escapadă... de Crăciun)”, text plasat strategic spre finalul volumului, este extrem de lucidă:„cruciada oamanilor pașnici și de inimă împotriva spiritului critic prafanator al celor sacre începe neînduplecată...”

Cu o largă paletă critică, Ion Trivale scrie despre opere dramatice, proză, poezie, traduceri, critică și istorie literară, eseuri și discursuri parlamentare, precum și despre literatura militantă (studiul „Poezia patriotică inspirată de campania din 1913”). Firește, uneori este lipsit de moderație:când îl ia drept termen de comparație pe Shakespeare, analizând Apus de soare sau dramele semnate de Mihail Sorbul. În aceeași categorie intră și verdictele sale necruțătoare:„mai rar specimen de monstruozitate literară ca grozăviile dramatice-psihologice datorite îndrăznelii dlui Păltănea” (despre unele drame istorico-mitologice ale amintitului autor);altădată, lacunele unui scriitor par a fi „din nenorocire, congenitale”. Nu sunt cruțate nici personalitățile momentului;poezia lui Goga de după 1910 este caracterizată fără echivoc:„o cădere mai jalnică nu se putea închipui”.

În spatele lucidității caracteristice unui critic se ascunde însă o natură romantică, dezamăgită de lumea din jur. El trăiește „într-o epocă de diluare a individualității și de luare în deșert a poeziei” (unde poezie înseamnă creație artistică, în sens larg). Liste insistente de titluri și autori ce au căzut în anonimat (culese, în fapt, din actualitatea literară a epocii) mărturisesc același lucru, precum o face și simpatica tipologie a „poetului pasabil”:„îndulcește tot ce atinge și mângâie, fără să scuture din tihna obișnuită”. Oricum, romantic este și atunci când descrie tipul poetului, în opoziție cu cel al oratorului:„poetul se naște, fără voia lui, el e sclavul inspirării și al idealului;oratorul se face singur, prin voința lui de bronz, el e dominatorul artei lui și al realității”.

Deși evită să se pronunțe despre scriitorii mari, Ion Trivale recunoaște valoarea și meritele contemporanilor;la proză, în centrul canonului său se află Sadoveanu, iar Macedonski este „un talent din sferele poetice superioare”. Cu toate acestea, el are o aversiune nereținută față de moderni și moderniști, de pe poziții conservatoare. Astfel, deși poezia simbolistă e poezia ideală, nu există un curent simbolist, ci doar o manieră, pentru că simbolismul „nu izvorăște din sufletul românesc de azi”. Apoi, într-un bilanț al anului 1912, îi numește pe tinerii Emil Isac sau Adrian Maniu drept reprezentați ai „anarhiei artistice” – o nouă dovadă a spiritului conservator ce îi guvernează analizele.

 „...cât de slab ecou a găsit elanul furtunos ce a scuturat țara întreagă din amorțire”.

Un studiu despre „Poezia patriotică inspirată de campania din 1913” – temă deloc întâmplătoare pentru cel ce avea să cadă în noiembrie 1916, la Zimnicea – începe cu fraza amară:„Dureros e să constanți cât de slab ecou a găsit elanul furtunos ce a scuturat țara întreagă din amorțire cu prilejul acțiunii noastre armate în Bulgaria, în organul ei cel mai sensibil, în inima cântăreților ei”. O explicație pentru această stare de lucruri este furnizată prin judecăți de psihologie a popoarelor (Din psihologia poporului român de Dumitru Drăghicescu iscase destule discuții în 1907, anul apariției):poporul român este „modest”, iar campania din Bulgaria a fost declanșată de „clasa suprapusă”. Oricum, nu cantitatea versurilor este deficitară, ci calitatea, avântul de tip pașoptist nemaiimpresionând.

Prin judecățile sale confirmate de evoluția literaturii române (se semnalează, de pildă, că Minulescu este un creator de modă literară, care însă se pastișează, sau, pe de altă parte, excelența traducerilor lui George Murnu din literatura antică), în ciuda unei anumite doze de conservatorism, Ion Trivale este un critic aparte di n La Belle Époque.

$$$

 13 mai 1917: S-a născut aviatorul român Tudor Greceanu.

Tudor Greceanu, scris și Teodor Greceanu, (13 mai 1917, București – 29 decembrie 1994, București) a fost un aviator român de elită în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Unele din faptele sale sunt amintite în engleză la Forțele Aeriene Regale ale României.

BIOGRAFIA

Tudor Greceanu era descendent al unor vechi familii de boieri moldoveni, și strănepot al lui Ion Ghica. A absolvit Școala militară de ofițeri de aviație în 1939 și a fost înaintat la gradul de sublocotenent aviator pe 1 iulie 1939. Era posesor a șase brevete de pilot (brevetul de pilot de război, obținut în școala militară, brevetul de pilot de vânătoare, brevetul de instructor de zbor, brevetul de pilot de bimotoare, brevetul de înaltă acrobație, brevetul de zbor de noapte și brevetul de zbor fără vizibilitate), inclusiv brevetele și insignele de pilot german, italian și american, a avut la activ 6000 de ore de zbor pe timp de război, realizate în 1000 de misiuni de luptă, atât în Est, cât și în Vest.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, locotenentul Tudor Greceanu a avut 42 de victorii, doborând 42 de avioane inamice, pentru care a fost răsplătit devenind Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” clasa III.

Slt. av. Tudor Greceanu a fost decorat cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” de Război cu spade, clasa Crucea de Aur cu 1 baretă (4 noiembrie 1941) „pentru eroismul dovedit în lupta aeriană dela Vigoda, când a doborît un avion inamic, iar la Odis al doilea avion sovietic doborît” și clasa Cavaler cu prima baretă (6 octombrie 1944). A fost înălțat la gradul de locotenent aviator pe data de 24 ianuarie 1942.

Așii români decorați în august 1943 cu Ordinul „Mihai Viteazul”: Cantacuzino, Dicezare, Greceanu, Șerbănescu și Milu.

După război a fost arestat de regimul comunist din România și ținut în închisori cu regim sever ca cea de la Aiud, timp de mai mulți ani. A scăpat de plutonul de execuție, după o evadare spectaculoasă din Penitenciarul Aiud, alături de aviatorul Gheorghe Spulbatu și de ziaristul Valeriu Șirianu, dar de pe urma torturilor din închisoare i-au fost amputate ambele picioare.

Ca urmare a rezultatelor deosebite, la terminarea războiului s-a consemnat în dosarul său: „blocat pentru mobilizare în cadrele Flotilei 1 vânătoare ca indispensabil”. De aceea, când a ieșit din închisoare, în 1964, și-a păstrat gradul de căpitan, cu toate ca legea prevedea că detenția politică atrage inevitabil după sine pierderea gradului militar și obținerea livretului militar de soldat simplu.

Printre altele, fostul aviator român spunea:

“Sunt lucruri pentru care oamenii nu sunt făcuți. Dumnezeu n-a făcut oamenii pentru orice. E așa de simplu să mori. De ce să te compromiți ca să trăiești? (…) Eu am pierdut partida. Pentru că partida n-o dictez eu… M-am bătut pentru țara asta și la 2000 de kilometri într-un sens și în celălalt, și pe frontul de răsărit și pe cel de apus. Și am crezut în virtuțile neamului. Și uitați-vă ce-am cules.”

ONORURI

În memoria lui, Școala de Zbor de la Tuzla (județul Constanța) îi poartă numele.

DECORAȚII

- Ordinul „Virtutea Aeronautică” de Război cu spade, clasa Crucea de Aur cu 1 baretă (4 noiembrie 1941)

- Ordinul „Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Cavaler cu o baretă (6 octombrie 1944).

SCRIERI

Drumul celor puțini, Editura Vremea, 2005. Cartea poartă subtitlul „Amintirile unui pilot de vânătoare ieșit din încercuirea de la Stalingrad” şi a apărut postum, „asamblată” fiind de Martha Greceanu, sora aviatorului, din capitolele scrise de fratele ei, la care a adăugat materiale din numeroasele interviuri ce-i fuseseră luate pilotului de diferite publicații, păstrând titlul cărții și structura pe capitole pe care le al esese Tudor Greceanu însuși.

$$$

 📚✒️ 13 mai 1931: S-a născut criticul literar Dan Grigorescu.

Dan Grigorescu (13 mai 1931, București – 15 aprilie 2008, București) a fost un anglist român, istoric literar, eseist, critic literar, traducător, profesor de literatură comparată, critic de artă și istoric al artei. Membru al Academiei Române din 2004.

BIOGRAFIE

Profesorul Dan Grigorescu s-a născut la 13 mai 1931, în București. A urmat Colegiul „Sf. Sava” din București (1942-1950), apoi secția de filologie germanică a Facultății de Filologie din cadrul Universității din București, obținând diploma de licență în limba și literatura engleză în anul 1954. Lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954-1958), muzeograf la Muzeul de Artă al R. S. România (1960-1963) și ca redactor-șef la Editura Meridiane (1963-1968).

În 1968 este numit director al Direcției Artelor în Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă. Din 1961, predă la Catedra de literatură universală și comparată a Facultății de Filologie din București, unde va fi titularizat profesor în 1990. A fost șeful Catedrei de literatură comparată la Facultatea de Litere din București între 1980 și 1984 și după 1990. A fost unul dintre discipolii academicianului Tudor Vianu. În anul 1969, își susține doctoratul cu teza „Shakespeare în cultura română modernă”. În perioada 1970-1971 este detașat ca lector în S.U.A., unde a ținut cursuri de istoria și cultura României și de literatură comparată la universitățile din Seattle, Portland și Los Angeles, iar între 1971 și 1974 a fost numit director al Bibliotecii Române din New York. Însemnările din acești ani americani, conținând meditații asupra culturii și societății americane contemporane, vor fi reunite în volumul „Marile canioane” (1977). A prezentat sute de vernisaje ale unor artiști plastici contemporani din România și a semnat mai multe monografii ale acestora la editura Meridiane, unde a fost redactor șef al Sectorului de artă plastică, teatru, cinema. A devenit redactor șef la revista Arta în 1987. A deținut și funcția și pe cea de director al Institului de Istorie și Teorie Literară George Călinescu al Academiei Române și a fost un colaborator apropiat al Institutului de Istoria Artei din cadrul Academiei Române. În 2001 a fost unul dintre membrii fondatori ai Centrului de Cercetare in Studiul Imaginii (CESI), unitate autonoma din cadrul Universitatii Bucuresti, devenind și codirector, alături de Sorin Alexandrescu.

Fin cunoscător al avangardei, coordonator al unui Dicționar al avangardelor, al literaturii americane clasice sau contemporane, căreia i-a consacrat un dicționar foarte util, premiat cu medalia de aur a Asociației Criticilor Americani. A scris numeroase studii de specialitate despre cei mai importanți pictori români contemporani. Este autorul unor lucrări despre Expresionism și Pop-Art, al unei introduceri la literatura comparată și al unor dicționare de artă plastică și de literatură americană. Este autorul unui curs introductiv în literatura comparată și a studiat relația dintre textul literar și imagine, cunoscută sub denumirea de „ek-phrasis”. Este unul dintre traducătorii lui William Shakespeare în limba română, a coordonat prima ediție critică a operei lui Shakespeare din România, a scris numeroase studii de istoria artei, literatură comparată, etc. A îngrijit ediții de restituire a operelor lui Dragoș Protopopescu, primul anglist de reputație europeană al României și Petru Comarnescu, primul americanist al României, și respectiv Alice Voinescu, esteticiană a teatrului universal și distinsă profesoară de estetică la Institutul de Artă dramatică în perioada dintre războaie.

DECESUL

Dan Grigorescu s-a stins din viață pe 15 aprilie 2008 la București, la vârsta de 76 de ani, la scurt timp după terminarea volumului său de memorii (Drumuri printre amintiri), publicat postum la editura Univers. A fost înmormântat pe data de 18 aprilie la Cimitirul Bellu din București, pe Aleea Academicienilor.

VOLUME PUBLICATE

Shelley (1962);

Trei pictori de la 1848 (1966);

Expresionismul (1968);

13 scriitori americani (1968);

Romanul realist în secolul al XIX-lea (1970);

Shakespeare și cultura română modernă (1971);

Cubismul (1972);

Pop-Art (1974);

Ion Pacea (1975);

Arta americană (1975);

Direcții în poezia secolului XX (1976);

Ion Gheorghiu (1976);

Vasile Celmare (1977);

Marile canioane (1977), jurnal american de călătorie; Editura Eminescu, col. Clepsidra

Ion Sălișteanu (1978);

Istoria unei generații pierdute – Expresioniștii (1978);

Micaela Eleutheriade (1979);

Dicționar cronologic al literaturii americane (1979);

Constelația gemenilor (1980);

Brâncuși: rădăcinile operei (1980);

Aventura imaginii (1982);

Gh. Saru (1982);

Brăduț Covaliu (1984);

Realitate, mit, simbol: un portret al lui James Joyce (1984);

Înainte și după Columb (1985);

Eugen Popa(1985);

La nord de Rio Grande (1986);

Înainte și după Columb (1987);

Arta engleză (1989);

A History of Romanian Art 1992;

Introducere în literatura comparată (1992);

Între cultură și coca-cola (1993);

Călătoriile domnului Rubens (1994);

Columb și insulele zburătoare (1994);

Necunoscutul de la Ambasada Franței. Un episod al biografiei lui Giordano Bruno (1995);

Dicționar alfabetic al literarurii americane, ediția a doua (1996);

Pietrele de la Stonehenge tac (1997);

Brâncuși și arta secolului XX (1998);

Romanul american al secolului XX (1999);

Jocul cu oglinzile (2000);

Civilizații enigmatice din nordul Americii (2001);

Povestea artelor surori. Introducere în ekphrastică (2001);

Brâncuși și arta modernă (2001);

Istoria literaturii americane în date (2002);

Dicționarul avangardelor (2003).

Drumuri printre amintiri (2008)

TRADUCERI

George Bernard Shaw, Teatru (1956);

William Shakespeare, Zadarnicele chinuri ale dragostei (1956); Poveste de iarnă (1990); Poeme (1975); Visul unei nopți de vară (1964);

Cântecul bizonului. Din literatura pieilor roșii (1978);

Casa cu multe ferestre. Cinci marxiști americani (1981);

Puiul de ren. Basme eschimose (1996).

EDIȚII

Alice Voinescu, Întâlniri cu eroi din literatură și teatru (1983);

Petru Comarnescu, Kalolagathon (1985);

Lord Byron, Opere, I-IV (1985);

Dragoș Protopopescu, Fenomenul englez, I-III.

PREMII

Premiul pentru critică al Uniunii Artiștilor Plastici din România (1969),

Premiul Emerson, acordat de Asociația Americană de Istoria Culturii (1973),

Premiul „B. P. Hasdeu al Academiei Române (1980)

Medalia de aur a Asociației Criticilor Americani pentru Dicționar cronologic. Literatura americană(1977).

DISTINCȚII

Ordinul „Meritul Cultural” clasa a III-a (1968) „pentru activitate deosebită în domeniul artelor plastice”

Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (2002).

AFILIERI

Membru Corespondent al Academiei Române din 1993.

Membru al Academiei Române  din 2004, pe specializarea Istoria Artei.

Director al Bibliotecii Romane din New York.