$$$

 S-a întâmplat în 19 mai1887: În această zi, s-a născut Ion Jalea, sculptor. Ion Jalea (n. Casimcea, judeţul Tulcea - m. 7 noiembrie 1983) a fost un sculptor român, membru al Academiei Române. A urmat gimnaziul pentru băieţi „Mircea cel Bătrân" din Constanţa (1899) şi apoi Şcoala de Belle-Arte şi Meserii (1903-1907), aceasta fiind perioada în care şi-a descoperit talentul pentru artele plastice sub îndrumarea unuia dintre cei mai cunoscuţi pictori constănţeni ai vremii. Sprijinit de Primăria Constanţa, care i-a acordat o bursă, Ion Jalea şi-a continuat studiile la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, cu Frederick Storck şi Dimitrie Paciurea.

În 1912, el a debutat cu o expoziţie personală la Bucureşti, unde a expus lucrări inspirate din vechile basme româneşti: Sfarmă-Piatră, Briar, Remuşcarea etc. Şi-a desăvârşit educaţia artistică la Academia Julian din Paris şi la „Grande Chaumiere'', sub îndrumarea lui Antoine Bourdelle. De asemenea, a lucrat şi în atelierul marelui sculptor impresionist Auguste Rodin. Ion Jalea a participat la Războiul de Reîntregire Naţională, pe frontul din Moldova, unde, în urma unei răni primite, şi-a pierdut braţul stâng. Pasiunea pentru sculptură şi talentul său l-au determinat să-şi depăşească limitările impuse de infirmitatea sa, continuând să îşi „modeleze" operele cu o singură mână.

În cadrul unei expoziţii colective, organizată la Iaşi de artiştii mobilizaţi, au fost expuse schiţele de front, în care artistul a evocat amintirea războiului, dar şi ororile faţă de tragediile pe care le-a provocat şi sentimentul de recunoştinţă pentru eroii căzuţi la datorie, toate aceste sentimente regăsindu-se transpuse în „Monumentul soldaţilor francezi căzuţi pe teritoriul României'' (Bucureşti, 1922), „Monumentul eroilor ceferişti'' (Bucureşti, 1923), „Monumentul dedicat soldaţilor români, foşti prizonieri în Germania'' (ridicat la Dieuse, Franţa), precum şi în basorelieful „Mausoleului de la Mărăşeşti'', realizat împreună cu Cornel Medrea.

Sculptorul român a întreprins călătorii de studii în: Franţa, Anglia, Italia (1923), URSS (1958, 1963), Austria (1961), Franţa (1962), SUA (1963), Japonia (1966).În 1922, a expus la Salonul de toamnă de la Paris. Din 1924, a participat la saloane oficiale, la expoziţii anuale de stat, la manifestări de artă românească, organizate la: Rotterdam şi Haga (1930); Zürich şi Bratislava (1943); Budapesta (1947); Moscova (1958); Helsinki, Leningrad, Budapesta, Bratislava, Minsk, Praga, Atena, Berlin, Belgrad (1960); Paris, Istanbul, Damasc, Alexandria, Cairo (1961); Pekin, Phenian (1966); Ulan Bator (1967); Torino (1970), precum şi la expoziţii internaţionale: Barcelona (1929); Paris (1937); New York (1939); Bienala de la Veneţia (1958); Berlin (1966); Anvers (1967); Paris (muzeul „Rodin'', 1971).

În 1915, 1923, 1936 (retrospectivă) a avut expoziţii personale la Bucureşti, organizate la Ateneul Român, Salonul oficial, Căminul Artelor, Sala Dalles.A acoperit cu activitatea sa bogată o perioadă de şase decenii, ciclurile sale tematice incluzând scene alegorice, religioase sau mitologice, scene de război sau de muncă, nuduri, portrete, figuri de ţărani, reliefuri şi basoreliefuri, statui, busturi, statuete, culminând cu lucrările sale monumentale.Dintre lucrările sale, realizate în cele mai diverse materiale - gips, bronz, piatră sau marmură : „Hercule doborând centaurul'', „Minerva'', „Bacante'', „Arcaş odihnindu-se'', „Spiru Haret'' (statuie, Bucureşti, 1935), „Monumentul infanteriei'' (Bucureşti, 1936), „Mihai Eminescu'' (Bucureşti), „'Mircea cel Bătrân'' (Tulcea), „Decebal'' (Deva), „Traian Demetrescu'' (Craiova), „La sapă'', „Muncitori cărând saci'', „Cu cobiliţa'', „Lăptăresele'' ş.a.

A fost membru corespondent (31 mai 1946; 2 noiembrie 1948) şi membru titular (21 martie 1963) al Academiei Române. De asemenea, a fost preşedinte activ (1956) şi preşedinte de onoare (1968) al Uniunii Artiştilor Plastici. În 1932 a devenit profesor la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, iar în 1942 director în Ministerul Artelor. A fost premiat la Expoziţia internaţională de la Barcelona (1932) şi a primit Marele Premiu al Expoziţiei internaţionale de la Paris (1937), Premiul Naţional pentru sculptură (Barcelona, 1941), Premiul de Stat (1957). A fost distins cu titlurile de Maestru Emerit al Artei şi Artist al Poporului (1957).

Sculptorul Ion Jalea a murit la 7 noiembrie 1983, la Bucureşti, la vârsta de 96 de ani. În 1968, Ion Jalea a donat Muzeului de Artă din Constanţa, 108 dintre lucrările sale cele mai însemnate. O mică parte dintre acestea a fost expusă în clădirea principală a muzeului, restul de lucrări putând fi admirate în cadrul Muzeului de Sculptură „Ion Jalea'', înfiinţat cu ocazia acestei donaţii a artistului. Printre lucrările expuse se regăsesc autoportrete ale artistului, portrete ale părinţilor săi şi ale celor două fiice, portretul scriitorului Liviu Rebreanu şi un cap de Madonă de o inestimabilă valoare. Colecţia a fost întregită în 1984, cu o serie de alte sculpturi dăruite de familia artistului, ajungând astfel la un total de 227 de lucrări. Muzeul de sculptură „Ion Jalea" este găzduit de o clădire în stil naţional (neo-românesc) proiectată de arhitectul Victor Stephanescu după marele război, aflată în zona istorică a oraşului Constanţa

Surse:

https://www.litoralulromanesc.ro/muzeul_ion_jalea.htm

https://adevarul.ro/locale/constanta/ion-jalea-constanteanul-sculptat-viata-singura-mana-operele-superbe-expuse-lume-1_563f1cb6f5eaafab2c682002/index.html

http://www.eualegromania.ro/2015/09/17/ion-jalea-sculptorul-prins-intre-doua-lumi/

https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/personalitati-din-constanta/portrete-oameni-care-au-facut-istorie-culturala-in-dobrogea-ion-jalea-galerie-foto-636717.html

https://www.agerpres.ro/documentare/2018/11/07/documentar-35-de-ani-de-la-moartea-sculptorului-ion-j alea--205826

&&&

 S-a întâmplat în 19 mai1910: În această zi, s-a născut pictorul Ion Ţuculescu. Ion Țuculescu s-a născut la Craiova, într-o familie de intelectuali. Tatăl său, Ioan P. Ţuculescu, a fost institutor şi, mai târziu, director timp de aproape trei decenii la Şcoala „Ion Heliade Rădulescu'' din Craiova, iar mama sa, Verginica Ţuculescu, era institutoare la aceeaşi şcoală. În oraşul natal, a urmat şcoala primară şi liceul.A fost foarte ataşat de bunicul său, Ion Papinian, „Tata Mare'' cum îi spuneau copiii, fiind crescut de acesta până la vârsta şcolară.

Întâiul pictor pe care l-a văzut lucrând şi care a lăsat o puternică impresie asupra sa a fost Eustaţiu Stoenescu. A urmat cursurile Colegiului Național „Carol I” din Craiova, unde a studiat desenul cu profesorul Eugen Ciolac, dar a trecut, în câteva rânduri, pentru lecţii particulare, şi prin atelierul pictoriţei craiovene Freda Tribalsky. Prima expoziție la care a fost remarcată prezența „pictorului diletant Ion Țuculescu” – alături de a fratelui său, Șerban – este cea organizată în1925, în sala de recepții a Palatului Administrativ al județului Dolj. După ce, un timp, a frecventat atelierul profesorului Gh.Teodorescu-Romanaţi, Ţuculescu a încercat să ilustreze, dar fără succes – cum avea să mărturisească mai târziu – celebra tragedie a lui Goethe, Faust. Descurajat şi cu credinţa că nu este suficient de talentat pentru a continua să se ocupe de pictură, s-a hotărât, la cererea tot mai insistentă a tatălui său, să-şi îndrepte paşii către Facultatea de Ştiinţe Naturale şi apoi spre cea de Medicină din Bucureşti, obținând doctoratul, în 1939, cu calificativul magna cum laude.

Autentica sa vocaţie pentru pictură avea, însă, să-şi spună cuvântul şi să dea roade nu peste mulţi ani. In 1938, prima expoziție personală în sala Ateneului Român din București s-a constituit într-un mare şi neaşteptat succes.În anii următori, Țuculescu participă la Salonul Oficial, la expoziţiile „Tinerimii Artistice” şi la alte expoziţii colective, iar, in 1942, este prezent la Bienala internaţională de artă de la Veneţia. Până în 1947, el deschide şapte expoziții personale, însă, în următorii zece ani, Ion Ţuculescu nu mai are acces la aproape nicio manifestare expoziţională, din pricina inaderenţei la noua linie estetică impusă de sovietici. În această perioadă este cercetător la Academia Română şi şef de lucrări la Spitalul Brâncovenesc. În 1956 deschide o expoziţie în propria locuinţă, iar, din 1957, reîncepe să participe la expoziţii colective. La 27 iulie 1962, în urma unei boli neiertătoare, Ion Țuculescu se stingea din viaţă, la numai cincizeci şi doi de ani, aproape izolat, puţin cunoscut de public şi chiar de confraţi, total ignorat de autorităţi. Este înmormântat în cimitirul mănăstirii Cernica, în cavoul familiei Galaction.

În 1965, la Sala Dalles din Capitală, a fost organizată prima expoziţie retrospectivă Ion Ţuculescu, care a revelat publicului existența unuia dintre marii pictori europeni ai epocii de după război.În anul următor, România a participat la Bienala de artă de la Veneţia cu 80 dintre lucrările sale. Petru Comarnescu a scris prima monografie Țuculescu, aparută în 1967, iar Muzeul de Arta din Craiova a inaugurat, în 1973, Secția Ion Țuculescu. Vorbind despre existența acestui mare artist, Geo Bogza scria: „Ion Țuculescu a pictat până în ultima clipă, credincios țelului său, lăsând în urma lui o operă trainică și cutezătoare, cu care, în anii următori, poporul nostru se va mândri tot mai mult, cum s-a petrecut și cu opera lui Constantin Brâncuși. Biruința lui Țuculescu este mare și pilduitoare, fiindcă este una dintre acele biruințe de după moarte care, din timp în timp, ne zguduie conștiințele și îmbogățesc tezaurul spiritual al omenirii.”

Surse:

https://www.artline.ro/Pictori-romani--Ion-Tuculescu--13657-1-n.html

http://www.eualegromania.ro/2015/10/09/ion-tuculescu-pictorul-diletant-o-personalitate-complexa-a-culturii-romane/

https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2017/07/27/documentar-55-de-ani-de-la-moartea-pictorului-ion-tuculescu-0 3-46-17

&&&

 S-a întâmplat în 19 mai1919: La această dată, a fost înfiinţată organizaţia non guvernamentală „Save the Children” pentru apărarea drepturilor copilului. Face parte din „International Save the Children Alliance” care este compusă din alte 27 de organizaţii naţionale. „International Save the Children Alliance este un ONG cu statut consultativ pe lângă Consiliul Economic şi Social al ONU. Am avut onoarea acum două decenii să lucrez îndeaproape cu reprezentanți ai acestei organizații în Irak și depun mărturie că oamenii lucrau cu o rară dedicație pentru oameni și pe care nu am văzut-o prin alte părți!

Povestea „Save the Children” începe în 1919, atunci când Eglantyne Jebb, revoltată de consecințele Primului Război Mondial (zeci de mii de copii mureau zilnic din cauza bolilor și a foametei în toate țările Europei), înființează „Save the Children Fund”, urmând ca, un an mai târziu, în 1920, să fondeze la Geneva prima mișcare internațională pentru copii „The International Save the Children Union”, având ca membri „Save the Children Fund” și „Rädda Barnen” (Salvați Copiii Suedia). Aceeași Eglantyne Jebb redactează documentul care devine Declarația Drepturilor Copilului, adoptată în 1924 de Liga Națiunilor Unite și sursă de inspirație pentru viitoarea Convenție cu privire la Drepturile Copilului adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1989 și ratificată de România în 1990. Devotați crezului lui Eglantyne Jebb, „salvarea copiilor din întreaga lume reprezintă un lucru imposibil doar dacă refuzăm să-l realizăm”, toți cei care au aderat, de-a lungul anilor, la principiile „Save the Children” – angajați și voluntari, deopotrivă, au dezvoltat mereu programele pentru copii, astfel încât niciunui copil din lume să nu-i fie refuzat dreptul la viață, educație, protecție și participare. Scopul principal al asociației „Save the Children” este dezvoltarea proiectelor care aduc îmbunătățiri substanțiale și de lungă durată în folosul copiilor.

La noi, organizaţia „Salvaţi Copiii România” a fost înfiinţată în anul 1990 şi a devenit membră a organizaţiei „International Save the Children Alliance” în anul 1997. „Salvați Copiii România” este o organizație neguvernamentală, de utilitate publică, non-profit, care militează activ pentru drepturile și protecția copilului în România, din 1990, în acord cu prevederile Convenției Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului. Programele Organizației sunt adresate tuturor copiilor, cu o atenție deosebită către cei aflați în situații dificile - copiii din comunitățile dezavantajate, copiii victime ale violenței, exploatării prin muncă, traficului sau neglijării, copiii refugiați etc. Peste 1.340.000 copii au fost implicați în campaniile și programele desfășurate de Organizație. „Salvați Copiii România” este membru al „Save the Children International”, cea mai mare organizație independentă din lume care promovează drepturile copilului și care cuprinde 30 de membri și desfășoară programe în peste 120 de țări. Misiunea organizației „Salvați Copiii România” este de a obține progrese marcante privind modul în care copiii sunt tratați și de a produce schimbări imediate și de durată în viața acestora. Viziunea „Salvați Copiii România” este o lume în care fiecărui copil îi este respectat dreptul la viață, protecție, dezvoltare și participare.

Surse:

https://www.savethechildren.net/

https://www.salvaticopiii.ro/

https://www.salvaticopiii.ro/cine-suntem/povestea-save-the-ch ildren

&&&

 S-a întâmplat în 19 mai 1947: În această zi, s-a născut actorul italian Michele Placido. De fapt, Michele Placido este actor, regizor și scenarist italian. Este cunoscut în România în special pentru rolul lui Corrado Cattani din serialul de televiziune La piovra (Caracatița).

Michele Placido s-a născut în Ascoli Satriano, într-o familie săracă din Rionero in Vulture, Basilicata. Este descendent al bine-cunoscutului Carmine Crocco. A studiat actoria la Centro Sperimentale di Cinematografia din Roma, și apoi împreună cu Silvio D'Amico a studiat și la Academia de Arte Dramatice. Și-a făcut debutul ca actor în piesa Midsummer's Night Dream din 1969. Doi ani mai târziu a început să joace în filme, în regia lui Luigi Comencini, Mario Monicelli, Salvatore Samperi, Damiano Damiani, Francesco Rosi, Walerian Borowczyk, Marco Bellocchio, Paolo Cavara și Carlo Lizzani. 

Primul său succes l-a cunoscut cu rolul soldatului Paolo Passeri din Marcia trionfale (1976, regizat de Bellocchio), rol pentru care el a câștigat un premiu David di Donatello. Peste doi ani a câștigat premiul Ursul de Argint pentru cel mai bun actor la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, ediția 29, pentru rolul muncitorului homosexual din melodrama ironică Ernesto (1978, regizată de Samperi). A apărut în câteva filme TV din anii 1970, dar anul 1983 a marcat începutul celei mai mari popularități a sale, prin rolul principal al inspectorul de poliție ce investighează Mafia în serialul Caracatița, de Damiano Damiani. Și-a reluat rolul în următoarele trei părți ale serialului, până când personajul său a fost asasinat. După aceasta a apărut într-un număr de filme și producții de televiziune în calitate de om al legii ce se ocupă cu crima organizată, printre care și filmul semibiografic despre Giovanni Falcone, în care l-a jucat pe judecătorul titular. În 2008, într-o răsturnare de roluri, Placido l-a portretizat pe capul longeviv al mafiei, Bernardo Provenzano, în filmul L'ultimo padrino.

Michele Placido a fost căsătorit cu actrița Simonetta Stefanelli; cei doi au divorțat în 1994. Stefanelli este cunoscută pentru rolul primei soții a lui Michael Corleone în filmul Nașul. Fiica lor, Violante Placido, de asemenea este actriță. Din 2012, Michele Placido este căsătorit cu actrița Federica Vincenti (n. 8 noiembrie 1983), după ce anterior au avut o relație de zece ani. Au divorțat în decembrie 2017.Actorul are cinci copii, iar în urma lui se află trei căsnicii și o mulțime de aventuri, unele încheiate cu nașterea unor copii. 

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/michele-placido-15372/

http://stiri.tvr.ro/va-amintiti-de-comisarul-cattani-actorul-michele-placido-interpretul-celebrului-comisar-impline-te-70-de-ani_74327.html#view

https://www.avantaje.ro/articol/cum-arata-astazi-actorii-din-caracatita-serialul-care-i-a-tinut-cu-sufletul-la-gura-pe-romani/39th-moscow-international-film-festival

https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2016/05/19/documentar-actorul-italian-michele-placido-interpretul-comisarului-cattani-implineste-70-de-ani-08-31-22

https://www.facebook.com/vmarkus.ro/posts/ne-a-desp%C4%83r%C8%9Bit-b%C4%83tr%C3%A2ne%C8%9Bea-michele-placido-are-79-de-ani-so%C8%9Bia-lui-41-iar-c%C4%83snici/9302993 16529070/

&&&

 S-a întâmplat în 19 mai1952: În această zi, îşi începea, practic, activitatea,  Institutul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie din Bucureşti, primul de acest fel de pe glob, conceput şi condus de academicianul Ana Aslan, după decizia de înfiinţare din data de 22 ianuarie 1952. A devenit Institut Naţional în 1974, iar în anul 1992, i s-a atribuit numele de „Ana Aslan”.

Ana Aslan (1897-1988) a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Bucureşti (1915-1922). A fost profesor titular de clinică medicală a Facultăţii de Medicină din Timişoara (1945-1949), şef de secţie la Institutul de Endocrinologie din Bucureşti (1949-1952), iar din 1952 până în 1988 director al Institutului de Geriatrie.Prof. Aslan a evidenţiat importanţa procainei (cunoscută până atunci doar ca anestezic local) în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. Produsul farmaceutic promitea încetinirea procesului de îmbătrânire cu aproximativ 40%.Numeroase personalităţi internaţionale au urmat tratament cu Gerovital: Tito, Charles de Gaulle, Hruşciov, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali.

Gerovitalul a fost elaborat între anii 1946 şi 1956 de prof. Aslan – pionier al gerontologiei medicale mondiale –  şi de Şcoala sa, după numeroase cercetări clinice şi experimentale. Rezultatele cercetărilor au făcut obiectul lucrării „Novocaina ca factor eutrofic şi întineritor în tratamentul profilactic şi curativ al bătrîneţii”, publicată împreună cu Prof. C. I. Parhon în 1955.Un an mai târziu, în 1956, Gerovitalul H3 este prezentat pentru prima dată lumii medicale la Congresul Therapiewoche de la Karlsruhe şi apoi la Congresul European de Gerontologie de la Basel. Din acest moment, cercetările româneşti în domeniu se impun pe plan internaţional şi generează şi o serie de cercetări de testare şi comparaţie cu produse similare din farmacopeea mondială. În anul 1967, a fost realizată prima cremă Gerovital H3 în laboratoarele Farmec dela Cluj-Napoca.Crema nu doar regenera epiderma, dar reuşea să menţină procesele metabolice specifice pielii tinere, la persoanele în vârstă. Farmec a făcut din Gerovital H3 o adevărată marcă de succes, pe care o deţine şi astăzi în portofoliu, într-o formulă reînnoită. În 1960, prof. Ana Aslan începe experimentarea unui nou produs care conţine, pe lângă procaină, şi un factor activator şi antiaterogen – Aslavital. Cercetările au fost făcute în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu iar produsul geriatric Aslavital a fost brevetat şi introdus în producţie industrială în 1980.

În 1964, preşedintele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a propus institutul geriatric din Bucureşti, ca model, ţărilor dezvoltate. A devenit foarte repede celebru: pe parcursul anilor, peste 30 de şefi de state şi un număr impresionant de personalităţi s-au numărat printre pacienţii Institutului. S-a dezvoltat rapid ajungând la un număr de 600 de paturi în clinicile din Otopeni şi Căldăruşani. S-au organizat, de asemenea, un ambulatoriu în Bucureşti, plus 190 de cabinete de geriatrie în toată ţara, inclusiv secţiile exterioare din hotelurile de la Eforie, Mangalia, Herculane. În anul 1974, Institutul se extinde cu o secţie clinică nouă, remarcabilă prin confortul interior şi spaţiile largi, situată într-un decor natural pe o suprafaţă de 33 ha la Otopeni. Clădirea din strada Mănăstirea Căldăruşani nr. 9, care este şi sediul central al Institutului, face parte din patrimoniul arhitectural, fiind o creaţie a lui I. D. Berindei, cu decoraţiuni de ceramică în stil românesc.

În 1985, prof. Ana Aslan publică în „Romanian Journal of Gerontology and Geriatrics” lucrarea „Tehnica şi acţiunea tratamentului cu Gerovital H3. Precizări după 34 ani de folosire”. Lucrarea este o sinteză a cercetărilor efectuate de grupul condus de prof. Ana Aslan şi în acelaşi timp semnalează superioritatea produsului românesc comparativ cu produse similare. Beneficiul adus statului în perioada 1972-1985 a fost între 15-17 milioane de dolari pe an. Într-o perioadă în care sistemul comunist limita drastic legăturile ţării cu exteriorul, datorită produsului promovat de Ana Aslan, personalităţile lumii vizitau discret Republica Socialistă România şi se internau, pentru tratament, în Institutul de Geriatrie. Aslan a reuşit astfel să-şi creeze, în ţară, un scut de intangibilitate prin valuta pe care o aduceau celebrii pacienţi străini veniţi la tratament. După 1990, a urmat, inerent, o perioadă mai grea, depăşită şi graţie recunoaşterii mondiale a Şcolii de Geriatrie din România: s-au restabilit şi extins colaborările cu clinicile din Suedia, Franţa, Italia, Spania, Indonezia, Thailanda şi Orientul Mijlociu.

În prezent, Institutul are două clinici (una în Bucureşti şi una în Otopeni) şi un ambulatoriu în Bucureşti. Asistenţa medicală are un caracter unic, prin aplicarea terapiei specifice cu Gerovital sau Aslavital după metoda originală dezvoltată de-a lungul a peste 50 de ani de cercetări. Internarea se efectuează pe baza recomandării de la medicul de familie sau de altă specialitate medicală, dovada de plătitor de asigurări sociale sau talon de pensie sau, la cerere, contracost. Preţurile afişate pe site-ul Institutului sunt doar pentru cetăţenii străini.Terapia cu  produse Aslan nu  este  indicată  în  cazul  în  care  în  ultimii cinci ani pacientul a avut o suferinţă oncologică activă.

Tratamentul Ana Aslan- o cură completă durează de regulă două săptămâni – constă în administrarea produselor Gerovital H3, terapia fiind indicată cu scop profilactic încă de la vârsta de 40 de ani. Modul de administrare poate fi sub formă de injecţii (intramusculare, intravenoase sau intraarteriale, sau infiltraţii intra şi periarticulare) şi/sau formă de drajeuri, după o schemă individualizată. Indicaţiile tratamentului ocupă o paletă foarte largă din patologia vârstnicilor: afecţiuni reumatismale degenerative, tulburări  circulatorii  periferice, stări depresive, suferinţe ale aparatului digestiv, astm bronşic, hipertensiune arterială, dislipidemie, diabet zaharat. În  sediul din Otopeni  al  Institutului  lucrează 26  medici,  80  asistente  medicale  şi  29 infirmiere. Marea majoritate a medicilor din cadrul Institutului sunt specializaţi în geriatrie şi gerontologie şi în plus au cel puţin încă o altă specialitate medicală. Ca urmare, pacientul poate beneficia, pe lângă consultaţia de geriatrie, şi de consultaţie de: medicină internă, cardiologie, gastroenterologie, neurologie, psihiatrie, recuperare medicală, O.R.L., oftalmologie, psihologie, reumatologie, urologie, dermatologie.

Asistenţa  geriatrică  se  combină,  acolo  unde  este  cazul  şi  dacă  situaţia  medicală  a pacientului  o  permite,  cu  un  program  complex  de  recuperare  care  se  desfăşoară  într-un compartiment bine dezvoltat şi utilat din  punct  de  vedere  tehnic,  constând  în  servicii  de: fizioterapie (electroterapie, hidroterapie, magnetoterapie), kinetoterapie, masaj, fitness. Pe lângă tratamentul medical, pacientul poate beneficia de terapie estetică având scopul menţinerii sau îmbunătăţirii calităţii tegumentare, precum şi al remodelării corporale, terapie care se bazează pe produsele specifice Ana Aslan, utilizând aparatură computerizată.

Surse:

https://ana-aslan.ro/

https://ana-aslan.ro/biografie/

https://www.facebook.com/Institutul.AnaAslan/?locale=ro_RO

https://ms.ro/ro/unitati-sanitare/institutul-na%C8%9Bional-de-gerontologie-si-geriatrie-ana-aslan/

https://identitatea.ro/romanca-ana-aslan-infiintat-primul-institut-de-geriat rie-din-lume/

$$$

 S-a întâmplat în 19 mai…

– „Ziua internaţională a medicului de familie”; stabilită în 2010 de organismul profesional internaţional al medicilor de familie – WONCA (The World Organization of Naţional Colleges, Academies and Academic Associations of General Practitioners/Family Physicians), cu ocazia Conferinţei internaţionale de la Cancun. În România ziua a fost marcată pentru prima oară în 2013

- Ziua Mondială de luptă împotriva hepatitei. Alianţa Mondială pentru Hepatită (WHA) a stabilit această zi in 2008. 

- 1593: S-a născut pictorul flamand Jacob Jordaens (m. 1678)

- 1737: Episcopul greco-catolic Ioan Inocenţiu Micu (1692-1768), cel care a pornit lupta politică a românilor din Transilvania pentru ridicarea acestora la statutul de naţiune politică, şi-a stabilit reşedinţa („a descălecat”) la Blaj, unde a ridicat clădiri şcolare, o mănăstire şi o catedrală

- 1762: S-a născut filosoful german Johann Gottlieb Fichte; rol însemnat în formarea conştiinţei naţionale germane (m. 1814)

- 1802: „Legiunea de onoare” (Légion d’Honneur) a fost fondată de Napoleon Bonaparte pentru a recompensa talente excelente și mari virtuți, cea mai înaltă distincție civilă și militară franceză; romană prin nume, (inspirată de „Legio honoratorum conscripta” din Antichitate), prin simbolismul ei (drapelul) și prin organizare (16 cohorte pentru Franța), „Legiunea de Onoare” se eliberează de tradiția ordinelor Regimului vechi, fiind deschisă tuturor, și nu numai nobililor, funcționarilor, bogaților și celor cu influență. În data de 14 iulie 1804, a avut loc la Capela Invalizilor prima conferire a „Legiunii de Onoare”, de către Napoleon Bonaparte, ofițerilor merituoși, în cursul unei ceremonii oficiale fastuoase

- 1859: S-a născut publicistul Iuliu Moisil; importante contribuţii în modernizarea învăţământului românesc; din 1910, odată cu înfiinţarea Muzeului Pedagogic din Bucureşti, a fost numit director al acestuia, calitate în care a desfăşurat o bogată activitate de organizare şi colecţionare de materiale didactice; membru de onoare al Academiei Române (m. 1947)

- 1887: S-a născut Ion Jalea, sculptor român, membru al Academiei Române (d. 1983)

1890: S-a născut Hồ Chí Minh (Ho Şi Min - cel care luminează), om politic vietnamez; preşedinte al R. D. Vietnam (1945-1969); fondator al Partidului Comunist din Indochina (1930) (m. 1969) 

- 1892, 19/31: S-a născut scriitorul rus Konstantin Paustovski (m. 1968)

- 1895: A murit José Marti, scriitor şi om politic cubanez; fondator al Partidului Revoluţionar Cubanez (1892); unul dintre organizatorii şi conducătorii răscoalei anti-spaniole (n. 1853) 

- 1897: S-a născut Enrico Mainardi, violoncelist, dirijor şi compozitor italian (m. 1976)

- 1899, 19/31: S-a născut scriitorul rus Leonid Leonov (m. 1994)

- 1910: S-a născut pictorul Ion Ţuculescu (m. 1962)

- 1912: A murit scriitorul polonez Boleslaw Prus (pseudonimul lui Aleksandr Głowacki) (n. 1847)

- 1919: S-a născut compozitorul Mircea Chiriac (m. 1994)

- 1919: A fost înfiinţată organizaţia non guvernamentală Save the Children pentru apărarea drepturilor copilului. Face parte din International Save the Children Alliance care este compusă din alte 27 de organizaţii naţionale. International Save the Children Alliance este un ONG cu statut consultativ pe lângă consiliul Economic şi Social al ONU. Organizaţia Salvaţi Copiii România a fost înfiinţată in anul 1990 şi a devenit membră a organizaţiei International Save the Children Alliance în anul 1997

- 1922: Este înfiinţată „Organizaţia de Pionieri" a Uniunii Sovietice

- 1927: S-a născut Patriciu Mateescu, sculptor şi ceramist român stabilit, din 1979, în SUA

- 1930: S-a născut actorul Cornel Vulpe (m. 2002) 

–1932: S-a născut scriitoarea, jurnalista şi profesoara mexicană Elena Poniatowska; a scris şi relatat, în cei 60 de ani de jurnalism, despre clasele sociale marginalizate, despre săraci şi discriminarea femeilor, despre revendicările sociale din Mexic şi America Latină; Premiul Cervantes pe 2013

- 1938: S-a născut artistul decorator Dionisie Popa (m. 2000)

– 1939: A murit poetul George Petcu; iniţiază (1938), împreună cu prietenii apropiaţi (şi colegi de studii) Ştefan Baciu şi Laurenţiu Fulga, o „Grupare a scriitorilor tineri”, la care îşi dau adeziunea Maria Banuş, Magda Isanos, Ion Frunzetti, Radu Stanca ş.a; iniţiativa eşuează; la începutul lui 1939 reia proiectul, sub forma unei reviste literare, „Contrapunct”, având la bază aceeaşi idee de solidarizare a tinerei generaţii, proiect întrerupt de moartea prematură a poetului (n. 1917)

- 1940: A murit prozatorul T. C. Stan; a lucrat şi ca redactor la Agenţia de Presă RADOR (n. 1907) 

- 1941: S-a născut Alexandru Bogdan, medic veterinar şi zootehnist; cercetări în domeniul biologiei animale şi al tehnologiei şi patologiei reproducţiei; membru corespondent al Academiei Române

– 1941: S-a născut scenarista, regizoarea şi producătoarea americană Norah Ephron, care a semnat comedii romantice precum „Nopţi albe în Seattle” şi „Când Harry a cunoscut-o pe Sally” (m. 2012)

- 1945: S-a născut Pete Townshend, chitarist şi compozitor britanic; membru fondator al formaţiei rock „The Who" 

- 1947: S-a născut actorul italian Michele Placido

- 1952: Înfiinţarea, la Bucureşti, a Institutului de Geriatrie (din 1974, Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan”), condus, între anii 1958 şi 1988, de acad. Ana Aslan

- 1954: A murit compozitorul american Charles Ives (n. 1874)

- 1977: S-a născut Natalia Oreiro, actriţă de film şi cântăreaţă uruguayană

- 1994: A murit Jacqueline Kennedy Onassis, ziaristă şi editor american; soţia fostului preşedinte al SUA John F. Kennedy şi, apoi, a magnatului grec Aristotel Onassis (n. 1929)

- 1995: A murit Paul Anghel, prozator, eseist, dramaturg şi scenarist (n. 1931) 

- 1997: Curtea Supremă de Justiţie a reabilitat 21 de intelectuali, printre care Constantin Noica, Alexandru Paleologu, Nicolae Steinhardt, Vladimir Streinu, Dinu Pillat, Al. O. Teodoreanu, acuzaţi pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale” şi „crimă de trădare de patrie”. Cei 21 au fost condamnaţi (în perioada 24.II-1.III.1960) la pedepse cuprinse între 7 ani de închisoare corecţională şi 25 de ani de muncă silnică, cu confiscarea totală a averii; „inculpaţii” erau acuzaţi că au citit şi au discutat cărţi şi manuscrise de filosofie ale unor români „de dincolo” sau pentru relaţiile unora dintre ei cu Ambasadele americană, britanică, franceză ş.a.

– 2006: A murit inginerul geofizician Marius Petre Visarion; s-a axat pe prospectarea geofizică a subsolului României; membru corespondent al Academiei Române din 1991 (n. 1929)

- 2007: Primul referendum naţional privind demiterea preşedintelui Traian Băsescu. 78,1% dintre cetăţenii prezenţi la vot (circa 4 milioane) au votat împotriva demiterii, iar 21,9% pentru. La 19.IV.2007, la iniţiativa PSD, Parlamentul a aprobat hotărârea de suspendare din funcţie, pentru o lună, a preşedintelui Traian Băsescu (cu 322 de voturi pentru demitere şi 108 voturi împotrivă), aceasta fiind o premieră pe scena politică românească.În iulie 2012, Parlamentul României l-a suspendat pentru a doua oară. El a rămas în funcţie după referendumul din data de 29 iulie 2012, întrucât nu s-a întrunit rata de participare necesară validării votului – 50% + 1 (46,23 % din cetăţenii cu drept de vot s-au prezentat la urne, 87,52 % au votat pentru demitere şi 11,15 % au votat împotrivă), dar a rămas suspendat până pe data de 27 august 2012, atunci când Monitorul Oficial a publicat decizia Curţii Constituţionale cu privire la disputa dintre partidele politice pe tema numărului cetăţenilor cu drept de vot de pe listele electorale din România

– 2011: A murit fostul premier irlandez Garret FitzGerald, care a condus două guverne în perioada 1981-1987, marcată de o severă criză economică; a jucat un rol important în instaurarea păcii în Irlanda de Nord, iar în 1985 a negociat un tratat cu Marea Britanie care oferea Irlandei, în premieră, un rol în afacerile de pe teritoriul britanic (n. 1926)

$$$

 🔴 Omul care a ridicat o țară împotriva asupritorilor nu a fost decapitat de iataganele otomane, ci măcelărit mișelește în noapte chiar de aliații săi. Când trupul lui Tudor Vladimirescu a fost aruncat într-o fântână din Târgoviște, ordinul asasinatului a venit de la Alexandru Ipsilanti, liderul mișcării grecești Eteria. Rapoartele consulare dezvăluie o trădare înfiorătoare, o conspirație născută din paranoia și interese politice divergente. Revoluția din o mie opt sute douăzeci și unu și-a devorat eroul în umbra comploturilor.

La început, alianța revoluționară părea indestructibilă. Eteria și pandurii olteni împărtășeau visul eliberării de sub jugul oriental. În spatele jurămintelor însă, obiectivele erau opuse. Tudor dorea să scape Țara Românească de corupția fanarioților și abuzurile fiscale ce sărăciseră țărănimea. Ipsilanti visa doar la independența Greciei, folosind teritoriul românesc drept câmp de manevră. Pentru elita eteristă, îmbrăcată în mătăsuri, pandurii în opinci nu erau parteneri egali, ci carne de tun necesară pentru a atrage furia armatelor otomane.

🔴 Fisura fatală a apărut când realitatea geopolitică a lovit necruțător. Odată ce armatele imperiale otomane au trecut Dunărea, aducând amenințarea unui măcel civil, liderul pandurilor a înțeles că un război deschis ar șterge țara de pe hartă. A luat o decizie de o luciditate politică dureroasă. A inițiat negocieri secrete cu pașalele turcești, explicând că revolta e îndreptată exclusiv împotriva fanarioților, sperând să evite transformarea satelor într-o baie de sânge. A fost o mutare riscantă pentru a salva poporul. Pentru Ipsilanti, decizia a fost etichetată instantaneu drept trădare.

Capcana a fost întinsă cu o precizie diabolică la conacul din Golești, în mijlocul trupelor românești. Eteriștii știau că nu îl pot aresta pe Vladimirescu atâta timp cât avea loialitatea oarbă a pandurilor săi. Au lovit direct la vârful ierarhiei militare. Liderii greci au manipulat frica propriilor căpitani ai lui Tudor, precum Macedonski și Prodan. I-au convins că liderul lor negociază predarea armatei. Când ofițerii străini au pătruns în miez de noapte în tabără pentru a-l aresta în forță, oamenii cărora Tudor le dăduse demnitate, curaj și arme s-au dat la o parte, coborând privirile. Tăcerea lor complice a fost prețul cu care eroul a fost vândut. ⚔️

🔴 Drumul spre Târgoviște a fost un calvar, o coborâre lentă în infernul suferinței fizice. Fostul lider, omul care dicta legi în București și era privit ca un zeu izbăvitor, a fost târât în lanțuri, lovit și batjocorit de mercenari arnăuți. Ajuns în vechea capitală a Țării Românești, a fost aruncat în beciurile Mitropoliei. Ipsilanti nu dorea doar moartea sa, ci voia să îi frângă spiritul prin torturi inumane, sperând să afle unde și-a ascuns tezaurul strâns în campanie. Dar eroul a tăcut. A suportat chinurile cu o tărie de cremene, privindu-și călăii cu un dispreț suveran ce i-a înfuriat teribil.

Execuția nu a avut nimic din onoarea unui tribunal militar, fiind un asasinat la adăpostul întunericului. În noaptea de douăzeci și șapte spre douăzeci și opt mai, Vasile Caravia, un asasin dominat de sadism, cu alți ofițeri eteriști, l-au scos pe Vladimirescu la marginea orașului. Nu i-au acordat nici măcar minimul drept creștinesc la o ultimă dorință sau la un preot. L-au măcelărit cu săbiile și i-au ciopârțit trupul pentru a se asigura că mitul său invincibil va muri odată cu el. Au aruncat resturile într-o fântână adâncă, sperând să șteargă orice urmă a existenței sale, o încercare patetică de a ascunde crima de ochii istoriei. Nici azi nu se cunoaște locul exact unde se odihnește cel care a trezit conștiința românilor.

Detaliul ce transformă tragedia într-o ironie amară lovește la scurt timp după asasinat. Alexandru Ipsilanti, cel care a ordonat uciderea presupusului trădător, a fugit cu lașitate din fața armatelor otomane. La Drăgășani, trupele Eteriei au fost zdrobite, iar el a abandonat ofițerii pe câmpul de luptă, trecând granița în Imperiul Habsburgic și lăsând țara pradă jafului turcesc. A murit la scurt timp după aceea, complet bolnav, prizonier și uitat de absolut toți în temnițele reci austriece. În schimb, sacrificiul liderului român nu a fost în zadar. Chiar anul următor, Poarta Otomană, înțelegând furia populară declanșată de Vladimirescu, a pus capăt definitiv domniilor fanariote. Omul trădat a învins, dincolo de propria s a moarte. 🥀