&&&

 S-a întâmplat în 13 mai 1930: În această zi, a murit Fridtjof Nansen, explorator polar, naturalist şi om politic norvegian; cunoscut pentru expediţiile sale spre Polul Nord (a condus expediţia pe schiuri care a traversat partea de sud a Groenlandei, în 1888; a organizat o expediţie în Arctica, între anii 1893 şi 1896, pe vasul Fram); după 1918 a lucrat în instituţiile Ligii Naţiunilor (s-a ocupat cu repatrierea prizonierilor şi cu problemele refugiaţilor); Premiul Nobel pentru Pace pe 1922.

Fridtjof Nansen n. 10 octombrie 1861, Vestre Aker, Suedia-Norvegia – d. Polhøgda, Norvegia) a fost un explorator, om de știință, diplomat, umanitarist norvegian, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Campion la schi și la patinaj în tinerețe, a condus echipa care a efectuat prima traversare a Groenlandei prin interior în 1888, și a devenit celebru pe plan internațional după ce a ajuns la 86°14′ latitudine nordică în cadrul expediției spre Polul Nord⁠(en) din 1893–96. Deși a renunțat la explorări după ce s-a întors în Norvegia, tehnicile și inovațiile sale de călătorie polară, în ceea ce privește echipamentul și îmbrăcămintea, au influențat o generație de expediții arctice și antarctice.

Nansen a studiat zoologia la Universitatea Regală Frederick din Christiania (vechea denumire a orașului Oslo înainte de 1925), și a lucrat apoi în calitate de custode la Muzeul Bergen⁠(en) unde cercetările lui în domeniul sistemului nervos central al unor ființe marine inferioare i-a adus un doctorat și a contribuit la punerea bazelor teoriilor moderne ale neurologiei. După 1896, principalul său interes științific a devenit oceanografia; în cursul cercetărilor, a efectuat numeroase călătorii științifice pe mare, în principal în Atlanticul de Nord, și a contribuit la dezvoltarea echipamentelor oceanografice moderne.

Ca unul dintre cei mai de seamă cetățeni ai țării sale, în 1905, Nansen a militat în favoarea dizolvării uniunii dintre Suedia și Norvegia, și a jucat un rol important în a-l convinge pe prințul Carol al Danemarcei să accepte tronul proaspăt independentei Norvegii. Între 1906 și 1908 a servit ca reprezentant al Norvegiei la Londra, unde a contribuit la negocierea Tratatului de Integritate, prin care se garanta independența Norvegiei. În ultimul deceniu al vieții, Nansen s-a dedicat în principal Ligii Națiunilor, după numirea sa în 1921 ca înalt comisar pentru refugiați. În 1922, a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru munca depusă în favoarea persoanelor dislocate în urma primului război mondial și a conflictelor asociate acestuia. Printre inițiativele introduse de el s-a numărat „pașaportul Nansen” pentru apatrizi, un certificat recunoscut de peste 50 de țări. El a lucrat în folosul refugiaților până la moartea sa subită din 1930, după care Liga a înființat Biroul Internațional Nansen pentru Refugiați în scopul de a se asigura că munca sa este continuată. Această organizație a primit și ea Premiul Nobel pentru Pace în 1938. Memoria lui Nansen este cinstită de multe țări, iar numele său este comemorat prin botezarea cu numele său a mai multe forme de relief, în special în regiunile polare.

Surse:

https://www.nobelprize.org/prizes/peace/1922/nansen/biographical/

https://www.unhcr.org/ro/344-rodespre-noievenimente-unhcrpremiul-nansen-pentru-refugiatifridtjof-nansen-html.html

https://www.britannica.com/biography/Fridtjof-Nansen

http://www.mnc.net/norway/Na nsen.htm

&&&

 S-a întâmplat în 13 mai1943: În timpul celui de-al doilea război mondial, lipsită fiind de sprijin eficient de la Berlin, armata germană din Africa de Nord (Afrikakorps), aflată sub conducerea mareşalului Erwin Rommel, capitulează în faţa aliaţilor. Campania din Africa de nord s-a desfășurat între 10 iunie 1940 și 16 mai 1943 și a inclus campaniile din Libia și Egipt (din deșertul vestic), din Maroc și Algeria (Operația Torța) și din Tunisia.

Luptele s-au dus între trupele Aliaților și cele ale Puterilor Axei.Efortul Aliat de război a fost dominat la început de trupele Commonwealthului și a celor care recunoșteau autoritatea unor guverne în exil cu sediul la Londra. Pe 11 mai 1942, Statele Unite s-au implicat direct în războiul din nordul Africii. (Istoricii militari americani au tendința să se numească luptele din Maroc, Algeria și Tunisia „Campania din Africa de nord”, iar la luptele din deșertul de vest „Campania din Libia și Egipt”).

Luptele din Africa de nord au început cu ocuparea Fortului Capuzzo italian din Libia de către forțele britanice în iunie 1940. Au urmat ofensiva italiană și contraofensiva forțelor Commonwealthului. Când italienii au suferit o serie de înfrângeri grele, trupele Afrikakorps germane comandate de feldmareșalul Erwin Rommel au venit în sprijinul aliaților lor. După o serie de lupte care a împins linia frontului înainte și înapoi de-a lungul Libiei și Egiptului, forțele britanice comandate de generalul Bernard Montgomery a reușit să împingă forțele Axei înapoi în Tunisia. După debarcarea Aliată de sub comanda generalului american Dwight Eisenhower din vestul Africii (Operația Torța) de la sfârșitul anului 1942 și după luptele Aliaților cu cu forțele Regimului de la Vichy, (care între timp trecuse de partea Axei), forțele Commonwealthului și ale americanilor au reușit să încercuiască forțele Axei în Tunisia de nord și le-au forțat să capituleze. Forțând Puterile Axei să lupte pe un nou front în Africa de nord, Aliații occidentali au asigurat o oarecare ușurare a presiunii exercitate împotriva sovieticilor pe frontul de răsărit. Informațiile obținute cu ajutorul mașinii de decodificat Ultra au fost de primă importanță pentru obținerea succesului în campania din Africa de nord.

Campania din Africa de nord a fost importantă din punct de vedere strategic, atât pentru Aliați, cât și pentru Axă. Aliații au folosit campania ca pe o etapă spre deschiderea celui de-al doilea front împotriva Axei și a contribuit la ușurarea presiunilor exercitate asupra frontului de răsărit. Puterile Axei plănuiseră să domine Marea Mediterană prin controlul asupra Gibraltarului și asupra Canalului Suez, având în vedere executarea unui atac care să le asigure accesul la câmpurile petroliere bogate din Orientul Mijlociu. Dacă ar fi reușit în întreprinderea lor, Axa ar fi tăiat aproape toate sursele de aprovizionare cu petrol ale aliaților și ar fi crescut în mod remarcabil stocurile de combustibil pentru mașina de război a Axei.

Anterior, la data de 13 septembrie 1940, Armata a 10-a Italiană a lansat un atac cu 100.000 de militari împotriva Egiptului sub control britanic și a stabilit poziții defensive la Sidi Barrani. Armata italiană era compusă, în principal, din unități nemecanizate, iar, generalul Graziani, conștient de puținătatea informațiilor despre tabăra britanică, a ales să nu nu continue atacul spre Cairo.Forțele britanice erau depășite numeric, având numai 35.000 de militari, dintre care numai jumătate erau trupe combatante. Cu toate acestea, britanicii au lansat un contraatac, Operația Compass. Contaatacul a avut un succes mult mai mare decât se preconizase și a dus la capitularea întregii armate italiene și la înaintarea Aliaților până la El Agheila. Uimitoarea înfrângere a italienilor nu a trecut neobservată și, în scurtă vreme, Deutsches Afrikakorps  au fost trimise în să lupte împotriva britanicilor. În ciuda faptului că a avut ca ordin doar să mențină linia frontului, Rommel a lansat o ofensivă de la El Agheila care, cu excepția Tobrukului, a reușit să-i împingă pe Aliați la Salum, repunând liniile frontului aproximativ pe pozițiile inițiale.

În perioada de acalmie care a urmat, forțele Aliaților s-au reorganizat, fiind formată Armata a 8-a britanică în principal din unități britanice, australiene și indiene, dar și din subunități sud-africane, neo-zeelandeze și franceze. Noua armată a lansat o ofensivă și a recucerit teritoriul recent ocupat de Rommel, nereușind să recucerească însă garnizoanele de la Bardia și Salum. Linia frontului a ajuns din nou la Agheila. După ce s-a reaprovizionat prin portul Tripoli, Rommel a reluat atacul. A reușit să-i înfrângă pe Aliați la Gazala, a recucerit Tobruk și i-a împins pe britanici până la frontiera Egiptului, unde înaintarea sa a fost oprită în timpul primei bătălii de la El Alamein. În acest moment, generalul Bernard Montgomery a preluat comanda forțelor Aliate din nordul Africii și, după bătăliile Alam Halfa și de la El Alamein, a început să împingă forțele Axei înapoi pe aliniamentele de plecare, reușind până în cele din urmă să cucerească orașul Tripoli.

Campania din Algeria și Maroc a început pe 8 noiembrie 1942 și s-a încheiat pe 11 noiembrie 1942. Într-o încercare de învăluire a forțelor germane, Aliații occidentali (Statele Unite și Commonwealth-ul Britanic) au debarcat în Africa Franceză de Nord (aflată sub controlul regimului de la Vichy) în speranța că vor întâmpina o rezistență redusă. În schimb, forțele regimului de la Vichy au opus o rezistență puternică forțelor Aliate la Oran (Maroc). În schimb, în Algeria, unde o lovitură de stat a Rezistenței Franceze a reușit să neutralizeze Corpul al XIX-lea Francez și guvernul vichy-ist, debarcarea a decurs fără nicio opoziție, iar capitala Alger a fost ocupată fără luptă. După trei zile de discuții și amenințări, generalul Mark Clark, unul dintre adjuncții lui Eisenhower, l-a convins pe amiralul vichy-ist François Darlan și pe generalul Alphonse Juin să ordone forțelor franceze să înceteze focul în Maroc pe 11 noiembrie. Darlan a rămas șeful administrației franceze în nordul Africii.

Debarcarea Aliaților în Africa și lipsa unei rezistențe serioase a trupelor franceze au fost pretextul pentru ocuparea de către germani a restului tertoriului francez aflat încă sub controlul guvernului de la Vichy. Ca răspuns, flota franceză a fost sabordată la Toulon, iar restul armatei Regimului de la Vichy cantonată în Africa s-a alăturat Aliaților. Campania din Tunisia a început pe 17 noiembrie 1942 și s-a încheiat pe 13 mai 1943 și a fost gândită să îndeplinească trei obiective:

- tăierea liniilor de aprovizionare italiene (5 ianuarie 1943) printr-o debarcare amfibie (Operația Largesse) lângă Sfax în Golful Gabes din estul Tunisiei;

- atacarea pozițiilor germane de la Gafsa (17 martie 1943) pentru sprijinirea Operației Pugilist printr-un atac dinspre est efectuat de americanii de la capul linei stabilite de Operația Torța;

- să asigure trupelor americane care tocmai terminau Operația Torța și trupelor care soseau după încheierea operațiunii unei șanse să se antreneze în condiții asemănătoare cu debarcarea care avea să aibă loc în Europa.

Deși Rommel a fost prins între forțele americane și britanice, el a reușit să stăvilească atacurile Aliaților printr-o serie de operațiuni defensive, cum a fost cea prin care i-a învins pe americani în bătălia de la Pasul Kasserine. Pe ansamblu, forțele germane au fost depășite prin flanc, datorită superiorității numerice și în artilerie. După ce britanicii au slăbit apărarea germană de pe Linia Mareth, Aliații au reușit să preseze forțele Axei până când rezistența lor în Africa a fost înfrântă. Forțele Axei au capitulat la 13 mai 1943, când Aliații au luat peste 275.000 de prizonieri de război. Această pierdere de personal a redus mult capacitatea de luptă a Axei.

Această operație a fost finalizată de Operația Retribution, care a fost gândită să prevină evacuarea forțelor italiene și germane din Tunisia. Operația a început pe 7 mai 1943 și s-a concentrat pe atacarea flotei germane de evacuare, care încerca traversarea între Tunisia și Sicilia și mai departe în Italia. În urma operațiunii, 897 germani au fost luați prizonieri pe mare, 653 au reușit să ajungă în Italia și se presupune că restul au murit înecați. După victoria din Campania din Africa de nord, Aliații occidentali au trecut la pregătirea Campaniei din Italia. Invazia Aliată din Sicilia avea să fie declanșată peste două luni.

Surse:

https://www.britannica.com/topic/Afrika-Korps

https://www.history.com/this-day-in-history/rommel-in-africa

https://www.historynet.com/rommels-afrika-korps.htm

https://ro.historylapse.org/bataliile-de-la-el-alamein

https://diana-kundalini.blogspot.com/2016/05/afrika-korps-capitulat-in-13-mai-1943.html

https://fall3nray.wordpress.com/2009/05 /25/africa-de-nord/

&&&

 S-a întâmplat în 13 mai1959: În această zi, a murit Emil Haţieganu, jurist şi om politic, membru marcant al PNŢ, membru în Consiliul Dirigent al Transilvaniei. A fost de mai multe ori ministru, arestat şi deţinut la Budapesta şi Györ (1944-1945) și deţinut politic (1948-1951); membru de onoare al Academiei Române. 

Emil Hațieganu, născut la 9 decembrie 1878, comuna Tritiul de Sus, comitatul Turda și decedat la 13 mai 1959, la Cluj, a fost fiul unui preot greco-catolic de pe Valea Someșului, având alți patru frați (Iuliu Hațieganu, Eugen Hațieganu, Simion Hațieganu, Ioan Hațieganu). A absolvit, în 1901, Facultatea de Drept a Universității din Cluj, unde a devenit ulterior și doctor în Drept. Emil Hațieganu a fost jurist și membru de onoare, din 1945, al Academiei Române. A condus, în calitate de fondator și director, între 1920 și 1923, revista „Glasul libertății” de la Cluj, cu subtitlul „Foaie pentru popor”, organ al Partidului Național Român. După absolvirea studiilor superioare, Emil Hațieganu a lucrat ca judecător la Hida, Ileanda Mare (azi, în județul Sălaj), apoi la Huedin și la Tribunalul din Cluj. În plan didactic, a fost profesor la Catedra de Procedură civilă a Facultății de Drept din Cluj, iar între 1943-1944, a fost ales rector al Universității „Regele Ferdinand”, refugiată la Sibiu. A îndeplinit și calitatea de redactor-șef al „Curierului judiciar” (1919) și al „Tribunei Ardealului” (1912-1918), publicații editate la Cluj.

Încă de tânăr, Emil Hațieganu s-a implicat și politic, fiind membru marcant al Partidului Național Român din Transilvania, iar după 1926, membru de frunte al Partidului Național Țărănesc, condus de Iuliu Maniu. A îndeplinit și funcții de reprezentare a românilor din Transilvania, fiind vicepreședinte al Senatului Național Român din Ardeal, președinte al Consiliului Național Român din Cluj (1918), membru în Consiliul Dirigent, din 2 decembrie 1918. Totodată, Emil Hațieganu a avut mai multe funcții ministeriale, fiind, în cadrul Consiliului Dirigent din Transilvania, șef al Resortului de codificare (1918-1920), ministru în mai multe guverne conduse de Al. Vaida-Voevod și Gheoghe G. Mironescu. În timpul celui de-al doilea război mondial, Emil Hațieganu a fost vicepreședinte al organizației „Frontul Românesc”, conducător al românilor din Ardealul de Nord ocupat între 1940-1944, ministru fără portofoliu în guvernul Petru Groza, în decembrie 1945, din partea PNȚ.

După instaurarea regimului comunist în România, juristul și patriotul clujean a fost arestat la Sibiu de autoritățile comuniste și anchetat de temutul ofițer de Securitate Gheorghe Crăciun, fiind întemnițat la Sighet, dar ulterior eliberat în 1955. A fost membru de onoare al Academiei Române (1945), calitate care i s-a retras în 1948, odată cu înființarea Academiei Republicii Populare Române, dar a fost repus în drepturi, ca membru de onoare al Academiei, în 1990.

Surse:

Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii.Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003

Fornade, Dan, Personalități clujene (1800-2007). Dicționar ilustrat, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2007

Rusu, Dorina, Membrii Academiei Române. Dicționar, Ediția a III-a revăzută și adăugită cu un cuvânt înainte de Academician Eugen Simion, București, Ed. Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003

https://www.bjc.ro/wiki/index.php/Ha%C8%9Bieganu%2C_Emil

https://legeaz.net/personalitati-juridice/emil-hatieganu

http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Hatieganu-Emil.-1893-1958.-Inv .-1635.pdf

&&&

 S-a întâmplat în 13 mai 1961: În această zi, a murit actorul american de film Gary Cooper. Gary Cooper (n. Frank James Cooper la 7 mai 1901 Helena, Montana, SUA - d. Los Angeles, California, SUA) a fost unul dintre cei mai mari actori americani de film, deținător a mai multe Premii Oscar. Frank James Cooper, Regele western-urilor, a primit cinci nominalizări la Oscar pentru filme ca „Mr. Deeds Goes to Town" (1936), „Sergeant York", „For Whom the Bell Tolls", „For Whom the Bell Tolls" (1943), „High Noon" (1952). A câştigat de două ori prestigiosul trofeu pentru „Sergeant York" şi „High Noon" iar în 1961 a primit un Oscar pentru întreaga carieră. Institutul American de film îl situează pe locul 11 în topul celor mai buni actori din istorie.

Cel care jucase încă de la începutul sonorului partituri romantice – în 1930 cu Marlene Dietrich în Morocco – şi emoţionase publicul cu dramaticul rol din versiunea din 1932 la ecranizarea după Hemingway, Adio Arme, sau în 1935 cu delicatul rol din Peter Ibbertson, a prins în 1933 un tren bun cu o comedie sofisticată. Design for Living a maestrului Ernst Lubitsch îi fixa un statut de sex-symbol, un stil monden, modern şi sentimental cumsecade, o seriozitate de la care nu s-a abătut, chiar dacă partitura lui era de război sau de western.Lunganul acesta chipeş, atletic şi de treabă care îşi întindea picioarele şi adormea blajin pe platou între filmări şi duble, cu genele lungi – se spune că numai Greta Garbo avea gene mai mari decât ale lui – plăcea tuturor. Un zâmbet timid şi şugubăţ îi lumina brusc faţa şi ochii deosebiţi străluceau. Filmele de început, alb-negru, îl arătau şi mai şarmant, mai ataşant.

Gary Cooper a fost vedetă a Hollywoodului de Aur, de mare studio şi a acceptat mereu roluri puternice, pozitive. Stilul sănătos de viaţă, sporturile diverse practicate intens – înot, schi, box, golf,  tenis, călărie – l-au şi menţinut în formă până la vârstă înaintată. După ce obţinuse Oscarul pentru cel mai bun regizor în 1935 cu It Happened One Night şi îi ridicase mingea lui Clark Gable la plasa celebrităţii, Frank Capra îl alege pe el pentru noua lui comedie sofisticată, una dintre cele câteva cele mai celebre şi mai vizionate.Cooper, prieten bun cu James Stewart, actor care va juca şi el în destule filme ale regizorului, se lasă cu generozitate dirijat. Avea o uşurinţă a abordării, un umanism numai al lui. Aşa că personajul Longfellow Deeds din comedia din 1936, Mr. Deeds Goes to Town, i-a venit mănuşă. Bunătatea şi simplitatea actorului s-au pliat perfect pe cea a caracterului din povestea romantică. Deeds este un locuitor tipic dintr-un mic orăşel american, se ştie cu toată lumea şi este apreciat de toţi. Pare excentric, pentru că îi plac animalele şi cântă liniştit la tubă (aşa cum în viaţa de toate zilele actorul iubea câinii şi cânta la muzicuţă). Însă, când moşteneşte o mare avere, se găsesc destui să-l acuze – tocmai din cauza lucrurilor care-i dădeau farmec – că e nebun, ca să fie deposedat, jefuit. Cum se întâmplă în filmele americane încă de la începutul sonorului, presa şi membrii breslei au aproape în fiecare film un cuvânt de spus. A patra putere în stat. De data aceasta o avem plasată strategic lângă erou pe fâşneaţa reporteriţă Bennett, adică Jean Arthur foarte simpatică în pardesiele ei cu pălării asortate. Cooper apare la costum de stofă, de iarnă, cu pălărie cu boruri, înainte când era un om obişnuit din clasa de mijloc. După, când este bogat, devine partenerul de vis.

Filmografia sa este lungă dar merită menţionată, pentru că acest mare actor a făcut istorie în cinematgrafie:

The Winning of Barbara Worth (1926)

Children of Divorce (1927)

Arizona Bound (1927)

Wings (1927) Aripi

Nevada (1927)

The Last Outlaw (1927) Ultimul haiduc

Beau Sabreur (1928)

The Legion of the Condemned (1928) Legiunea condamnaților

Doomsday (1928) Judecata de apoi

Half a Bride (1928)

Lilac Time (1928)

The First Kiss (1928)

The Shopworn Angel (1928)

Wolf Song (1929)

Betrayal (1929)

The Virginian (1929)

Only the Brave (1930)

The Texan (1930)

Seven Days' Leave (1930)

A Man from Wyoming (1930)

The Spoilers (1930)

Morocco (1930)

Fighting Caravans (1931)

City Streets (1931) Străzile orașului

I Take This Woman (1931)

His Woman (1931)

Devil and the Deep (1932)

If I Had a Million (1932) Dacă aș avea un milion

A Farewell to Arms (1932) Adio arme

Today We Live (1933)

One Sunday Afternoon (1933)

Design for Living (1933)

Alice in Wonderland (1933) Alice în Țara Minunilor

Operator 13 (1934)

Now and Forever (1934)

The Lives of a Bengal Lancer (1935)

The Wedding Night (1935)

Peter Ibbetson (1935)

Desire (1936) Dorință

Mr. Deeds Goes to Town (1936)

The General Died at Dawn (1936) Generalul a murit în zori

The Plainsman (1936)

Souls at Sea (1937) Suflete pe mare

The Adventures of Marco Polo (1938) Aventurile lui Marco Polo

Bluebeard's Eighth Wife (1938) A opta soție a lui Bluebeard

The Cowboy and the Lady (1938) Cowboy-ul și doamna

Beau Geste (1939)

The Real Glory (1939)

The Westerner (1940) Occidentul

North West Mounted Police (1940)

Meet John Doe (1941)

Sergeant York (1941) Sergentul York

Ball of Fire (1941) Minge de foc

The Pride of the Yankees (1942) Mândria yankeilor

For Whom the Bell Tolls (1943) Pentru cine bat clopotele

The Story of Dr. Wassell (1944) Povestea dr. Wassell

Casanova Brown (1944)

Along Came Jones (1945)

Saratoga Trunk (1945)

Cloak and Dagger (1946)

Unconquered (1947) Neînfrânt

Good Sam (1948) Bunul Sam

The Fountainhead (1949)

Task Force (1949)

Bright Leaf (1950)

Dallas (1950)

You're in the Navy Now (1951)

It's a Big Country (1951)

Distant Drums (1951)

High Noon (1952)

Springfield Rifle (1952)

Return to Paradise (1953)

Blowing Wild (1953)

Garden of Evil (1954)

Vera Cruz (1954)

The Court-Martial of Billy Mitchell (1955)

Friendly Persuasion (1956)

Love in the Afternoon (1957)

Ten North Frederick (1958)

Man of the West (1958)

The Hanging Tree (1959)

They Came to Cordura (1959)

The Wreck of the Mary Deare (1959)

The Naked Edge (1961)

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/gary-cooper-5979/

https://www.biography.com/actor/gary-cooper

https://www.britannica.com/biography/Gary-Cooper

https://www.sky.com/watch/title/programme/44792805-1679-4171-ad98-5185f5788cf3/gary-cooper-the-irresistable

https://biografieonline.it/biogr afia-gary-cooper

https://www.bucharestgentleman.ro/2016/12/07/gary-cooper-lunganul-prietenos/

&&&

 S-a întâmplat în 13 mai 2008: În această zi, a murit actorul Colea Răutu. Colea Răutu, pe numele său real Nikolai Rutkovski, s-a născut la 28 noiembrie 1912, în Limbenii Noi, județul Bălți, astăzi în Republica Moldova, şi a decedat la București. Tatăl său, polonez de origine, era mecanic de locomotivă, iar mama sa – o educatoare basarabeancă. La 13 ani, Colea pleacă din Chişinău spre Bucureşti cu gândul să se înscrie într-o echipă de fotbal. Se cazează la un meşter de la Uzinele Mociorniţa, care-l ia în echipa de fotbal a uzinei.

În caietele sale cu amintiri, unde se destăinuia frecvent, scria că n-a iubit şcoala, că i-a plăcut fotbalul, iar bunica sa rămâne vie în amintirile lui, pomenind-o mereu printre întâmplările pitoreşti ale vieţii. Într-o seară, merge la teatru să vadă spectacolul de revistă „Floarea din Hawai”, care era o premieră muzicală a vremii. La galerie, un anunţ îi atrage atenţia. Se căutau tineri pentru trupa lui Emil Bobescu. Pe fratele celui care solicita solişti îl cunoştea de la liceul militar din Chişinău, deoarece îi fusese profesor de muzică. Se prezintă la audiţie, cântă „Ocii ciornâi” (Ochi negri), este acceptat în trupă, distribuit în spectacol, unde joacă alături de Ion Pulca, viitorul Ion Dacian.Renunţă la fotbal pentru teatru şi ajunge la Teatrul de Revistă „Cărăbuş” al lui Constantin Tănase.

În trupa lui Tănase a jucat în multe spectacole.„Ţi-a ieşit coşaru-n drum” de Gherase Dendrino, pe versurile lui Puiu Maximilian, a fost bisat, aplaudat, ovaţionat vreo 150 de reprezentaţii. În timpul războiului, cântă în spectacole de teatru de revistă alături de Gică Petrescu şi de Jean Moscopol, pe Lipscani, la sala Roxy. Izbucneşte al Doilea Război Mondial și se înrolează pe front alături de Constantin Brezeanu, care juca la Teatrul „Nottara”, cântând amândoi şi menţinând moralul armatei române: „chiar dacă n-am luptat cu arma în mână, puteam fi prinşi şi consideraţi spioni de către inamici”.

Din 1952, joacă la Teatrul „Giuleşti”, alături de Ştefan Mihăilescu Brăila, până în 1968. În 1956 apare la televiziune într-o emisiune alături de Ioana Radu, Mia Braia şi Gică Petrescu, și așa devine cunoscut. Fascinat de cinema, urmăreşte filmele lui Boris Karloff. Bunul simţ l-a făcut popular pe Colea Răutu. Era original şi nu s-a interpretat niciodată pe sine, nici în teatru, nici în film. „Totdeauna am crezut că în sală sau pe platou există cu siguranţă cineva care ar putea face mai bine decât mine, ar putea interpreta, ar putea specula situaţia respectivă mai bine. Bunul simţ şi simţul măsurii m-au ajutat”. Regizorul Paul Călinescu îl distribuie în rolul Ilie Barbu din „Desfăşurare”. După debut, a jucat în peste 70 de filme dintre care amintim: „Moara cu noroc”, „Răzbunarea haiducilor”, „Răpirea fecioarelor” „Vânătorul de cerbi”, „Zestrea domniţei Ralu”, „Nemuritorii”, „Ulzana”, „Mastodontul”, „Singurătatea florilor”, „Pintea”, „Căutătorii de aur”, „Mircea”, „Cel mai iubit dintre pământeni”; şi în câteva seariale de televiziune: Die Lederstrumpferzählungen” (serial TV, RFG 1970), „Lupul mărilor” (serial TV, Austria, 1971), „La Révolte des Haïdouks” (serial TV, Franţa/România ,1972), „Atkins” (film TV, RDG, 1985), „Toate pânzele sus!” (serial TV, 1976).

Expresivitatea, mimica, sensibilitatea interpretării arată că este un mare actor de film. Pe platou se simte ca acasă, înţelege perfect indicaţiile regizorale, colaborează cu ceilalţi colegi. În filme a fost soldat, muncitor, ţăran, han tătar, marinar. În „Eu, despre mine”, caietele cu amintiri ale lui Colea Răutu, actorul povesteşte cu o pasiune fierbinte, cum, după actorie, scrisul e a doua pasiune a sa. „Talentul trece deopotrivă prin suflet şi spirit, n-a putut fi definit de nimeni sigur, există actori culţi şi actori cultivaţi, actori cerebrali care-şi construiesc personajele pe criterii logice. Intuiţia însă, cred că funcţionează într-o sferă limitată de situaţii: în viaţă ca şi în artă. Eu nu ştiu cât talent am, dar ştiu să mă desprind din viaţă foarte mult.”

Actorul a primit premiul ACIN în 1988, pentru întreaga activitate, şi s-a numărat printre laureaţii Galei „Vârsta de Aur” din 2001, ai Premiilor Naţionale în Domeniul Teatrului şi Galei Premiilor în Cinematografie. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.„Pentru prestigioasa cariera artistică şi talentul deosebit prin care au dat viaţă personajelor interpretate în filme, dar şi pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc” a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul naţional Steaua României în grad de Cavaler, alături de alţi actori.

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/colea-rautu-2329/

http://aarc.ro/articol/in-vizita-la-colea-rautu

http://www.n24plus.ro/actori/colea-rautu

https://jurnalul.antena3.ro/stiri/observator/colea-rautu-a-plecat-la-ceruri-124517.html

https://www.ziarulmetropolis.ro/colea-rautu-omul-care-aduce a-misterul/

&&&

 S-a întâmplat în 13 mai…

– Sf. Fecioară Maria de la Fatima (Calendarul Romano-Catolic; Calendarul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice). La 13.V.1917 trei copii cu vârste între 7 şi 10 ani (Francisco, Lucia şi Jacinta) din Fatima, un mic oraş portughez situat la nord de Lisabona, au fost martorii unei apariţii luminoase în timp ce erau cu oile la păscut; apariţia luminoasă s-a repetat de 13 ori în intervalul mai – octombrie; copiii au realizat că este vorba de Fecioara Maria, care le-a împărtăşit trei secrete şi i-a însărcinat să le transmită Papei; în 1930 aceste viziuni au fost recunoscute de Biserica Romano-Catolică, iar în locul respectiv s-a ridicat o biserică, Fatima devenind un important loc de pelerinaj pentru creştini

– „Ziua naţională a transplantului” se sărbătoreşte în România, la iniţiativa Fundaţiei pentru Transplant, începând cu anul 2005, urmând modelul european

- 1607: Au fost puse bazele primei colonii englezeşti în Lumea Nouă, de către căpitanul John Smith şi un batalion de soldaţi debarcaţi în Virginia, la Jamestown

- 1806: A murit Samuil Micu, cărturar iluminist, filolog şi traducător; unul dintre reprezentanţii de seamă ai Şcolii Ardelene; autor al primei gramatici tipărite a limbii române („Elementa linguae daco-romanae sive valachicae", în colaborare cu Gheorghe Şincai); în „Cartea de rogacioni..." (1779) a folosit, pentru prima oară în istoria tipăriturilor româneşti, alfabetul latin; nepot al episcopului Inochentie Micu, prin grija căruia familia a fost înnobilată sub numele germanizat „Klein" (n. 1745) 

- 1835: A murit arhitectul britanic John Nash, considerat cel mai mare urbanist al timpului său (printre realizările lui se numără Regent’s Park din Londra) (n. 1752)

- 1840: S-a născut Alphonse Daudet, romancier, nuvelist şi dramaturg francez (m. 1897)

- 1882: S-a născut pictorul francez Georges Braque (m. 1963)

–1887: S-a născut Elena Caragiani-Stoenescu, prima femeie din România care a obţinut brevetul internaţional de pilotaj (eliberat la 22 ianuarie 1914 de către Federaţia Aeronautică Internaţională); consemnată, în analele presei mondiale, drept primul corespondent de război care îşi realizeză reportajele din avion; a deschis drumul aviaţiei sanitare (m. 1929)

– 1889: S-a născut episcopul de Arad Grigorie Comşa (prenumele la botez: Gheorghe), apreciat orator şi „episcop misionar” (a înfiinţat câteva colecţii de lucrări teologice moralizatoare – „Biblioteca preotului ortodox”, „Biblioteca creştinului ortodox” ş.a); deputat în primul Parlament al României întregite (1920); membru de onoare al Academiei Române din 1934 (m. 1935)

– 1889: S-a născut Ion Trivale (pseudonimul lui Iosif Netzler), critic literar (în ciuda activităţii restrânse din cauza morţii premature, Trivale rămâne unul dintre criticii de elită ai literaturii române) şi traducător (a transpus în limba română câteva dintre „Schiţele umoristice” ale lui Mark Twain) (m. 1916, pe front)

- 1904: S-a nãscut Elvira Godeanu, actriţă româncă de teatru şi film (m. 1991)

- 1907: S-a născut Daphne du Maurier, scriitoare britanică (m. 1989)

–1909: S-a născut actriţa franceză de origine română Jany Holt (născută Ruxandra Ecaterina Vlădescu-Olt) (m. 2005)

- 1914: S-a nãscut Johnnie Wright, cântãreţ country american (Johnny & Jack).

– 1914: S-a născut (la Cernăuţi, azi în Ucraina) Gregor von Rezzori, scriitor, memorialist, scenarist, actor, artist vizual, critic de artă şi colecţionar austriac (numele real: Gregor Arnulph Hilarius d’Arrezzo) (m. 1998)

- 1916: A murit Shalom Alehem, scriitor rus de limbă idiş; emigrat în SUA, spre sfârşitul vieţii (n. 1859) 

- 1917: La Fatima (în Portugalia), trei copii cu vârste între 7 şi 10 ani, au avut viziuni cu Fecioara Maria. În 1930 aceste viziuni au fost recunoscute de Biserica Catolică, iar în locul respectiv s-a ridicat o biserică, localitatea devenind important loc de pelerinaj

- 1919: S-a născut scriitorul francez Pierre Rey (m. 2006)

–1919: S-a născut inginerul George S. Bărănescu, stabilit (din 1979) în SUA; activitate de cercetare în domeniul motoarelor cu ardere internă; autor al unor invenţii (brevetate în SUA şi în alte state industrializate) care includ concepte de motoare cu ardere internă având capacitatea de conservare a energiei, toleranţă la combustibili şi emisii poluante reduse; membru corespondent al Academiei Române din 1963 (m. 2001)

–1924: S-a născut Iv Martinovici (prenumele la naştere: Iuliu Victor), poet, prozator şi traducător (a tradus din poezia lui Rabindranath Tagore şi din literatura populară şi cultă chineză) (m. 2005).

- 1927: S-a nãscut dramaturgul Gheorghe Vlad (m. 1992)

– 1927: S-a născut actorul, regizorul şi producătorul american de film Herbert Ross; de formaţie coregraf, a realizat cu precădere musicaluri, comedii sau filme despre lumea scenei şi a filmului (m. 2001)

–1928: S-a născut regizorul şi scenaristul francez Edouard Molinaro, realizatorul comediei clasice „Colivia cu nebune/ La cage aux folles” (m. 2013)

- 1930: A murit Fridtjof Nansen, explorator polar, naturalist şi om politic norvegian; cunoscut pentru expediţiile sale spre Polul Nord (a condus expediţia pe schiuri care a traversat partea de sud a Groenlandei, în 1888; a organizat o expediţie în Arctica, între anii 1893 şi 1896, pe vasul Fram); după 1918 a lucrat în instituţiile Ligii Naţiunilor (s-a ocupat cu repatrierea prizonierilor şi cu problemele refugiaţilor); Premiul Nobel pentru Pace pe 1922 (n. 1861).

- 1931: S-a născut Dan Grigorescu, critic şi istoric de artă; membru corespondent al Academiei Române (m. 2008) 

- 1938: S-a născut tenorul Ludovic Spiess, fost ministru al culturii şi director al Operei Naţionale din Bucureşti (m. 2006)

- 1938: S-a născut Eberhard Schoener, pianist şi compozitor german (a lucrat, printre alţii, cu Sting şi Deep Purple).

- 1938: A murit Charles Edouard Guillaume, fizician elveţian, laureat al Premiului Nobel (n. 1861)

– 1938: S-a născut scriitorul japonez de literatură ştiinţifico-fantastică Kazumasa Hirai (m. 2015) 

– 1939: S-a născut Harvey Keitel, actor american; mama sa, o evreică pe nume Miriam, s-a născut lângă Brăila emigrând mai apoi în Statele Unite

- 1940: S-a născut Mircea Ciobanu, poet şi prozator (m. 1996)

- 1941: S-a nãscut Ritchie Valens (Richard Valenzuela), cântãreţ, chitarist şi compozitor american (m. 3 februarie 1959).

- 1942: S-a nãscut Constantin Vaeni, regizor, scenarist şi actor român 

- 1943: Al doilea război mondial: Lipsită de sprijin eficient de la Berlin, armata germană din Africa de Nord (Afrikakorps), sub conducerea mareşalului Erwin Rommel, capitulează în faţa aliaţilor

–1945: S-a născut Ion Oblemenco, cunoscut jucător de fotbal şi antrenor, performanţele sale fiind legate de echipa „Universitatea Craiova”; în prezent stadionul din Bănie îi poartă numele (m. 1996)

- 1946, 13-20: Yehudi Menuhin, violonist american (naturalizat britanic în 1985) a susţinut, la Bucureşti (în sala Aro), şase concerte alături de profesorul său, George Enescu (pe 13 şi 15 mai, Enescu l-a acompaniat pe Menuhin la pian, pe 18 mai au cântat amândoi la vioară, iar concertele din zilele de 14, 17 şi 20 mai au fost dirijate de George Enescu) 

- 1946: S-a născut Ileana Popovici, actriţă şi ilustrator muzical, redactor tv. 

- 1950: S-a nãscut Stevie Wonder (Steveland Morris Hardaway Judkins), cântãreţ, multi-instrumentist, compozitor şi producãtor american.

- 1954: S-a născut interpretul irlandez Johnny Logan (numele real: Sean Patrick Michael Sherrard); a câştigat de 3 ori Eurovision-ul pentru Irlanda

- 1955: S-a născut actorul Dinu Manolache (m. 1998)

- 1955: S-a nãscut Johnny Logan (Sean Patrick O'Hara), cântãreţ şi compozitor australian.

- 1959: A murit Emil Haţieganu, jurist şi om politic; membru marcant al PNŢ; membru în Consiliul Dirigent al Transilvaniei; de mai multe ori ministru; arestat şi deţinut la Budapesta şi Györ (1944-1945); deţinut politic (1948-1951); membru de onoare al Academiei Române (n. 1878)

- 1961: A murit actorul american de film Gary Cooper (n. 1901) 

- 1964: A murit geologul şi geochimistul Mircea Ion Savul; a iniţiat primele cercetări de petrologie structurală şi de geotermometrie în România; membru al Academiei Române (n. 1895)

- 1968: S-a născut interpreta de muzică uşoară Oana Sârbu

-1975: A murit cantautorul american Bob Wills (James Robert Wills), considerat creatorul curentului muzical „western swing" (n.1905)

- 1981: A avut loc, la Roma, în Piaţa Sfântul Petru, un atentat asupra Papei Ioan Paul al II-lea (1920-2005), comis de teroristul turc Mehmet Ali Agca, care a tras cu pistolul din apropiere. Acel glonţ aproape l-a costat viaţa pe Suveranul Pontif, care avea să afirme despre atentat: „o mână a tras cu glonţul, alta i-a modificat traiectoria”, făcând referire la Fecioara Maria, pe care papa Ioan Paul al II-lea o venera în mod deosebit. În timpul vizitei sale din 1983 papa l-a iertat în mod public pe agresor. În 1984, înainte de vizita sa în Venezuela, poliţia politică din acea ţară a descoperit şi contracarat un complot de asasinare a papei, pus la cale de o grupare extremistă. Pe 6 ianuarie 1995 poliţia filipineză a reuşit să oprească „Operaţia Bojinka”, care urmărea acelaşi scop

- 1986: S-a născut Robert Pattinson, actor şi muzician britanic

-1997: A murit Alexandra Caradja, descendentă directă din familia fostului domnitor al Ţării Româneşti Ion Gh. Caradja; prinţesa a ajutat în timpul celui de-al doilea război mondial prizonierii americani din România; plecată din ţară în 1948 şi stabilită la Paris (n. 1920)

- 2006: A murit Jaroslav Jan Pelikan, istoric şi teolog ortodox, profesor american; unul dintre cei mai importanţi istorici ai creştinismului. A scris aproape 40 de cărţi, dintre acestea, lucrarea de referinţă în cinci volume „The Christian Tradition: A History of the Development of Doctrine [Tradiţia creştină. O istorie a dezvoltării tradiţiei] (1971-1989)” este recunoscută ca fiind prima istorie de acest gen (n. 1923)

– 2008: A murit actorul Colea Răutu (nume real: Nikolai Rutkovski) (n. 1912) 

– 2008: A murit Costică Toma, fost portar al echipei de fotbal CCA, viitoarea Steaua Bucureşti, şi al reprezentativei României (n. 1928)

- 2009: A murit Adrian Tomescu, pianist şi profesor (n. 1947)

- 2010: A murit medicul Ioan Hăulică; majoritatea cercetărilor sale, cuprinse în peste 250 de lucrări, se referă la sistemul nervos vegetativ; membru al Academiei Române (n. 1924) 

- 2010: A murit Alexandru Sever (pseudonimul lui Solomon Silberman), prozator, dramaturg şi eseist, stabilit în Israel (n. 1921) 

– 2011: A murit Ovidiu Dumitru, textier, scenarist şi realizator în TVR. A fost unul dintre cei mai vechi colaboratori ai Televiziunii Române, fiind realizator al mai multor emisiuni, printre care şi „Televiziunea, dragostea mea”, despre care a spus că este „o adevărată declaraţie de dragoste” faţă de unica televiziune a vieţii lui: Televiziunea Română (n. 1933)

– 2012: A murit pictorul, sculptorul şi arhitectul francez de origine română Horia Damian (stabilit la Paris din 1946); membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993 (n. 1922). 

– 2014: A murit Mihail Grămescu,  prozator SF, poet, critic, editor şi antologator (n. 1951)

&&&

 ❗️💥La 53 de ani, cel mai bogat om din lume și-a auzit sentința: nu mai avea decât un an de trăit.

Acest bărbat era John D. Rockefeller.

La 25 de ani, deținea una dintre cele mai mari rafinării de petrol din Statele Unite.

La 31 de ani, conducea cea mai puternică companie din lume.

La 38 de ani, controla 90% din petrolul Americii.

Fiecare decizie a fost atent gândită.

Fiecare conexiune era un instrument de influență.

Fiecare dolar, o investiție în ceva mai mare.

Până la vârsta de 50 de ani, Rockefeller a fost pe vârful lumii.

Primul miliardar din istorie, cu o avere echivalentă astăzi cu 340 de miliarde de dolari.

A câștigat jocul banilor... dar pierdea jocul vieții. 

Anul în care trebuia să moară

La 53 de ani, corpul său a început să cedeze.

Durerea nu l-a părăsit nici măcar o zi.

Și-a pierdut tot părul.

Nu putea mânca decât supă și biscuiți.

Visul a dispărut.

Și bucuria.

Doctorii i-au spus clar: Mai ai mai puțin de un an.

Un angajat a scris: „Nu dormea, nu zâmbea și nimic nu mai avea sens pentru el .”

Atunci Rockefeller, omul care avea totul, a înțeles principalul lucru: nu va lua nimic cu el. 

E timpul să te trezești..

Într-o zi, a chemat avocați și contabili și a dat un ordin impresionant: „Reorganizați-mi capitalul. Totul - pentru spitale, cercetare medicală și caritate.” 

În 1913 a fondat Fundația Rockefeller.

De atunci, lumea a început să se schimbe.

Această fundație a finanțat cercetări care au dus la descoperirea penicilinei, salvând milioane de vieți.

El a susținut educația, medicina și sănătatea în întreaga lume.

Și s-a întâmplat ceva surprinzător: însuși Rockefeller s-a schimbat.

Cu cât dădea mai mult, cu atât se simțea mai bine. 

Durerea s-a diminuat.

Forța se întorcea.

Anul în care trebuia să moară... a trecut.

Și încă unul. Și încă unul.

A mai trăit 44 de ani – până la vârsta de 97 de ani.

Principala sa lecție..

La sfârșitul vieții sale, Rockefeller a spus: „Dumnezeu m-a învățat că totul Îi aparține și că eu sunt doar un canal al voinței Sale”.

Și-a petrecut prima jumătate a vieții acumulând bogății,

Al doilea – să servească.

El a primit nu doar ani,

ci o viață nouă: plină de sens, pace și recunoștință. 

O poveste care ne amintește de ceea ce este esențial. 

Succesul lipsit de sens este un nimic care costă puțin.

Dar niciodată nu e prea târziu să schimbi jocul.

În primii 53 de ani, Rockefeller a construit cel mai bogat imperiu.

Următorii 44 au creat o moșten ire care încă salvează vieți.

Sursa Atlasul Vietii