$¢$

 JOHANN SEBASTIAN BACH

Johann Sebastian Bach a fost un mare compozitor şi organist din perioada barocă. Alături de Georg Friedrich Händel a adus în lumina istoriei prin creaţia sa o culme şi o sinteză a întregii muzici a barocului. S-a născut într-o familie de artişti profesionişti, tatăl său fiind muzician de curte şi organist la biserica din oraş. Rămas orfan de ambii părinţi de la vârsta de nouǎ ani, pleacǎ să locuiască la Ohrdurf, cu fratele său mai mare, Johann Christoph Bach, care era organist. Aici are primele întâlniri cu orga, pentru care dovedeşte o mare înclinaţie. Din dorinţa de a se perfecţiona tot mai mult, ajunge să îi cunoască pe cei mai mari organişti ai vremii, printre care: Georg Bohm, Dietrich Buxtehude şi Johann Adam Reinken. Primul său post de organist îl obţine in 1703, în oraşul Armstadt, apoi la Muhlhausen - de unde datează şi primele sale compoziţii, precum celebra Toccata si Fuga în Re minor. În 1708, Bach obţine postul de organist şi maestru de concerte la curtea de la Weimar. În această perioadă compune majoritatea repertoriului său de fugi şi Clavecinul bine temperat, care conţine 48 de toccate şi fugi, câte două pentru fiecare tonalitate majoră şi minoră. Din 1723 activează ca director muzical şi cantor la biserica St. Thomas din Leipzig, unde compune lucrări ca Pasiunea după Matei pentru Vinerea patimilor, Magnificat pentru Crăciun ş.a. Bach a avut cu cele două soţii ale sale 21 de copii, dintre care cinci au devenit muzicieni consacraţi: Wilhelm Friedmann Bach, Johann Gottfried Bernhard Bach, Johann Christoph Friedrich Bach, Johann Christian Bach şi Carl Philipp Emanuel Bach. Bach, un muzician complex şi realist, s-a inspirat în creaţiile sale şi din viaţa de zi cu zi a oamenilor obişnuiţi. În schimb, Pasiunile, operele sale monumentale, sunt bazate pe texte biblice şi constituie adevărate drame muzicale - cea mai reprezentativă fiind Pasiunea după Matei. Cunoscut ca o persoanǎ modestă şi credincioasă, Bach a scris numeroasele lucrări de factură religioasă atât cele de mari proporţii ca Missa în Si minor, cât şi cantatele religioase. Altele, de tip laic, erau compuse pentru momente importante din viaţa umană precum: Cantata cafelei, Cantata primăverii, Cantata ţărănească sau Cantata nupţială. Creaţia lui ne uimeşte şi astăzi prin intensitatea polifoniei, a abundenţei melodice, a ritmurilor şi armoniilor care se înlănţuie cu o precizie matematică oferind ascultatorilor echilibru, linişte şi încântare sufletească. Lucrările vocal-instrumentale constituie cea mai mare parte a creaţiei lui Bach. De la prelucrările corale până la operele monumentale, Bach străbate un lung drum în care a sintetizat totalitatea mijloacelor de limbaj, punând în valoare resursele vocii umane, ale orchestrei şi ale corului cunoscute până atunci, pentru a crea o muzicǎ de înaltă valoare. Formele instrumentale pe care le-a abordat sunt: fuga, suita, concerto grosso, uvertura, preludiul, toccata, cel mai important loc ocupându-l creaţia pentru clavir. Nemulţumit de posibilităţile tehnice ale acestuia, îi depăşeşte limitele, prevestind apariţia pianofortelui. În stilul concertant pentru orchestră, Bach ne-a lăsat un ciclu de 6 concerte brandemburgice. Este primul compozitor care îi dǎ clavecinului rolul de solist. A compus, de asemenea, sonate cu acompaniament pentru vioară sau partite solo, precum şi sonate pentru flaut, 48 de preludii şi fugi cuprinse în cele două caiete denumite Clavecinul bine temperat. Bach şi-a încununat experienţa în arta contrapunctică prin lucrările Arta fugii şi Ofrandă muzicală. Creaţia instrumentală a lui Bach a sintetizat arta claveciniştilor francezi cu cea a violoniştilor italieni şi a organiştilor germani. Muzica lui instrumentală a repus în valoare arta veche, anticipând în acelaşi timp viitorul stil clasic.

#$$$

 JOHANN STRAUSS-FIUL

Johann Strauss-Fiul, adesea cunoscut sub numele de „regele valsului”, s-a născut pe 25 octombrie 1825, la Viena, într-o familie cu o puternică tradiție muzicală. Tatăl său, Johann Strauss Sr., a fost un compozitor renumit, faimos pentru valsurile sale, iar această moștenire a influențat profund parcursul artistic al tânărului Johann. Deși inițial părinții săi și-au dorit ca el să urmeze o carieră în domeniul afacerilor, pasiunea sa pentru muzică s-a dovedit a fi irezistibilă. Era începutul unui drum către genialitate.

Educația sa muzicală a fost diversă și a inclus studii la diverse instituții prestigioase din Viena. În timp ce se dezvolta ca muzician, a fost influențat de stilurile sonore ale timpului său, parte integrantă a unui oraș care devenea un centru cultural înfloritor. De-a lungul adolescenței, Johann a început să compună propriile lucrări, demonstrând un talent măreț și o înțelegere unică a melodiilor, caracteristică a genului vals.

Pătrunderea sa în cariera muzicală nu a fost lipsită de provocări. A trebuit să navigheze în competiția acerbă cu alți compozitori și să-și construiască propria identitate artistică într-un mediu deja dominat de tatăl său. Totuși, tot acest amalgam de influențe și condiții sociale a contribuit la formarea unui artist complex. Experiențele sale timpurii în diverse orchestre și colaborările cu alți muzicieni renumiți au reprezentat fundamentele pe care și-a clădit ulterior cariera de succes.

Astfel, viața lui Johann Strauss-Fiul este o poveste de pasiune, dedicare și talent, care va influența nu doar muzica vieneză, ci și întreaga cultură muzicală europeană din secolul XIX.

Johann Strauss-Fiul în dinastia Strauss

Johann Strauss-Fiul, adesea recunoscut ca cel mai proeminent reprezentant al dinastiei Strauss, a fost născut pe 25 octombrie 1825, la Viena. Apartenența sa la o familie cu o îndelungată tradiție muzicală a influențat profund cariera sa, iar această moștenire a fost izvor de inspirație pentru Strauss-Fiul, care a preluat și a dezvoltat stilul tatălui său.

Confruntarea dintre cei doi a fost o parte semnificativă a evoluției sale artistice. Deși Strauss-Fiul a început să compună sub influența tatălui său, el a căutat rapid să se desprindă de umbra timidă a acestuia, dorind să-și creeze un nume distinct în muzica vieneză. Relația dintre ei a fost complexă, dar adesea tensionată, culminând în competiții muzicale care au definit carierele lor. În cele din urmă, Johann Strauss-Fiul a reușit să câștige admirația publicului, devenind cunoscut și sub denumirea de „Regele Valsului”.

Pe lângă influența tatălui său, legăturile cu alți membri ai familiei, cum ar fi fratele său, Josef Strauss, au fost de asemenea esențiale în dezvoltarea sa artistică. Josef a contribuit la activitățile orchestrale și a compus, de asemenea, lucrări valoroase, ceea ce a creat o dinamică familială interesantă. Această interacțiune a reflectat un mediu fertil pentru inovație muzicală, iar Johann Strauss-Fiul a reușit să integreze stiluri tradiționale cu idei noi, consolidându-și poziția în istoria muzicală a Austrei.

Contribuțiile muzicale ale lui Johann Strauss-Fiul

Johann Strauss-Fiul, adesea denumit „Regele Valsului”, a avut o contribuție semnificativă la muzica clasică, mai ales la dezvoltarea și popularizarea valsului. Prin compozițiile sale inovatoare, acesta a transformat un gen muzical modest într-o formă de artă spectaculoasă, care a câștigat recunoaștere internațională. Valsul lui Strauss-Fiul este caracterizat prin melodii atrăgătoare, ritmuri dansante și o orchestrare complexă, care sunt trăsături definitorii ale opusurilor sale celebre.

Strauss-Fiul a compus peste 500 de lucrări, dintre care cele mai notabile sunt valsurile „An der schönen blauen Donau” și „Kaiser-Walzer”. Aceste lucrări au rescris regulile genului, integrând elemente de virtuozitate orchestrale și jocuri melodice ingenioase. De asemenea, Strauss a utilizat tehnici inovatoare, cum ar fi schimbările rapide de ton și îmbinarea armoniilor, pentru a crea emoții profunde și a implica ascultătorii în dans. Această abordare a făcut ca valsul să devină una dintre cele mai apreciate forme de dans din întreaga lume.

În plus, Strauss-Fiul a fost un maestru al sintezei stilurilor, combinând influențe din muzica populară a vremii cu tradițiile muzicale clasice. Dedicarea sa față de perfecțiune în orchestrare i-a permis să experimenteze cu instrumentația, încorporând adesea suflători în aranjamentele sale, ceea ce a dus la o sonoritate unică. Acest stil inovator a influențat nu numai generațiile următoare de compozitori, ci și evoluția muzicii de dans în ansamblu. Astfel, contribuțiile lui Johann Strauss-Fiul au pus bazele pentru aprecierea contemporană a valsului și a orchestralului ca formă de artă.

Johann Strauss-Fiul, supranumit „regele valsului”, este renumit pentru contribuțiile sale semnificative în muzica clasică, în special în domeniul valsurilor. Una dintre cele mai celebre lucrări ale sale este „The Blue Danube” (”Valul Albastru al Dunării”), compus în anul 1866. Acest vals a devenit simbolul Vienei și este frecvent asociat cu balurile de la Viena. Melodia evocatoare și ritmul său elegant pot fi ascultate aici.

Un alt vals notabil este „Tritsch-Tratsch-Polka”, o lucrare plină de energie compusă în 1858. Acesta se distinge prin tempo-ul său alert și ușor de recunoscut, fiind adesea interpretat la diverse evenimente festive. Ascultați acest vals plin de bucurie aici.

Pe lângă valsuri, Strauss-Fiul a creat și opere, iar „Die Fledermaus” (”Liliacul”) este cea mai cunoscută dintre acestea, având premiera în 1874. Această operetă amuzantă explorează teme de identitate și amuzament, fiind astăzi o piesă de referință în repertoriul operelor. O interpretare a acestei opere poate fi găsită aici.

Alte lucrări semnificative includ „Frühlingsstimmen” (”Voci de primăvară”) și „An der schönen blauen Donau”, care toate au fost influente în definirea stilului său distinctiv. Razele melodice și complexitatea orchestrală a acestor lucrări au capturat inimile publicului de-a lungul decadelor. Johann Strauss-Fiul a lăsat o moștenire durabilă în muzica clasică, iar operele sale continuă să fie celebrate și interpretate la nivel mondial.

 Johann Strauss-Fiul, un personaj exotic

Johann Strauss-Fiul este unul dintre cei mai emblematici compozitori din istoria muzicii. Viața sa este plină de curiozități fascinante care reflectă nu doar talentul său, ci și influențele din jurul său. Una dintre cele mai interesante anecdote despre Strauss-Fiul este modul în care compunea muzica. Se spune că adesea găsea inspirație în natura evenimentelor cotidiene, în special petreceri și baluri, unde prezența sa era o constantă. El obișnuia să observe atmosfera și interacțiunile dintre oameni, transpunând aceste atmosferă în melodii vibrante și ritmuri entuziaste.

Un alt aspect remarcabil al vieții lui Strauss-Fiul este relația sa cu contemporanii săi. Compozitorul a interacționat cu nume mari ale vremii, precum Franz Lehár și Giuseppi Verdi, fiecare având un impact asupra stilului său muzical. De asemenea, Strauss-Fiul nu se temea să inoveze. A fost cunoscut pentru amestecarea stilurilor, combinând elemente de muzică populară cu cea clasică, ceea ce l-a ajutat să cucerească audiențe diverse. Acest eclectism se reflectă clar în operele sale celebre, cum ar fi „Donezal”, care îmbină valsurile cu motive folclorice.

În plus, Johann Strauss-Fiul a fost, de asemenea, un om de afaceri abil, având o capacitate remarcabilă de a-și promova muzica. El a înțeles importanța concertelor și a turneelor, care au contribuit la consolidarea reputației sale. De asemenea, calitățile sale actoricești l-au ajutat să atragă audiențele, caracterul său carismatic fiind un element definitoriu al performanțelor sale. Aceste curiozități oferă o perspectivă profundă asupra nu doar a genului muzical pe care l-a creat, ci și asupra personalității sale complexe.

Johann Strauss-Fiul și muzica modernă

Johann Strauss-Fiul, cunoscut ca „Regele Valsului”, a lăsat o amprentă profundă asupra muzicii din secolul al XIX-lea și continua să influențeze muzica modernă în moduri semnificative. Operele sale, caracterizate prin ritmuri îmbietoare și melodii deosebite, au fost surse de inspirație pentru numeroși artiști contemporani. Valsurile și polcile sale nu doar că au definit un stil, ci au conturat și o estetică muzicală care persistă și astăzi.

Un exemplu notabil de influență a lui Strauss-Fiul poate fi observat în lucrările unor compozitori moderni care integrează elemente de dans și melodie în creațiile lor. Artisti precum André Rieu, renumit pentru orchestrația sa de valsuri, pun în aplicare stilul lui Strauss-Fiul, reinterpretând și popularizând creațiile acestuia în rândul audienței contemporane. De asemenea, melodia „Blue Danube” a lui Strauss-Fiul a fost folosită în numeroase soundtrack-uri cinematografice, aducând un aer nostalgic și elegant filmelor moderne.

Mai mult, influența lui Strauss-Fiul se face simțită și în muzica pop și electronică. Multe producții recente împrumută teme melodice sau armonice din lucrările sale. Artisti care îmbină muzica clasică cu stiluri moderne, cum ar fi Max Richter sau Ólafur Arnalds, fac referire la structurile ritmice și la celebra sa artă a melodiei, creând astfel un pod între stilurile muzicale. Această fuziune demonstrează cum ideile lui Strauss-Fiul au fost reinterpretate pentru a răspunde gusturilor contemporane.

Johann Strauss-Fiul a avut un impact profund asupra culturii vieneze, consolidându-și astfel locul în istoria muzicală a secolului al XIX-lea. Opera sa a contribuit nu doar la dezvoltarea muzicii de divertisment, dar a modelat și percepția culturală a Vienei, transformând-o într-un centru vibrante de inovație artistică. Prin valsurile și polcile sale, Strauss-Fiul a reușit să capteze esența spiritului vienez, fiind totodată un exponent al tradițiilor locale.

Un aspect fundamental al operei lui Strauss-Fiul este legătura sa cu viața socială a Vienei. În epoca sa, muzica sa era adesea asociată cu balurile elegante și evenimentele aristocratice, având rolul de a anima atmosfera socială. Compozițiile sale, precum „An der schönen blauen Donau” sau „Kaiser-Walzer”, au devenit embleme ale culturii vieneze, fiind interpretate nu doar în sălile de concert, ci și în cadrul festivităților publice. Această ușurință de a aduce împreună diferite segmente ale societății reflectă diversitatea și deschiderea Vienei de atunci.

În plus, influența sa nu s-a limitat la perioada vieții sale; muzica lui Strauss-Fiul continuă să fie un simbol al identității culturale vieneze, fiind interpretată frecvent în orașele mari și la festivaluri internaționale. Astfel, valsurile sale nu sunt doar un omagiu adus tradiției muzicale, ci și un vector al valorilor vieneze, cum ar fi rafinamentul, eleganța și ospitalitatea. Astăzi, Strauss-Fiul se regăsește nu doar în sălile de concert, ci și în inimile celor care apreciază cultura vieneză și tradițiile sale artistice, demonstrând astfel continuitatea moștenirii sale muzicale.

Unul dintre cele mai renumite festivaluri dedicate lui Johann Strauss-Fiul este „Festivalul Strauss” ce se desfășoară anual la Viena. Acesta reunește orchestre simfonice, ansambluri de muzică de cameră și soliști de renume care interpretează cele mai celebre lucrări ale compozitorului, inclusiv valsuri, polci și operete. Atmosfera festivă a acestui eveniment atrage nu doar localnicii, ci și turiști din întreaga lume, doritori să experimenteze magia muzicii sale într-un cadru istoric ce reflectă cultura vieneză.

În afară de Viena, diverse alte orașe europene au adoptat festivaluri dedicate lui Strauss. De exemplu, orașul Budapesta găzduiește un festival anual de muzică clasică în care sunt incluse lucrări ale compozitorului, demonstrând astfel legătura culturală strânsă dintre cele două orașe. Alte festivaluri au loc în Berlin, Praga și Salzburg, fiecare aducând un omagiu unic la contribuțiile lui Strauss la muzica clasică.

De asemenea, în fiecare an, pe data de 1 ianuarie, Concertul de Anul Nou de la Viena, orchestra Filarmonicii vieneze, glorifică operele lui Johann Strauss-Fiul, aducând un omagiu nu doar compozitorului, ci și tradițiilor muzicale europene. Acest concert a devenit o tradiție care are un impact internațional, fiind transmis în directoare pentru milioane de spectatori din întreaga lume.

Johann Strauss-Fiul a lăsat o amprentă de neșters în istoria muzicală, devenind unul dintre cei mai influenți compozitori ai secolului al XIX-lea. Opera sa este reprezentativă pentru epoca romantică, iar contribuțiile sale la genul valsului au redefinit dansul în întreaga Europă. Această capacitate de a conecta oamenii prin muzică evidențiază nu doar talentul său artistic, ci și influența sa culturală durabilă.

Impactul lui Strauss-Fiul se extinde dincolo de compozițiile sale. El a fost un pionier în popularizarea muzicii de dans ca formă de divertisment, influențând generații de compozitori și artiști. Pe parcursul carierei sale, a reușit să aducă alături diferite stiluri muzicale, contribuind astfel la crearea unei culturi muzicale vibrante. În plus, Strauss a fost un inovator în utilizarea orchestrării, îmbinând instrumentele într-un mod care a captivat publicul și a transformat modul în care muzica de divertisment era percepută.

Moștenirea sa continuă să influențeze diverse forme de artă, inclusiv opera și teatrul muzical. Astăzi, lucrările lui sunt interpretate pe scenele din întreaga lume, demonstrând relevanța și farmecul său atemporal. Importanța lui Johann Strauss-Fiul în istoria muzicală nu poate fi subestimată, el fiind un simbol al eleganței și sofisticării muzicale, iar impactul său se resimte în continuare în inima muzicii clasice și de dans moderne.

$$$

 

“ȘTII CE SE VA ÎNTÂMPLA DUPĂ ÎNMORMÂNTAREA TA?!...

La câteva ore după înmormantarea ta plânsetele se vor opri, iar familia ta se va așeza împreună cu prietenii la o masă unde vor mânca și vor bea. Unii la masă vor discuta tot felul de evenimente curente. Alții vor chicoti și vor spune bancuri, iar alții te vor vorbi de rău chiar și atunci... că nu i-ai ascultat... că nu le-ai făcut voia... Tot atunci unii îți vor număra banii iar alții greșelile... dar

până la urmă morții cu morții și vii cu vii... (vor spune)

Prieteni și cunoștințe vor suna familia ta şi își vor cere scuze că nu au putut să ajungă la înmormantarea ta având altceva mai important de făcut. Alții nici nu se vor sinchisi să se scuze.

Unii la masă vor face deja planuri pentru weekendul ce le stă înainte. După ce se vor ridica de la masă unii membri ai familiei vor aduce în discuție faptul că au contribuit mai mult decât alții la înmormântare... lucru care nu li se pare normal... că trebuiau să contribuie toți în mod egal... iar urmașii tăi vor discuta deschis acum despre cum ar trebui împărțită agoniseala și munca ta...

În următoarele zile si săptămâni telefonul tău va suna ocazional, si vei mai primi mesaje pe rețelele de socializare de la oameni care nu au realizat încă decesul tău. 

La locul de muncă şeful tău va căuta un om care să te înlocuiască, iar după alte câteva zile, copiii tăi, rudele tale, se vor întoarce la școală sau la locul de muncă pentru că plansul si durerea vor trece. După o lună de zile partenerul tău, soția, soțul, se va uita la televizor la o comedie şi se va amuza. Viața prietenilor tăi, a colegilor si a familiei tale se va intoarce la normal, iar încet încet vei fi uitat. 

Noi știri si noi evenimente vor apărea, iar traficul spre locul tău de muncă va fi la fel. Concertele și activitățile sportive în orașul tău se vor desfășura normal, iar slujbele la biserică vor începe la aceeași oră. La un an după moartea ta va fi prima mare amintire, dar într-o clipită vor trece următorii ani și tot mai puțini își vor mai aminti de tine. 

Poate, într-o zi, uitându-se la niște poze, un prieten își va aminti de tine, şi peste ani, din comunitatea ta, din sute sau mii de oameni cu care ai făcut cunoștință sau pentru care ai ars ca o lumânare  oferindu-le timpul, atenția și cunoașterea ta.... poate va mai exista o persoană care își va mai aduce aminte de tine câteodată.

Acum gândește-te, dacă oamenii te uită atât de ușor, de ce să trăiești pe placul lor? De ce să ții cont de părerea lor? De ce să faci plăcerea unor oameni interesați exclusiv de propria lor persoană?

De ce să te tot întrebi mereu ce va spune lumea? Lumea spune tot ceea ce îi vine la gură.

Dacă lumii în final tot nu îi pasă de tine și te va uita... de ce să te uiți în gura ei?!🤔 

Apropo... ai observat că oamenii te uită încă din viață atunci când nu le mai trebuiești?!.............................

Ai observat câți oameni au dispărut din peisajul vieții tale de-alungul anilor ca și cum nici nu au existat?!...

Din cauza cui te frămânți şi de ce te tot gândești mereu la ce zic oamenii despre tine și cum te văd ei? Chiar crezi că le pasă de tine? Încă mai crezi că ai valoare în ochii lor? 

Pentru ce și pentru cine ai tu tensiunea arterială și glicemia crescută?!

Pentru ce și pentru cine ai insomnii, palpitații și zile negre?!

Pentru ce și pentru cine ai ajuns să ai farmacie în casă și restricții alimentare?

Cum ar fi să nu mai vezi și să nu mai auzi decât lucrurile care îți sunt cu adevărat folositoare? Cum ar fi să nu mai acorzi atenția ta prețioasă unor oameni pregătiți să te uite încă de când te-au cunoscut?!...

Oare merită chiar toți oamenii care sunt astăzi lângă tine să rămână acolo?!...

Sursa: Florin-Cristian Cruceanu

#$$

 SORAYA, REGINA IRANULUI, DECEDATA pe 26 octombrie 2001... VIAȚA ÎN “PALATUL SINGURĂTĂȚII......”

     -Soraya s-a născut pe 22 iunie 1932 și a fost singura fiică a nobilului Khalil Esfandiary Bakhtiary, viitor ambasador al Iranului în Germania de Vest, și a soției sale germane, Eva Karl. Fetița a venit pe lume în spitalul misiunii engleze din Isfahan și a avut un frate mai mic, Bijan. Copilăria și-a petrecut-o împreună cu familia în Berlin și Isfahan, dar, când a ajuns la vârsta școlii, părinții au înscris-o la cele mai bune colegii din Anglia și Elveția.

     -În 1948, o fotografie a frumoasei Soraya i-a fost arătată șahului Mohammed Reza Pahlavi, care era divorțat de curând. În acea perioadă, tânăra terminase liceul în Elveția și studia limba engleză la Londra, șahul a fost fascinat de frumusețea ei și a vrut să o cunoască și în curând cei doi s-au logodit. Reza Pahlavi i-a oferit un inel de logodnă cu diamante, iar nunta a avut loc la Palatul de Marmură din Teheran pe 12 februarie 1951.

Deși suveranul anunțase că oaspeții la nuntă trebuie să doneze darurile unei organizații de caritate care urma să folosească fondurile obținute din valorificarea lor pentru ajutorarea iranienilor săraci, printre cadourile pe care cuplul le-a primit s-au numărat unele foarte personale: o haină de nurcă și un set de birou cu diamante negre, ambele trimise de Iosif Vissarionovici Stalin, o sticlă decorativă Steuben Bowl of Legends trimisă de Harry Truman, președintele Statelor Unite, un set de sfeșnice de argint de la regele George al VI-lea al Marii Britanii și multe alte cadouri extrem de valoroase.

Pentru eveniment au fost comandate 1,5 tone de orhidee, lalele și garoafe care au fost trimise cu avionul din Olanda, iar mireasa a purtat o rochie argintie de lamé împodobită cu perle și decorată cu pene de barză marabu, ținuta fiind realizată pentru această ocazie de Christian Dior.

Soraya a scris mai târziu despre acea perioadă: “Eram un dezastru. Nu știam geografie, niciuna dintre legendele țării mele, nimic despre istorie, nimic despre religia musulmană”. Fiind crescută în cultura germană și în religia catolică, tânăra a fost privită cu multă neîncredere de clericii musulmani care spuneau că șahul nu trebuia să se căsătorească cu această fată pe jumătate europeană.

     -Devenită regina Iranului, Soraya s-a implicat în misiuni de caritate, dar mama și surorile lui Mohammad Reza nu au văzut-o nici ele cu ochi buni, mai ales pentru că tânăra a scris despre experiențele prin care a trecut în calitatea ei oficială când vizita spitale, orfelinate, case ale oamenilor săraci, copii bolnavi, văduve și bătrâni înfometați.

În contrast cu accentul pus pe mizeria și sărăcia din Teheran, Soraya a vorbit cu admirație despre vizitele ei la Paris: „zi de zi inima mea era plină de soare. Viața era ușoară, era minunat să pot merge la cinematografe, să beau un pahar de limonadă pe terasele cafenelelor”.

     -În octombrie 1954, Mohammad Reza i-a spus Sorayei că este îngrijorat de faptul că nu au încă niciun copil și au decis să plece în Statele Unite pentru a cere ajutorul medicilor specialiști în fertilitate. În decembrie 1954 cuplul imperial a ajuns la New York, unde Soraya a fost consultată de doctori renumiți care au liniștit-o, spunându-i că suferă de o infertilitate temporară provocată de stres, dar la Boston alți medici i-au explicat că este infertilă și că nu va putea avea niciodată copii. Ziarele au taxat lunga vizită a cuplului în America, menționând că, pe lângă vizitele în spitalele din New York și Boston, cei doi au vizitat San Francisco, au dansat mambo la Hollywood, au schiat în Sun Valley și au făcut plajă la Miami Beach.

     -Soraya a fost fascinată de Hollywood și a cunoscut câteva vedete ale cinematografiei americane în timpul vizitei în Los Angeles, printre care Grace Kelly, Lauren Bacall, Bob Hope, Esther Williams și Humphrey Bogart.

O fotografie a reginei care făcea schi nautic în Miami purtând un costum de baie cu bikini a provocat o adevărată controversă, suverana fiind blamată public pentru imoralitate și, în cele din urmă, fotografia a fost interzisă în Iran, în încercarea de a mușamaliza scandalul.

     -Pe 12 februarie 1955, cuplul imperial a părăsit Statele Unite plecând spre Anglia cu celebrul pachebot britanic Queen Mary. La Londra, Mohammad Reza și Soraya au luat cina la Palatul Buckingham fiind invitații reginei Elisabeta a II-a și ai Prințului Philip, Ducele de Edinburgh, alături de premierul Winston Churchill și secretarul de externe Sir Anthony Eden.

    -În partea finală a călătoriei lor, cuplul imperial a mers la Köln, unde cei doi i-au vizitat pe părinții Sorayei, iar pe 12 martie 1955 s-au întors la Teheran, unde au fost primiți de mii de oameni care au ieșit pe străzi bucuroși să-i întâmpine.

    -La începutul anului 1958, probabil din cauza infertilității Sorayei, relațiile în cuplu au început să se degradeze, iar șahul i-a cerut din nou frumoasei regine să caute tratamente astfel încât să îi poată oferi un moștenitor pentru continuitatea Casei Pahlavi. Regina a mers de această dată în Elveția și Franța, dar tot fără succes. În cele din urmă, șahul Reza i-a sugerat reginei că ar trebui să fie de acord ca el să facă încă o căsătorie, permisă în religia musulmană, astfel încât să aibă mult-doritul moștenitor, dar Soraya a respins categoric această opțiune.

    -Mama șahului, care o detesta pe regină, i-a cerut insistent fiului să divorțeze și, în toată această atmosferă ostilă, presată din toate părțile, Soraya a părăsit Iranul în februarie 1958 plecând la casa părinților ei din Germania. Pe 5 martie Mohammad Reza a sunat-o pentru a-i spune că ori se întoarce acasă în condițiile lui, ori trebuie să accepte divorțul.

     -Într-o declarație de presă publicată de guvernul iranian s-a anunțat că Soraya a fost de acord cu despărțirea legală. Regina în vârstă de 25 de ani le-a spus jurnaliștilor germani că soțul ei pur și simplu nu a avut de ales. Pe 21 martie 1958, șahul însuși, cu vocea tremurând de emoție și durere, cu ochii în lacrimi, și-a anunțat divorțul într-un discurs care a fost difuzat la radio și televiziune. Căsătoria cu Soraya s-a încheiat oficial pe 6 aprilie 1958.

     -Tânăra a primit după separarea de șahul Reza un apartament în Paris, care era evaluat la 3 milioane de dolari americani, o rentă lunară de 7.000 de dolari, care i-a fost plătită până la Revoluția islamică din 1979, un Rolls-Royce Phantom IV din 1958, un Mercedes-Benz 300 SL, un rubin Bulgari, o broșă Van Cleef & Arpels și un inel de platină Harry Winston cu un diamant de 22,37 carate.

     -După divorț, Soraya s-a mutat în Franța și a avut o scurtă carieră ca actriță de film, apoi a început o relație cu regizorul italian Franco Indovina. După câțiva ani iubitul ei a murit într-un accident de avion, iar fosta regină a fost afectată de o depresie puternică pe care a descris-o mai târziu în volumul ei de memorii publicat în 1991, Le Palais Des Solitudes (Palatul singurătății).

     -În 1979, Soraya i-a scris lui Mohammad Reza, fostul ei soț aflat în exil în Egipt, grav bolnav de cancer, spunându-i că încă îl iubește și că vrea să îl mai vadă o dată. Mohammad Reza i-a răspuns și în 1980 s-a convenit că Soraya să îl viziteze la Cairo, dar șahul a murit înainte ca ea să poată face călătoria.

     -Fosta suverană a murit pe 26 octombrie 2001 în apartamentul ei din Paris, la vârsta de 69 de ani, și a fost înmormântată la Munchen, în Germania, în cimitirul în care fuseseră înhumați și părinții ei. Bunurile reginei iraniene au fost vândute la licitație în 2002, pentru o sumă ce a depășit 8,3 milioane de dolari, numai pentru rochia ei de mireasă Dior fiind încasată suma de 1,2 milioane de dolari.

sursa:Genovica Parvu

$$$

 CUM SĂ RECUNOȘTI O FEMEIE

            CU INTELIGENȚĂ EMOȚIONALĂ

                            RIDICATĂ..... 

Nu e femeia care ridică vocea ca să fie ascultată.... Nu e femeia care cere atenție... Nu e femeia care se pierde în drame mărunte sau care trăiește din validare externă.....

E femeia care intră într-o încăpere și schimbă energia fără să facă zgomot.... E femeia care privește în ochi și înțelege mai mult decât spui..... E femeia care nu depinde de tine, dar pe care îți dorești să o ai aproape.....

- NU IA VIAȚA ÎN TRAGIC.

Dacă i s-a rupt tocul în mijlocul străzii, râde.... Dacă a pierdut un tren, știe că va veni altul.... Nu se consumă pentru lucruri pe care nu le poate controla....În schimb, își folosește ENERGIA acolo unde contează.

- ȘTIE CUM SĂ TE RIDICE.

Nu o să o auzi spunând „lasă, trece”.... Ea știe că problemele nu dispar prin negare, ci prin soluții.... Te întreabă unde DOARE, dar nu te lasă să te complaci în SUFERINȚĂ....

- NU SE TEME DE „NU”.

Îl spune clar, ferm, fără explicații inutile.... Nu pentru că e rece, ci pentru că se RESPECTĂ.....Știe ce merită și nu își negociază valorile.

- NU SE AGAȚĂ DE TRECUT.

Nu plânge după ce nu poate schimba.... Nu poartă ranchiună.... Învață lecțiile și merge mai departe.... Știe că IERTAREA nu e pentru ceilalți, ci pentru LINIȘTEA EI....

-NU SE SPERIE DE SINGURĂTATE.

Nu caută companie doar ca să nu rămână singură.... Își este suficientă.... Și tocmai asta o face irezistibilă – pentru că nu are nevoie de cineva, ci alege conștient cine rămâne în viața ei....

- NU REGRETĂ.

A greșit? Își asumă.... A pierdut? A învățat.... Nu trăiește cu „ce-ar fi fost dacă”. Face pace cu alegerile ei și știe că viața merge înainte....

- ÎNVĂȚĂ CONTINUU.

Nu crede că le știe pe toate.... Citește... ascultă....observă. ...Știe că evoluția nu are vârstă și că omul care încetează să învețe încetează să crească.....

ACEASTA ESTE FEMEIA CU INTELIGENȚĂ EMOȚIONALĂ RIDICATĂ!

NU E PERFECTĂ, DAR NICI NU ÎNCEARCĂ SĂ FIE. 

SE ACCEPTĂ AȘA CUM ESTE ȘI, PRIN ASTA, ÎI INSPIRĂ ȘI PE CEILALȚI SĂ O FACĂ......

✍️Răzvan Vasile

          O zi plină de inspirație și frumos dragele mele!🤗❤️

$$$

 Stela Moldovan are 70 de ani și stă în fața raftului de la Mega Image, privind lista scrisă pe o foaie îndoită. Nu e lista ei de cumpărături. E lista trimisă de fiica ei, Raluca, pe WhatsApp: "Mamă, dacă tot ești la cumpărături, poți să îmi iei și mie? Ți-am trimis lista. Mulțumesc!"

Lista e lungă. Foarte lungă. 

- Lapte bio, fără lactoză, marca X (nu alta!) - 2 cutii

- Iaurt grecesc natural, 0% grăsime - 6 bucăți  

- Quinoa roșie - 2 pachete

- Avocado coapte (verifică să fie moi!) - 5 bucăți

- Somon sălbatic proaspăt - 500g

- Brânză cheddar matured - 300g

- Unt de arahide organic - borcan mare

- Semințe de chia - 2 pachete

- Lapte de ovăz organic - 3 cutii

- Musli fără zahăr adăugat - cutie mare

- Cafea boabe Columbia - 500g

- Vin roșu sec Merlot - 2 sticle

Stela calculează în minte. Costă aproximativ 350-400 lei. Toată lista.

Raluca nu a menționat nimic despre bani. Nu a întrebat dacă Stela poate plăti. A presupus că mama o să plătească, ca întotdeauna.

Doar cei care și-au transformat bătrânețile în servicii gratuite pentru copiii adulți știu că există un moment când nu mai ești mamă - ești furnizor convenabil de servicii nepălătite.

Stela privește lista și își face propriile calcule. Pensia ei e 1.850 lei. Din asta plătește chirie 900 lei, facturi 300 lei. Îi rămân 650 lei pentru mâncare, medicamente, transport. Pentru o lună întreagă.

Lista Ralucăi costă mai mult decât bugetul ei de mâncare pe trei săptămâni.

Stela sună la Raluca. "Raluca, dragă, lista e destul de... scumpă."

"Mamă, știu că produsele bio costă mai mult, dar sănătatea e importantă. Mai ales pentru copii." Raluca are doi copii, Daria 5 ani și Matei 3 ani.

"Înțeleg, dragă. Dar toată lista e vreo 400 lei..."

"Atât? Mamă, e ok. Eu cheltui mai mult săptămânal."

"Raluca, problema e că eu... eu nu am 400 lei acum."

Tăcere. Apoi: "Mamă, dar ce faci cu pensia ta?"

"Plătesc chiria, facturile, mâncarea mea, medicamentele..."

"Mamă, 1.850 lei pensia! Unde se duc banii?"

Stela simte cum i se strânge inima. "Raluca, chiria e 900 lei. Facturile 300. Îmi rămân 650 pentru tot restul."

"Ei și? 650 lei ar trebui să fie suficienți! Gestionezi prost banii!"

"Raluca, medicamentele mele costă 250 lei pe lună. Îmi rămân 400 lei pentru mâncare, transport, alte cheltuieli."

"Atunci reduci medicamentele! Iei prea multe oricum!"

Stela e șocată. "Raluca, sunt medicamente pentru inimă și tensiune. Nu pot să le reduc!"

"Mamă, nu pot să cred că nu poți să îmi cumperi niște alimente pentru nepoții tăi! E vorba de Daria și Matei! De sănătatea lor!"

"Dar Raluca, tu câștigi 8.000 lei pe lună..."

"ȘI? Și ce dacă câștig? Am cheltuieli! Copiii sunt la grădiniță privată - 2.500 lei pe ambii. Am rate la apartament - 2.000 lei. Am mașină, asigurare, benzină, haine pentru copii, jucării, activități! Nu îmi rămân bani!"

"Dar eu am pensia de 1.850 și îmi ceri să cheltui 400 lei pe lista ta?"

"MAMĂ! Tu ești BUNICA! E datoria ta să ajuți!"

Stela închide. Mâinile îi tremură.

O vânzătoare, doamna Rodica, o femeie pe la cincizeci de ani, o vede. "Doamnă, vă simțiți bine?"

"Da... da, mulțumesc."

"V-am văzut de zece minute uitându-vă la listă. E ceva complicat?"

Stela ezită. Apoi, dintr-odată, toate se revarsă. "E lista fiicei mele. M-a rugat să îi iau cumpărături. Dar costă 400 lei și eu nu am. Și când i-am spus, s-a supărat. A spus că gestionez prost banii."

Doamna Rodica scutură din cap. "Doamnă, îmi permit să vă întreb - fiica dumneavoastră lucrează?"

"Da. Câștigă 8.000 lei."

"Și dumneavoastră aveți pensia..."

"1.850."

"Și ea vă cere să îi cumpărați produse de 400 lei?"

"Da. Pentru nepoți. Zice că e datoria mea."

Doamna Rodica se enervează. "Datoria dumneavoastră? Doamnă, datoria dumneavoastră s-a terminat când fiica dumneavoastră a împlinit 18 ani! Tot ce faceți acum e din dragoste, nu din datorie! Și ea profită de asta!"

"Dar sunt nepoții mei..."

"Și? Copiii ei! Responsabilitatea ei! Nu a dumneavoastră! Doamnă, cu tot respectul, nu cumpărați lista aia. Cumpărați ce aveți nevoie DUMNEAVOASTRĂ. Și dacă fiica dumneavoastră se supără, aia e problema ei, nu a dumneavoastră!"

Stela pleacă fără să cumpere nimic de pe lista Ralucăi. Cumpără doar pentru ea - pâine, lapte simplu, brânză, câteva legume, conserve. Total: 85 lei.

Acasă, Raluca sună furioasă. "Mamă, de ce nu mi-ai luat cumpărăturile?"

"Pentru că nu am avut bani, Raluca."

"MAMĂ! Ți-am zis că am nevoie! Acum trebuie să merg eu la magazin cu copiii! Știi cât de greu e?"

"Raluca, îmi pare rău. Dar nu pot să cheltui 400 lei."

"Atunci ia un credit! Sau împrumută de la cineva!"

"SĂ IAU CREDIT? Raluca, am 70 de ani! Cine îmi dă credit?"

"Nu știu! Rezolvă cumva! Eu am nevoie de produsele alea!"

"Raluca, tu câștigi de patru ori mai mult decât mine. Cumpără-le tu."

"NU E VORBA DE BANI! E vorba că tu ești mama mea și ar trebui să mă ajuți!"

"Te ajut când pot. Dar nu pot să îmi iau mâncarea din gură ca să îți cumpăr ție quinoa roșie!"

Raluca închide furios.

A doua zi, Stela primește un mesaj de la Raluca: "Mamă, m-am gândit. Dacă nu poți să îmi cumperi cumpărăturile, măcar poți să vii să ai grijă de copii joi și vineri. Bone-a anunțat că e bolnavă și nu găsim înlocuitor. Vino la 7:30 dimineața, plecăm la 8."

Stela citește mesajul. Joi și vineri. Două zile întregi cu copiii. De la 7:30 dimineața până la 18:00 seara când Raluca se întoarce.

Nu e o întrebare. E o cerere. Sau mai bine zis, o așteptare.

Stela răspunde: "Raluca, joi am programare la doctor. E pentru inimă, nu pot să o amân."

Răspunsul vine instant: "MAMĂ! Reprogramează! E urgent! Copiii au nevoie de cineva!"

"Nu pot să reprogramez, Raluca. Am așteptat două luni pentru consultația asta."

"Atunci sâmbătă te duci! Joi ai grijă de copii!"

"Raluca, sâmbăta doctorul nu lucrează. Și programarea e joi la 10:00."

"Deci practic îmi spui că doctorul tău e mai important decât nepoții tăi?"

Stela simte cum explodează. "RALUCA! Nu doctorul meu e mai important! SĂNĂTATEA MEA e importantă! Am probleme cu inima! Am nevoie de controlul ăsta!"

"Toate babele au 'probleme cu inima'! E o scuză! Realitatea e că nu vrei să mă ajuți!"

"Nu e o scuză! Am tensiune mare, am extrasistole, am nevoie de ajustare la tratament!"

"ATUNCI MERGI DUPĂ MASĂ! După ce ai grijă de copii dimineața!"

"Raluca, programarea e la 10! Nu pot fi în două locuri deodată!"

"Deci răspunsul e nu. Perfect. Bine de știut că mama mea nu mă susține când am nevoie."

Închide.

Stela stă pe canapea și plânge. Nu de supărare. De oboseală. Oboseală de a fi tratată ca un serviciu gratuit. Ca un ATM care ar trebui să scoată bani. Ca o bonă de rezervă când bona adevărată e bolnavă.

Vecinul, nea Vasile, bate la ușă. "Doamnă Stela, totul bine? Am auzit voci."

"Da, nea Vasile. E Raluca. Vrea să îi cumpăr cumpărături de 400 lei și să am grijă de copii când am doctor."

Nea Vasile intră și se așază. "Doamnă Stela, pot să vă spun ceva? Fiica dumneavoastră vă tratează ca pe o angajată. Nu ca pe o mamă."

"Dar sunt nepoții mei..."

"Și? Nepoții dumneavoastră au mamă! Și tată! Care câștigă bine! Nu e responsabilitatea dumneavoastră să le creșteți copiii sau să le plătiți cumpărăturile!"

"Dar ce fac? E fiica mea!"

"Spuneți NU. Simplu. NU pot. NU am bani. NU am timp. NU pot să îmi anullez doctorul. NU."

"Dar o să se supere..."

"Și? Să se supere! Preferați să vă distrugeți sănătatea și să trăiți în sărăcie ca să nu se supere ea?"

În seara aceea, Stela scrie un mesaj lung către Raluca:

"Raluca,

Trebuie să vorbim clar.

Eu te iubesc. Te iubesc enorm. Dar nu mai pot să funcționez ca ATM-ul tău personal și bona ta de rezervă.

Pensia mea e 1.850 lei. După chirie și facturi, îmi rămân 650 lei pentru tot - mâncare, medicamente, transport, orice altceva. Nu pot să cheltui 400 lei pe lista ta de cumpărături.

Tu câștigi 8.000 lei. Știu că ai cheltuieli, dar ai de patru ori mai mult decât mine. Dacă ai nevoie de quinoa roșie și avocado, cumpără-le tu.

Nu pot să am grijă de copii joi pentru că am programare la doctor pentru inimă. Sănătatea mea e importantă. Nu pot să o sacrific pentru că bona ta e bolnavă.

Te iubesc și îmi iubesc nepoții. Dar dragostea nu înseamnă să îmi sacrific sănătatea și banii pentru confortul tău.

De acum înainte:

- Dacă ai nevoie de cumpărături, cumpără-le tu sau îți las eu ce pot, cu banii mei, când pot.

- Dacă ai nevoie de bonă, angajează una. Eu pot să vin să îi văd pe nepoți când VREAU, nu când tu ai nevoie urgentă.

- Dacă ai nevoie de bani, ia un credit sau economisește. Eu nu mai am de unde să îți dau.

Asta nu înseamnă că nu te iubesc. Înseamnă că nu mai pot să fiu abuzată.

Mamă"

Trimite mesajul. Inima îi bate rapid.

Raluca nu răspunde trei zile. Apoi sună.

"Mamă, mesajul tău a fost foarte dur."

"A fost sincer."

"Mă faci să par un monster."

"Nu te fac să pari nimic. Îți spun doar realitatea - nu mai pot să fac tot ce îmi ceri."

"Deci practic îmi spui că nu îți pasă de mine și de copii."

"Nu. Îți spun că îmi pasă de mine. Pentru prima dată în mult timp."

Raluca închide.

Acum, două luni mai târziu, relația lor e rece. Raluca sună rar. Nu mai cere cumpărături. Nu mai cere bonă. Dar nici nu vine în vizită. Folosește copiii ca armă - "dacă nu mă ajuți, nu îi mai vezi pe nepoți."

Stela suferă. Îi e dor de Daria și Matei. Dar știe - dacă cedează, totul reia. Cererile. Abuzul. Tratamentul ca serviciu gratuit.

Pentru că a învățat că dragoste fără limite devine abuz. Că poți iubi pe cineva și totuși să spui NU. Că a fi mamă nu înseamnă a fi sclavă.

Și că uneori, singurul mod de a te respecta pe tine e să riști să pierzi respectul altora. Chiar dacă "altora" înseamnă propria ta fiică. #fblifestyle

$$$

 Grigore Tudor are 80 de ani și stă pe scaunul din bucătăria apartamentului cu o cameră pe care îl închiriază în Drumul Taberei. În mână ține chitanța de chirie pentru luna decembrie - 1.200 lei. Pensia lui e 2.050 lei pe lună.

După ce plătește chiria, îi rămân 850 lei pentru tot restul: facturi, mâncare, medicamente, transport. Pentru o lună întreagă.

Grigore nu închiriază din plăcere. Închiriază pentru că acum cinci ani, când a avut un accident vascular cerebral minor și a avut nevoie de bani urgenti pentru tratament, fiica lui, Laura, i-a propus o "soluție".

"Tată, vinzi apartamentul tău, îmi dai mie banii pentru investiție, iar tu stai la mine. O să ai grijă, o să fii cu familia."

Apartamentul lui Grigore din Titan valora 75.000 euro. L-a vândut. I-a dat banii Laurei. "E investiție sigură, tată. O să îți dau profit anual. Nu îți face griji."

Grigore s-a mutat la Laura și soțul ei, Marius. Au o casă cu trei camere în Bragadiru.

Primele trei luni au fost acceptabile. Apoi au început comentariile.

"Tată, chiar trebuie să lași prosopul ud în baie?"

"Tată, poți să nu mai gătești mâncare care lasă miros în toată casa?"

"Tată, televizorul e prea tare seara."

După șase luni, Marius a explodat. "Laura, nu mai pot! Tatăl tău e peste tot în casă! Nu avem intimitate! Nu putem trăi așa!"

Laura a venit la Grigore. "Tată, e dificil. Marius se plânge constant. Cred că ar fi mai bine dacă... dacă ai locui separat."

Grigore înghețase. "Separat? Dar Laura, ți-am dat banii din apartamentul meu ca să stau la tine! Mi-ai promis!"

"Știu, tată. Dar situația s-a schimbat. Nu funcționează. Îți găsim o garsonieră cu chirie. Îți plătim noi prima lună, apoi te descurci cu pensia."

"Laura, pensia mea e 2.050 lei! Chiria e 1.200! Cu ce trăiesc?"

"Te descurci cumva. Alți oameni trăiesc cu mai puțin."

"Dar BANII DIN APARTAMENTUL MEU? Laura, ți-am dat 75.000 euro!"

"Tată, banii sunt investiți. Nu pot să îi scot acum. Pierd profit."

"LAURA! Eu nu am unde să stau! Am nevoie de banii ăia înapoi!"

"Nu pot, tată. Banii sunt blocați. Îmi pare rău."

Și așa, Grigore s-a mutat într-o garsonieră cu chirie. Laura i-a plătit prima lună, apoi nimic. "Tată, am și eu cheltuieli. Te descurci tu."

Doar cei care și-au vândut casele pentru promisiuni de familie știu că există o vulnerabilitate completă - când realizezi că nu mai ai nimic al tău și ești la mila altora.

Acum, cinci ani mai târziu, Grigore încă închiriază. Laura nu i-a mai dat niciun ban înapoi. "Banii sunt investiți, tată. Când scot investiția, îți dau."

Grigore a întrebat de nenumărate ori: "Laura, unde exact sunt banii? În ce investiție?"

"E complicat, tată. Nu ai înțelege. Dar sunt în siguranță."

"Dar vreau o dovadă! Un document! Ceva!"

"Tată, nu ai încredere în mine? Sunt fiica ta!"

Și Grigore a tăcut. Pentru că ce poate face? E tatăl ei. Și nu vrea să o acuze că l-a furat.

Dar în adâncul lui, știe. Banii nu sunt în nicio investiție. Laura i-a folosit pentru ea. Pentru casă, pentru mașină, pentru vacanțe. Și acum nu vrea să recunoască.

Grigore privește chitanța de chirie și calculează. 1.200 lei chirie. 250 lei facturi (curent, gaz, apă, internet). Îi rămân 600 lei. Medicamente - 200 lei pe lună. Îi rămân 400 lei pentru mâncare și orice altceva.

400 lei pentru o lună. 13 lei pe zi pentru mâncare.

Grigore mănâncă pâine, margarină, conserve ieftine, paste. Nu cumpără carne - e prea scumpă. Nu cumpără fructe - nu încap în buget. Trăiește ca un cerșetor, în timp ce Laura trăiește în casa ei frumoasă cu banii lui.

Vecinul de peste hol, domnul Petre, un bărbat pe la 65 ani, îl vede pe Grigore mâncând pâine cu margarină la prânz.

"Nea Grigore, de ce nu mâncați ceva mai consistent? Pâine cu margarină nu e prânz."

"Nu am de unde, nea Petre. Banii nu îmi ajung."

"Dar aveți pensie..."

"După chirie și facturi, îmi rămân 400 lei pe lună. Cu asta trăiesc."

"400 lei? Dar de ce închiriați? Nu aveați apartament?"

Grigore îi povestește totul. Domnul Petre e șocat.

"Și fiica dumneavoastră nu vă dă banii înapoi?"

"Zice că sunt investiți."

"Nea Grigore, cu tot respectul - fiica dumneavoastră v-a furat. Simplu. V-a luat apartamentul și v-a aruncat."

"Nu poate să fie așa..."

"Ba da, e exact așa. Și dumneavoastră știți. Doar nu vreți să recunoașteți."

În aprilie, Grigore se îmbolnăvește grav. Pneumonie. E internat cinci zile. Laura nu vine să îl vadă. "Tată, sunt ocupată. Dar te sun!"

Sună o dată, cinci minute. "Cum te simți?" "Bine, dragă." "Super. Te sărut!"

Când Grigore e externat, nu are cine să îl ia. Laura nu poate - "am întâlnire importantă". Domnul Petre vine cu mașina și îl ia.

"Nea Grigore, de ce nu chemați fiica dumneavoastră? Ați fost în spital!"

"E ocupată."

"OCUPATĂ? Tatăl ei e în spital și ea e ocupată?"

Acasă, Grigore găsește o notă sub ușă. De la proprietar. "Domnule Tudor, vă anunț că din luna mai chiria crește la 1.400 lei. Confirmare până pe 20 aprilie."

1.400 lei. Din 2.050 lei pensie. Îi vor rămâne 650 lei după chirie. După facturi - 400 lei. Imposibil.

Grigore o sună pe Laura. "Laura, chiria crește la 1.400. Nu mai pot plăti. Am nevoie de ajutor."

"Tată, nu pot să îți dau bani în fiecare lună."

"Nu îți cer în fiecare lună! Îți cer banii din apartamentul meu! Banii pe care mi i-ai promis!"

"Tată, ți-am spus, sunt investiți. Nu pot să îi scot."

"LAURA! Trăiesc cu 400 lei pe lună! Mănânc pâine cu margarină! Am 80 de ani! NU POT TRĂI AȘA!"

"Atunci găsește o garsonieră mai ieftină."

"Nu există mai ieftin! Toate sunt 1.200-1.500 lei!"

"Nu e problema mea, tată. Eu nu te pot întreține."

"NU TE ROG SĂ MĂ ÎNTREȚII! TE ROG SĂ ÎMI DAI BANII MEI ÎNAPOI!"

"NU AM BANII! Câte ori să îți spun?"

"Unde sunt? Laura, unde sunt 75.000 euro?"

Tăcere.

"Laura? UNDE SUNT BANII?"

"I-am folosit."

"PENTRU CE?"

"Pentru casă. Am renovat. Am pus pardoseală nouă, am schimbat geamurile, am făcut terasa. Totul costă, tată."

Grigore simte cum nu mai poate respira. "Tu... tu ai luat 75.000 euro și i-ai dat pe renovări?"

"Nu doar pe renovări. Pe multe chestii. Mașină, vacanțe, școală privată pentru copii. Banii se duc, tată."

"LAURA! ĂIA ERAU BANII MEI! Pentru cazul în care am nevoie! Nu pentru renovări și vacanțe!"

"Tată, mi i-ai dat TU. Nu ți i-am cerut eu. Tu ai decis să mi-i dai."

"Pentru că mi-ai promis că am grijă de mine! Că stau la tine! Că e investiție sigură!"

"Planurile s-au schimbat. Nu pot să îți dau banii înapoi pentru că nu îi mai am. Îmi pare rău."

"Deci tu mi-ai luat tot ce aveam și acum mă lași să mor de foame într-o garsonieră cu chirie?"

"NU DRAMATIZA! Nu mori de foame! Ai pensie!"

"PENSIE CU CARE NU POT TRĂI DUPĂ CE PLĂTESC CHIRIA!"

"Atunci cere ajutor social! Mergi la primărie! Nu e responsabilitatea mea!"

Închide.

Grigore se prăbușește pe podea, plângând. 80 de ani. Fără casă. Fără bani. Cu o fiică care l-a furat și îl tratează ca pe un străin enervant.

Domnul Petre îl aude plângând și bate la ușă. Intră, îl găsește pe podea.

"Nea Grigore! Ce s-a întâmplat?"

Grigore îi spune totul. Domnul Petre e furios. "Nea Grigore, trebuie să o dați în judecată. Fiica dumneavoastră v-a furat!"

"Nu pot. E fiica mea."

"BA PUTEȚI! Și TREBUIE! Banii ăia sunt ai dumneavoastră! Legal! Ea v-a promis investiție și grijă. Nu a făcut niciuna. Asta e fraudă!"

"Nu am bani de avocat..."

"Există avocați pro bono pentru vârstnici! Vă ajut eu! Dar trebuie să o acționați!"

În următoarele săptămâni, cu ajutorul domnului Petre, Grigore merge la un centru de asistență juridică pentru vârstnici. Povestește cazul. Avocata, o femeie de 40 de ani, e șocată.

"Domnule Tudor, fiica dumneavoastră v-a comis o fraudă clară. Putem face plângere penală și civilă. Recuperăm banii."

"Dar procesul durează..."

"Da, poate dura 1-2 ani. Dar aveți șanse mari să câștigați."

"Și în timpul ăsta, eu cum trăiesc?"

"Putem cere măsuri provizorii - pensie de întreținere de la fiica dumneavoastră până se rezolvă procesul."

Grigore începe procesul. Laura e șocată când primește citația. Îl sună furioasă.

"Tată, m-ai dat în judecată? Pe MINE? Pe fiica ta?"

"Laura, vreau banii înapoi. Asta e tot."

"Ești UN MONSTRU! Te-am ajutat când ai fost bolnav! Ți-am găsit apartament! Și acum mă dai în judecată?"

"M-ai 'ajutat' luându-mi 75.000 euro și lăsându-mă să mor de foame cu chirie?"

"NU MAI AM BANII! Îi voi întoarce în rate! Dar să mă dai în judecată? Asta e ultima trădare!"

"Ultima trădare a fost când mi-ai luat casa și m-ai aruncat."

Laura închide. Nu mai vorbesc șase luni.

Procesul durează un an și jumătate. Judecătorul hotărăște în favoarea lui Grigore. Laura trebuie să îi returneze 75.000 euro sau să îi dea un apartament echivalent. Are obligația legală.

Laura face apel. Procesul continuă.

În tot timpul ăsta, Grigore trăiește cu 400 lei pe lună după chirie. Domnul Petre îl ajută cu mâncare. Alți vecini îl ajută. Străinii au mai multă milă decât fiica lui.

Acum, la 82 de ani, Grigore încă așteaptă finalul procesului. Încă închiriază. Încă trăiește cu 400 lei pe lună. Dar nu mai plânge.

Pentru că a învățat că familia nu e definită de sânge. E definită de caracter. Și că fiica lui nu are caracter.

Că poți să îți dai copiilor tot - casa, banii, viața - și ei pot să te trateze ca pe un străin de care trebuie să scape.

Că promisiunile făcute pentru a obține bani se evaporă imediat după ce banii sunt transferați.

Și că cel mai mare regret nu e că și-a vândut apartamentul. E că a crezut că fiica lui îl iubește suficient să îl protejeze. Dar ea l-a văzut doar ca pe o sursă de bani. Și odată ce banii au fost extrași, el a devenit povară de eliminat.

În garsoniera lui cu chirie, cu chitanța de 1.400 lei în mână, Grigore privește pe fereastră și realizează - nu casa l-a făcut sărac. L-a făcut sărac încrederea în persoana greșită. #fblifestyle